1,434 matches
-
biserică, se afla situat la întretăierea a două drumuri importante, primul legând Vilvoorde de Tervuren, iar al doilea Bruxelles de Erps. Parohia a fost înființată înainte de secolul al IX-lea, dar biserica, având hramul Sfântul Martin, a intrat în administrarea Abației de Nivelles la sfârșitul aceluiași secol. În 1147, dreptul de proprietate a fost transferat Diecezei de Cambrai. Parohia a rămas dependentă de această dieceză până în 1559, când a fost preluată de Dieceza de Mechelen. Între 1112 și 1122, vasalul lui
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
a fost Ricardus de Saventen. Se pare că "de Saventen" era o familie de nobili care a coexistat cu familia aristocraților "de Craynhem", mari proprietari de moșii, printre care și Zaventem. Alți proprietari importanți de terenuri din acea vreme erau Abația de Forest și Abația de Kortenberg. Domeniul feudal heerlijkheid al Zaventemului a intrat mai târziu în proprietatea cavalerului Hendrik van der Meeren, care l-a cumpărat de la altă familie nobilă. În 1381, cavalerul a fost numit oficial Lord de Zaventem
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
Saventen. Se pare că "de Saventen" era o familie de nobili care a coexistat cu familia aristocraților "de Craynhem", mari proprietari de moșii, printre care și Zaventem. Alți proprietari importanți de terenuri din acea vreme erau Abația de Forest și Abația de Kortenberg. Domeniul feudal heerlijkheid al Zaventemului a intrat mai târziu în proprietatea cavalerului Hendrik van der Meeren, care l-a cumpărat de la altă familie nobilă. În 1381, cavalerul a fost numit oficial Lord de Zaventem, iar familia sa a
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
episcopul Wikterp se știe că a participat la mai multe sinoade sau concilii bisericești locale convocate de către Sfântul Bonifaciu, cunoscut și sub numele de "apostolul germanilor". Succesorul lui Wikterp a fost episcopul Tazzo despre care se știe că a construit abațiile Wessobrunn, Ellwangen, Polling și Ottobeuren. Tot în această perioadă dieceza a devenit sufragană a Arhiepiscopiei de Mainz, fiind până atunci dependentă de Patriarhia de Aquileia, din nord-estul Italiei. Succesorul lui Tazzo, Sfântul Simpert, inițial abate la Murbach, și o rudă
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]
-
scheletul, arheologii au acceptat ca, în cazul în care este identificat Richard, osemintele sale să-i fie reînhumate în Catedrala Leicester. Au apărut contestații cu privire la locul de înhumare și s-au propus alte locuri de înmormântare, cum ar fi sau Abația Westminster. În urma unei contestări în instanță, s-a confirmat că nu există temei legal pentru ca un tribunal să se implice într-o astfel de decizie. Reînhumarea a avut loc la Leicester în ziua de 26 martie 2015, cu o slujbă
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
s-au făcut propuneri ca Richard să fie îngropat în locuri pe care unele persoane le considerau a fi mai potrivite pentru un monarh romano-catolic și yorkist}. S-au lansat petiții online prin care se cerea înmormântarea lui Richard la Abația Westminster, unde sunt înmormântați alți 17 regi englezi și britanici; , despre care unii afirmă că ar fi fost locul preferat de însuși Richard; ; sau chiar înapoi în parcarea din Leicester unde a fost găsit. Doar două opțiuni au căpătat susținere
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
de manuscrise complete și alte numeroase fragmente. Trei dintre ele însă sunt manuscrisele folosite cu precădere. Primul este manuscrisul A de la München, care este cel mai scurt și, după unele păreri, cel mai vechi. Al doilea este manuscrisul B de la abația Sf. Gall, care este, după cum apreciază majoritatea germaniștilor, și cel mai bun. Al treilea este manuscrisul C de la castelul Hohenems, scris într-un stil curtenesc dintre cele mai înflorite. Povestea este compusă din două părți: iubirea dintre Siegfried și Kriemhilda
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
fiind ucis de către Herman și Godfried de Kuyk, fapt care l-a lăsat pe Dirk singur conducător al Olandei. Regele Lothair a pedepsit pe răufăcători, devastând castelul lui Herman și Godfried, care au fost alungați. Floris a fost înmormântat în abația de Rijnsburg. Contele Dirk al VI-lea sprijinise pe ruda sa, Lothar de Saxonia împotriva lui Henric al V-lea și cu ajutorul acestuia părți din Olanda au fost recuperate de la Episcopatul Utrecht în 1064. Mai mult decât atât, cu ajutorul lui
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
conților de Cleves și a Geldern, ca și a cumnatului său Otto al II-lea, conte de Rheineck, Dirk a reușit să își impună propriul candidat (Herman de Horne) ca episcop de Utrecht. Dirk și mama sa au acordat sprijin abațiilor de Egmond și Rijnsburg, care au înflorit în această perioadă. Mănăstirea de călugărițe de la Rijnsburg a fost întemeiată de către Petronilla în 1133. Două dintre nepoatele Petronillei, Sofia și Hedwiga se vor alătura vieții mănăstirești de aici, una dintre ele devenind
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
primul lor fiu, Dirk, numit din acest motiv "Peregrinus", însă acesta a murit la vârsta de numai 12 ani. Pe drumul de întoarcere, în 1139, Dirk l-a vizitat pe papa Inocențiu al II-lea, căruia i-a solicitat ca abațiile de Egmond și Rijnsburg să fie trecute sub directa autoritate papală, cerere care i-a fost împlinită. În acest fel, Dirk a eliminat influența episcopului de Utrecht asupra acelor abații. Mama lui Dirk, Petronilla, a murit în 1144 și a
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
papa Inocențiu al II-lea, căruia i-a solicitat ca abațiile de Egmond și Rijnsburg să fie trecute sub directa autoritate papală, cerere care i-a fost împlinită. În acest fel, Dirk a eliminat influența episcopului de Utrecht asupra acelor abații. Mama lui Dirk, Petronilla, a murit în 1144 și a fost înmormântată la Rijnsburg. În 1155, frizonii s-au revoltat din nou și a jefuit regiunea Santpoort din apropiere de Haarlem, însă au fost respinși de către cavalerii din Haarlem și
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
Rijnsburg. În 1155, frizonii s-au revoltat din nou și a jefuit regiunea Santpoort din apropiere de Haarlem, însă au fost respinși de către cavalerii din Haarlem și Osdorp. În 1156, contele Dirk al VI-lea a rezolvat conflictul latent dintre abațiile de Egmond și Echternach, care semanifesta încă de la întemeierea Egmondului din 923 de către contele Dirk I. La momentul întemeierii, contele conferise abației de Egmond drepturile asupra tuturor bisericilor din regiune, care anterior aparținuseră de Echternach. Încercări repetare au fost întreprinse
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
de către cavalerii din Haarlem și Osdorp. În 1156, contele Dirk al VI-lea a rezolvat conflictul latent dintre abațiile de Egmond și Echternach, care semanifesta încă de la întemeierea Egmondului din 923 de către contele Dirk I. La momentul întemeierii, contele conferise abației de Egmond drepturile asupra tuturor bisericilor din regiune, care anterior aparținuseră de Echternach. Încercări repetare au fost întreprinse pentru recâștigarea drepturilor anterioare, inițial cu rezultate nesemnificative, însă în 1063 episcopul Willem I de Utrecht, a decis să separe drepturile între
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
drepturile asupra tuturor bisericilor din regiune, care anterior aparținuseră de Echternach. Încercări repetare au fost întreprinse pentru recâștigarea drepturilor anterioare, inițial cu rezultate nesemnificative, însă în 1063 episcopul Willem I de Utrecht, a decis să separe drepturile între cele doupă abații. Această divizare a fost totuși inacceptabilă de către Egmond, iar abații săi insistau pe lângă conții pentru obținerea de compensații. În cele din urmă, în 1156, Dirk al VI-lea a tranșat chestiunea, acordând drepturile asupra bisericilor din nou către Egmond, compensând
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
un interes special asupra filosofiei și se spune că ar fi fost printre primii occidentali care să fi introdus filosofia lui Aristotel în Germania. Devenit membru al Ordinului cistercian, Otto de Freising l-a convins pe tatăl său să întemeieze abația de la Heiligenkreuz în 1133, introducând în ceea ce va deveni mai târziu Viena atât studiile literare, cât și agricultura viticolă. Otto a devenit apoi abate al mănăstirii cisterciene de la Morimond, în Burgundia în jurul anului 1136, iar la puțină vreme după aceea
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
conte de Edessa ca Josselin al II-lea; al doilea mariaj a fost cu Marie de Hauteville (n. c1170), fiica lui Richard de Hauteville, conte de Salerno, în urma căruia a avut o fată: Stephanie de Courtenay (n. c1098), stareță la abația St. Marie Major.
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
Mandat, comandant al Gărzii Naționale, să apere palatul Tuileries. Neștiind nimic despre schimbarea de regim de la Hôtel de Ville, el a executat ordinul. A fost apoi acuzat că ar fi autorizat soldații să tragă în popor. În timp ce era trimis la abație, mulțimea l-a ucis când a plecat din Hôtel de Ville. Comuna l-a numit imediat la comanda Gărzii pe Santerre. Pierre-Louis Roederer, grefier al departamentului Paris, și-a petrecut noaptea la Tuileries. Se știa de pregătirile iacobinilor, și astfel
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
Ungariei, limba maghiară este influențată de limbile slave și de limba latină, în care începe cultura scrisă în Ungaria. Prima atestare scrisă a limbii maghiare datează din secolul al XI-lea: câteva propoziții și cuvinte în scrisoarea de ctitorire a abației din Tihany. În secolul al XII-lea apare primul text complet în limba maghiară, "Halotti beszéd és könyörgés" (Discurs funebru și rugăciune), iar în secolul al XIV-lea, prima operă literară, poemul "Ómagyar Mária-siralom" (Tânguirile Fecioarei Maria în maghiara veche
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
a încurajat să urmeze studiile superioare. Astfel, după absolvirea, în 1840, a gimnaziului din Troppau, Mendel este înmatriculat la Institutul de Filozofie din Olmütz (Olomouc). La recomandarea profesorului de fizică Friedrich Franz, în 1843, Mendel intră în viața monahală la abația augustină St. Thomas din Brünn (Brno) și își schimbă prenumele din Johann în Gregor. Este trimis la Universitatea din Viena în 1851. Aici studiază fizica, botanica, entomologia, paleontologia. După doi ani se reîntoarce la abație ca profesor de fizică. La
Gregor Mendel () [Corola-website/Science/312544_a_313873]
-
intră în viața monahală la abația augustină St. Thomas din Brünn (Brno) și își schimbă prenumele din Johann în Gregor. Este trimis la Universitatea din Viena în 1851. Aici studiază fizica, botanica, entomologia, paleontologia. După doi ani se reîntoarce la abație ca profesor de fizică. La mănăstire, beneficiind de un mediu favorabil aspirațiilor sale științifice, își continuă cercetările începute la Viena privind hibridizarea plantelor. Mendel, cunoscut ca „tatăl geneticii moderne”, a fost îndrumat de ambii săi profesori de la universitate și de
Gregor Mendel () [Corola-website/Science/312544_a_313873]
-
lui Welf, Judith. Linia masculină a Welfilor, pornind de la Henric Leul, a rămas cu patrimoniul său de la familia saxonă a Billungilor din Germania de Nord. Welf a fost ctitor al unor biserici. A fost înmormântat în mănăstirea Ordinului Premonstratens din abația Steingaden din Bavaria, pe care a fondat-o împreună cu fiul său, Welf al VII-lea. A fost de asemenea patron al "Historia Welforum", prima cronică medievală dedicată acestei dinastii.
Welf al VI-lea () [Corola-website/Science/325116_a_326445]
-
se dorea prima dintr-o tetralogie a sfinților. Povestirea a atras atenția directorului de pe atunci al editurii Nemira, Vlad Popescu, care i-a lansat lui Doboș provocarea de a scrie un roman pornind de la ea, căreia i-a dat titlul "Abația". După finalizarea proiectului, a tăiat ultimul capitol al romanului și l-a îndemnat pe autor să realizeze o trilogie. Primul roman a cunoscut un mare succes, fiind recompensat cu Premiul pentru ”Cel mai bun roman SF” în cadrul RomCon-ului desfășurat
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
pe autor să realizeze o trilogie. Primul roman a cunoscut un mare succes, fiind recompensat cu Premiul pentru ”Cel mai bun roman SF” în cadrul RomCon-ului desfășurat în anul următor, distincție pe care o va primi și continuarea acestuia, "Blestemul Abației", apărută în anul următor. Problemele legate de primirea drepturilor de autor de către Doboș și plecarea lui Vlad Popescu de la editura Nemira au dus la încetarea relațiilor contractuale, al treilea roman apărând cu o întârziere de un an la editura autorului
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
și plecarea lui Vlad Popescu de la editura Nemira au dus la încetarea relațiilor contractuale, al treilea roman apărând cu o întârziere de un an la editura autorului Media-Tech din Iași. Dacă la anunțarea trilogiei acest volum figura cu titlul "Infinita Abație", odată cu apariția la noua editură acesta a fost schimbat în "Abația infinită". Trilogia a cunoscut un mare succes printre fanii SF din România, fiind comparată cu "Fundația" lui Isaac Asimov și "Dune" a lui Frank Herbert Autorul a recunoscut că
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
încetarea relațiilor contractuale, al treilea roman apărând cu o întârziere de un an la editura autorului Media-Tech din Iași. Dacă la anunțarea trilogiei acest volum figura cu titlul "Infinita Abație", odată cu apariția la noua editură acesta a fost schimbat în "Abația infinită". Trilogia a cunoscut un mare succes printre fanii SF din România, fiind comparată cu "Fundația" lui Isaac Asimov și "Dune" a lui Frank Herbert Autorul a recunoscut că are în plan scrierea a încă două texte a căror acțiune
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]