378 matches
-
opaci, privi spre becul pe care nu-l vedea. - Bunico, tu nu ești rea, nu?, întrebă serioasă. - Eu zic că nu, iubita mea, dar nu știu ce spun alții... Keiko își privi fiica, apoi o mângâie pe Sakura pe părul negru ca abanosul. - Dar de ce mă întrebi? Sakura ocoli răspunsul cu dexteritate. - Întrebam și eu așa... Hana se ridică de pe pat, iar Keiko imită gestul. Se aplecă, apucă de pătură și o trase ușor peste Sakura până sub bărbie. - Hai, noapte bună, îngeraș
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
că nu mai publică un manuscris fără puță, trimis de mine, deoarece proprietarul editurii a plecat înPC. Adică la Poarta Albă pentru documentare și crime la centru.Intră microbul și-n lumea scriitorilor, citesc dezolat dicționarul simbolurilor, scriitorul este ca abanosul, negru șialb, cum pare bossul. Și eu sunt negru și roșu și alb, precum e steagul tiranului Grab. Abanosul alungă frica, rușinea, simbolizând intrarea-n piscină. Adică-n infern,ceva este rău,apare uneori un monstru, un fals dumnezeu, elpoartă
MAREA HOINĂREALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368278_a_369607]
-
Poarta Albă pentru documentare și crime la centru.Intră microbul și-n lumea scriitorilor, citesc dezolat dicționarul simbolurilor, scriitorul este ca abanosul, negru șialb, cum pare bossul. Și eu sunt negru și roșu și alb, precum e steagul tiranului Grab. Abanosul alungă frica, rușinea, simbolizând intrarea-n piscină. Adică-n infern,ceva este rău,apare uneori un monstru, un fals dumnezeu, elpoartă haine albe, o funie și mo seringă lungă cu unghie. Încerc să nu o iau razna, deviez. Sufletul nu
MAREA HOINĂREALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368278_a_369607]
-
nu mai publică un manuscris fără puță, trimis de mine, deoarece proprietarul editurii a plecat în PC. Adică la Poarta Albă pentru documentare și crime la centru. Intră microbul și-n lumea scriitorilor, citesc dezolat dicționarul simbolurilor, scriitorul este ca abanosul, negru și alb, cum pare bossul. Și eu sunt negru și roșu și alb, precum e steagul tiranului Grab. Abanosul alungă frica, rușinea, simbolizând intrarea-n piscină. Adică-n infern, ceva este rău, apare uneori un monstru, un fals dumnezeu
NU PREA MĂ IUBIŢI, DRAGILOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353327_a_354656]
-
Albă pentru documentare și crime la centru. Intră microbul și-n lumea scriitorilor, citesc dezolat dicționarul simbolurilor, scriitorul este ca abanosul, negru și alb, cum pare bossul. Și eu sunt negru și roșu și alb, precum e steagul tiranului Grab. Abanosul alungă frica, rușinea, simbolizând intrarea-n piscină. Adică-n infern, ceva este rău, apare uneori un monstru, un fals dumnezeu, el poartă haine albe, o funie și o seringă lungă cu unghie. Încerc să nu o iau razna, deviez. Sufletul
NU PREA MĂ IUBIŢI, DRAGILOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353327_a_354656]
-
nu mai publică un manuscris fără puță, trimis de mine, deoarece proprietarul editurii a plecat în PC. Adică la Poarta Albă pentru documentare și crime la centru. Intră microbul și-n lumea scriitorilor, citesc dezolat dicționarul simbolurilor, scriitorul este ca abanosul, negru și alb, cum pare bossul. Și eu sunt negru și roșu și alb, precum e steagul tiranului Grab. Abanosul alungă frica, rușinea, simbolizând intrarea-n piscină. Adică-n infern, ceva este rău, apare uneori un monstru, un fals dumnezeu
FUMURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353340_a_354669]
-
Albă pentru documentare și crime la centru. Intră microbul și-n lumea scriitorilor, citesc dezolat dicționarul simbolurilor, scriitorul este ca abanosul, negru și alb, cum pare bossul. Și eu sunt negru și roșu și alb, precum e steagul tiranului Grab. Abanosul alungă frica, rușinea, simbolizând intrarea-n piscină. Adică-n infern, ceva este rău, apare uneori un monstru, un fals dumnezeu, el poartă haine albe, o funie și mo seringă lungă cu unghie. Încerc să nu o iau razna, deviez. Sufletul
FUMURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353340_a_354669]
-
întrebă Mircea ca să spargă gheața discuțiilor. - Nu cred, răspunse doctorul în timp ce își aprindea pipa. Dintr-o dată în aer se împrăștia o aromă plăcută de tutun fin și rotocoalele ce le scotea tatăl său trăgând viguros din pipa din lemn de abanos, având sculptat un cap de leu, se spărgeau deasupra mesei din chioșc. Pipa era primită de la un căpitan de navă englez, pe care l-a operat de o banală apendicită acută. Acesta o avea cumpărată de la un indian. Avea ceva
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
pe pereți parcă aș fi dali să am o sută de ochi sau van gogh cu o ureche tăiată căutând infinitul ca gaugin prin tahiti mă încalț cu saboții lui millet și mă rătăcesc printre nudurile negreselor cu carnea de abanos ale acelei insule de vis astăzi toate drumurile sunt închise toate ușile toate peisajele femeile s-au încuiat în case și au aruncat dragostea pe fereastră astăzi parcă toată lumea merge de-ndăratelea, am viziuni apocaliptice cerul se întoarce pe dos toate
ASTĂZI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352974_a_354303]
-
din comuna Susani, județul Vâlcea, într-o casă din chirpici cu opt copii, în două camere mici, s-a născut o poeta unică și irepetabila: Titina Nica Țene. „Copil de corcodușe” și „de nevoie”, micuța olteanca, frumoasa, cu păr de abanos și ochi de cristal, pare desprinsa dintr-un cadru de Gautier. Cu trup de manechin și chip angelic, scriitoarea de azi, autoare a peste zece cărți de poezie și proza, laureata a nenumărate premii naționale și internaționale pentru poezie își
TITINA NICA ŢENE-OLTEANCA DIN INIMA CLUJULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354059_a_355388]
-
EA, cu majuscule...O adevărată zeiță!..O Afrodită căzută-n stradă din vremurile lui Fidias. O ”Primăvară” coborâtă din pictura lui Tintoreto cu rochia azurie mulată pe trupu-i clasic de 90-60-90. Ochii albaștri ca două safire, părul în onduleuri de abanos săltând pe gâtul subțire de lebădă și umerii de marmură. Ducea în mâini două sacoșe care jucau în ritmul pașilor grațioși și al șoldurilor șerpuitoare. Am exclamat extaziat: -O, Fidias, tu care sculptai zeițe, turnând găleți de apă pe rochia
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
Când stam privind la cerul magic,/ Mi-e dor de poamele gustoase/ Și de copilul cel nostalgic.” („Mi-e dor ... ”) Se va întoarce, desigur, cu aceeași nețărmurită dragoste la „Casa cu prag de vise”... Sensibilitatea copilei cu plete negre ca abanosul, cu obrajii fini ca petalele unui crin regal și ochii de tăciune respiră prin fiecare poem închinat mamei, asemuită cu „mugur de blândețe”, „strop curat de aur”, „putere și speranță vie”, „liman la pragul nemuririi” („Mamă, îmi ești...”). Multe poeme
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
sobă și se ceartă cu serafi uituci care pun în mâncare pătrunjel celest și cimbrișor din grădina lui tezeu unde erau sunete moi acum este o întunecoasă absență trec prin noi grețuri romantice cu femei fatale frumoase cu pulpe de abanos cu ochi de lac adânc cu glezne colilie cu mers de căprioare se arcuiesc cu șoldurile doldora de plăceri niște hiene care își adulmecă prada până o căpiază și apoi o înghit fără s-o mai îngurciteze cu gurile lor
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
să sosească, ea nu era gata. Se relaxă o oră în cada plină cu apă si spumant parfumat. Își alesese o rochie simplă, rafinată. Sexy. Tivul era deasupra genunchiului, materialul fin, moale, cădea perfect pe silueta armonioasă, suplă. Părul ca abanosul, îi atingea umerii. Aplicase un machiaj ușor. Încălță pantofii cu toc înalt, se privi mulțumită în oglindă. Își umezi buzele în vinul rubiniu. Privi la ceas. Ușor, întunericul se infiltra în casă. Instalația de pom clipea, dădea încăperii un aer
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
sau o naiadă, ci un profesor din Cluj, care “își devora fericirea clipei cât o veșnicie” - în timp ce apa își contura, prinsă și ea în vrajă, valurile. Cântecul rezonează în suflete. Proza este metaforică, o parabolă a vieții. La ceas de abanos, când “Cerul de funginine era spart doar în dreptul lunii și perforat ca o sită de mii de stele de fosfor rătăcite pe cer. Întunericul, precum o pleoapă imensă, ne camufla sfiala, expunerea colectivă, plângerea în propiile fibre”, pretext pentru o
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
de razele argintii ale lunii. Salturile ei păreau jocurile unei sirene. Părul des îi atingea mijlocul. Spiralele corpului ei în aer îi înfiorau simțurile. Picături fierbinți de sudoare i-se prelingeau pe piept și pe tâmple, umezindu-i pletele de abanos. O naiadă! De unde apăruse? Ținuturile ei se aflau in legende. Avea impresia că visa sau era un miraj. Totul devenise o vrajă țesută din mătasea neagră și străvezie a nopții, îmbrăcând împrejurimile în magia melodiei senzuale a creaturii de basm
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]
-
a epuizării fizice, însă chiar atunci, ca din senin, tutorele apăru și sări după ea în apă și îi salvă viața. Ținând-o în brațe, bărbatul îi simți răsuflarea caldă, îi plăcu culoarea pielii, ca și părul negru, ca de abanos, acum lucitor sub picăturile de apă și mai ales căldura pe care o degaja corpul său. Din ce în ce mai atras, tutorele fu pus în încurcătură, căci nu știa ce drum să urmeze. Avea acum destulă avere, cât să nu mai fie interesat
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
Oresiei. Luchian se îndrăgostește de Tatiana, pe care scriitoarea o descrie ca având perfecțiunea statuilor din Elada antică. “Mama era frumoasă chiar în clipele ei de răzvrătire. Avea o ușurință și o noblețe în mișcări. Brunetă cu ochi negri de abanos, pielea albă și catifelată, fața cu trăsături bine conturate, clasice ale unei zeițe...” S-a vorbit până acum despre căsătorie, despre moarte, dar se vorbește în „Cartea mamei” si despre naștere. Cele trei componente majore ale existenței sunt zugrăvite cu
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
din flori de iasomie și din miresme ți-am făcut culcuș, ți-am pus în palme dor de poezie și-ai fost vioara mea și-am fost arcuș. Mi-e sete de lumina ta cuminte de părul tău lucind a abanos de cârlionțul atârnând pe frunte, și de cuvântul arcuind frumos. Din pietre te-aș culege-n orice seară și floare-ai deveni în al meu vis, dar tu nu ești și tânguirea-mi clară tot rătăcește-n seri cu ochiu-nchis
MI-E DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359544_a_360873]
-
întrebă Mircea ca să spargă gheața discuțiilor. - Nu cred, răspunse doctorul în timp ce își aprindea pipa. Dintr-o dată în aer se împrăștia o aromă plăcută de tutun fin și rotocoalele ce le scotea tatăl său trăgând viguros din pipa din lemn de abanos, având sculptat un cap de leu, se spărgeau deasupra mesei din chioșc. Pipa era primită de la un căpitan de navă englez, pe care l-a operat de o banală apendicită acută. Acesta o avea cumpărată de la un indian. Avea ceva
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
Xenia, o georgiancă brunetă al cărei păr mă fermeca numai la gândul că-l pot săruta sau să-mi pun capul la pieptul ei și să fiu acoperit cu acea podoabă ce se revărsa în onduleuri mari cu sclipiri de abanos. Ce noroc pe mine că în clipa următoare Xenia a apărut ca un înger și a dat nas în nas cu mine, și uitând de indicațiile „tovărășești” ale lui Ceapaev: „Soldatul are îndatorirea sfântă de-a fi model în orice
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
Credința e Floarea românului, ce nu-și scutură niciodată petalele, ci numai mireasma. Cu zăvoare de crin. ferestrele inimii îmi sunt închise... Ce Floare mi le va deschide? Cine mi-a luat mugurii Copilăriei și-a pus în loc răsad de abanos? Lăsați Copiii să crească prin flori! Lăsații să pună răsad cu mânuțele lor de petale! Lăsații să-nmiresmeze țărâna, ca pâinea scoasă din țăst! Lăsați Copiii să surâdă a floare! AȘ VREA Sufletul Copilăriei, să crească ca un Copac cu
PRIVIND FLORIILE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359797_a_361126]
-
macii holdelor pustii Eu te-am ales iubirea mea să fii, Cu iia înflorată ca florile din văi, Cu irișii albaștri aprinși în ochii tăi. Te-am adunat la margine de zare, Din dimineți crepusculare Și-n părul tău de abanos Am ars întâiul vis frumos. De zborul aripii din gând, Ți-am prins iubirile pe rând Și să-nțeleg nu mi-a fost greu Că ești un dar trimis de Dumnezeu. Am fost mereu legat de-un legământ, Te-am
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
culmea disperării Mă-ntreb, ce mai pot face eu acum Să facem iarăși amândoi, acelaș drum? Privii la ea, înaltă și subțire că o sălcioara Mă-ndrăgostii pe loc precum întâia oară, Doi ochi albaștri și un păr lung, de abanos Un mijloc frânt și-un zâmbet atâta de frumos! Nu e copilă dar nici matură nu e, Eu înghețat de spaimă, ea sigură, se știe. Atunci, îmi prinse mâna-ncetișor: Coboară tu, si eu, acuș cobor!... Un bâzâit ciudat mi se
ACUM,LA APUS DE SOARE? de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359182_a_360511]
-
păreau pereții unei grote a timpului. Am coborât din caleasca și am intrat pe aleile parcului Belu. Liniștea era tulburata, din când în când, de șoaptele aersoanelor ce stăteau pe scaunele albe, ca de marmură, sau negre, ca lemnul de abanos. Atunci l-am văzut, pentru prima oară, pe Eminescu, discutând pe tema cimitirelor cu Sadoveanu, ce-și mânca din brici o bucată de pulpa de iepure. - Dragă, Coane Mihai, „dacă vrei să cunoști un popor, cercetează-i cimitirele”. - Ai dreptate
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]