1,869 matches
-
mănâncă Împreună și tot Împreună derulează Întreg ansamblul de activități domestice ce alcătuiesc și definesc rigorile unui menaj comun. Bătrâna doamnă este o nostalgică a vremurilor de altădată și se pretinde deținătoarea unor secrete Încredințate cu limbă de moarte de abatele Bérenger Saunière. Îl asigură repetat pe Noel Corbu că Într-o zi va fi bogat, foarte bogat, și că măruntaiele nebănuite ale pământului satului ascund o comoară fabuloasă. „Oamenii de aici calcă pe aur și habar n-au de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dépêche du Midi, care apărea la Carcassone. În vârtejul evenimentelor care transformă satul În loc de pelerinaj, de studiu și de nebunie mediatică, devine o veritabilă vedetă. Un detaliu interesant: În reconstituirile vieții lui Bérenger Saunière pentru televiziunea franceză interpretează chiar rolul abatelui, cu care unii Îi găsesc ciudate asemănări. Să fi fost acesta motivul pentru care bătrîna l-a, să spunem, adoptat și i s-a Încredințat cu tot ce avea și știa? Poate da, poate nu. Rămânând pe terenul faptelor, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prezentului, se arăta ceva mai reținut, chiar puțin temător, după cum i se păruse lui Sebastian. Avea impresia că Îl pândește o primejdie, Însă nu intuia dincotro venea. În seara dinaintea plecării, a devenit brusc vorbăreț și i-a detaliat povestea abatelui Saunière și a comorii sale, spunându-i că Îl are În față pe cel mai bogat om al planetei și pe unul dintre cei mai puternici. Marie Dénarnaud Îi lăsase un set de documente, Între care jurnalul preotului din Rennes-le-Château
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care - era evident - căutau ceva anume. Faptul a fost pus În legătură cu zvonurile care dădeau drept sigură apartenența lui Noel Corbu la o lojă masonică extrem de puternică, Ordinul Frăției Polare, care l-ar fi numărat cândva printre membrii săi și pe abatele Bérenger Saunière. Totul a rămas Însă la nivel de simple presupuneri. Morții nu vorbesc, așa se spune de obicei În astfel de situații, nu? Eveline a tăcut, așteptând parcă s-o Întreb ceva. Ceea ce am și făcut după câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ocupați cu Revoluția din decembrie ’89 și cu enigmele ei neelucidate nici În ziua de astăzi și, după părerea mea, fără speranță să fie elucidate vreodată. Dar asta e altă treabă... Așadar, am cumpărat și am parcurs nu numai Moștenirea abatelui Saunière, ci și alte câteva dintre cele circa patru sute de lucrări dedicate subiectului, Între care L’ Énigme sacrée (cum s-a titrat În franceză Holy Blood and Holy Grail), Templierii sunt printre noi, Cheia misterului de la Rennes-le-Château, Colina fermecată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu se Întâmpla chiar așa. Sau nu se Întâmpla Întotdeauna. Deseori, Îmi cheltuiam timpul navigând În neștire pe internet, de exemplu. Sunt acolo o mulțime de informații, comentarii, poze, studii, recenzii, interviuri, extrase din presă etc. privitoare la fenomenul Rennes-le-Château, abatele François Bèrenger Sauniére (ăsta era numele lui Întreg), Noel Corbu, Pierre Plantard, Alexandru cel Mare, Stăreția Sionului, templieri, catari și tot neamul lor. Mă ajutau câteodată să-mi amintesc anumite detalii din povestirea profesorului Adam care mi se estompaseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-lea. — Ba nu, așa e - zise Damiani. Ne însuflețeați pe toți, unde era mai greu, acolo vă vârați, n-aveați odihnă, vă sculați primul și ne trezeați pe toți: „Hai, băieți, să îngenunchem și să ne mai rugăm oleacă!” Și abatele se temea de Dumneavoastră. Episodul 209 O VOLUPTATE — Au fost vremuri frumoase - spuse papa visător. Nu știu dacă mă înțelegeți, dar mie, spre deosebire de alții de seama mea, îmi plăceau mătăniile, penitența, tot ceea ce ținea de plecăciune, de slugire, de flagelare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
anul apariției; impresum, după toate aparențele, rupt); Schițe și anecdote ale Împăratului Aleksandr I, Moscova, 1826; Scrisorile lui M.A. Volkov către Lanski, Moscova, 1874; P.M. Bykov: The Last Days of Tsardom, London (fără dată); Confesiunile lui Napoleon Bonaparte către abatele Maurie, traducere din franceză, Moscova, 1859; I.P. Skobaliev: Daruri pentru camarazi sau corespondența ofițerilor ruși, Sankt-Petersburg, 1833; Marmont: Mémoires 1772-1841, Paris, 1857 (primele trei volume cu autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis Davidov: Documente privind istoria războiului contemporan (fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de la Întemeierea Imperiului, a fost constrîns să-și disimuleze atacurile... Brusc mi-am amintit de o carte care mi-a lăsat o impresie de neșters, carte de care au cunoștință doar inițiații și care poartă titlul Dialog despre grîu, de abatele Galliani. Așa mi-a venit ideea unui dialog Între vii și morți, avînd ca temă politica contemporană. Într-o seară, plimbîndu-mă pe malul rîului, aproape de Podul regal, cugetu-mi va fi Însuflețit de spectrul lui Montesquieu, numele aceluia care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
messer Duccio, Își apostrofă Dante Însoțitorul În timp ce se străduia să Își croiască drum prin mulțimea care se Îmbulzea În fața portalului, Încercând să intre, credeam că abația era părăsită. - Așa e. Comunitatea care locuia aici aproape că s-a stins. Ultimul abate a murit În urmă cu vreo zece ani, pe vremea lui Giano della Bella. - Așadar, cui Îi aparține acum? Secretarul comunal ridică din umeri. - E greu de spus. Ar fi trebuit să revină patrimoniului San Pietro. Dar, În practică, Învecinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a luat viața, Încheie el, văzând că celălalt continua să Îl fixeze neîncrezător. La aceste cuvinte, călugărul Își duse mâna la gură, Într-un gest de silă. - O sinucidere... aici, Într-un loc sfânt... Va trebui să-l anunț pe abate, bâigui el, zgâindu-se la mort. - Așa să faci. Dar mai târziu. Mai Întâi, trimite să fie chemat cineva de la Misericordia, cu căruța pentru morți. Călugărul Îl fixa uluit. - Trebuie făcută repede Înmormântarea, Îi explică poetul. Nu e bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Într-un scandal. Chiar În noaptea asta vreau ca trupul să fie dus dincolo de ziduri, fără lumini. Călugărul Încuviință și se făcu nevăzut. Trecuse poate un ceas, când fu anunțat că cei după care trimisese se aflau la poartă. Venise abatele Însuși, Îngrijorat, să Îi dea vestea. Își aruncă o ocheadă rapidă spre mort, ferindu-și de Îndată privirea, ca și când s-ar fi temut să nu se molipsească de la acea priveliște. În spatele său, câțiva călugări se Înghesuiau În dreptul ușii, Întinzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
s-ar fi temut să nu se molipsească de la acea priveliște. În spatele său, câțiva călugări se Înghesuiau În dreptul ușii, Întinzându-și gâturile ca să vadă. - Înfășurați trupul Într-o pânză și duceți-l jos, ordonă Dante. Cu un semn din cap, abatele Îi confirmă cererea. Călugării păreau nerăbdători să scape de prezența stingheritoare a cadavrului și dispărură iute cu trupul. Poetul ridică În spate lada cu mecanismul și Îi urmă la rândul lui, după ce luase, cu mâna cealaltă, lampa lui Elia Învelită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
NĂSCUT” O LUME Un simplu pod de vamă, „aruncat” peste Someșul Mic, menit a asigura veniturile abației benedictine romano-catolice de la Cluj-Mănăștur, a fost factorul care a determinat nașterea unei comunități înfloritoare, care astăzi numără peste 13.000 de locuitori. „Podul Abatelui”, construit în Evul Mediu, în zona comunei Apahida, a concentrat în apropierea lui, pe lângă slujbașii abației însărcinați cu încasarea vămii, o populație de agricultori, atestată documentar încă din anul 1236. Satul „născut” în vecinătatea podului era cunoscut sub numele de
PODUL DIN CARE S-A „NĂSCUT” O LUME de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368322_a_369651]
-
Acasa > Orizont > Portret > CARMEN MOVILEANU. CONVERSÂND CU EA LĂUNTRIC... Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 2167 din 06 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu adevărat, discuția cu cineva abate de la discuția cu sine...! În primul caz vorbește gura, putând să denote entuziasm, afinități sau aprigi adversități, oricare dintre țintele comunicării de acest tip lăsând libertate disimulării rupte de adevăr, dar în celălalt caz apare oglinditor purul grai lăuntric, în
CARMEN MOVILEANU. CONVERSÂND CU EA LĂUNTRIC... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364765_a_366094]
-
Ehe! Sunt greu bătrânii de pornit,/Dar, de-i pornești, sunt greu de-oprit! -Fără-ndoială c-o iubesc! Chiar o ador! Tocmai de-asta am sunat, să-i îndepărtez atacul de panică. Își revine numai când un zgomot prelungit o abate de la propria suferință... Apoi zâmbi mulțumit și de efectul scontat, dar și de dispariția inoportunului Junior în apele oglinzii. Referință Bibliografică: ARTHUR SE-NTOARCE / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2053, Anul VI, 14 august 2016. Drepturi de
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
prea târziu. 18. Dacă omul și-ar folosi puterea numai pentru a face binele, răbdarea - numai pentru a suporta răul și inteligența - numai pentru a face diferența între bine și rău, atunci lumea ar fi aproape perfectă (parafrază la „Rugăciunea abatelui Oettinger”). 19. Indiferent de domeniu, între matematica pură și experiment, se află frumusețea științei: demonstrația! 20. Omul este condamnat să existe fără să fie alegerea lui, dar toată existența sa este condiționată de alegerile pe care în permanență le face
CITATE, CUGETĂRI ŞI AFORISME de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366412_a_367741]
-
Ruspoli, iar aici o cunoaște pe Bianca Milesi care îl duce în cercurile înalte ale lumii literare și artistice: gravori, pictori, scriitori, mari artiști. Frecventează casa ducesei Odescalchi și, tot cu ajutorul Biancăi Milesi, Asachi ia lecții de artă poetică cu abatele Tarengi. Îi dedică Biancăi un poem, iar aceasta îi oferă în schimb un volum din „Amori de Savioli”, ilustrat cu desenele proprii, de o rară frumusețe, și dedicat poetului Asachi. Cu ocazia celui de-al doilea zbor aerostatic al doamnei
GHEORGHE ASACHI de ION C. HIRU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366192_a_367521]
-
sau nu, ba chiar aprinsele și prelungitele dezbateri teologice referitoare la întrebarea dacă Isus a râs vreodată, indiferent de rezultat, dau, fără alte comentarii, dimensiunea fenomenului. Și, ne putem pune, la rândul nostru, întrebarea cât adevăr este oare în spusele abatelui Jorje din „Numele trandafirului”, cu referire la cartea pierdută a lui Aristotel: - Dar câte minți stricate, ca a ta, n-ar extrage din această carte silogismul cel mai mare, potrivit căruia râsul este scopul omenirii! Râsul îl îndepărtează, pentru câteva
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
1990); Viața după Benjamin (versuri), Du Style (1999), Summa Poetica (versuri), Paralela 45 (1999); Mic dicționar enciclopedic al capodoperelor literaturii universale, Gramar ( 2007); Fufu, Floppy și prietenii lor (versiune romana si engleza), MJM (2009). Traduceri din Montaigne, Diderot, Charles Perrault, Abatele Prevost, Jules Verne, Dino Buzzati, Marguerite Yourcenar, Paul Poupard s.a.(George Roca. Rexlibris Media Group) Referință Bibliografică: Smaranda COSMIN - EMIL SAUCIUC ȘI PUTEREA PRIVIRII / Smaranda Cosmin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1964, Anul VI, 17 mai 2016. Drepturi de
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
dulci. Mi-am adunat puterile și am luat un cău. Când am gustat-o, apa era dulce!”. Allois Grüber, un cercetător austriac, a ajuns la concluzia că esențial este modul cum se comportă o persoană față de apă. În anul 1472, abatele Karl Gastinsis a fost întemnițat pe baza unui denunț fals, acela că ar fi generat o stare maladivă unei doamne din înalta societate. În temniță, abatelui i se dădeau în fiecare zi o coajă de pâine mucegăită și o cană
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
că esențial este modul cum se comportă o persoană față de apă. În anul 1472, abatele Karl Gastinsis a fost întemnițat pe baza unui denunț fals, acela că ar fi generat o stare maladivă unei doamne din înalta societate. În temniță, abatelui i se dădeau în fiecare zi o coajă de pâine mucegăită și o cană cu apă murdară și clocită. După 40 de zile, șeful temniței a constatat că abatele nu numai că nu era deloc slăbit, dar părea că dobândise
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
generat o stare maladivă unei doamne din înalta societate. În temniță, abatelui i se dădeau în fiecare zi o coajă de pâine mucegăită și o cană cu apă murdară și clocită. După 40 de zile, șeful temniței a constatat că abatele nu numai că nu era deloc slăbit, dar părea că dobândise sănătate și putere, fapt care a servit inchzitorilor drept probă a legăturilor sale cu diavolul. Ulterior, sub tortură, abatele a mărturisit că de fiecare dată rostise o rugăciune asupra
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
clocită. După 40 de zile, șeful temniței a constatat că abatele nu numai că nu era deloc slăbit, dar părea că dobândise sănătate și putere, fapt care a servit inchzitorilor drept probă a legăturilor sale cu diavolul. Ulterior, sub tortură, abatele a mărturisit că de fiecare dată rostise o rugăciune asupra apei stricate care îi era dată, mulțumindu-i Domului pentru încercările la care era supus după care apa dobândea un gust bun, devenind proaspătă și limpede. Cercetătorul rus Konstantin Korotkov
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
știm că prima minune a lui Iisus Hristos a fost transformarea apei în vin la nunta din Cana Galileii. Cât de asemănătoare este această minune cu transformarea apei de mare și a apei murdare și clocite pe care o primea abatele Karl Gastinsis în apă potabilă, dătătoare de viață! Mai mult, se poate spune cu deplin temei că noi, oamenii, suntem apă, întrucât ea reprezintă 50 - 97% din greutatea noastră corporală, funcție de vârstă și de constituția fizică (50-55% - vârstnicii, 60-65% - adulții
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]