3,115 matches
-
să vă transmit ceva. O jenă funciară mă oprește să duc o discuție "prin cablu cu cel căruia-i scriu zilnic! Am impresia că "vraja s-ar rupe. Dar, ieri, vorbind cu Dinescu, mi-am închipuit că stați tot cu spatele la abis și că, probabil, sînteți iar pe cale de a descoperi inefabilul alfabet al delicateții. Cred că fac parte din categoria acelora care, ca și "sărmanul Makar Alexeevici Devușkin, v-ar scrie scrisori chiar dacă ar locui în același bloc, la ap. 33
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
Nici nu citesc cartea, o dau înapoi nerăsfoită. V-am scris că Anastasia Filippovna citea Doamna Bovary? * Și-n tot timpul acesta, dumneavoastră, "adresantul", unde sînteți, ce faceți, ce gîndiți? Nu vă pot vedea decît acolo, pe scaunul acela cu abisul în spate, izolat de-un perete gros, transparent, de noi, făcînd gesturi din ce în ce mai nuanțate, mai enigmatice, parcă încercînd un alt alfabet, al disperaților muți. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 4-VIII-1980
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
ele. Vru să plutească de-a dreptul. Să fie și el doar o iluzie; să se zbată de lambrisajul perețlor ori de plafoanele încrustate în oglinzi... Pleoapele i se loviră, genele se petrecură cu foșnet de harpă. Visa splendid despre abisuri și sine. Și atunci, minciuna cea frumoasă se întinse precum tămîia. Căci dacă demult, cîndva, se găsise Unul să meargă pe ape, Moștenitorul era cel care răsturna chiar văzduhul, înecînd tot și orice în marea iubirii sale. Și aceasta doar
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Ca o poveste cu un vis Iart-o și uit-o Vom trece mai încolo pe bietele schiuri Pe bietele schiuri vom aluneca Tu și cu mine Plăcere și vis. Și tăcere. Du-te, fă-te tu o muiere în cel abis Nici o clipă să fii Nici să ai, nici să dărui Vis. Puteai fi o statuie N-o să am hârtie de aici încolo Niciodată n-o să mai am îndeajuns O să mă scald în fierbinte rușine Niciodată hârtia n-o s-o mai
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
Ne-nțeles fii, Bine-nțeles. Spre primăvară L-acea noapte poleită cu petarde și cu stele zăcând toate una-ntr-alta stea lucind după luceferi, poleind în glumă ziua nesătulelor muiere am tocmit cu viers și spadă tot al nimbului abis și târziu, întorși acuma, înăuntru către rană, numa'oaste poci să dărui plaiului de pe tavan, și-n tăcerea ce e stinsă să nu între mâna ta aprinsă și paharul meu de apă cât să poată să-l încapă zâmbetul de
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
cine a fost Bolintineanu? De la "cel mai genial dintre toți poeții noștri", cum vrea să-l glorifice Aron Densusianu, riscînd pleonasmul, pînă la "autor vesel fără voie" vinovat de o crasă "neglijență literară", în opinia lui Paul Zarifopol, se cască abisul oricîtor nuanțări și supoziții. Dar măcar o parte din suspiciunea structurală a criticilor literari ar putea fi îmblînzită printr-un imaginar puzzle liric: ahturile lui Conachi, grandioasele viziuni eminesciene, cavalcadele onomatopeice ale lui Macedonski, miniaturile melancolice ale lui Ion Pillat
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
-mă la un reportaj de pe Discovery Channel, ,în nordul Scoției", am repetat, privindu-i ochii de un verde-cenușiu, apărați de lentile fine - ochi în care mă pierd adesea, ochi pe care-i luminează uneori o rază verde venită din niște abisuri pe care viața, oricât de lungă, n-o să-mi îngăduie niciodată să le explorez până la capăt -, ,fermierii au început să-și descopere, de câțiva ani încoace, oile sfârtecate. Cum în Insulele Britanice prădătorii de talie mare au dispărut de mult
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
În mii de alte spirite, atunci din sfărâmare Locul ființei stabilit de la facere apare Ca în androgin mirii. Da, tu, cel sfărâmat, fragment de literă, Nici măcar cuvânt, plutești carnivor și aerian Cu Regatul pe aripile ce fac să miște Întregul abis către tine. Unde sunteți acum consoane Și vocale sacre? Pe ce chip Repede scufundat în limpezimea de brumă? Câtă splendoare devenită nisip Pentru a-mi arde bătăile inimii Și cât de beat respir Fulgerul pielii femeilor, nesecatul fir Ce leagă
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
își dezvăluie treptat resursele carnavalești. Iar protagonistul, în ciuda aparenței sale umile se dovedește, până la sfârșit o figură nu doar ieșită din comun, ci și emblematică pentru un univers în care esențiale rămân răsturnarea ordinii prestabilite, schimbul de roluri, punerile în abis, simularea. Pentru a vedea cum funcționează aceste mecanisme comentatorii au ales de obicei - nu tocmai la întâmplare - poemul mopete în atmosfera lăuntrică, din deschiderea ciclului care îl are ca protagonist pe simpaticul personaj. Nu vom insista foarte mult asupra acestei
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
multor regimuri ontologice și nici subminarea (auto)ironică a statutului, considerat multă vreme privilegiat, al creatorului. Însă aspectul cel mai semnificativ, caracteristic pentru înțelegerea modului de funcționarea a mecanismului poetic ivănescian, este recursul la o serie indefinită de puneri în abis: "răsturnările" succesive ale lui mopete ne încurajează să bănuim că scrierea are, de fapt, un statut dublu ficțional. Cu alte cuvinte, "cadrul teatral" prezent în orice act ludic, deci și în ficțiune, este aici ridicat la puterea a doua, și
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
totodată marcat de "marionetele părăsite după spectacol", este generatorul propriei singurătăți sinucigașe, din limbul căreia își trage incisivitatea și sarcasmul de om revoltat sau înger căzut vs. figurile infernale ale lumii: "ai pus floarea de toamnă/ să nu se vadă abisul/ câinii stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de cruzime/ bătaia clopotului în urechea sinucigașului". Coabitând firesc cu universul thanatic, poetul nu ezită să-și cheme iubita defunctă într-un poem de dragoste îndoliat, frizând halucinația
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
pe Caragiale nu-l alienează o astfel de indecizie și nici desfășurarea labirintică de spații. Un epicureu nu găsește aici decît prilejul uimirii: viața însăși e un spectacol și Caragiale e atras ca de o flacără de taina ei, de abisul ,construcțiilor" care sfarmă orice așteptare și logica bunului simț. Paradoxul și surpriza, duse pînă la absurd, cu consecința de-realizării concretului, sînt construite de Caragiale în virtutea repetării unei ecuații descifrate de el în lumea reală. Fascinat de lume, vrea, la
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
îi săgeta în zbor, Silindu-i să se-ntoarcă învinși din drumul lor, Și sub căderi masive de aripi diafane Se îngropau temeinic Pompei și Herculane. Piesa antologică a volumului se intitulează Oglindire. Construit ca o teoremă a ,punerii în abis", poemul narează aventura autorului într-o sală de muzeu, unde se descoperă pe sine însuși într-un tablou numit Oglindire, iar apoi, succesiv și micșorat, în încă două săli cu tablouri identice, ce se deslușesc tot mai mici în adîncul
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
omenească vei vrea mâine seara în steaua vega S-ar putea spune că lirica acestui autor trăiește în afara cuvintelor ce se înșiruie în versuri. Să fie atunci ,de la musique avant toute chose"? Nu, nu se depistează o asemenea intenție. Atunci, abisuri de idei, sensuri profunde la fiecare pas? Nici asta, de ce să identificăm realizări străine de intenția artistică fundamentală? în poemele lui Mazilescu se realizează ceva propriu liricii, și anume zborul în libertate și sinceritate al trăirilor. Poetul, în genere, nu
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
devastator ce funcționează însă exclusiv la nivel și în plan lingvistic. Și e, foarte probabil, tot o expresie a dedublării. Nimeni, pînă la Augustin Buzura, și nici după el, nu a sondat atît de adînc și cu atîta curaj estetic abisurile și amploarea ravagiilor dedublării și ambivalenței ființei într-o lume ea însăși purtînd pecetea unei psihopatii generalizate. Proba acestui curaj este, în primul rînd, construirea întregului roman pe suportul unui personaj atît de ambiguu cum este Ioana Olaru, foarte transparent
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
de corăbii mână-n țarc de semne-arzânde rosturile învechite și-n noi viersuiri - noi fraze - trec Cuvântul prin noi site... ...o minune-i veșnicia - din crin cer până-n pământ dar destăinuiri nu face Înviatul din Mormânt... de vezi semne în abisuri: taci - asculți și înțelegi nu-ți tocmești tălmaci uimirii nici pe magi și nici pe regi ...nu poți ști - uitând de Munte - chiuind la cânt de flaute: adâncind lumini în suflet - vine Ravvi să te caute! PLECAREA VÂLVELOR vâlva munților
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
-or pogorî preasfintele ucaze pământul spre izvoare mă-ndărapte ...ascuns de veac și oameni - adormi-voi greu afar' din ceas - crește-voi dumnezeu... bătrânilor cu piscuri și cu creste voi ați ieșit din slovă și poveste în loc de munți vor scrie-aici abisuri vor renunța la oameni și la visuri... sodom de fierătanii vor roì iar lumea zânelor - încet - se va topi iar locul vetrelor - bătrâne și umile l-or lua toți monștrii: ură și șenile! nu mă băgați în seamă - lăutari sunt
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 2057 din 18 august 2016 Toate Articolele Autorului Singurătatea abisului Motto: „Neapărat există o locomotivă a spiritului” (Ion Scorobete - Anduranță) Născut la Meria (județul Hunedoara) - într-o zonă subcarpatică - Ion Scorobete s-a familiarizat cu peisajul mioritic (deal-vale) care, conform matricei stilistice blagiene, determină stilul unui autor. Dar și peisajul
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
contemplare avatarul lup îi rămâne alături eului liric, pentru a savura, într-o elevată tihnă, înseninarea antropocosmică. Cele patru personaje implicate în narațiune, conturate din tușe apăsate și apăsătoare, într-un registru sumbru, sunt remarcabil puse în scenă și... în abis. Pregnantă, ca semnificație și imagine, este iubita, absentă din punct de vedere fizic, dar foarte prezentă în conștiința Poetului, afectat, până la prăbușire, de lovitura primită. Metafora de identificare a eului, prin raportare la iubită, „însoțitorul umbrei tale”, este o mărturie
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
cu un tablou static, poemul: „Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii". Metafora centrală este cea a „dublului nepătruns, întunecat”, ivit din tenebre insondabile, din abisuri străvechi, pentru apărarea valorilor perene: dragostea, fidelitatea, onoarea, arta cuvântului, care exclud, fiecare în parte, dar și în multiplele interferențe posibile, impostura. Ultimul vers al poemului, „Doi colți însângerați, în raza lunii”, memorabil și emblematic, permite cele mai multe interpretări. În poziție
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
urmele cruzimii, ale sângelui vărsat într-o luptă fără menajamente. Supraviețuitorii se odihnesc, „pe marginea genunii”. Aceasta poate fi oriunde, inclusiv „la marginea sufletului”, unde se arătase lupul din Avatar II. Câtă realitate, atâta irealitate, câtă trăire, atâta poezie, cât abis de întuneric, tot atâta abis de lumină. Ce poate fi mai impresionant și mai salutar decât materializarea solidarității într-un cuplu statuar, accentuat masculin, care certifică refacerea unei oculte structuri sufletești? Temporar obturată de diferențe iluzorii, străvechea unitate spirituală s-
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
într-o luptă fără menajamente. Supraviețuitorii se odihnesc, „pe marginea genunii”. Aceasta poate fi oriunde, inclusiv „la marginea sufletului”, unde se arătase lupul din Avatar II. Câtă realitate, atâta irealitate, câtă trăire, atâta poezie, cât abis de întuneric, tot atâta abis de lumină. Ce poate fi mai impresionant și mai salutar decât materializarea solidarității într-un cuplu statuar, accentuat masculin, care certifică refacerea unei oculte structuri sufletești? Temporar obturată de diferențe iluzorii, străvechea unitate spirituală s-a dovedit utilă într-un
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
punerii la zid a ziaristului “vagabond de geniu”? După parcurgerea mai multor lucrări de referință am reușit să înțeleg îndeajuns de mult cum funcționează “sistemul” cu mecanismele lui ruginite și infecte. Astfel, pot afirma, fără îndoială că sinceritatea izvorâtă din abisurile sale sufletești, ... Citește mai mult De fiecare dată când am avut ocazia am afirmat că “o personalitate n-ajunge să se definească decât prin adversitățile pe care le trezește”¹, așa cum afirma cândva Tudor Vianu. Ceea ce s-a spus despre Panait
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
punerii la zid a ziaristului “vagabond de geniu”? După parcurgerea mai multor lucrări de referință am reușit să înțeleg îndeajuns de mult cum funcționează “sistemul” cu mecanismele lui ruginite și infecte. Astfel, pot afirma, fără îndoială că sinceritatea izvorâtă din abisurile sale sufletești, ... XVIII. ACEEAȘI EVĂ - LUI A. -, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 759 din 28 ianuarie 2013. Cu o mușcătură de măr. Acum simți lumina cum îți pătrunde Trupul ce naște frământări și fiori Răni și trăiri ca
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
conform tehnicii alb-negru Pentru sărbători stă împreună cu noi și ridică toast pentru toți cei care nu mai sunt în mijlocul nostru Cu sete trece dincolo de fluviu Ne conduce în labirint și ne prinde de mână când privim cu capul sus înspre abis Referință Bibliografica: Poezie albaneză din Kosova Dan Musliu / Baki Ymeri : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2287, Anul VII, 05 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]