318 matches
-
își doresc să lucreze în presă. Io nu vreau să lucrez în presă, nu pot contribui și io la mizeria lumii ăsteia. Nu pot să găsesc decât expresii patetice. Totuși, e o problemă de ce atâtea lucruri de bun-simț sună ridicol. Abjecția, ăsta e cuvântul-cheie. Abjecția lor trebuie analizată. Cum Bălănescu, dintr-o ființă absolut benignă, nevinovată, nefutut până la douăzeci de ani, a devenit un tânăr lup de presă. Cum e încântat de ghiolbani dezamăgitori. Ciudă pe mine. Cum pot scrie. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în presă. Io nu vreau să lucrez în presă, nu pot contribui și io la mizeria lumii ăsteia. Nu pot să găsesc decât expresii patetice. Totuși, e o problemă de ce atâtea lucruri de bun-simț sună ridicol. Abjecția, ăsta e cuvântul-cheie. Abjecția lor trebuie analizată. Cum Bălănescu, dintr-o ființă absolut benignă, nevinovată, nefutut până la douăzeci de ani, a devenit un tânăr lup de presă. Cum e încântat de ghiolbani dezamăgitori. Ciudă pe mine. Cum pot scrie. A avut și el idealuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
A avut și el idealuri din astea, dar i-au trecut. Pentru ăștia de la ziarul lui n-are nici o semnificație cultura. Sunt invidioși că am forța să plătesc un preț pentru a fi liber. În fond, ce dracu’ înseamnă toată abjecția asta pe care o acceptăm cu seninătate?! Concursurile de la cămin. Să faci, cum povestea Pif, laba pe felia de pâine. Cine termină utimul, ăla mănâncă. Sau bambilici. Să-și lege fiecare pula cu ață și, printr-o masă, să scoați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
haos. Dezordinea hrănește noua lume. Pentru că nu-i înțelege, crede că ceilalți au un comportament haotic nesupus unor legi. Să te piși pe fereastra căminului, în lift, ca să vadă și Ei în ce hal te-au adus. Să-ți expui abjecția ca și cum ei ar fi vinovați de starea asta de lucruri. Să le arăți unde te-au adus Ei. Să urli pe stradă porcării, să borăști din mersul autobuzului, cum a făcut atunci Pif pe la Kogălniceanu. Toate, secreții cu care împroști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bate adânc. Era o veselie tristă în amfiteatrul ăla, în ciuda veseliei chinuite a profesorilor de limba și literatura română. Nici Manolescu nu cred că se simțea bine acolo. 23. Un roman pășunist Chiar nu înțelegeam de unde nevoia, foamea asta de abjecție. De-aia voiam uneori să scriu un roman pășunist, de un pășunism habotnic, hotărât. Unii se protejează fiind abjecți, io aș protesta printr-o utopie. Unul dintre personaje ar fi putut fi bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
al literaturii române” , “decât diavolul mai diavol” și “decât toată fiiara mai vrăjmașă și mai sălbatică”. Ceea ce șochează în acest portret este minuțiozitatea detaliilor, adevărată lucrătură arabescă, din care transpare oroarea provocată simultan de portretul fizic respingător, ca și de abjecția morală a acestei jiganii. Mecanismul psihic de defulare, de eliberare de temeri și spaime, implicit într-o astfel de descriere, ar trebui să aibă ca efect catharsisul comic, adică eliberarea prin râs. Satiristul Cantemir dorește să-i inculce cititorului ideea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
în marea disperare, într-o agitație care sugerează o posibilă, nesperată, salvare. S-a scris enorm despre această capodoperă. A fascinat pe toți psihologii, a prilejuit serii nesfârșite de analize psihiatrice, s-au. făcut psihanalize peste psihanalize. La marginea dintre abjecție și sublim o margine indecisă, schimbătoare se întrevede dacă nu salvarea condiției umane, totuși încleștarea pătimașă cu care omul visează la această schimbare. Adevăratul balamuc nu are puterea de a dori o schimbare. Diploma de "psihiatru" a lui Dostoievschi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care le duceau spre destinație, poștașii. Cineva, care scria scrisoarea, o însoțea, cu gândul, tot timpul acestei călătorii; altcineva, care o aștepta, o urmărea și el, în altă parte. Spaime și speranțe, dragoste și ură, rugăciuni sau blesteme, înălțări sau abjecții se împleteau în rețeaua de zboruri. Ritualul călătoriei se completa cu ritualurile scrisului și cititului și se împlinea astfel o uriașă formă a existenței umane, în care se regăsea caligrafia (trebuind să scrii frumos pentru a fi înțeles, era inevitabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Iași, a fost și s-a numit, un veac întreg, "Leagăn". Acum nu mai sunt "Leagăne", cu toate că nu ar strica. Dar neam modernizat, deși răul acesta, iadul psihic al mamei silite să-și părăsească pruncul, este extins. El demască o abjecție socială, apărând la un popor despre care afirmăm că are virtuți familiale străvechi. Adevărul că, în general, copiii românilor sunt iubiți nu poate fi contestat; dar nu este mai puțin adevărat că numărul cazurilor care exprimă contrariul este alarmant; el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acei principi au reușit să acapareze alegerile, începînd de la rugăciuni și de la recomandări și încheind cu poruncile și încălcările, trebuie să consulte Thomasin, Vet.et Nov. Eccld.Discipl., p.1, L. I, c. LIV. 201 Dacă se ia în considerare abjecția acestor cuvinte ale Episcopului Arturicus, pe care le citează Elmoldus în Cronico Slavorum l.1, c. 69 și 70, este suficient pentru a cunoaște maniera de gîndire a slujitorului Celui Atotputernic, coruptă de avantajele puterii trecătoare. "Învestirea Pontificilor, spune acest
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ntâmpină și aici acea luciditate cinică, acea inteligență acidă, destrămătoare de iluzii sau, cum se zice, „demistificatoare”. Dar în celelalte piese „demistificarea” aceasta se manifestă virulent, având în subtext și chiar în text o mânie justițiară, demascatoare. Ipocrizia, impostura, ticăloșia, abjecția morală apar în piesele lui Mazilu (ca și în proza lui) în forme pure, aproape experimentale, in vitro am putea spune ; am putea spune și că apar în forme naive (în sens strict etimologic, adică native). Toate aceste înfățișări ale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de atunci s-a așternut țărâna uitării. Oamenii s-au stins și după cei care au făcut atâta rău au rămas doar niște nume murdare. Însă faptele lor, sau, mai bine spus, ceea ce a fost general uman și repetitiv în abjecțiile comise de ei, asta nu trebuie uitat. Urmărind firul narativ al destinului Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu am riscat ca această carte de corespondență, despre care afirmam că a fost romanul sau poemul iubirii materne, să încline mai degrabă către „roman“. Dar nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în față „adevărul”: „Ni s-a tocit spiritul critic, și cu spiritul critic tocit nu se poate face nimic, cu atît mai puțin gazetărie!” *Șova a trecut prin birourile redacției lăsînd în urma lui, ca de fiecare dată, o dîră de abjecție. Într al nostru, l-a comentat în termeni vulgari pe fostul său director, Vasile Florea, „dat”, acum, ca muzeograf la Vivariu: „De cînd a ajuns acolo, a rămas gravidă maimuța!” Ca și laudele, ironiile lui sînt niște vomitive. Motive de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
imagine. Opera lui I.L. Caragiale căreia filmul îi stabilește momentul de sinteză - unic până acum, căci despre o montare polifonică a operei este vorba - este foca- lizată printr-o hipertrofiere a detaliului, printr-o ridi care a derizoriului la absolutul abjecției. De altfel, chiar din momentul „Grand Hôtel «Victoria Română»” sunt decupate două episoade, cel al linșării unui câine de către măturătorii nocturni și cel al femeii ridicate în miezul nopții și pălmuite violent. Cine vede toate aceste lucruri ? În orice caz
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
jurnal sans rivages, în care se amestecă morții cu viii, trecutul cu prezentul, realitatea de coșmar cu visul și feeria cu coșmarul (sicriul cu trupul mutilat în timpul anchetei al colonelului, cu mâinile așezate cuminte pe piept, doar că fără unghii), abjecția cu puritatea, revolta cu rugăciunea, proza cu poezia, anecdota cu meditația înaltă. K. își amintește scene și personaje din copilărie sau din tinerețea sa de poet rar sau foarte rar publicat ori chiar suspectat (faima de „nebun” l-a ferit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
ca fiind albă, neagră. Repet: HotNews.ro n-a calificat-o nicicum, CTP o face. Dacă vrea liste autentic bolșevice, scrise în stil România Mare, le găsește citind Cotidianul lui Nistorescu. La scurt timp după preluarea ziarului, Nistorescu a publicat abjecția intitulată Fripturiștii lui Traian Băsescu. Topul beneficiarilor. Un text imund, mustind de atacuri la persoană. Nu-mi amintesc să-l fi indignat pe CTP, pe motiv de procedură securist-bolșevică, deși oroarea jurnalistică părea decupată din Săptămâna lui Barbu. CTP și
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
al Sportivilor, ci-i purifică de pasiuni (catharsis), prin participare/eliberare a și sportivilor și suporterilor la competiție. Sportul devine un mod de a face un lucru potrivit unor reguli. Poate pentru a exprima frumosul, diferit de reprezentarea lucrului frumos (abjecția, grotescul, urâtul, oribilul), sportivul oferă o viziune tragică a lumii, viziune pe care o transformă în frumusețe (concursurile de culturism). Cultura sportivă este înțeleasă prin intermediul densității sociale, morale sau dinamice al populației, adică sportivitatea depinde de intensitatea contactelor. Acest drum
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
oarbă“, de Leonid M. Arcade, regia Alexa Visarion l 2000 - Pișcik, în „Livada de vișini“, de A.P. Cehov, regia Sabin Popescu l 2003 - Moșu Pătru, în „La Lilieci“,după Marin Sorescu, regia Sabin Popescu l 2003 - Paul, în „Tandrețe și abjecție“, după Teodor Mazilu, regia Ioan Ieremia l Film: Dascălu, în „Duios Anastasia trecea“ de Alexandru Tatos l „Dacă, totuși, vrei să-ți spun, în taină, recunosc că cel mai mult mi-a plăcut să joc roluri... terestre, de om din
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]
-
simplu le place să trăiască“, spune Ludmila Ulițkaia într-un interviu. Așa o și dezvăluie cărțile sale, autentice și intense, ca pe unul dintre scriitorii care se instalează în proza lor ca și în lume, iremediabil legați de frumusețea și abjecția ei.
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
variabile în privința posibilităților de rezistență ale individului”, țelul „era unul și același peste tot: exterminarea”. Bestialitatea închisorilor comuniste din România a rămas neîntrecută în Europa, amintind cele mai negre torturi medievale. „Experimentul de la Pitești” a înscris o pagină zguduitoare a abjecției. Țurcanu reprezenta „răul în manifestare diavolească, permanent născocitoare și la lucru, dînd maleficului înfățișări dintre cele mai absurde”. Acest subom nu constituie un caz izolat de samavolnicie dusă la extrem, așa cum s-a pretins, ci răspunzînd ordinelor unei „oculte”. Cu
Sub comunism, cum se cuvine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5947_a_7272]
-
a putea supraviețui. De înălțătoarele idealuri postcomuniste s-a ales praful, sărăcia a măcinat temeinic ultimele rămășițe de demnitate umană, prostituția (internațională) a devenit pentru femeile frumoase soluția firească pentru a forța schimbarea destinului, bărbații se îneacă în alcool și abjecție. Eroii "renașterii naționale" de la începutul anilor '90 își sfârșesc viața în mizerie, uitați de cei care, la un moment dat, ajunseseră să îi idolatrizeze și disprețuiți de rude pentru că, îmbătați de idealuri, au neglijat asigurarea stării materiale a familiei în
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
corpul ei bovin și urlu în gura mare: ești o grasă idioată, scârbă inumană, monstru infam!" (p. 82). Defectul structural al cărții vine din această comică discrepanță. Eroul se închipuie o făptură a subteranei, o ipostază românească și romanescă a abjecției umane, o sumă de vicii și de rateuri (,ratat în carieră, frustrat economic și dezechilibrat mintal"), însă limbajul și psihologia lui, reacțiile și umorile, tonalitatea discursului sunt la limita infantilismului. Ce înseamnă oare ,să vă explorați bestialitatea"? Personajul ar fi
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
a discursului mereu proaspătă. Fie că scrie despre arta sovietică și despre dimensiunea ei militantă, fie că scrie despre expresionismul nordic și despre experiențele modernității, firea dezinvoltă a autoarei și solida ei cultură umanistă reușesc permanent să protejeze privirea de abjecțiile iminente ale timpului și să apere dicția de scufundarea definitivă în delirul misticoid al activismului cultural. Lipsită de orice inhibiție în fața comportamentelor și a limbajelor simbolice, chiar și atunci cînd acestea tind să-și părăsească statutul înalt și să intre
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
paradisiace, li se întipărise adânc pe obraz? Din mistica de partid, dăduseră în damblaua salutului cu "Doamne-ajută!" Ceea ce mi-a indus instantaneu un sentiment de respingere. Dumnezeu devenea, în mintea mea, complicele acestor nemernici, pavăza îndărătul căreia se masa întreaga abjecție a unui sistem criminal. Începutul anilor '90 a marcat deplina banalizare - ba chiar trivializare - a formelor de existență religioasă. "Soborul de preoți" fără de care nu mișca nici musca (exact cum pe vremea comunismului nu se putea face nimic fără "soborul
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
cu L. Rebreanu. Eroul romanului constituie una dintre realizările de seamă ale scriitorului și chiar ale prozei noastre în general, în care cu greu mai găsim astfel de caractere monstruoase, care îmbină atât de desăvârșit umilința și răzbunarea, pioșenia și abjecția, lingușeala și infatuarea, disprețul și adorația, cinismul și sinceritatea." Un alt roman, Fără limită, din 1937, se impune prin sondarea unui mediu modern, fiind "romanul unei regresiuni de ordin moral." Merită semnalat faptul că Mircea Popa aduce în discuție și
Un eseu monografic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6912_a_8237]