186 matches
-
și se întinde pe o suprafață de 2.382,80 ha. Aceasta este inclusă în Parcul Național Domogled - Valea Cernei. Aria protejată (suprapusă sitului de importanță comunitară - "Domogled-Valea Cernei") reprezintă un relief diversificat (doline, lapiezuri, ponoare, izbucuri, văii, peșteri, avene, abrupturi stâncoase, grohotișuri, pereți calcaroși, chei, canioane), poiene, pajiști, tufărișuri și păduri; de intres floristic, faunistic și geologic. Rezervația naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în
Rezervația Domogled () [Corola-website/Science/325893_a_327222]
-
a III-a - zone protejate"), este inclusă în Parcul Natural Bucegi și se întinde pe o suprafață de 3.478 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală cu un relief bine diversificat (stâncării, crește, vai glaciare, lapiezuri, doline, circuri glaciare, abrupturi calcaroase, avene, goluri alpine, peșteri); păduri, poiene, pajiști și pășuni. Acesta lanțului muntos al Carpaților Meridionali și în special al Munților Bucegi. Rezervatia dispune de mai multe tipuri de habitate naturale de interes comunitar (păduride conifere, păduri dacice de fag
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
zona pădurilor de foioase de tip estival, cu un relief dispus în amfiteatru, favorizează dezvoltarea unor complexe vegetale destul de variate, cu predominanța tipului de zonalitate verticală. Pădurile prezintă frecvente schimbări ale etajării, condiționate de orientarea văilor și interfluviilor, de existența abrupturilor petrografice și structurale, de relieful depresionar și de microclimatele specifice, speciile predominante fiind Fagus silvatica (fag), Quercus petraea, Q. polycarpa, Q. dalechampii (gorun), Q. pubescens (stejar pufos), Q. cerris (cer), Q. frainetto (gârniță), Tilia tomentosa (tei alb), Fraxinus ornus (mojdrean
Dalboșeț, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301080_a_302409]
-
unice în România, ce constituie vegetație de tip submediteranean. (Matacă, C.C.M.E.SI.). În arealul parcului trăiesc specii de plante și animale cu importanță majoră atât pentru România cât și pentru Europa. Specia "Tulipa hungarica" (laleaua cazanelor) este endemică, crescând pe abrupturile din zona Ciucaru Mare (Cazanele Dunării), fapt pentru care este specie strict protejată de lege. Dintre celelalte specii strict protejate, mai amintim: "Testudo hermanni boettgeri" (țestoasă de uscat), "Vipera ammodytes" (vipera cu corn), "Canis lupus" (lupul), "Lacerta viridis" (gușterul), "Ruscus
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
al Carpaților. a fost înființat în anul 1954, din anul 1992, acesta fiind inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosferă”, alături de Parcul National Tatranský, care se află pe teritoriul Slovaciei. Aria protejată reprezintă o zona montană cu vârfuri, abrupturi calcaroase, stâncării, grohotișuri, lapiezuri, lacuri glaciare, doline, morene, vai suspendate, peșteri, păduri, pajiști alpine, poieni și cursuri de apă; cu o deosebită importantă geologică, geomorfologica, floristica, faunistica și peisagistica. Parcul National Tatrzański reprezintă partea cea mai înaltă, cu caracterele cele
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 9.873 ha. Aria naturală suprapusa sitului Natură 2000 - Frumoasă (sit de importanță comunitară), reprezintă o zona montană cu abrupturi stâncoase, căldări glaciare, morene, praguri și lacuri glaciare, vai, izvoare, doline și culmi drepte. Parcul natural dispune de habitate naturale de tip: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea
Parcul Natural Cindrel () [Corola-website/Science/325531_a_326860]
-
Acesta cuprinde zona carstică de pe cursul mijlociu al râului Nera (coloana vertebrală a parcului) și cursul pârâului Beu spre amonte, incluzând Lacul Dracului, faimoasele cascade ale Beușniței, lacul Ochiul Beului și "Cascada Șușara". Parcul național reprezintă o zonă montană cu abrupturi calcaroase, doline, lapiezuri, peșteri (Peștera Lenuța, Peștera de sub Padina Popii, Peștera Bijuteria), avene, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști și păduri. Acesta include rezervațiile naturale Cheile Nerei - Beușnița, Izvorul Bigăr, Ducin și Valea Ciclovei - Ilidia. Parcul a fost instituit ca arie
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă în Parcul Natural Bucegi. Aria protejată reprezintă un peisaj alpin cu abrupturi stâncoase, pășuni (vegetație alpină variată) și păduri; asociații floristice specifice etajului subalpin și alpin inferior și alpin superior și o faună variată în specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte; specifică extremități estice a Carpaților Meridionali. „” este o
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
pajiști calcifile alpine și subalpine, tufărișuri alpine și boreale, păduri dacice de fag, păduri medio-europene de fag, păduri acidofile cu molid, păduri de zadă, păduri de zâmbru, vegetație lemnoasă cu cătină pe malurile râurilor, comunități cu ierburi higrofile, mlaștini turboase, abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică, grohotișuri calcaroase, grohotișuri medio-europene calcaroase, grohotișuri silicioase și grohotișuri de șisturi calcaroase. Fauna este una variată și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, broaște, pești sau insecte< dintre care unele enumerate în
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
bancare (cel mai frecvent Bancpost și CEC Bank) Repartiția unităților de învățământ (deși favorizează centrele administrative), se îndepărtează de modelul de mai sus. Cheile Zugreni sunt de departe cel mai cunoscut obiectiv, este defileul parcurs de apă Bistriței care separă abrupturile Pietrosului Bistriței de Masivul Giumalău - Rarău . Oferă acces la Vârful Pietrosul Bistriței, precum și la frumoase perspective asupra Văii Bistriței , Depresiunii Dornelor , Masivului Giumalău - Rarău , Munților Stânișoarei în zona nordică, Masivului Ceahlău , a zonei de nord a Masivului Hășmaș și asupra
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
de versant se produce nivelarea zonelor înalte, nivelarea versanților înșiși. Procesul de nivelare îmbracă două forme : a) reducerea aproape totală a suprafețelor cu pante abrupte și înlocuirea lor cu pante de tip pediment; b) micșorarea continuă a pantei glacisurilor. a)Abrupturile se restrâng prin retragere către părțile superioare. Coborârea altitudinilor, inclusiv a celor absolute, capătă viteză maximă din momentul în care versanții văilor vecine se întâlnesc pe cumpăna și dau crește. Este perioada când cumpăna se dezintegrează, apar înșeuări, iar între
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
relief cu pantă redusă, ușor înclinată (2-5 grade), care mărginește un abrupt sau un versant înclinat. Reprezintă forme de tranziție, cu profil general concav. În funcție de origine se disting: glacis de eroziune¬ - format prin eroziunea unor roci friabile la baza unor abrupturi; glacis de acumulare (aluvial, coluvial, proluvial) - format prin acumulare la baza unui versant. Coluviile sunt materiale acumulate la baza versantului, rezultate prin spălare în suprafață, șiroire, procese gravitaționale; sunt formate în general din materiale fine. Proluviile sunt depozite sub formă
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
alcătuit din roci dure (șisturi cristaline), acoperite de roci sedimentare, specific cristalinului. Unitățile geomorfologice, specifice teritoriului sunt lunca și colinele joase, cu versanți ondulați, cu diferite grade de înclinare și fragmentare.</br> Din peisajul natural nu lipsesc terasele joase sau abrupturile naturale care dau specific deosebit reliefului. CLIMA Teritoriul localității se înscrie în tipul de climat temperat-continental, specific regiunilor deluroase între 200 și 800 m.</br> Regimul termic este strict legat de altitudine și circulația maselor de aer. Iarna, temperaturile multianuale
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
se află în culmea "Plaiul Hoților" (o prelungire a masivului Păduchiosul), în partea sud-vestică a orașului Sinaia, lângă drumul național DN71 ce leagă județul Dâmbovița de Prahova. Aria protejată întinsă pe o suprafață de 6 hectare, reprezintă o zonă de abrupturi calcaroase, cu formațiuni de flișuri cretacice stratificate, alcătite din roci argilo-marnoase de culoare cenușiu-gălbui, urmate de marne tari și conglomerate tilloide cu blocuri mari de calcare și șisturi marno-argiloase cu inserții de calcit; cu bogate depozite de faună fosilă, alcătuite
Locul fosilifer Plaiul Hoților () [Corola-website/Science/325938_a_327267]
-
Bistrița, și deci și limita ei nordică, este de natura petrografică, influențată numai în foarte mică măsură de accidente tectonice locale. Culmile montane coboară treptat spre sud, sub forma unor spinări domoale sau mai repezi, ce se termină fie cu abrupturi deasupra depresiunii, acolo unde aceasta este bine dezvoltată, fie se continua prin inflexiuni ușoare în dealurile de la sud. Limita sudică, spre Piemontul Getic, este cea mai dificil de precizat, trecerea de la o unitate la cealaltă făcându-se treptat, fără diferențieri
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
Coșul Boului, Peșteră fără Fund, Peșteră Roșie, Peșteră Lungă, Peșteră Călugărului, Peșteră lui Filip, Peșteră Coltului Rotund etc). Rezervatia cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la pește 1350 m altitudine, în continuare pădurea de pe muntele Scărita, precum și spectaculoase abrupturi ce străjuiesc obârșiile Văii Belioara (afluent al Văii Poșăgii), cu pereți verticali, tancuri, vâlcele, brâne și crește ascuțite. Are o suprafață de 47,7 ha și adăpostește multe specii rare de plante și animale. Inițiativa punerii sub protecție a zonei
Șesul Craiului - Scărița-Belioara () [Corola-website/Science/309431_a_310760]
-
N - S, prinzând sub el cristalinul autohtonului și învelișul lui sedimentar. Intercalațiile de amfibolite și gnaise, ca și o parte din numeroasele lentile de cuarț și pegmatite din cadrul cristalinului getic, se înscriu în relieful munților Godeanu, alcătuind vârfuri mai înalte, abrupturi cu microrelief framântat sau stânci izolate. La extremitatea estică, sedimentarul pânzei, format din conglomerate și gresii permiene, alcătuiește un relief specific de dezagregare. Formațiunile sedimentare ale autohtonului, reprezentate în special prin calcare, gresii, conglomerate, marno - calcare, argile jurasice și cretacice
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
urmează să se restabilească limitele și suprafață acestuia. Parcul reprezintă o zona montană cu forme de relief diversificate: vârfuri (Pietrosul Călimanului - 2100 m, Gurghiu - 1776 m, Harghita - 1800 m, Lucaciu - 1778 m, 12 Apostoli - 1760 m, Ciomatu - 1.301 m), abrupturi stâncoase, chei, văii, doline, măguri, lapiezuri, ponoare, poiene; cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate ("Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri de Larix decidua și
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
au făcut ca aceste procese de eroziune să se diminueze în activitate, dar și ca extindere. Reîmpăduririle au avut un rol deosebit, exemplu în N satului Recea, la V de satul Războieni. Trecerea dintre cele două zone se face prin abrupturi de eroziune diferențială și cueste, afectate de procese de eroziune acumulativă recente, ca efect al despăduririlor masive. Efectul masivelor despăduriri a fost cel de creștere a energiei de relief. Energia medie de relief atinge valori pe teritoriul comunei Țibănești de
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]
-
la est de localitatea Cucuteni cu alunecări sub formă de valuri; · la est de localitățile Cucuteni, Sinești, unde sunt prezente alunecările sub formă de cuiburi; · pe versanții puternic înclinați cu deluviu gros și roci variate, pe frunțile de cuestă și abrupturi cuestiforme, unde se dezvoltă alunecările de teren mixte: la Giurgești, Osoi, Buda; · la Vașcani, nord-vest de Costești, zone în care alunecările sunt sub formă de hârtoape; · între Buznea și Cotârgași, unde se întâlnesc alunecările curgătoare; · în zona satului Goești, unde
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]
-
ca și forma unor interfluvii situate de o parte și de alta a văii, a rezultat în urma a numeroase modificări ale cursului răului și de retragerea continuă a versanților. Platourile structurale Sângeap-Sticlăria, Berezlogi, Stânca, Cetățuia, Holm, culmile interfluviale, crestele și abrupturile cuestiforme ale văilor afluente râului Bahlui sunt opera modelării exclusive a proceselor de versant. De-a lungul timpului, rolul lor a fost amplificat, ori atenuat, datorită condițiilor climatice variate, calde în neogen, cu alternanțe periglaciare și interperiglaciare în pleistocen, temperat
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
cuestelor le lipsesc, în primul rând, planul de revers ca element structural caracteristic acestui tip de relief (I. Bojoi, 1983). La contactul dintre rama înaltă din vest cu depresiunea de contact Hârlău-Cotnari se constată prezența unor versanți, coaste morfologice sau abrupturi cuestiforme (I. Sârcu,1971). Energia acestor “coaste” depășește 200 și chiar 300 m, având pante cu înclinări de 150 200, iar la partea superioară , în cazul când sunt protejate de plăci dure de gresii și calcare oolitice (Coasta Cătălina, Basaraba
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
Mare-Hârlău (vechi conuri de dejecție) au fost secționate și izolate sub forma unor dealuri, ca de exemplu Dealul Babanul, Dealul Țiglaele lui Baltă, etc. Glacisurile au aspectul unor suprafețe cu înclinări mult mai mici decât cele de la partea superioară a abrupturilor. Ele se dezvoltă în jumătatea inferioară a cuestelor prezentându-se ca niște “contraforturi” cu caracter sculptural la partea superioară și de acumulare la bază, ca în cazul văii Sărata, Graur, Buhălnicioara. Prezența unei văi orientate în lungul zonei (valea Bahluiului
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
tipice. Pe versanții cu înclinări slabe sau moderate, expuși spre nord-vest, vest sau nord, pădurea de fag și de alte foioase (inclusiv solurile corespunzătoare), coboară, uneori, până la baza lor, pentru ca pe aceiași versanți, dar cu înclinări accentuate (frunți de cuestă, abrupturi cuestiforme), să predomine solurile intens erodate și regosolurile. Fauna este cea corespunzătoare pădurilor de foioase. 3. SUBUNITATEA "COASTEI DE TRANZIȚIE" (V. Băcăuanu, 1980),numită și "Coasta Hârlăului" (V. Tufescu, 1937), se dezvoltă între rama înaltă a platourilor structurale care aparțin
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
a Dealului Litenc, în Dealul Basaraba (pintenul sudestic), în Dealul Cotnari. De asemenea, această zonă este ocupată de mari suprafețe cu pajiști dominate de asociații cu păiuș. Pe aceste suprafețe cu înclinări slabe și moderate, pe frunți de creastă și abrupturi cuestiforme predomină solurile brune aluviale tipice, brune luvice tipice și solurile neevoluate. 4. DEPRESIUNEA DE CONTACT HÂRLĂU-COTNARI Este situată la baza "Coastei de tranziție a Hârlăului" și aparține Câmpiei Moldovei, având o formă alungită pe direcția NV-SE. Se desfășoară
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]