194 matches
-
o perioadă bună din copilărie În Birmania, Seraphineas Andrews devenise foarte priceput la dezmăț În ambele culturi. Învățase să se culce cu femeile ușoare și să le seducă pe cele care se lăsau greu, să fumeze opiu și să bea absint. În Mandalay deprinsese trucuri privindu-i pe iluzioniștii de toate națiile și soiurile, iar În scurt timp ajunsese să-i Înșele și pe cei mai pricepuți jucători de jocuri de noroc. Știa să se folosească și de o miime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spiritele slabe către deviații religioase. De ce omul îmi sărutase ritual și grav poalele rochiei, ce liturghie slujea n-am putut ști, dar mi-am închipuit că e fiul grăbit al unei fecioare despletite și că tată i-ar fi fost absintul sau punch-ul. Mi se părea chiar că o cunoscusem, cu vreo trei ani înainte, pe acea fecioară: un mannequin de la Maison Lys, cu șolduri înguste de tot, fără bazinul vieței, creată nu pentru a purta prunci, ci ultimele modele ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
iar din când în când troiene cresc pe verbe de iubire. Cină Spre largul iubirilor mele mai este tihnă la cină și-n gusturi avide palpită jeleuri cu gelatină, cuvinte suave-n pahare au gura plină cu vinuri, în sticle absinturi viclene reflectă blânde satinuri. Și-așteaptă întinse pe masă fructe cu pielea pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte valsează atunci, acum și acolo, șiraguri de ciocolată și melci în costume de polo. Agude albastre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
m-au spânzurat. Și mă dor plutirile hoinare, gânduri ninse încă mă mai dor! Ani topiți în lacrime de zare, s-au pierdut prin ceața unui zbor. De inimă sărată Mă dor plămânii, Tată, de-atâta dăruire, căci am băut absintul din cupa despărțirii. Și încă sunt puternic, același derbedeu, ce-l știi de când, părinte, n-ai somn de răul meu. Nu s-a aprins vreodată în Tine nici-o teamă și-orfan de dragoste curată n-am rămas, caci tot ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pielea de găină de pe brațul bronzat. Și tu-mi mai faci asta. Da’ acum e de la aerul condiționat. — E chiar rece. Minunat. — Ce bem? Vrei să ne amețim? Da, hai să ne luăm puțin. PĂi atunci eu o să beau niște absint. Crezi c-ar trebui să beau și eu? PĂi Încearcă-l. N-ai mai băut niciodată? — Nu. Am vrut să beau cu tine prima oară. — Nu mai inventa chestii. Nu inventez nimic. Chiar așa am făcut. — Fata mea, nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Fata mea, nu te-apuca să inventezi peste măsură. Nu inventez nimic. Nu mi-am păstrat fecioria pentru că m-am gîndit că te-ar plictisi și, pe lîngă asta, Într-un timp renunțasem să mă mai gîndesc la tine. Dar absintul l-am păstrat pentru noi. Pe cuvînt. — Aveți absint adevărat? Îl Întrebă Roger pe chelner. — N-ar trebui s-avem. Da’ am ceva. — E Couvet Pontarlier veritabil, de șaișopt de grade? Nu-i cumva Tarragova? — Da, domnule, Pontarlier. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu inventez nimic. Nu mi-am păstrat fecioria pentru că m-am gîndit că te-ar plictisi și, pe lîngă asta, Într-un timp renunțasem să mă mai gîndesc la tine. Dar absintul l-am păstrat pentru noi. Pe cuvînt. — Aveți absint adevărat? Îl Întrebă Roger pe chelner. — N-ar trebui s-avem. Da’ am ceva. — E Couvet Pontarlier veritabil, de șaișopt de grade? Nu-i cumva Tarragova? — Da, domnule, Pontarlier. Pot să v-arăt sticla. Doar că-l ținem Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai e loc de nici o șmecherie. Ești așa de frumoasă, c-aș fi cel mai fericit și dacă te-aș privi doar. Sper că nu pentru totdeauna, totuși. — Nu, doar În timpul zilei. Fii atentă, fata mea. Care-i treaba cu absintul - trebuie să-l bei foarte Încet. Așa cum e, amestecat cu apă, n-o să ți se pară prea tare, dar este, crede-mă pe mine. Te cred. Crezul lui Roger. — Un crez pe care sper să nu ți-l schimbi, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-ți un copil, ci chiar bună - să te fac să scrii mai bine decît ai scris vreodată și să fii și fericit În același timp. PĂi asta se face În filme. De ce n-am face-o și noi? Veni și absintul și, prin strecurătoarea pe care erau așezate bucăți de gheață, Roger turnă apă, lăsÎnd-o să picure În băutura de un galben curat, pînĂ ce aceasta luă o nuanță lăptoasă de opal. — Poftim, gustă, spuse el cînd absintul căpĂtă nuanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Veni și absintul și, prin strecurătoarea pe care erau așezate bucăți de gheață, Roger turnă apă, lăsÎnd-o să picure În băutura de un galben curat, pînĂ ce aceasta luă o nuanță lăptoasă de opal. — Poftim, gustă, spuse el cînd absintul căpĂtă nuanța potrivită. — Are un gust tare ciudat. Și-ți Încălzește stomacul. Are gust de medicament. PĂi e un medicament. Și Încă unul destul de puternic. — PĂi nu prea am nevoie de medicamente deocamdată. Da-i tare bun. CÎnd ne amețim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
venit la Bimini. „Nu știu ce să zic“, Își spuse Roger. „Dacă asta ai vrut să faci, atunci ai fost destul de practică. Nu-i ca și cum ai fi stat să inventezi o poveste despre toată chestia.“ „Cred c-o iei razna, jegosule, dacă absintul te face să-ți scoți colții așa repede“, Își spuse o altă parte din el. Însă cu voce tare nu spuse decît: — Nu știu ce să zic, fata mea. Cred că-i periculos să te bagi În treaba asta, cu poveștile. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
plăcea să salvez lumea. Mereu mi-am dorit asta. Ăsta chiar că-i subiect generos pentru o poveste. Da’ mai Întîi mi-ar plăcea să te salvez pe tine. — Mi se face deja frică, spuse Roger. După ce mai bău niște absint se simți mai bine, Însă era Îngrijorat. — Ai inventat mereu povești? De cînd mă știu. De vreo doișpe ani le fac cu tine. Nu ți le-am zis pe toate. SÎnt cu sutele. — De ce nu scrii, mai bine? PĂi scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care le inventez sînt superbe. Dar, spune-mi, tu ești mereu personajul principal În chestiile pe care le scrii? — Nu. Nu-i chiar așa de simplu. — Bine, hai să nu ne mai gîndim la asta. Mai luă o gură de absint, pe care o ținu sub limbă. — Eu n-am stat niciodată să mă gîndesc la asta. Ce am vrut mereu a fost să fiu cu tine, și acum sînt cu tine. Și acum vreau să ajungi un mare scriitor. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vrut mereu a fost să fiu cu tine, și acum sînt cu tine. Și acum vreau să ajungi un mare scriitor. — Poate-ar fi mai bine să nu ne mai Încurcăm cu cina, spuse el. Era Încă Îngrijorat și căldura absintului i se urcase acum la cap și nu-i plăcea s-o știe acolo. „Doar nu credeai că se Întîmplă ceva fărĂ consecințe“, Își spuse. „Credeai că există vreo femeie pe lume care să se compare cu un Buick bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
compare cu un Buick bun la mîna a doua? N-ai cunoscut decît două femei ca lumea-n viața ta și le-ai pierdut pe amîndouă. După asta ce-o să mai vrea?“ „BĂi, colților. Chiar că v-a scos repede absintul În seara asta.“, spuse cealaltă parte a creierului său. Așa că spuse: — Uite ce-i, fata mea, deocamdată hai să Încercăm doar să fim buni unul cu celălalt și să ne iubim (reuși pînĂ la urmă să articuleze cuvîntul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În seara asta.“, spuse cealaltă parte a creierului său. Așa că spuse: — Uite ce-i, fata mea, deocamdată hai să Încercăm doar să fim buni unul cu celălalt și să ne iubim (reuși pînĂ la urmă să articuleze cuvîntul pe care absintul Îl făcea greu de pronunțat); și cum ajungem, o să mă apuc să lucrez cît de mult și de bine pot. Minunat, spuse ea. Și nu te superi că ți-am zis de poveștile alea? — Nu, minți el. SÎnt niște povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pahar? Întrebă ea. — Sigur. Acum Își dorea să nu fi comandat asta, deși era băutura care-i plăcea aproape cel mai mult dintre toate băuturile din lume. Dar aproape tot ce i se Întîmplase rău i se Întîmplase cînd băuse absint - toate lucrurile rele pentru care el era de vină. Își dădea seama că ea s-a prins că ceva nu-i În regulă, iar acum lucra tare Împotriva sa ca să nu mai fie nimic În neregulă. — Am zis cumva ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Am zis cumva ceva ce nu trebuia să zic? — Nu, fata mea. Pentru tine. — Pentru noi. Al doilea pahar are mereu un gust mai bun decît primul, pentru că se estompează puțin și, fărĂ să devină dulce, sau și mai dulce, absintul Își pierde din acreală și, cu anumite părți ale limbii, Îl poți degusta și mai bine. E ciudat și minunat. Însă tot ce-a făcut pînĂ acum a fost să ne facă să nu ne Înțelegem sau să ne aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-s supărat, minți el. Și nici n-o să fiu. Hai să vorbim despre altceva. — O să fie nemaipomenit cînd o s-ajungem acolo și tu o să te-apuci de lucru. „E cam obtuză“, se gîndi. „Sau poate că asta-i face ei absintul?“ Însă spuse doar asta: — Da, o să fie. Dar tu n-o să te plictisești? — Normal că nu. — CÎnd mă pornesc cu scrisul, muncesc foarte mult. — O să muncesc și eu. — Ar fi distractiv. Ca domnul și doamna Browning. N-am apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și în localuri tenebroase, că va citi și va călători mult ; că va ajunge să stea sub fâlfâitul porumbeilor și, lângă orbitoarea cupolă a lui San Marco, va asculta visătoare cântecul gondolierilor, iar într-o cafenea din Montmartre va bea absint... Asemenea și alte visări nebune avusese într-o vreme, după care începuse a tânji după un cămin cald și după plăcerile luminoase ale societății. Făcuse o greșeală, oare, ascultând această chemare a inimii ? Unele lucruri îi amintesc de o floare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sau nu de acolo, fiindcă aduce în poezia sa o mulțime de argumente care o pot situa în acest areal, destul de larg nu numai în literatura noastră. În vers liber, evitând adesea orice punctuație, uneori cu elemente de metapoem (de absint o să mai auzi probabil și în alte texte), cu ecouri dinspre creația lui M. Sorescu, a lui N. Stănescu sau a lui I. Barbu, ca să ne referim doar la câțiva posibili mentori într-ale scrisului ori cu care se întâlnește
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
caldă gata să-și reia fiorul / Se aprinde-n pleoape la-nceput de veac...; Zăpezile stelare ne-mbracă-n așteptări; Incendiază rana zăpezile stelare...; De-un timp zăpada, iată, ia foc în calendare / Nisipul în clepsidră-i de miere și absint...; Zăpada pleoapei e de-acum nuntire...; Păcatul nins îți tremură-n priviri... - cu trimitere la stări de spirit, sentimente, martoră, și, în același timp, pavăză contra prozaicului, pe care îl escamotează sau căruia măcar îi atenuează urâțenia. De o mare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fiindcă este remarcabilă vocația autorului pentru rafinament, distincție, ceea ce aduce o aură de noblețe imaginarului artistic pe care îl creează, construindu-și o recuzită din termeni, adesea livrești, care induc o atmosferă romantică, prin gesturile largi, declamatorii: lagune, valuri, stânci, absint, venin, bard, veșnicie, săbii, eroi, sceptru, a irumpe etc. Solemnitatea imaginilor însă, apetența pentru lumina amiezii, revenind frecvent în poeziile lui, înclină vădit spre statutul de poet clasic, solar al lui Adrian Munteanu, care (se) surprinde în plină maturitate: Nădejdi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
milioane de oameni, supușii mei, se smulg anevoie din așternutul lor, cu gura amară, îndreptându-se către o muncă fără bucurie. Atunci, plutind cu gândul peste acest continent pe care-l stăpânesc fără ca el s-o știe, sorbind lumina de absint a zorilor, beat de cuvinte veninoase, sunt, în sfârșit, fericit, sunt fericit, v-o spun, și vă interzic să nu credeți că sunt fericit, sunt fericit de moarte! O, soarele, și plaja, și insulele bătute de alizee, o, tinerețe pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
des puiată pe jumătate, gâdilată de dresorul de porumbei și râzând vulgar. Cristian Vasile era la o cârciumă din preajmă. Nu mânca niciodată în localul unde cânta. Îl găsi la cârciumă, stând la o masă, singur, cu un pahar de absint. I se așeză în față. Băură îm preună, vorbiră ore-n șir (ce-și spuseseră nu vom ști nici odată), se apucară de mână, ascultară înlănțuiți vioara arsă a unui țigan bătrân și, adânc în noapte, plecară amândoi. În noaptea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]