200 matches
-
coagula o școală și o direcție; poeții adevărați, nu. Punându-i alături în antologii de grup, constatăm cât de slabă e coeziunea grupării și cât de puternică se dovedește personalitatea câte unui solist. Inclusiv într-un volum precum Băutorii de absint (2007), reunind poeți atât de originali și de diferiți (Traian T. Coșovei, Nichita Danilov, Ion Mureșan, Ioan Es. Pop), Liviu Ioan Stoiciu se vedea ca "rățușca cea urâtă și îndărătnică". Ambiția ieșirii din rând e manifestă, sub forma clasică a
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
Gellu Dorian Nu toți cei care privesc printr-o fereastră văd același lucru, dincolo este o lume care dispare în paharul gol al însetatului, aici chiar băutorul de absint dispare în sine așa cum fac norii deasupra unui oraș, femeia stă la creștetul bărbatului în timp ce Dumnezeu iese din trupul acestuia și se face și el nevăzut - (scriu la marginea patului chiar despre acest lucru, nu sunt văzut de nimeni, rîndurile
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
des puiată pe jumătate, gâdilată de dresorul de porumbei și râzând vulgar. Cristian Vasile era la o cârciumă din preajmă. Nu mânca niciodată în localul unde cânta. Îl găsi la cârciumă, stând la o masă, singur, cu un pahar de absint. I se așeză în față. Băură îm preună, vorbiră ore-n șir (ce-și spuseseră nu vom ști nici odată), se apucară de mână, ascultară înlănțuiți vioara arsă a unui țigan bătrân și, adânc în noapte, plecară amândoi. În noaptea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
De inimă albastră...“ („Romanță 1897“, „Dama cu inima sgîriată“ ș.a.), Sergiu Dan („Rocambole. Mare roman de aventuri“), Felix Aderca („Scrisoare disperată. Din carnetul intim al d-lui Aurel“), Filip Corsa („Fantome“), F. Brunea („Povești pentru bolnavii de ochi“), G. Mănciulescu („Absint anonim“). O trăsătură particulară a avangardei istorice constă în persiflarea categoriilor tradiționale de specie și gen prin parodieri minimaliste și precizări „generice” derutante, cu caracter ludic și iconoclast. Principala victimă este, desigur, romanul - specie „burgheză” prin excelență: romanul clasic, romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
75 al aceleiași publicații, textul „Fantome“ al lui Filip Corsa (discutat deja anterior) este prezentat ca un „fragment din romanul Crucișătorul M.O.B”. Jacques G. Costin își subintitulează „fabula” Bîrna și paiul: „Proect de roman pentru sfîrșitul săptămînei engleze”. „Absint anonim, proza experimentală erotizantă și „toxicomană” a lui G. Mănciulescu (necitat de nici un comentator al avangardei noastre), șarjează caricatural stereotipiile prozei „înalte” și a literaturii „clasice” de dragoste, lansează autoironii burlești („Ultima și cea mai deplorabilă secrețiune a creierului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
circ („Povești pentru bolnavii de ochi“, de F. Brunea) devine pură halucinație urmuziană, imaterialul materializîndu-se aberant: „ceea ce-mi amintesc e un parfum în formă de șolduri și o privire deasă și complicată ca un nod de corabie”. În „mitul” „Absint anonim“, evadarea onirică din realitate e provocată de magia absintului, viața e cînd vis, cînd film (analogia dintre cinema și visul modern...), iar decorul este un „Cosmopolis” citadin, cu jazz, baruri luminate electric și lupanare de lux. Refuzul „anecdotei” (al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pură halucinație urmuziană, imaterialul materializîndu-se aberant: „ceea ce-mi amintesc e un parfum în formă de șolduri și o privire deasă și complicată ca un nod de corabie”. În „mitul” „Absint anonim“, evadarea onirică din realitate e provocată de magia absintului, viața e cînd vis, cînd film (analogia dintre cinema și visul modern...), iar decorul este un „Cosmopolis” citadin, cu jazz, baruri luminate electric și lupanare de lux. Refuzul „anecdotei” (al epicii) și al figurativismului tradițional, permutarea și mixarea abracadabrantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în același timp, de greutatea ei. De asemenea factură sînt luminile lui Roll, avînd consistența mata nu a mierii, ci a catifelei. Densități suspendate, texturi strunite de așezarea întîmplătoare dintr-un cadavre exquis, experimente ale epitetului, ale imaginii (norul de absint, "în penumbră au dansat păpuși albastre în bas", "pe aici sălciile cresc ca pescarii: pe marginea gîrlelor"), în acest volum de volume, de la Poeme în aer liber, la Scurt circuit, plus risipitele, deschis de un portret făcut lui Roll de
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
tău era în fund; unul cu aureolă și cu sfinți ca un altar, celălalt cu taburete înalte, cu zinc și cu esențe ca un bar." Ce mai frumoasă întîlnire a două lumi, una de fum și de rășină, cealaltă de absint? Un titlu de o tandră ironie și de o laconică seriozitate e Cronică pe o confetă. Întîlnirea, spumoasă ca spartul unei seri de bal, dintre efemer și spectaculos. Artizani ai propriilor artificii, care-i omoară desfătînd ochiul lumii, avangardiștii nici
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
Portret de grup, o antologie a poeziei optzeciste basarabene (1995) și antologia criticii, despre care tocmai am vorbit. Volumul Raftul cu himere ne relevă un eseist savuros, scriind atractiv despre boemă, negativism, moara ca topos, relicvele islamice în cultura română, absintul în poezie și arte, literatura licențioasă, cenzură - subiecte care nu sunt la îndemâna oricui. Dintre critici, alege trei modele, pe care le analizează cu sentimentul afinităților: Adrian Marino, Nicolae Manolescu și Mihai Cimpoi. O secțiune finală este consacrată unor articole de
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
milioane de oameni, supușii mei, se smulg anevoie din așternutul lor, cu gura amară, îndreptându-se către o muncă fără bucurie. Atunci, plutind cu gândul peste acest continent pe care-l stăpânesc fără ca el s-o știe, sorbind lumina de absint a zorilor, beat de cuvinte veninoase, sunt, în sfârșit, fericit, sunt fericit, v-o spun, și vă interzic să nu credeți că sunt fericit, sunt fericit de moarte! O, soarele, și plaja, și insulele bătute de alizee, o, tinerețe pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
tații, posedatul răcnea și măscări cîteodată, trebuia gonit. Un pictor fără atelier era aproape ratat; unul fără alcool era aproape mort; un drog de care nu s-au lipsit nici Gauguin, nici Van Gogh; vedeau după un pahar mare de absint culori și forme pe care altfel nu le-ar fi distins. W., Într-o bună zi, va picta o femeie care va sări de pe pînză și va Începe să cînte, va și dansa, Își zicea uneori Thomas, exagerînd, firește. Minune
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o perioadă bună din copilărie În Birmania, Seraphineas Andrews devenise foarte priceput la dezmăț În ambele culturi. Învățase să se culce cu femeile ușoare și să le seducă pe cele care se lăsau greu, să fumeze opiu și să bea absint. În Mandalay deprinsese trucuri privindu-i pe iluzioniștii de toate națiile și soiurile, iar În scurt timp ajunsese să-i Înșele și pe cei mai pricepuți jucători de jocuri de noroc. Știa să se folosească și de o miime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spiritele slabe către deviații religioase. De ce omul îmi sărutase ritual și grav poalele rochiei, ce liturghie slujea n-am putut ști, dar mi-am închipuit că e fiul grăbit al unei fecioare despletite și că tată i-ar fi fost absintul sau punch-ul. Mi se părea chiar că o cunoscusem, cu vreo trei ani înainte, pe acea fecioară: un mannequin de la Maison Lys, cu șolduri înguste de tot, fără bazinul vieței, creată nu pentru a purta prunci, ci ultimele modele ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
el acasă. Nu prea știam cum o să primească fraza pe care mi-o pregătisem. — Am venit să vă văd din partea soției dumneavoastră. — Tocmai ieșeam să sorb o băuturică înainte de cină. Ar fi mai bine să vii cu mine. Îți place absintul? — Îl pot bea. Atunci vino. Și-a pus un melon care nu mai fusese periat de mult. Putem cina împreună. Știi, îmi datorezi o masă. — Firește. Sunteți singur? Mă măgulea satisfacția că am izbutit să plasez foarte firesc întrebarea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Parisul? l-am întrebat. — Nu. Am fost aici doar în luna de miere. De atunci n-am mai venit. — Dar cum Dumnezeu de v-ați găsit hotelul ăsta? — Mi-a fost recomandat. Căutam unul cât mai ieftin. Ni s-a adus absintul și cu solemnitatea cuvenită am picurat apă peste zahărul care se topea. — Cred că ar fi mai bine, să vă spun de la început pentru ce v-am căutat, i-am zis, nu fără oarecare jenă. I-au sclipit ochii: — Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am învoit ca Stroeve să treacă pe la mine în seara următoare și să mă ducă la cafeneaua unde aveam șansa de a-l găsi pe Strickland. Mi s-a părut interesant să aflu că este aceeași cafenea la care băuserăm absint împreună când venisem la Paris să-l văd. Faptul că nu se schimbase câtuși de puțin sugera o toropeală lenevoasă a deprinderilor, care mie mi se părea caracteristică. — Uite-l colo! spuse Stroeve când ajunserăm la cafenea. Cu toate că eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
convins că ai vrea să afli ultimele vești despre ea. A râs scurt și ochii i-au clipit șireți: — A, am petrecut o seară agreabilă împreună. Cât timp să fie de atunci? — Cinci ani. A mai cerut un pahar de absint. Stroeve, vorbind volubil, i-a explicat cum m-a cunoscut și prin ce întâmplare a descoperit că amândoi îl cunoaștem pe Strickland. Nu știu dacă acesta îl asculta. S-a uitat de vreo două ori gânditor la mine, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Câtuși de puțin. A ricanat: — Te lauzi. Dacă aș face-o cu adevărat ai fi copleșit de remușcări. — Încearcă și o să vedem, i-am replicat. I-a licărit un zâmbet în ochi și a continuat să-și amestece în tăcere absintul. — Ai vrea să facem un șah? l-am întrebat. — N-am nimic împotrivă. Ne-am așezat piesele și le-am privit mulțumit. Există într-adevăr un simțământ de satisfacție pe care ți-l dau piesele pregătite de luptă. — Chiar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am spus: — Uite ce e, dacă ești la ananghie, arată-mi tablourile. Dacă există ceva care-mi place, cumpăr. — Du-te naibii, mi-a răspuns. S-a ridicat și a dat să plece. L-am oprit: — Nu ți-ai plătit absintul, i-am spus zâmbind. M-a înjurat, a trântit banii pe masă și a plecat. Nu l-am mai văzut câteva zile, dar într-o seară când ședeam la cafenea și citeam ziarul a venit și s-a așezat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
chioșc - culmea, situat chiar În fața teatrului local! - numele ESCU, pe eticheta unei sticle. Citesc uimit : ESCU = „băutură alcoolică distilată”. Ptiu! De la Mușatescu ( autorul celebrei comedii ...Escu) nu știam că și fabricanții de spirtoase, au de Învățat!...Pe cînd romul Titanic-Vals , absintul Țara fericirii și berea Geamandura? Că țigări de foi Hamlet, deja am fumat... Povesteam, nu o dată, prietenilor, actorilor sau studenților, că vreau să intru-n Guiness Book cu un spectacol realizat...Într-o singură zi. Adică, dimineața la ora 8
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
printre care „ticăia bizar“ un ceas olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele umerilor lui“, ca „o aureolă ce-i Înconjura capul Înfumurat“. Gheața, vinul și apa râului Monongahela treceau din pahar În pahar. Saloon-ul mirosea a mosc, absint și coajă de lămâie. Lumina lămpilor cu camfan scotea la iveală asteriscurile Întunecate produse „de expectorație“ pe nisipul alb de pe pardoseală. Într-un alt an de grație - și anume 1941 - am prins câțiva frumoși fluturi de noapte la lumina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
spunem pe-a dreaptă, e chiar puțin xenofobă. Scuzabil însă, pentru că o face fără să-și dea seama. Pur și simplu așa îi vine. Se căsătorise de foarte tânără cu un algerian la fel de loialist. Dar care s-a dovedit mai loial absintului. A murit la 42 de ani, după ce a orbit în prealabil, lăsând după el nici un regret și o pensie penibilă. Spre norocul ei, n-au avut copii, așa că a înfiat blocurile la parterul cărora a locuit și a funcționat ca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de carne moartă. Asist neputincioasă la spectacol, cum ielele îmi descântă altă soartă. Uit să mă-ntorc în mine și rătăcesc aiurea. Mă ascund prin vechiul labirint. Poate e un joc și doar mă amăgesc; și amintirile mă’neacă în absint. Vreau să le uit și-aș vrea să-mi strig iubirea ce încă o caut ca pe un răsărit. Cum să-mi răscumpăr astfel, împlinirea pe care-am avut-o, și-acuma-i doar un mit? Un bici pocnește-n
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
iar din când în când troiene cresc pe verbe de iubire. Cină Spre largul iubirilor mele mai este tihnă la cină și-n gusturi avide palpită jeleuri cu gelatină, cuvinte suave-n pahare au gura plină cu vinuri, în sticle absinturi viclene reflectă blânde satinuri. Și-așteaptă întinse pe masă fructe cu pielea pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte valsează atunci, acum și acolo, șiraguri de ciocolată și melci în costume de polo. Agude albastre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]