2,175 matches
-
amintiri, corespondențe care feresc periplul de uscăciune, îi acordă gustul irepetabil al clipei. Cadrul geologic ori mitic apare tratat printr-un cald impresionism al notației, uneori direct aplicat liniilor generice, măreției lor imobile, precum o gingașa ofranda a efemerului adusă absolutului: "Mierle și buxusus-ul abhorat de Montale/ și ginestrele mele le simt în spate,/ în fața nu pot atinge Egina, asemeni Grădinii Edenului/ intangibilă pe uscat.// În fine ajuns la cafeneaua literară a lui Temis/ ascult vocile transmițînd vibrațiile sinelui:/ cîte ființe
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
crucifixul de abanos, patul umil vopsit în gri... Aici se odihnea el, aici se folosea de un pupitru făcut în așa fel încît putea să-și îndoaie sub el genunchii, unde a conceput, elaborat sau schițat Louis Lambert, În căutarea Absolutului, Pare Goriot, probabil, Eugănie Grandet, cu siguranta Crinul din vale, ale căror acțiuni se petrec în cadrul aceleiași vai de la Sachă, el făcînd din noapte zi, ignorînd clopotul ce vestea orele de prînz și cină, acoperind foaie de foaie cu scrisul
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
mileniul trei prin zonă economică liberă, Shenzhen, "poligon de ăncercare" a capitalismului unde chinezii călătoresc cu pașaport și viza. Realitate a paradoxului chinez, deslușit de Ioan Holban, ăn spiritul sau ăntre "ritual și metaforă". Răbdarea, tenacitatea, eficiența muncii, "obsesia superlativului absolut", marea putere de adaptare a vechimii imperiale la noutatea și dinamica pieței libere par tot atâtea șanse pentru Chină să devină cel mai temut tigru asiatic. Spre binele, liniștea și prosperitatea Europei. Cartea lui Ioan Holban, un fel de Chine
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
Mircea Eliade socotea că geniul, aidoma sfîntului, e un mîntuit încă din lumea terestră, grație unui fenomen comun și anume "paradoxul ruperii de nivel", cînd "esse coincide cu non-esse, Universul cu un fragment, spiritul cu un obiect (...), transcendentul cu imanentul, absolutul cu relativul (...), geniul cu nongeniul, cu mediocrul și nesemnificativul" (Fragmentarium, 1939). Deci un caz de coincidentia oppositorum. Prin analogia să cu sfîntul, geniul poate îndeplini o functie paraclectică (de Mîngîietor), prin două atitudini distincte. Prima este recunoașterea tradiției, a unei
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
vieții... Azi limba engleză ași ia o revanșa. Dar nu despre asta-i vorba. Dar, măi ăntăi verva, cinismul celor patru, ideile lor an materie de fericire, de morală: ..."Eh, eh! Face Bixiou, fericirea păcătuiește prin faptul că indică ceva absolut; o aparentă ce-i face pe ațâți neghiobi să se ăntrebe: "Ce-i fericirea?" O femeie cu mult spirit spunea: Fericirea este acolo unde o pui." - Femeia această proclama un adevăr trist, spuse Blondet. - Și moral, adaugă Finot. - Arhimoral! Fericirea
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
neomodernă, a generației postbelice, o paradigmă a stilului ănalt, grav, ăn care până și jocul era luat an serios, avându-si riscurile lui. Categoria "ănaltului" și cea a "idealului de zbor" reluau și continuau mai degrabă pe orizontală, pieziș, categoria "absolutului", si pe cea a "esențelor" din paradigmă literară a deceniului patru, fără "metafizica transcendentala" a acesteia, interzisă an epoca și ănlocuită de artiști cu o transcendență a operei care se relevă numai an gestul sacru al creației. Această stranie "metafizica
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
-ntr-un împietrit Babilon. De-o parte și de alta cărțile./ Dincolo sau dincoace de fereastră-i visarea?" (Preludii pentru trompeta și patru pereți). Cartea nu e, ca la autorul Herodiadei, o hieroglifa a Neantului, o răscruce a limbajului cu Absolutul, ci o nostalgie a existenței, un rest al său, tînjind după întregul ce-a fost ori ar fi putut fi. Printre stihurile dezabuzării abstractizate, vitalitatea țîșnește sloboda, aidoma unor fire de iarbă din crăpăturile asfaltului. Biruie datul temperamental al poetului
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
asta să se realizeze o coerentă a ideilor, sensurile plutesc în aceeași nedeterminare că la început. Atracția pentru expresia sofisticată, șocantă uneori, extrem de poetica, dacă mă pot exprima așa, se consumă într-un spațiu familiar, terestru, fără a avea însemnele absolutului. Frisoanele poetei nu sunt date de misterele lumii, ale cosmosului, ci de senzațiile propriului trup sau de complicatele relații de cuplu. Antologia propusă de Doina Uricariu începe cu Vindecările (1976), apoi Jugastru sfiala (1977), Vietăți fericite (1980), Natură moartă cu
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
androgin, ca să respectăm indicațiile - citește Spinoza și Dostoievski, notează aproximativ din Thomas Mann și Emerson, își amintește de Kierkegaard. Poemele, indiferent de persoana pronumelui, șunt confesiuni în tonalitate foarte gravă, problemele pe care și le pune poeta șunt pe coordonatele absolutului. De cele mai multe ori tensiunea este între Dumnezeu și Diavol, cu majusculele de rigoare: "Dumnezeu dictează și eu scriu, iar diavolul mă urmărește peste umăr și face corecturi. / Libertatea e insuportabila. Mă transform în / sclav, scriind? Întorc capul de la lucrul meu
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
sugestivă poetul adoptă figura de misionar, a cărei aspirații intime, într-o comunicare cu („pleoapa istoriei”, „cuvinte mucegăite”, datorie este de a umaniza „pustia”, de a lumea, cu faptele și cu istoria: „ între noi „tăcerea pietrelor”, „ultima draperie” face compatibil absolutul perfecțiunii faptele / și pleoapa căzută a istoriei/ etc.), precum și cuvintele cheie, folosite morale cu puterea cuvântului... peste mâinile întinse/ căutând drumul” ca simboluri poetice ( faptele, drumul, În partea a doua a cărții „Gânduri (Prezent, p.56). Poetul caută să impună
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
finanțe de cuviință... Ce nu poate să recompună Internetul, este dimineața de vară cu fereastra deschisă, în timp ce autorul scria Crinul din vale, aburii Loarei străvezii umplînd aerul... Tot aici a mai scris: Louis Lambert, Eugénie Grandet, Père Goriot, În căutarea absolutului... Domnișoara Arlette, ghida, urmează să se mărite a doua zi. Ca un fel de superstiție literară, încerc să-i îmbunez viitorul, făcînd-o să evocăm împreună cum citea la Saché, "Nașul", deoarece se pare că Balzac va fi, nevăzut, la cununie
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
înconjoară?" La vîrsta de 50 de ani am "ieșit din cerc" și am reușit să rămîn scriitor la Paris. Aici... am cunoscut ierarhia exilului, orgoliile scriitorilor și toate "viciile și virtuțile din țară" transplantate în străinătate. Un exilat - pelerin al absolutului - poartă pe tălpi pămîntul țării natale... Pentru unii, exilul a reprezentat o probă inițiatică de cunoaștere, definire și transformare; alții însă au cedat nervos și mental adoptînd o poziție mitomană, nobrilistă - cunoscută și în trecutul intelectualității românești -, foarte aproape de un
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
care artistul, ideologul și intelectualul Camilian Demetrescu o face permanent, cu o rigoare exemplară a enunțului, pornește nemijlocit de la ideea că arta are un scop, limbajul o investitură și forma artistică o stare optimă de manifestare în raport cu exigențele înalte ale absolutului în varianta sa creștină și adevărată. Practic, întreaga evoluție a artistului din 1969 și pînă astăzi, așa cum a fost ea descrisă muzeografic și cum poate fi dedusă din cronologia formelor, înseamnă o permanentă luptă cu gratuitatea, cu expresivitatea pură, și
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
calmul divinizat al metroului/ apoi rotunjirea din ce în ce mai insinuantă/ Și cîteodată trebuie să mori pe întuneric/ Era o femeie ce-și merita trupul/ și bărbatul/ își merita numele/ Împreună/ în eternitatea lor meritată" (Cîntec absolut). Afectarea prozastică alcătuiește o cale a "absolutului". Dacă ținta mărturisită a avangardei este libertatea ("el indică portița de scăpare pentru oițele Domnului /cele pline cu libertate acidulată" - Noaptea ascute contrariile fără), aceasta se obține prin violență. O violență verbală, în cazul lui Breton, care declara, într-o
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
bardului avangardist se extinde, capătă o dimensiune cosmică. Este o mișcare ambivalentă, reprezentînd în același timp expansiunea contestării, a agresiunii împotriva datului, însă și o recunoaștere implicită a acestuia, întrucît ruptura integrală, absolută, presupune o recunoaștere reflexă a întregului, a absolutului. Renunțarea (to desist) și nonafilierea (disaffilation), termeni utilizați în raport cu beatnicii, se dublează prin asumare și afiliere. Identitatea poetului, chiar multiplicată grație travestiurilor metaforice, a suitei de metamorfoze, șovăie, e gata a se dizolva în context, a cocheta cu nonidentitatea. Lumii
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
pe linia Blaga-Cioran, beneficiind de fierbinți izvoare nietzscheiene. Nicolae Ionel dă impresia a fi făcut un ocol pe tărîmul religiosului doar pentru a-și spori motivele jubilației personale, pentru a-și pune insignele unei universalități care înmănunchează deopotrivă contingentul și absolutul, materia și duhul. Pofta sa de viață pulsează cu o lăcomie gata a-și însuși tot ce ființează în toate planurile fizice și metafizice. În voracitatea sa, trupul își devoră spiritul, așa cum canibalii își consumă adversarii, simbolic, pentru a prelua
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
reabilitată, întrucât face parte din procesul cosmic. L-ați amintit adineaori pe Parmenide și aș vrea să mai rămânem puțin în acest context ideatic și să insistăm asupra raportului Unul-Multiplii. Cum interpretați dvs. acest raport în care Unul este Unicul, Absolutul... Mi se pare că, în legătură cu acest raport foarte important trebuie să-l invocăm mai degrabă pe Plotin. Plotin își imaginează că Unul e dincolo de orice reprezentare posibilă, e dincolo de Ființă, dincolo de Bine, dincolo de Tot. Dar în sufletul omenesc există un
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
nu mai putem reprezenta o Fecioară sau un Christ cu seriozitate și gravitate adevărate, așa cum erau reprezentate în Evul Mediu; deci, arta a murit, întrucât nu mai există calea spre absolut. În fond, Hegel revine la Platon: adevărata cale a absolutului este filosofia. Din fericire însă, Hegel s-a înșelat. A existat artă și în secolul al XIX-lea. Hegel prevăzuse însă foarte bine direcțiile pe care avea să le urmeze arta acestui secol romantic. El a sesizat că direcția ar
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
în lexicul simbolic și o trecere în revistă a ocurențelor numărului respectiv în opera lui Caragiale. De exemplu, numărul "patru" apare ca "număr totalizator, reprezentînd universul în plenitudinea sa", dar se asociază cu principiul negativ, constituie o primă limitare a absolutului, semnifică neființa și ideea de lume creată deja, este arhetipul, psihicului uman etc. În concluzie, "patru semnifică un stadiu de împăcare cu lumea sau, dimpotrivă, unul de disjuncție ireconciliabilă prin suceală și definitivă prin moarte." patru sînt ceasurile în povestirea
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
doveditoare a unei organicități absconse a lumii. Extazul dionisiac a cărui plenaritate sensibilă avea aerul a semnifica plinul, se transmută într-un extaz mistic ce părea a semnifica golul, însă care e, în fond un prea-plin sufletesc la marginea exprimabilului, absolutul lăuntric la care sîntem în măsură a accede. Irina Mavrodin: Punere în abis, Ed. Eminescu, 2000, 172 pag., preț neprecizat.
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
viață, lîngă tine moarte). Declarîndu-și sufletul "un azil al săracilor", arătîndu-se gata a executa munci umile ("Voi freca podelele mai tîrziu,/ voi coace plăcinte" - Paznicul cel bun), poeta se simte expurgată treptat de ispitirile lumescului, situată în perspectiva indefinibilă a absolutului: "Eu cred că Dumnezeu/ mi-a sortit acest peron/ spre Purgatoriu/ unde se despart rădăcinile/ de florile lor ziliere.// Acum ați venit/ cu microfoanele voastre lustruite/ și-mi cereți "să mă definesc"/ ca și cum sufletul meu/ ar avea început și sfîrșit
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
în ironie), Dan Damaschin rămîne străjer neînfricat - pe înaltul platou al marilor întrebări ale ființei și al retoricii grave, tensionate, în care se toarnă acestea în chip consacrat. Astfel, el continuă tradiția unor Blaga, Arghezi, Voiculescu, Philippide, de "căutare a absolutului", prin confruntarea ipostazelor telurice ale omului cu vocația sa transcendentă, de "luptă" (stare agonală) dintre cele două planuri adverse. Dar nu poate fi socotit un epigon al maeștrilor numiți. Prin experiența sa (orice creație autentică nu poate fi decît, cum
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
am văzut și cum vom mai vedea. Dorind a spulbera "nostalgia neschimbării", e silit, în virtutea unor factori temperamentali, a unei sensibilități ce-i transcende propria preconcepție, a-i recunoaște patentele. Astfel, tunînd și fulgerînd împotriva unei "eternități" locale, a unui "absolut" ce ar fi pogorît pe meleagurile noastre, proclamă că, în viziunea românească, "nu există problematică de cunoaștere": "Orice demon al cunoașterii, orice criză a spiritului, tot ce ține de omul "faustic" occidental lipsește aici. Neagoe nu se gîndește nici un moment
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
hotărît despre sfinți. Ei reprezintă un absolut, de care nu e bine nici să ne atașăm, dar nici să-l refuzăm. Orice atitudine ne condamnă. Fiind cu sfinții, ne-am pierdut viața, fiind împotriva lor, ne-am pus rău cu absolutul. Pare că tot eram mai liberi, de n-ar fi existat ei. De cîte îndoieli n-am fi fost cruțați! Ce ni i-o fi aruncat înainte pe cărările vieții? În zadar am încercat să uităm durerea". Altădată scria interogativ
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
până foarte departe, și introduce o explicare. Explicare neexplicitată, nediscursivizată, dar transmisă ca un tot, o dată cu totul (lumea, cartea...) pe care-l elucidează, căruia îi slujește drept principiu unificator.' Acesta nu este un limbaj teoretic, este o bîjbîire critico-poetică a absolutului literaturii. Sintagme precum 'operă demiurgică și scriere de sine totodată' fac parte dintr-un argou critic găunos. Înțelegem doar că lui Nicolae Bârna i-a plăcut Orbitor și cam atît ' motivul acestei 'plăceri' este încriptat într-un discurs fără cap
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]