594 matches
-
cu o cerere pentru o constituție a Danemarcei. Cetățenii din provincia Schleswig-Holstein doreau un stat independent în timp ce danezii doreau să mențină sudul Iutlandei ca zonă daneză. Curând, regele a cedat insistențelor daneze și în martie 1849 el a acceptat sfârșitul absolutismului, lucru care a dus la adoptarea unei constituții democratie în iunie 1849. În timpul primului război din Schleswig împotriva puterilor germane din 1848-1851 Frederic a apărut ca "liderul național" și a fost privit aproape ca un erou de război în ciuda faptului
Frederic al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316161_a_317490]
-
rădăcinile în curentul iluminist european. Acesta "detesta trecutul pentru iraționalul, ignoranța și întunecimea sa, și pornea la reformarea societății în numele rațiunii, luminii, culturii." Curentul iluminist a început la nivelul elitelor intelectuale. În Austria iluminismul a luat în plan politic forma absolutismului luminat, întemeiat pe nobilime. Absolutismul luminat a atras și burghezia în funcțiunile statului. Așa fiind, spre deosebire de Franța, burghezia din Austria, Ungaria și Transilvania a preferat să îmbrățișeze luminismul, reformismul, monarhia luminată. Particularitatea Ungariei și Transilvaniei consta într-o burghezie redusă
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
Acesta "detesta trecutul pentru iraționalul, ignoranța și întunecimea sa, și pornea la reformarea societății în numele rațiunii, luminii, culturii." Curentul iluminist a început la nivelul elitelor intelectuale. În Austria iluminismul a luat în plan politic forma absolutismului luminat, întemeiat pe nobilime. Absolutismul luminat a atras și burghezia în funcțiunile statului. Așa fiind, spre deosebire de Franța, burghezia din Austria, Ungaria și Transilvania a preferat să îmbrățișeze luminismul, reformismul, monarhia luminată. Particularitatea Ungariei și Transilvaniei consta într-o burghezie redusă numeric, comparativ cu Austria. La
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
Scoția, dar a avut de înfruntat multe dificultăți în Anglia, inclusiv Complotul Prafului de Pușcă ("Gunpowder Plot") în 1605, precum și conflicte repetate cu parlamentul englez. Conform unei tradiții care începe cu istoricii de la mijlocul secolului XVII, înclinația lui Iacob către absolutism politic, iresponsabilitatea sa financiară, și menținerea unor favoriți impopulari au furnizat premisele Războiului Civil Englez Istoricii recenți, cu toate acestea, au revăzut reputația lui Iacob, și l-au tratat ca pe un monarh serios și preocupat de responsabilitățile sale. . Pe parcursul
Iacob I al Angliei () [Corola-website/Science/310325_a_311654]
-
la tribunalul din Făgăraș, secretar de consilier la tribunalele din Sfântu Gheorghe, iar din 1854 prefect () al districtului secuiesc Miercurea Ciuc. În octombrie 1860, slăbit în urma Revoluției din 1848 și a bătăliilor de la Königgrätz, și Solferino, Imperiul Austriac a trecut de la absolutism la un sistem de guvernare constituțional și s-a avut în vedere descentralizarea prin federalizare, fiecare țară și provincie din imperiu putând avea parlament propriu și limbă oficială proprie. În acest context, în 1860 Comitatul Zarand a fost anexat administrației
Ioan Pipoș () [Corola-website/Science/335524_a_336853]
-
1828 ca Republica Uruguay. Când familia regală portugheză a revenit în Portugalia în 1821 după o absență de 14 ani, Charlotte a întâlnit o țară care s-a schimbat mult de la plecarea lor. În 1807, Portugalia a trăit stabilă sub absolutism. Trupele lui Napoleon și evoluțiile din Spania ei natală au adus idei revoluționare. În 1820, o revoluție liberală a început în Porto. În 1821 Portugalia a promulgat prima ei constituție. Regina a avut o poziție conservatoare și a vrut o
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
creația lui Carol cel Mare, ci a lui Constantin și Teodosiu. Odată cu sec. V el devine o adevărată teocrație, iar împăratul, un fel de rege-sacerdot. În secolul al III-lea, în timpul lui Dioclețian, care a dus până la ultimele consecințe principiul absolutismului monarhic, cultul imperial făcuse din împărat un personaj sacru, adorat după riturile curților orientale. Constantin, adept al cultului oriental al Soarelui, creștinat și botezat în cultul arian abia în ultimele zile ale vieții, a dat, în 313, "edictul din Milano
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
ale spectrului politic spaniol au încercat sistematic să blocheze aceste reforme și să susțină monarhia. Carliștii susținători ai Infantelui Carlos și ai urmașilor acestuia s-au unit sub lozinca „Dumnezeu, Țara și Regele” și au luptat pentru cauza tradiției spaniole (absolutismul și catolicism) împotriva liberalismului și ulterior republicanismului guvernelor spaniole din acea perioadă. Carliștii, uneori (inclusiv în perioada războaielor carliste), s-au aliat cu naționaliștii (a nu se confunda cu naționaliștii din Războiul Civil) în încercarea de a restaura drepturile istorice
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
În cutremurul din 1667, o mare parte dintre nobili au dispărut, și, pentru ca împăratul să mențină controlul, a fost nevoie să ridice unii cetățeni la rang de nobil. Aceștia nu au fost tratați pe picior de egalitate de către „salamanquinos”, adepții absolutismului spaniol; în schimb „sorboneses”, francofili și adepți ai unui anume liberalism, îi acceptau fără rezerve. Un alt factor care ar fi putut lua parte la această conduită este că „sorboneses”" au fost foarte afectați de marele cutremur și nu își
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
curtea sa. A încheiat tratate comerciale și alianțe diplomatice cu China și Imperiul persan. Papa a primit o ambasadă monumentală din Portugalia în timpul domniei sale menită să atragă atenția asupra bogățiilor nou dobândite ale Portugaliei întregii Europe. În timpul domniei lui Manuel, absolutismul regal a fost metoda de guvernare. Adunarea regatului s-a întâlnit doar de trei ori în timpul domniei sale de 26 de ani, mereu la Lisabona, scaunul regelui. Manuel s-a ocupat de reformarea curților de justiție și a sistemului fiscal pentru
Manuel I al Portugaliei () [Corola-website/Science/317388_a_318717]
-
Vattimo: dimensiunea kenotică a carității Gianni Vattimo, teoretician al "gândirii slabe", socotește secularizarea nu renunțare la religie, ci împlinire a vocației acesteia 10. E kénosis, golire de Sine a divinului care se coboară mântuitor la condiția umană. Epoca metafizicii, cu absolutismele ei și pretenția identității dintre adevăr și autoritate s-a încheiat, arată filosoful italian. Filosofia contemporană înregistrează reorientarea interesului de cunoaștere de la adevărul obiectiv spre caritate. Nu mai e chiar de actualitate îndrăzneala proclamării inexistenței lui Dumnezeu, numai pentru că Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
valori și norme sunt detașabile de contextul lor de origine sau de formare și exportabile sau transferabile. Astfel de valori și norme sunt considerate drepturile omului și democrația pluralistă, respectul libertății individuale și principiul laicității. Se iese astfel din Închisoarea absolutismului cultural la care se reduce relativismul radical. Ceea ce a fost gândit sau creat „la noi” nu este În nici un caz menit să aibă valoare doar „pentru noi”: acesta este conținutul formal al exigenței de universalitate, implicând ceea ce voi numi principiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de uniformizare. Până la Revoluția de la 1789, crearea statelor moderne nu a avut decât un impact redus asupra acestei diversități, asimilarea minorităților efectuându-se progresiv. Necesitățile unei administrații centralizate și aflate În serviciul unei puteri care tinde tot mai mult Înspre absolutism au fost contrabalansate doar de menținerea diviziunilor teritoriale moștenite din Evul Mediu, cărora le corespundeau uzanțe politice, administrative sau juridice și, eventual, caractere etnice regionale. După paranteza Primei Renașteri, În Vechiul Regim, timpul se scurge Într-un climat care nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
stat-națiune și a unei democrații liberale Înaintează prin reforme aproape toate cumulative. În Franța, dimpotrivă, a avut loc o cascadă de revoluții care au Început În 1789. Instabilitatea instituțională și democratică nu a Împiedicat totuși consolidarea modelului statal-național moștenit de la absolutismul monarhic modern. Ne putem gândi chiar că patriotismul național francez, În măsura În care permite Înfrângerea vicisitudinii evenimentelor și transcenderea diferențelor politice de moment, s-a Întărit de-a lungul Întregului secol al XIX-lea. În cadrul modelului britanic, reprezentarea politică națională se naște
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
apare ca un tot organic. Însă ar fi naiv și nedrept să-l acuzăm pe Hegel că ar fi fost un strămoș Îndepărtat al totalitarismului. Motivațiile au fost diferite, iar recuperările de idei ă perverse. Astfel, Schmitt pretinde că moștenirea absolutismului vine de la Hobbes. Și, mai ales, vede În război matricea politicului: „Esența oricărui lucru este războiul. Natura războiului total determină natura și forma statului În totalitatea sa” (Schmitt, 1968, p. 42). O veritabilă teologie a statului este apoi opusă statului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
independenței, ca un act care a consfințit și a consolidat emanciparea lor politică în raport cu Coroana britanică, stabilită prin Declarația de Independență din 4 iulie 1776. Apariția Constituției scrise a fost rezultatul luptei burgheziei aflate în ascensiune economică și politică împotriva absolutismului federal. Constituția scrisă asigură o mai mare stabilitate și securitate a instituțiilor politice, deoarece conținutul articolelor sale este clar <footnote Așa cum scria Thomas Paine (1737-1809): „Nu există Constituție dacă ea nu poate fi pusă în buzunar.” footnote> . Regula de drept
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
urmată de alte divizări sectante de ordin spiritual-religios, încurajate de protestantism. Tot mai mulți oameni deveneau liber-cugetători ori deiști, pentru că atitudinile atee negau prea brutal divinitatea de neocolit. Scriitori ca napolitanul G. B. Vico, alți "indisciplinați" și "răzvrătiți" excluși de absolutismele monarhico-catolice, "eterodocșii" ostili tradiției ajungeau azilanți sau își publicau scrierile, respinse acasă, în revistele scoase de un Pierre Bayle (1647- 1706) în Olanda ori în alte țări din Nord și chiar din Răsărit (Prusia, Polonia, Ungaria). "Acum lumina ne vine
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
De la același burghez, în secolul al XVIII-lea s-a trecut și la filosoful care nu mai face metafizică, se slujește de rațiune și nu de memorie, are o voluptate chibzuită, este liber-cugetător și reformator al religiilor revelate. Filosoful critică absolutismul monarhic, superstițiile, războiul. El manifestă tot mai multă încredere în știință și în filosofie, dar are și anumite depedențe față de autoritățile timpului pe care le curtează (cam așa cum făcea Voltaire când își renega tatăl de condiție modestă pentru a avea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
rapid în celelalte țări capitaliste și dependente de ele. Urmând tradiția istorică, Hazard găsea sursele acestui fenomen în modernitatea inaugurată prin evenimentele Renașterii și Reformei Contrareformei. Aceasta din urmă s-a încheiat odată cu trecerea de la clasicism la iluminism și de la absolutism monarhic la monarhie constituțională, respectiv republică, prin cele trei revoluții burgheze: engleză în secolul al XVII-lea, americană și franceză în secolul al XVIII-lea. Tot atunci au început și alte procese de amploare pentru depășirea organizărilor sociale medievale prin
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
înțelege cum au apărut idiosincrasiile discursului moral contemporan de fiecare zi și cum a reușit sinele emotivist să-și găsească un mijloc de expresie". (26, p. 62) Istorismul la care filosoful aderă este precizat prin delimitări critice față de transcendentalismul kantian, absolutismul hegelian și "pseudoștiința socială marxistă", cum numea teoria ideologiei propusă de Marx și Engels, în proximitatea filosofiei științelor sociale "de tip nou" cum se spunea cândva pe la noi. Despre această teorie, MacIntyre scria că "nu numai că denaturează forma descoperirilor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în secolul al XVIII-lea european și american, pe de o parte, au deschis omenirii inedite orizonturi, iar pe de altă parte au părăsit prea abrupt valori și instituții viabile. Revoluțiile burgheze de atunci au înlăturat nu numai formele de absolutism monarhic și fanatism religios pentru a face loc liberalismului economic, politic, cultural, dar și multe norme utile. Replicile conservatoare la violentele schimbări aproape că nu au fost luate în seamă. Scolastica a fost integral părăsită iar religia a intrat sub
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ale muncii Birocrația (raționalizare) instrumentală Organizarea flexibilă („adhocrație”) și în variante multiple (ieșirea deplină din „fordism”) Cunoaștere Demistificarea tradițiilor Știința ca transformare rațională și stăpânire a naturii Demistificarea certitudinilor științei și a puterii transformatoare nelimitate a științei Politică Ieșirea din absolutismul puterii Politica emancipării (față de exploatare, oprimare, inegalitate) și a dezvoltării O politică a conviețuirii (derivată din multiplicarea opțiunilor) și a puterii ca transformare Modernizare Opoziția dintre rațiune și tradiție Modernizarea tradiției pentru consacrarea modernității Modernizarea modernității Principiul constitutiv al modernizării
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pui «în slujba valorilor nepieritoare», cum declaram, patetic, noi cerchiștii în acel Manifest bis al Cercului care era articolul Perspectivă cu care se deschidea Revista Cercului Literar. Dar, într-o epocă a relativizării până la pulverizare a valorilor, pledoaria pentru un absolutism axiologic este, cred, necesară". Pentru critica nouă, vechile modele nu mai sînt însă operante. "De altfel, cred că nici nu se mai poate vorbi despre o nouă critică. După moartea curentelor din Occident înglobate sub denumiri precum «new criticism» sau
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
maritimă, cea mai mare parte a imperiului său colonial fiind cucerită, în secolele XVII-XVIII, de Olanda și Anglia. Între 1580 și 1640, Portugalia este anexată de către Spania. Lentul și inexorabilul declin nu poate fi oprit nici de reformele în spiritul absolutismului luminat din timpul regelui José I de Bragança (1750 - 1777), nici de introducerea monarhiei constituționale în (1822). În 1822, Brazilia, cea mai importantă colonie a Portugaliei, își proclamă independența. Secolul al XIX-lea este marcat de antagonismul dintre liberali (republicani
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
scris "Istoria lui Frederic al II-lea al Prusiei". A pus accent pe pasiune și, fiind subiectiv, a respins rațiunea . Thomas Macaulay (1800-1859) ca istoric și om politic scoțian, membru al parlamentului britanic, ministru de război, s-a pronunțat împotriva absolutismului și favorabil guvernării parlamentare, a scris "Istoria Angliei", începând cu perioada lui Iacob al II-lea, și "Revoluția Glorioasă", fiind admirator al lui William al III-lea. În SUA, s-a remarcat istoricul William Hickling Prescott (1796-1859), care a absolvit
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]