467 matches
-
Revoluția Franceză, cu alte cuvinte, între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea). Potrivit istoriografiei franceze, această perioadă corespunde începutului Epocii moderne. Termenul regim se referă la regimul politic mai precis la instituțiile statului - tipul de guvernământ - o monarhie absolutistă. Principalul punct de sprijin al doctrinei era dreptul divin al monarhului. Spre deosebire de societatea feudală însă, puterea politică era din ce în ce mai concentrată în mâinile monarhului, cu toate că din unele aspecte aceasta era limitată de corpurile intermediare, de provincii, de parlamente etc. Cu toate că expresia
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
intermediare, de provincii, de parlamente etc. Cu toate că expresia era folosită înainte, termenul este cunoscut în principal datrită lui Alexis de Tocqueville, care îl detaliează în eseul său „"Vechiul Regim și Revoluția"” din 1856. În această lucrare, "de Tocqueville" descrie monarhia absolutistă în funcție de societatea medievală care a precedat-o. Semnificația inițială a termenului utilizată de către revoluționarii francezi era de natură peiorativă, fiind o formă de exprimare a dezaprobării societății anterioare și implicit de aprobare a „Noii Ordini”. Structurile administrative și ale societății
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
a devenit Maria a II-a a Portugaliei), care era la Londra, cu condiția ca ea să se căsătorească cu unchiul ei, Prințul Miguel. Isabella Maria a continuat să fie regentă până în 1828, când a izbucnit un război civil între absolutiștii care îl susțineau pe Miguel și liberalii care o susțineau pe Maria a II-a, război finalizat cu victoria liberalilor. Isabel Maria s-a retras din viața politică și s-a întors la cea religioasă. A murit necăsătorită la Benfica
Infanta Isabel Maria a Portugaliei () [Corola-website/Science/330083_a_331412]
-
deși era foarte diferită de Constituția Poloneză din 3 mai a fostei uniuni statale polono-lituaniene. Aspirațiile polonezilor pentru libertate și pentru păstrarea privilegiilor au fost sursa de fricțiune pentru relațiile polono-ruse. Principala problemă era aceea că țării, care dețineau puterea absolutista în Rusia, doreau să nu aibă niciun fel de îngrădire a puterii lor și în Polonia. Cand în 1825, tarul Nicolae I a refuzat să accepte coroană de rege al Poloniei, dar a încercat să limiteze libertățile polonezilor, Seimul (parlamentul
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
putut moșteni tronul Portugaliei. Aproape la fel de deranjantă era perspectiva că atât Manuel cât și Afonso nu ar fi putut produce un moștenitor. În acest caz, pretenția la tronul portughez ar fi fost a unui descendent al lui Miguel I, regele absolutist. Dom Afonso a fost al patrulea soț al americancei Nevada Stoody Hayes. Ei nu s-au putut căsători religios în Italia, unde regele Italiei, Victor Emanuel al III-lea, la fel ca Papa, a ales să nu recunoască validitatea căsătoriei
Afonso, Prinț Regal al Portugaliei () [Corola-website/Science/323923_a_325252]
-
Acel mariaj i-a dat nouă copii lui Ioan, dar majoritatea au murit de mici. La moartea lui Ioan, numai nepotul său Sebastian supraviețuise pentru a moșteni coroana. Ioan al III-lea a continuat să centralizeze statul portughez, după modelul absolutist al predecesorilor săi. A organizat Adunări numai de trei ori, la intervale foarte mari de timp : în 1525 la Torres Novas, în 1535 la Évora și în 1544 la Almeirim. A încercat de asemenea să restructureze viața administrativă și judiciară
Ioan al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310534_a_311863]
-
și a rămas doar șef al bibliotecii universitare. Motivul demisiei sale l-a reprezentat faptul că, în timpul Revoluției din 1848-1849, a participat la Congresul Slav de la Praga din iunie 1848 și, astfel, a devenit suspect pentru autoritățile austriece. În timpul perioadei absolutiste de după înfrângerea revoluției, el a dus o viață retrasă și a studiat mai ales literatura cehă veche și textele scrise în slavona bisericească. În anii 1856/1857, ca urmare a fricii de persecuție, a epuizării fizice și a problemelor de
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
De exemplu, el a pierdut suma exorbitantă pe care Franța trebuia să o plătească Tirolului habsburgic pentru cesiunea fiefului lor la vest de Rin. De asemenea, el a stabilit granița la Graubünden în 1652. Ferdinand Carol a fost un conducător absolutist, nu a chemat Dieta după 1648 iar cancelarul său Wilhelm Biener a fost executat ilegal în 1651 după un proces secret. Pe de altă parte, era un iubitor de muzică: opera italiană a prezentat spectacole la curtea sa. Ferdinand Carol
Ferdinand Carol, Arhiduce de Austria () [Corola-website/Science/334744_a_336073]
-
religie în Austria în 1983. Conform eurobarometrului din 2005, Deși nordul și centrul Germaniei a fost locul de origine al Reformei Protestante, Austria și Bavaria au fost inima contra-reformei din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, când monarhia absolutistă a casei de Habsburg a impus un regim strict de restaurare a puterii și influenței catolicismului în rândurile austriecilor. Habsburgii s-au considerat multă vreme avangarda catolicismului și toate celelalte confesiuni au fost reprimate. În 1781, în era iluminismului austriac
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
(în limba turcă: "Jön Türkler") a fost o coaliție a unor grupuri cu diferite orientări, dar care erau cu toate în favoarea reformei administrației Imperiului Otoman. Mișcarea era împotriva monarhiei absolutiste a sultanatului otoman și militau pentru repunerea în drepturi a constituție Constituției Kanûn-ı Esâsî. Ei sunt cei care au bazele celei de-a doua perioade constituționale în 1908 prin ceea ce a devenit cunoscut ca „Revoluția Junilor Turci”. Termenul „” definește pe
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
numără: Junii Turci își au originile în grupurile de studenți autoproclamate ca „progresiste”. Ei au iniția activități clandestine și disidență politică după anularea constituției de către sultan. Inspirați din activitatea revoluționarilor italieni Carbonari, ei au format celule clandestine, interconecate. Opozanții regimului absolutist otoman au participat la primul lor congres pe 4 februarie 1902, în casa lui Germain Antoin Lefevre-Pontalis din Paris. La întâlnire secretă, care avea aprobarea tacită a guvernului francez, au participat 47 de delegați. Armeni iau cerut ca ședințele să
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
3 mai, care amenința influența rusească în Polonia. Rusia considera Polonia protectorat al său "de facto". Legăturile reformiștilor polonezi cu Adunarea Națională Revoluționară Franceză erau considerate de vecinii Poloniei drept dovezi ale unei conspirații revoluționare și o amenințare la adresa monarhiilor absolutiste. Omul politic prusac Ewald von Hertzberg a exprimat temerile conservatorilor europeni: „Polonezii au dat "lovitura de grație" monarhiei prusace votând o constituție.” Mai mulți magnați care s-au opus Constituției din start, printre care Feliks Potocki și Ksawery Branicki, i-
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
Saud (1902 -1953), emir din Nejd și imam al wahhabiților, reconstituie statul wahhabit și unește sub autoritatea sa cea mai mare parte a Peninsulei Arabice. La 23 septembrie 1932 el ia titlul de rege al Arabiei. Arabia Saudită este o monarhie absolutistă. Succesiunea la tron este ereditară, regele trebuind să fie urmașul lui Ibn Saud, dar și electivă, el fiind ales de către un consiliu al familiei regale. De obicei, este ales rege cel mai vârstnic dintre fiii lui Ibn Saud. Instituția centrală
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
nu au voie să se afle în aceeași mână. Acest principiu a fost enunțat încă de către John Locke ("Two treatises on government", 1690) și mai ales de către C. de Montesquieu ("De l'esprit des lois", 1748) în lupta împotriva statului absolutist, principiul acesta devenind baza statului constituțional modern. Prin separata transmitere a funcțiilor către parlament, guvern, administrație, precum și către judecători independenți, puterea statală este ținută în echilibru prin intermediul unor controale reciproce (echilibrul puterilor), apărând astfel pe cetățeni de eventualele acțiuni despotice
Separația puterilor () [Corola-website/Science/308362_a_309691]
-
au dus mai multe războaie în Italia și, apoi, împotriva împăratului Carol Quintul. Domniile lui Francisc I (1515-1547) și a fiului său Henric al II-lea (1547-1559) au fost marcate de o întărire a puterii regale, care tinde să devină absolutistă, și de o Renaștere literară și artistică puternic influențată de Italia. În 1539, ordonanța de la Villers-Cotterêts a făcut limba franceză limbă administrativă și judiciară în regat. Unitatea Franței în jurul persoanei regelui a fost însă afectată în a doua jumătate a
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
septembrie 1814 - 9 iunie 1815) a fost o conferință a statelor europene desfășurată la sfârșitul războaielor napoleoniene cu scopul de a reinstaura în Europa ordinea conservatoare existentă înaintea izbucnirii Revoluției Franceze. Scopul Congresului de la Viena a fost restabilirea vechilor regimuri absolutiste, și înlăturarea urmărilor ocupației franceze în Europa. Între preocupările majore ale congresului s-a numărat favorizarea autorităților tradiționale, adică a nobilimii conservatoare și clericale. Cuvintele cheie ale Congresului au fost „restaurație“ și „legitimism“. "Restaurația" consta în readucerea pe tron a
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
obiectiv îl urmărea și delegatul Austriei, prințul Klemens Wenzel von Metternich, diplomat abil și prudent, însă viziunea sa despre echilibrul european diferă de cea engleză prin faptul că el vedea echilibrul european numai într-o Europă conservatoare, a vechilor regimuri absolutiste. Ambii delegați au un adversar puternic: țarul Alexandru I, care, de cele mai multe ori, conduce personal delegația rusă, aflată sub autoritatea ministrului afacerilor străine, Nesselrode. Alexandru se considera, și nu chiar fără motiv, principalul autor al coaliției antinapoleoniene. Numai că, paradoxal
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
numeroase războaie civile și revolte, provocate atât de reformiști, cât și de conservatori, în tentativa de a se înlătura reciproc de la putere. Forțele liberale care au preluat puterea pentru prima oară după Constituția spaniolă din 1812 urmăreau să abolească monarhia absolutistă a vechiului regim și să înființeze un stat liberal. Cele mai tradiționaliste segmente ale spectrului politic spaniol au încercat sistematic să blocheze aceste reforme și să susțină monarhia. Carliștii susținători ai Infantelui Carlos și ai urmașilor acestuia s-au unit
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
a cuprins tineretul de la facultăți, academii și gimnazii, care s-au ocupat de popularizarea acesteia. Orașul va adăposti tratativele dintre Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac, pentru unirea revoluției române cu cea maghiară. Înfrângerea revoluției ungare, a dus la instaurarea regimului absolutist. Capitala a fost mutată la Sibiu, pentru a exista o influență austriacă mai mare asupra autorităților. Mai târziu, Clujul a devenit unul dintre cele șase districte militare transilvănene, administrând un teritoriu de 400 000 de locuitori. Din 1830 orașul devine
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
să renunțe la orice pretenție la coroana Poloniei și a Lituaniei. Totuși, încă de la începutul domniei lui Sigismund al III-lea pe care l-a sprijinit inițial să obțină tronul, s-a împotrivit tendințelor acestuia de a reinstaura o monarhie absolutistă. Sigismund Vasa s-a aliat atunci cu Habsburgii și alte forțe politice care sprijineau Contrareforma, încercând să obțină sprijinul acestora în noua sa campanie de redobândire a tronului suedez. Noul rege era îngrijorat de influența mult prea puternică a lui
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
succesiunea la tronul Suediei în condițiile în care la frontierele sud-estice ale statului puterea Imperiului otoman rămânea o amenințare constantă. Viziunea politică și acțiunile lui Jan Zamoyski urmăreau ca Uniunea polono-lituaniană să evite și apoi să se îndepărteze de tendințele absolutiste care câștigau atunci tot mai mult teren în celelalte state europene. Conflictul deschis între regele Sigismund al III-lea Vasa și cancelarul său a izbucnit în timpul lucrărilor Dietei (pol. Sejm) din 1592, când Zamoyski a dezvăluit planul regelui de a
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
să existe și e supus unor legi ale naturii, fixe, îndărătnice, neabătute în cruda lor consecință. Deosebirea este că în viața constituțională lupta pentru existență a grupurilor societății care știu puțină 17 {EminescuOpX 18} carte găsește răsunet, pe când în statul absolutist acea luptă e regulată prin o putere mult mai înaltă, a monarhului adică, al cărui interes este ca toate clasele să steie bine și ca lupta dintre ele să nu fie nimicitoare pentru vreuna. Nimic nu arată mai mult că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
esențial au fost că se-mulțeau trebuințele fără a se înmulți producția sau fără a se urca în mod considerabil valoarea ei; inegalitatea claselor și nelibertatea, apoi neparticiparea la guvernul țării erau rele cu totul neesențiale. Dați-mi statul cel mai absolutist în care oamenii să fie sănătoși și avuți, îl prefer statului celui mai liber în care oamenii vor fi mizeri și bolnavi. Mai mult încă, în statul absolutist, compus din oameni bogați și sănătoși, aceștia vor fi mai liberi, mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
guvernul țării erau rele cu totul neesențiale. Dați-mi statul cel mai absolutist în care oamenii să fie sănătoși și avuți, îl prefer statului celui mai liber în care oamenii vor fi mizeri și bolnavi. Mai mult încă, în statul absolutist, compus din oameni bogați și sănătoși, aceștia vor fi mai liberi, mai egali, decât în statul cu legile cele mai liberale, dar cu oameni mizeri. Căci omul are pe atâta libertate și egalitate pe câtă avere are. Iar cel sărac
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
prea cuminte și prea așezat de felul lui. Si nici să nu crează cineva că o singură reformă măcar s-a făcut în favorul poporului - singurele reforme mai mult sau mai puțin priitoare treptei țărănești le-a făcut un Domn absolutist, Cuza Vodă, Dumnezeu să-l ierte. Dar așa? Ba Stan Popescu face republică la Ploiești, ba d. C. A. Rosetti pleacă-n exil... la Paris, ca să petreacă acolo mâncând pînea neagră a străinătății, stropită cu vin de șampanie și lacrimi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]