283 matches
-
literar” ș.a., s-au constituit în doctrine călăuzitoare ale curentelor dominante până la primul război mondial: sămănătorismul și poporanismul. Continuând orientarea spre specificul național, preluând unii colaboratori ai revistelor ce o susținuseră, „Gândirea” (1921-1944) accentuează din prima etapă - și în curând absolutizează - prin codirectorul (apoi directorul unic) Nichifor Crainic componenta sămănătoristă, nu fără a-i înnoi conținutul și a-i da un sens mult mai precis. De aceea și înlocuiește vocabula „sămănătorism” cu t. (numit mai târziu și gândirism), care - afirmă el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
părere că „o apreciere după anumite criterii ne poate avantaja sau dezavantaja În timp și că e posibil că din dorința de a inventa ceva să putem greși sau săvîrși erori”. Da, Într-o masură este adevărat, dar să nu absolutizăm acest aspect pentru că nu Împărtășim Întrutotul această opinie care este oarecum În contradicție cu valorile progresului. Deci frica de o eventuală eroare nu trebuie să ne Împiedice să realizăm o acțiune de evaluare obiectivă și serioasă care să Își demonstreze
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
aparțin bestiarului occidental răspund cu precădere unei morale precumpănitor și adesea rigid mistice, cele ce țin de universul zoomorf românesc implică într-o măsură mai mare imagini ce își au sursa și în modelele unei morale laice"27. Sigur, nu absolutizez o asemenea ipoteză; ba chiar voi fi nevoit să aduc în discuție destule cazuri care o contrazic, dar e cert că în iconografia răsăriteană prezența monstruosului, a grotescului, a terifiantului nu poate concura recurența acestora în arta catedralelor gotice, de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dintâi încercări de filosofie din cultura română. Într-un spațiu vid din acest punct de vedere, nu avem cum să ignorăm faptul că tipărirea Divanului marca începuturile unei terminologii filosofice în limba română. Ștefan Afloroaei sesizează acest lucru, fără a absolutiza concluziile: "Dar importă înainte de toate faptul că Dimitrie Cantemir lucrează oarecum independent la crearea unui limbaj filosofic românesc. Prin această bizară situație vor trece mai târziu mulți alții. (...) Precursorii lui Cantemir nu sunt de aflat printre cei care au scris
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
le-au șters: lăcomia, de care îl "acuza" Rabanus Maurus 11, mândria și valorificarea plăcerilor lumești, pe care le simboliza în arta religioasă medievală 12. Dar putea să rămână Cantemir fidel acestor "reproșuri" marginale, își putea el permite să le absolutizeze? Nu fără riscul de a zdruncina o tradiție suficient de puternică pentru a nu putea fi răstălmăcită. Procedeul său este însă altul, unul care dă în vileag viziunea "tezistă" a acestei ficțiuni cu accente revendicative: câtă vreme se situează în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dintre tendințele liricii moderne. Înainte ca simbolismul francez să se fi impus, atrăgea atenția asupra logicii speciale a poeziei în raport cu proza - prima e „absurdă”, „nelogică în mod sublim” (Despre logica poeziei, 1880) - și întrevedea trăsături pe care simbolismul le va absolutiza: inefabilul și muzicalitatea („poezia - muzica sufletului”, „arta versurilor e arta muzicii”). Apar la el și germeni ai instrumentalismului: scara alfabetică e o scară muzicală. M. nu a gândit instrumentalismul în felul lui René Ghil, aprecierile sale precedându-l pe acesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
aceeași măsură în care tot expresie și obiectivare îi este individul. Căci, potrivit logicii lui Platon, individul și cetatea sînt expresii, în registre diferite, ale sufletului, și amîndouă trebuie ferite de înlănțuirea în obiectivare, amîndouă trebuie privite drept simbol, nu absolutizate în obiectivitatea lor. Așadar, nu un proiect de societate totalizantă propune Platon, ci o cale de totalizare de realizare a destinului total pentru suflet. Dacă cetatea e privită ca realitate secundă, ca machetă a sufletului, atunci proiectul lui Platon cîștigă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
obținute de fiecare tip de învățare (figura 1). 2.4.Teorii actuale ale învățării Două considerații preliminare stau la baza concepției lui Gagne. Înainte de toate trebuie evitat reducționismul teoriilor istorice asupra învățării, care au consfințit anumite prototipuri particulare de învățare, absolutizând cazuri determinate supuse stadiului experimental (asociația, reflexele, memorarea listelor verbale). În al doilea rând, trebuie să avem în vedere, așa cum apare din observațiile mai largi și nepreconcepute, că învățarea depinde de anumite condiții interne sau externe subiectului, care nu numai
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
ridică inflația sunt cauzate în întregime numai de incertitudine. Nu faptul că valoarea banilor scade creează probleme, ci faptul că valoarea viitoare a banilor nu poate fi prevăzută"1026. Inflația anulează posibilitatea de calcul economic. Se instalează incertitudinea. Fără a absolutiza acest efect, vom spune că dezorganizarea duce la confuzie, iar confuzia este premisa, începutul haosului. 7. Inflația de penurie, specifică economiilor socialiste Una dintre cele mai mari erori pe care o putem comite în judecățile noastre asupra fenomenului inflaționist din
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
Ibidem, p. 68. 343 În acest moment crede Fernand Braudel că a apărut chiar economia. Iată ce spune: "Economia începe în pragul valorii de schimb". Vezi Fernand Braudel, Jocurile schimbului, Editura Meridiane, București, 1985, vol. I, p. 5. Nu vom absolutiza această afirmație, considerând totuși că activitate economică, adică efortul uman conștient de apropiere a bunurilor a existat și înainte de apariția banilor. 344 Insistăm asupra plasării în timp a apariției monedei doar în legătură cu apariția conceptului de valoare, cu mult după prima
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
pot anunța o mare fericire. Etichetarea unei vieți, a unui destin trebuie făcută nu la un moment dat, ci, dacă se poate, la „sfârșitul” traseului, poate chiar... după. Să nu ratificăm și să nu tragem concluzii Înainte de vreme. Să nu absolutizăm și să nu disperăm. Distanța dintre fericire și nefericire poate fi foarte mică. Nefericirea de astăzi poate constitui izvorul fericirii de mâine. Ceea ce astăzi considerăm a fi nefericire mâine ne-ar putea oferi fericirea. Nefericirea are și „fețe” bune, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
idealul eugenist al inversării ponderii Între intelectualitatea umanistă și cea științifico-tehnică a fost atins În comunism, fără rezultatele scontate. Apelul sistematic al eugeniștilor la dihotomia „genii și mediocri” este o constantă a culturilor „schizoide” care acordă o importanță exagerată excepțiilor, absolutizând drepturile genialității ce transcende condiția „omului comun”, tratat, de exemplu, În tranziție ca „omul de pe stradă”, fără chip, fără nume și, adesea, fără importanță. În afara acestor spirite luminate a căror perpetuare genetică ne-ar fi mântuit, mai exista la antipod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
au cea mai mare valoare de întrebuințare, au deseori o valoare de schimb mică, sau chiar niciuna; din contra, cele care au cea mai mare valoare de schimb, adeseori au o mică valoare de întrebuințare sau niciuna"47. Fără a absolutiza aserțiunile economistului, din utilizarea adverbelor "deseori", respectiv "adeseori", observăm că excepțiile nu sunt excluse. Din punctul nostru de vedere, o atare excepție o reprezintă rezultatele obținute în procesul de cercetare-dezvoltare: în ceea ce privește valoarea lor, adeseori aceste produse se caracterizează printr-o
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr [Corola-publishinghouse/Administrative/1439_a_2681]
-
vine să se dizolve; la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie peste tot relativul absolutului, dar i s-a făcut remarca că un relativ care se universalizează nu mai este un relativ el se absolutizează. Relativitatea relativității este absolutul, care nu poate fi, din fericire decît apanajul divinității ... De aceeași manieră, dacă este legitim să nu aplicăm la toate nivelurile de analiză aceeași logică, nu o putem nici încredința unei raționalități pur formale, care nu
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
Conform acestei teorii, diferențele dintre culturi pot fi captate prin cinci parametri de variație culturală: individualism/colectivism, masculinitate/feminitate, distanța față de putere, evitarea incertitudinii, orientarea temporală. Modelul propus de Hofstede este unul „sintetic”, „artificial” (opus lui „natural”), în sensul că absolutizează, din necesități metodologice, unul sau altul dintre polii fiecărei dimensiuni de variație, fără a surprinde interrelaționările dintre aceste dimensiuni. Totuși, modelul este foarte productiv în cercetările actuale, oferind o bază unitară de investigare și comparare a culturilor. • Individualism/colectivism. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în cultura chineză, de pildă). Componenta persuasivă privește tipul de argumente, ordonarea lor și, mai ales, apelul la logică sau la emoție pentru a atrage adeziunea receptorului (cititor sau ascultător). Astfel, tradiția occidentală carteziană privilegiază apelul la rațiune, în timp ce confucianismul absolutizează rolul emoției. Chinezii spun despre ei înșiși: „noi gândim altfel”, „noi nu argumentăm și nu dezbatem”, „noi nu punem preț pe logică”, „noi nu avem retorică”, „limba noastră e scrisă în imagini”, „limba noastră e monosilabică” (apud Garrett, 1999, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
face predicții legate de modul în care se comunică în diverse culturi; invers, modul particular în care comunică membrii unei culturi poate oferi indicii în legătură cu locul în care se plasează o cultură pe diverse dimensiuni de variație. Fără a fi absolutizate, aceste corelații trebuie citite ca tendințe manifestate în diverse grade în diferite societăți; interacțiunile dintre dimensiunile de variație culturală, dintre specificul diverselor instituții (școală, biserică, instituțiile statului) și stilurile comunicative sunt însă mult mai subtile, mai nuanțate, mai complexe. INDIVIDUALISM
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
perpetuează sentimentul superiorității prezintă un nivel ridicat de etnocentrism. Stereotipurile (vezi capitolul II, „Stereotipurile”) sunt, în general, puncte de sprijin în comunicarea interculturală, oferind interactanților puncte de pornire pentru reducerea incertitudinii comunicative. Problemele de comunicare apar atunci când caracterizările stereotipe sunt absolutizate și devin bariere în interacțiune, în negocierea semnificației și a relației. Activarea stereotipurilor atrage după sine activarea prejudecăților și a predispozițiilor cognitive. Prejudecățile sunt în lumea contemporană mai puțin de natură etnică și rasială privind o presupusă inferioritate biologică, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
respectiv și pentru cine l-a scris, dar a fost transformat Într-un instrument pur propagandistic, așa cum se Întâmplă cu asemenea imnuri. Istoria imnurilor este Însăși istoria propagandei. Mircea Mihăieș: Ele Își au rolul În context și nu pot fi absolutizate. Vladimir Tismăneanu: Evident. Corneliu Vadim Tudor și Partidul România Mare constituie deci o parte a continuității În raport cu ultimii zece-cincisprezece ani ai comunismului, nu doar ai ceaușismului, din România. Și această perioadă Își are rădăcinile În perioada Dej. Este irelevant dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
oarecare depinde de motivația pozitivă care stă la baza activității. O motivație slabă constituie premisa unor performanțe slabe iar o motivație puternică contribuie la realizarea unor performanțe mai mari. Totuși, rolul pozitiv al motivației în determinarea performanțelor nu poate fi absolutizat. Motivația nu costituie un scop în sine, ea e pusă în slujba performanței. Astfel, dacă motivația este excesivă - supramotivația - în loc să favorizeze performanțele, dimpotrivă le limitează. Între motivație și performanță există o relație exprimată de legea lui Jerkes-Dodson: intensificarea trebuinței asigură
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
credincioși, și în piață, în fiecare zi, cu cei ce erau de față. Fapte 17, 17 Teologia pentru Morometetc "Teologia pentru Moromete" Putem muta un om în cioareci în Academia Română? Nu știu. Și eu am trăit zăpăceala asta. Nu poți absolutiza țăranul. Îl poți iubi că e viguros și e român. Petre Țuțea (1902-1991) Gazeta, între sinod și șezătoaretc "Gazeta, între sinod și șezătoare" Am avut în scurta noastră istorie culturală câteva „genii pustii”. Ca adevărați patriarhi ai deșertului românesc, ei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lectorilor rodul unei lungi și fructuoase cugetări asupra destinului, țesut în multe veacuri, al literaturii române. În toate opiniile (dintre care unele, sigur, au suferit în timp corectări), se vede circumspecția savantului dispus mereu să caute adevărul și nu să absolutizeze o părere, grija de a examina toate punctele de vedere relevante, într-o cernere pe care a vrut-o mereu nepărtinitoare. De aici cumpăna, mai mereu dreaptă, cu care sunt măsurate valorile spirituale ale Evului Mediu românesc, valori născute „la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
Levantul"1 de Mircea Cărtărescu (2000) și Intertextul în poezia lui Adrian Maniu (2001). Ipoteza pe care următoarele pagini și-au propus să o avanseze se referă la posibilitatea citirii intertextului în cheia Mitului Eternei Reîntoarceri (MER) eliadian, fără să absolutizăm conceptul din teoria textului. Nu am avut decupaje prestabilite (Charles Mauron), ci ne-am lăsat în voia operei eminesciene, urmărind cum firul intertextual ce leagă endogeneza de exogeneză ne conducea spre miezul creației, niciodată atins. Și așa am aflat că
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sunt expuși influenței directe (mai mult sau mai puțin brutale și nocive) a televiziunii, ci, în cadrul procesului de cultivare, intervin factori de mediere. Chiar dacă influența televiziunii apare ca destul de puternică și se datorează în special supraexpunerii, totuși ea nu este absolutizată. Procesul de cultivare presupune două momente importante: 1. învățarea și 2. construirea realității sociale. În faza de învățare intervin factori ca: a. abilitățile intelectuale (dacă sunt reduse, influența tinde să fie mai accentuată); b. capacitatea de concentrare pe probleme esențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de acord cu demiterea lui Traian Băsescu din funcția de președinte al României. Dar politica românească părea a avea prea puțin în comun cu aritmetica electorală, din moment ce fiecare din cele două tabere o interpreta diferit. Pe scurt, de-o parte, absolutizând cele 74,48 de procente obținute, Traian Băsescu vorbea despre o victorie politică zdrobitoare în fața celor "322". De partea cealaltă, adversarii săi invocau procentul mic al participării la vot, cel mai mic de până atunci, ca argument al unei semi-eșec
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]