283 matches
-
vitale la un moment dat; iar din acest punct de vedere definițiile date de W. Sombart, Max Scheler, Klages, Simmel, Gehlen, Bergson sau Heidegger, sunt doar surprinderi ale unei singure trsturi umane, (de multe ori generalizate, care ar putea, prin absolutizare, s sugereze întregul omenescului, acesta fiind mult mai vast, procesual și greu de explicat printr-o trstur ori alta, oricare ar fi aceasta. În cazul lui Ralea, rolul su este cu totul deosebit, întrucât cercettorul nu se mrginește s înserieze
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
imprudent să afirmi că ameliorarea plantelor și a organismelor vii în general, reprezintă exclusiv numai o știință sau numai o artă. Compararea acestor două aspecte în evaluarea materialului genetic poate asigura cele mai corecte obiective rezultate în activitatea de ameliorare. Absolutizarea uneia sau a alteia dintre ele, nu credem că este productivă în încercarea de a executa o activitate valoroasă de ameliorare. În consecință oricât de convinși am fi de necesitatea formulelor matematice, în ameliorarea plantelor, și oricât de performante ar
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
prin intermediul acțiunii imanente în lume. Cel care s-a opus cu fermitate acestei teze a fost Blumenberg, care a luat apărarea modernității, susținând că ea nu reprezintă atât secularizarea creștinismului, cât procesul de afirmare autonomă a omului în lume. Odată cu absolutizarea dimensiunii terestre, modernitatea neagă dualismul gnostic, prezent încă în speculația teologică a Evului Mediu târziu, care separă în mod radical lumea de Dumnezeu. Modernitatea, așadar, nu este triumful, ci a doua, și definitivă, înfrângere a gnozei 185. Ceea ce ne interesează
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fiind relative și în același timp corelative, orice fenomen care este condiționat și dinăuntru și din afara lui este simultan autonom și eteronom. Singura entitate care se bucură de autonomie absolută este materia (realitatea obiectivă) care nu cunoaște determinare externă ei. Absolutizarea autonomiei duce la autonomism, reprezentare unilaterală și idealistă a relației dintre conștiință și existență în sensul izolării conștiinței pe temeiul său existențial, social. Absolutizarea eteronomiei duce la eteronomism, nesocotirea caracterului specific a conștiinței sociale și a formelor ei, esenței și
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
care se bucură de autonomie absolută este materia (realitatea obiectivă) care nu cunoaște determinare externă ei. Absolutizarea autonomiei duce la autonomism, reprezentare unilaterală și idealistă a relației dintre conștiință și existență în sensul izolării conștiinței pe temeiul său existențial, social. Absolutizarea eteronomiei duce la eteronomism, nesocotirea caracterului specific a conștiinței sociale și a formelor ei, esenței și legităților proprii, interne ale acestora“ (Dicționar de filozofie, 1978, p. 55). Din perspectivă pedagogică, autonomia este definită ca „obiectiv general al educației și instrucției
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
2 Cariera școlară și sistemul determinărilor sale (după P.Bourdieu, J.C.Passeron, 1977 204) Reținem de aici aspectul distorsiunilor de comunicare dintre sistemul social și sistemul educațional dat de decalajul între școală și dezvoltarea socială (autonomia relativă a școlii) în ciuda absolutizării caracterului conservator al sistemului de învățământ aflat în relație izomorfă cu socialul, susținute de Bourdieu. În timp ce Bourdieu este preocupat de structura reproducției culturale și de modul de concretizare a sa în sistemul de învățământ, B. Bernstein (1990, 1996)19, prin
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
el, un profet asemănător lui Ioan Botezătorul care spunea despre sine: “eu sunt glasul celui ce strigă în pustiu”. Pustiul nietzscheean este alcătuit din nihilismul care constituie un caz particular și care ar putea fi interpretat ca o formă de absolutizare a antropocentrismului - premisa oricărei încercări de a-l substitui pe Dumnezeu prin om - cu toate că textele lui Nietzsche oferă argumente în favoarea unei asemenea interpretări. Locul din care Dumnezeu lipsește, loc ce constituie conținutul nihilismului, nu este așadar o determinare obiectivă a
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
sute de ori. Acea artă de a prezenta drept necesară lipsa de moralitate a politicii unui principe autoritar bine intenționat care străbătea opera maestrului florentin i se părea acum după atâția ani de ședere în Valahia ca un fel de absolutizare a principiului iezuit: scopul scuză mijloacele. — Scopul scuză mijloacele? se pomeni secretarul întrebându-se în italienește, ca să continue în gând: dar mijloacele pe care le folosește vodă nici măcar nu trebuie scuzate și, râzând din toată inima de unul singur, Del
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la fel de adevărat este și că informația nu este numai un bun economic, ci și unul cultural. De fapt, în afară înțelesului sau pur cibernetic, informația are, daca nu greutate culturală, în sensul vechi, elitist, al culturii, cel putin conotații culturale. Absolutizarea aspectului economic al informației (unul minor, în fond) stă la baza argumentului pernicios pe care îl folosesc foarte des persoanele de decizie din mass-media, atunci când justifica slabă calitate a produselor media prin așa-zisul gust al publicului. Pe baza rating
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
superiorității acestei religii ca unică depozitară a adevărului. Deschiderea spre ecumenism ca cerință politică adusă de schimbarea regimului dictatorial provoacă în aceste țări câteva reacții de neînțeles pentru semenii din țările cu mai veche tradiție democratică. Mai precis, trecerea de la absolutizarea unei religii la acceptarea pe picior de egalitate a conviețuirii tuturor confesiunilor religioase se face lent și întâmpinând opoziția ce vine, evident, dinspre religia care își pierde prerogativele politice. în aceste condiții, lupta pentru autoritate se poate desfășura, odată cu pierderea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
s final în ș, deci Kris > Criș), dintr-o limbă turcică (păstră toare a lui s final și care schimbă pe g în k), mai precis bulgaro-turcă (în care forma putea fi *Krisz, *Kris). Observațiile care s-au făcut privesc absolutizarea formelor cu g inițial și omiterea faptului că în majoritatea formelor s nu era final, ci era urmat de i (putînd trece, firesc, în romînă, la ș) cum s-a întîmplat și în toponimele Mureș, Someș, Timiș. Forma bulgaro turcică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
înainte de a enunța păreri așa de extraordinare cu privire la fenomenele care au loc în limbă „să vadă ce cred în privința aceasta indogermaniștii, căci indogermanistica este mai bătrână și mai cu experiență decât romanistica” (I, 387). Deșertăciunea operei lui Philippide rezidă în absolutizarea bazei psihofiziologice prin care credea că s-ar putea explica nu doar fonetica, ci tot ce este nelatin în întregul limbii române, cu precădere în lexicul acesteia: autohtonii balcanici au creat româna introducând în ea împreună cu baza de articulație și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
experienței, vrea secolul mai unitar decât oricare altul. Dar acesta nu poate fi. Fiecare crede că are dreptate. Curentele se încrucișează stimulativ. Unele își dau mâna, altele se resping. Dubito ul cartezian este încă operant. Entuziasmul e pândit de scepticism. Absolutizarea, alimentată de cultul rațiunii speculative, creează riscuri, uneori deziluzii. Invocarea eticului, omului, poporului, de către advocații secolului, în alertă istorică, are ecou mai mult în marginea societății. Adevărata morală nu se lasă la cheremul speculațiilor. Ea are valoare de lege, totdeauna
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
studiul conexiunilor dintre literatura caragialiană și creațiile postcaragialiene i-au oferit Loredanei Ilie o altă perspectivă asupra receptării critice. Și nu ezită să-și exprime independența profesională. Evident, Caragiale rămâne un precursor al absurdului în literatura autohtonă, dar este eronată absolutizarea notiunii. Caragiale afirma I. Constantinescu ar fi văzut " absurdul lumii sale și chiar a profetizat câteva din elementele devenirii sale viitoare": alienarea, antieroul, antidialogul ș.a. Mai mult, și-ar fi caracterizat viziunea prin adjectivele : "monstruos", "absurd", "apocaliptic". Extragerea unor atribute
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurd, ca substrat al comediilor și schițelor, așa cum vor demonstra în lucrări substanțiale B. Elvin, I. Constantinescu, Mircea Iorgulescu, dar și Valentin Silvestru, Al. Paleologu, Edgar Papu. Climatul social-politic de după cel de-al Doilea Război Mondial este responsabil însă de absolutizarea tezei privind virulența satirică din scrierile caragialiene, prin participarea unei pletore de interpreți mai mult sau mai puțin avizați, mult mai puțin obiectivi. O privire retrospectivă asupra bibliografiei critice consacrate marelui dramaturg înregistrează cu un sentiment de exasperare faptul că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sublume; un conglomerat rezidual în continuă fermentație logoreică. O formațiune teratologică"27. Secția și carnavalul sunt singurele posibile diviziuni ale acestei pseudoumanități amorfe al cărui etalon este pișicherul și față de care Cănuță și Anghelache îndeplinesc un rol christic de redempțiune. Absolutizarea presupusă de abordarea sintetică a tipologiei este întotdeauna pandant al privirii analitice pentru că, în ciuda uniformizării, universul uman caragialian "se sustrage calapodului" (Zarifopol). Din această radiografiere în diagonală a contribuțiilor exegetice în domeniul tipologiei caragialiene rezultă diversitatea abordărilor, dar și parțialitatea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin E. Ionesco, direct, la constituirea conceptului modern de dramă"18. Fără să reluăm argumentația destul de solidă din studiul lui I. Constantinescu cu titlul Caragiale și începuturile teatrului european modern (1974), redăm concluziile acestuia, față de care obiectăm în privința tendinței de absolutizare a importanței absurdului în universul estetic al lui Caragiale. Astfel, autorul studiului susține că marele dramaturg: "a văzut absurdul lumii sale și chiar a profetizat câteva din elementele devenirii sale viitoare: omul alienat, "omul fără calități", "păpușa automată", etc. Mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inserate mecanic, etc. toate generatoare de eșec nu doar al comunicării, ci chiar al viețuirii autentice. Nu în ultimul rând, absurdul se întrevede la Caragiale în intuiția nonsensului existenței, revelat atât prin "tăcerea" grăitoare a lui Anghelache, cât și prin absolutizarea rolului hazardului, al contratimpului sau al capriciului unei instanțe metafizice care penalizează categoric orice hybris. Este drept că nici victimele acestei forțe superioare, nici ea însăși nu sunt absurde, ci, mai degrabă, antrenate într-o confruntare zadarnică, soldată invariabil cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la perspectiva prozaic-pozitivistă asupra lumii. Dacă s-a putut observa că „liricizarea masivă a unei părți a prozei ș...ț este contemporană ș...ț cu triumful deplin al naturalismului”, în mediile avangardiste mai recente un proces similar are loc, prin absolutizarea divorțului dintre poezie și existența „fără poeme” a secolului mercantil burghez, în care convenția utilitaristă înăbușe liberul flux al trăirii, atrofiind facultățile imaginative ale omului și interzicând astfel accesul la „miracolul” universal („Nu e voie să râzi sau să plângi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
una dintre cele mai profunde nevoi ale omului. Aici e rădăcina perfidă a primejdiei ce se ascunde în adevărul visului"419. În iubirea dintre Tereza și Tomas intervine hazardul, care e un loc comun al postmodernismului, chiar în sensul unei absolutizări și ca eliminare a oricărei teleologii. Părintele Stăniloae, însă, după cum am văzut în primul capitol, atrage atenția că hazardul este un dar al lui Dumnezeu. Paradoxal, tocmai hazardul indică destinul. După socoteala lui Tomas, relația afectivă cu Tereza s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
social mai dezvoltat. Diferențierea se impune asupra unit]ții organice a naturii și asupra indivizilor. Deci ceea ce numim etic], deși în aparent] naturalist], este în mare m]sur] normativ]; justificarea rezult] din ordonarea „divin]” a lucrurilor, existând o tendinț] de absolutizare a legii morale. Totuși, nu se poate spune c] nu apar o serie de probleme esențiale, preocup]ri și paradoxuri cu relevant] etic], chiar dac] par s] fie ancorate în termeni religioși, mitici sau mitologici. De exemplu: Scriptură cere evitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a aflat cu preponderență pe dimensiunea economică și cooperarea multilaterală prin intermediul instituțiilor internaționale, administrația Bush este mai puțin reticentă în accentuarea dimensiunii militare și a acțiunii unilaterale. 1. Recunoașterea deosebirilor dintre cele două administrații nu echivalează cu căderea în capcana absolutizării acestor opțiuni. Clinton nu a ezitat să folosească forța militară (Kosovo), iar multilateralismul atribuit administrației sale este adesea idealizat. În același timp, George W. Bush continuă promovarea intereselor americane așa cum le definește administrația sa printr-o serie de instrumente incluzând
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
a triplei eficiențe, și anume, latura economică. Ar părea oarecum firească această mono-tendință, atâta vreme cât efectele imediate ale factorului economic sunt resimțite în special de corporațiile transnaționale, și, mai pregnant, în condițiile globalizării piețelor. Dar, tendința de maximizare a profitului și absolutizare a eficienței economice vine în contradicție cu celelalte două laturi ale triplei eficiențe: cea socială și cea ecologică. În general, comportamentul și strategia întreprinderii sunt centrate pe următoarele obiective, regăsite și ca dimensiuni informaționale ale calculației și managementului costurilor: profitul
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
cu o patologie a socialului. De ce? În primul rând pentru că o valoare profana, seculară, ia locul lui Dumnezeu. Este fetișizată și absolutizată. Or, atunci când se înlocuiește sacrul veritabil cu un substitut suntem într-o periculoasă utopie. În al doilea rând, absolutizarea unei valori democratice pune în pericol însăși funcționarea democrației. A spus-o foarte limpede (și) Tvetan Todorov într-un interviu din jurnalul La Croix, citat de Anca Manolescu: ,,Libertatea de exprimare publică sau libertatea presei nu e o valoare intangibilă
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
corespondenta în constatările psihologiei științifice. Cunoașterea comună este stratificată, rezultând cunoaștere științifică, fără a fi în mod necesar corectă sau greșit și reciproc, deoarece cunoașterea comună are o serie de limite. Limite ale cunoașterii comune: a. Subiectivitatea - există prejudecăți. b. Absolutizarea experienței personale. c. Confuzia între familiar și cunoscut. d. Operează adesea la nivelul aparențelor. e. Lipsa preciziei. f. Erori, ce provin din fenomene banale - ordinea prezentării informațiilor. g. Evaluările oamenilor comuni sunt contrazise de cercetările științifice (vezi Experimentul lui Miligram
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]