9,352 matches
-
urmă, strict din perspectivă metrică, OS va avea atâta sonoritate câtă corespunde formei texturale a plasei. Mai precis, exclusiv mărimii efective a nodurilor (punctelor de articulare/delimitare), căci liniile din a căror intersecție se localizează punctele, comensurează doar conținutul, tocmai absorbit în latura atractoare a timpului (neavând, deci, nici o relevanță metrică). În raport cu acum-ul din stadiul raționalității, OS împlăsată metric nu capătă încă valențele orizontalității (ca relief și/sau discurs), ea rămânând prinsă tot în clipirea unui singur moment, a cărui
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
compozitorii romantici). Acest lucru nu este valabil pentru acele ornamente care doar „împodobesc” linia sau cele care, mai ales în operele destinate clavecinului, au rolul de a întări sau prelungi sonoritatea unor note. Insistența pe asemenea formule pur ornamentale poate absorbi din energia necesară pentru conducerea ulterioară a liniei. O execuție de lucru cu suprimarea ornamentelor ar putea fi o soluție practică, de studiu, pentru aflarea rolului ornamentației și a sensului melodic fundamental. Linia nudă va clarifica rostul și dinamica necesară
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
din care curge neant. Fulgere globulare, ochii mei închid în ei Și retopesc toată natura, Ca în privirea ta s-o dau de-a dura. Poetul Poetul e asemeni păsării oarbe. își deschide aripile numai atunci Cînd deja căderea îl absoarbe, Cînd cerurile toate îi dau brînci. Și zboară șui, la întîmplare, Parcă trasează hieroglife prin văzduh Ori parcă s-ar feri de-un avion de vînătoare, Văzut numai de radarul din duh. Poetul nu știe nici cum, nici cînd, nici
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
a cincisprezece ani de la "eliberare". În Gazeta literară, chiar din primul ei număr pe 1959, datat 1 ianuarie, se inaugurează rubrica "Scriu pentru 23 August". Nina Cassian (care în realitate, după cum reiese din jurnalul ei intim, publicat după 1989, era absorbită în această perioadă de flirturi multiple cu scriitori (ca Marin Preda, Al. I. Ștefănescu și Ov. S. Crohmălniceanu) adoptă o poză de militantă comunistă înflăcărată și scrie în cadrul acestei rubrici: "nădăjduiesc că voi putea termina, în cinstea aniversării a 15
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
în fața unei mese pe care se află o grămăjoară de volume. Nu știu cum face, dar privește cărțile cu o poftă nebună, de parcă abia așteaptă să le ridice, să le privească nuanțele și strălucirea, să le rotească ușor în fața ochelarilor, să le absoarbă aroma inconfundabilă, să le guste cu delicii, iar apoi să le dea încet pe gît, satisfăcut ca un mare paharnic la curtea domnitorului-telespectator. Iar această poftă se transmite, prin misterioase căi electronice, celui care îl privește și-l ascultă pe
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
povestirea și l-a păstrat neschimbat de la stadiul de mit, poveste a unei faceri, până la variantele ei moderne și postmoderne: cinematograful, mass-media etc. Aceasta este, de fapt, și teza declarată a cărții: "Departe de a se lăsa decisiv influențată și absorbită de Ťliteratura cultă ť și de Ťcultura scrisăť, povestirea tradițională influențează în continuare - după cum a făcut-o și de-a lungul istoriei - lumea cărții și a Ťmentalității moderneť" (p.144). Autoarea crede că "nostalgia paradiziacă" "supraviețuiește, codificată, în povestire" și
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
-l cultivi pe Mallarmé, și pretinzi că nu ești capabil să scrii 45 de rânduri pe o temă literară. Și vrei să te cred..." I-am replicat că preocupările mele de moment nu erau de ordin literar și că mă absorbise interesul pentru artele plastice. Eram pasionat de Van Gogh." Foarte bine! - a reacționat Virgil - scrie despre Van Gogh, n-am nimic împotrivă, dar să fie strict 45 de rânduri. Dacă îmi ești prieten, apucă-te și scrie. Poimâine să-mi
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
clopotul mării exersez nebunia de a fi calc în picioare culori interzise când sufletul unei amieze vibrează solemn ca într-un vis rămuros îmi fac loc în singurătate când cad de pe mine cuvintele când mă simt fericită un val mă absoarbe dintre muritorii de rând mă învață a apune Tăcerea semnului Prea multă rostire vorbe sălbatice culori la care nu ajung nici văzul nici timpanele șubrede ochii adulmecă alte înțelesuri vocale pun o peliculă peste lucruri și taine adulmecă miezul ființei
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
la toate femeile din Iași, pe stradă. * Am citit puțin din cartea despre Labiș, abia 55 de pagini, pe apucate, dimineața, înainte de-a porni în circutiul zilnic de vizite necesare, dar ineficace, Tamarei Nikolaevna. Dar cu cîtă patimă am absorbit literele, cuvintele, frazele ce însetat! Și-mi vine mereu să țip: da, așa e, așa e! Este uimitoare această cunoaștere pe dinăuntru a unor procese de creație, de maximă, de abisală intimitate. Și cît bun simț! Cîte ecouri trezite, ca
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
sau dincolo... odată ce un om a murit ar trebui să ia cu el și obiectele care i-au aparținut, când am citit asta în marquez sigur n-am înțeles abia acum când mă împiedic de lucruri de parcă absența ar fi absorbit în vid spațiul dintre ele sunt noul locatar al unui loc familiar ostil: atâtea obiecte poartă nume date de ea, a fost de ajuns ca privirea ei să le aproximeze formele în cea mai umilă dintre zile pentru ca eu acum
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
cum interdicția generează ispite, iar unghiul din care sînt privite lucrurile poate fi înșelător, iată încă o anamorfoză la mîna umorului cu bordaj religios, dar și general uman. Călugărul, privit din spate, nemișcat în penitența lui, supus postului negru și absorbit în rugă ca într-o moarte și, același, pocăit, din față, dat în vileag în timp ce se chinuie, cu o răbdare divină ( diavolească?) să coacă un ou la flacăra unei lumînări prin rosătura ce o făcuse, cu vîrful cuțitului, printr-un
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
răutățile tuturor femeilor din trecut, este cea care va determina căderea finală și moartea lui Pașadia, așa cum prima Evă a provocat pierzania și căderea lui Adam. În victoria finală a Rașelicăi percepem esența sa cea mai profundă: tânăra femeie a absorbit și a metabolizat necruțătoarele dușmance care au apărut în istoria și literatura tuturor timpurilor, devenind o ființă perfectă în negativitatea sa. Mateiu Caragiale reușește să creeze un tip feminin deja anticipat de către anumiți predecesori ai săi ( de la Algernon Charles Swinburne
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
castratoare care își oficiază ritualul mortuar prin Eros. Rașelica se înalță metamorfozându-se în figura femeii vampir, și prevestirea sfârșitului se întrevede deja de la prima întâlnire; ochii Rașelicăi sunt cei ai vampirului care, înainte de a-și anihila victima aleasă, o "absoarbe", o "înglobează" cu privirea, și, cum am afirmat deja înainte, în esența lor vampirică, sunt și ochii Luceafărului. Amândouă privirile sunt înflăcărate dar reci, ard și îngheață în aceleași timp, deoarece provin din Întuneric. Putem să presupunem că și ochii
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
alcătuire vie diversele componente ale ființei partenerului ei" și, în special, că această "dezintegrare" totală este posibilă datorită faptului că "flacăra rece a Rașelicăi mistuie tot ce-i iese în cale, fără ca ea însăși să se consume, de parcă și-ar absorbi din moartea altora substanțele necesare pentru întreținerea arderii"10; ceea ce înseamnă nu numai că focul rece care însuflețește femeia are nevoie de multe victime pe care să le sacrifice pentru a continua să ardă, dar și că, în esența sa
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
suspecta niciodată legitimitatea sa, cărțile sale nu vor fi niciodată "subversive", ci, dimpotrivă, angajate în problematica vremii. Încă din 1945, Geo Dumitrescu îl menționează pe Marin Preda printre membrii "primei generați de la mahala și de la țară care refuză să se absoarbă în burghezie, și care, devenită obiect de calificări «intelectuale», rămâne cu cinism la condiția clasei originare". La sfârșitul primului an de literatură "nouă", tot Geo Dumitrescu este acela care face bilanțul, în revista "Flacăra" și recunoaște "primele cristale ale fierberii
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
a romanului scris de Ștefan Bănulescu și inclus în subunitatea didactică "romanul mit și simbol", alături de Creanga de aur a lui Mihail Sadoveanu. Pasămite, unicul tiraj de 45.000 exemplare din 1977 al Editurii Eminescu din București a fost rapid absorbit în proporție mare de bibliotecile particulare și, sporadic, de unele biblioteci publice... norocoase. În ce mă privește, după ce-am împrumutat volumul de la niște buni prieteni pentru reîmprospătarea lecturii, am avut șansa ca soția mea să afle cartea, prin intermediul unui
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
luminos, și se cerea respectată cu sânge și suflet. De la ea îți era permis să pretinzi totul, dar, o dată ce acceptai acest lucru, nu mai era loc pentru jumătăți de măsură. Răzvrătită în fața răcelii și a nepăsării din gesturile semenilor, Madi absorbea toate durerile și frământările lumii, contopindu-se cu ele până la schilodire, pentru a le infuza o caldă, pulsândă, indeniabilă omenie. Efortul era însă epuizant și i-a devastat sănătatea. Orice soluție comodă, orice ieșire lejeră din criză, orice răspuns nesincer
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Dar, după trei ani, „secretarul general" își încheie activitatea la Fundație și... surpriză, primește un angajament de „consilier tehnic" la Ministerul de Externe al unei noi republici din Africa, Niger. începe alt episod - cel african! - al „pribegiei" sale. Care-i absoarbe, timp de douăzeci și trei de ani, viața - și pe cea europeană, și pe cea personală. Poate că, aici, este bine să încetăm și noi prezentarea Amintirilor din pribegie. Istoria mai puțin cunoscută a exilului românesc - trăită și scrisă de
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
Emil Brumaru Prietenia e o disciplină. După cum, tot o disciplină este și parfumul. Să nu ne ducă în eroare dezordinea lui; știe că trebuie să fie mirosit. Caută nara omului, mai degrabă, decît pe cea a boului! Se visează inspirat, absorbit pînă-n alveola intimă, ascunsă, a pulmonului înfrăgezit de nostalgii secrete. Prietenia-i mireasma florilor, enorm țîșnite-n clipă, ce sîntem. Nu porii zidului îi înfundă ea, ci pe-ai sufletelor. Pătrunde cu tenacitate, fără răgaz, sau cu răgazuri impuse doar din
Și inima va fi un raft adînc și cald... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14819_a_16144]
-
poți chiar încerca să ții palmele orientate în sus). Evident, între tine și interlocutorul tău nu trebuie să se afle niciun birou, măsuța sau alt obiect de mobilier. Acum încearcă să menții această postură pe parcursul întâlnirii. Pe masura ce discuția te va absorbi, palmele tale se vor căuta una pe celalaltă și se vor uni, o palmă se va agață mai întâi de câteva degete, apoi va încercui cu totul încheietura celeilalte, sau degetele ambelor mâini se vor înlănțui, formând un gard de
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
dialog cu umba sa? Te prezinți aici, deasupra apei ca la un ghișeu, îți identifici umbra pentru că rămâne singura nemișcată, și vezi pentru un moment ceea ce nimeni din jur nu trebuie să vadă, clipa în care luminescența apei, felul cum absoarbe aceasta lumina soarelui, o face aproape să dispară. Închizi ochii, apoi îi deschizi, și vezi că e tot acolo, la locul ei, după care îți scoți ochelarii și poți face primul pas, șovăitor, ca și cum ai avea dezlegare să-ți vezi
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
țipe, iar țipetele reverberau în cascade de ecouri care îmi atingeau timpanele și, după ce șerpuiau prin trompa lui Eustache, îmi explodau în creier, în sărmanul meu creier, din care se prelingeau apoi picături delicate de sudoare însângerată. Urletele lui Liiceanu, absorbite de picăturile acestea, se preschimbau într-un clipocit, dulce și bălos deopotrivă: "Ai să vorbești la lansare,lansare, lansare... " - "Nu vreau, o să fie cald!", am apucat să spun, înainte ca brațul lui, devenit între timp mandibula unei călugărițe (Mantis religiosa
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
I-atît de simplu, oh! i-atît de lesne Brusc să se strîngă. Ticăie o moară Ca un ceasornic, undeva, dumnezeiește: Se macină cărări, făpturi, ferestre. Și nimănui de căni frică nu-i este. Dar ele ne pîndesc deschise larg, Să ne absoarbă-n fragedele bezne. Și-apoi, scăpate pe podea, ne sparg...
Nu isc pricini... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11672_a_12997]
-
e firesc că Vinea va fi avut impresia că i s-a luat o istorie, pe care, de altfel, probabil că n-ar fi redactat-o niciodată. Constatarea trebuie să fie valabilă și pentru Cronică. Ca un "havguf", Dumitriu a absorbit tot felul de anecdote și povești spuse de frivoli "domni serioși" din interbelic. Discutînd cu George Pruteanu, Dumitriu observă că, "în buna societate bucureșteană, găseai mulți cu un dar admirabil de a povesti. (Mi-amintesc de un domn Lazăr, nu știu ce
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
și Quasimodo - cu ,,mesaj" greu de descifrat și de condamnat de cenzori - în fapt, un mod original și foarte concret de a-și formula în cuvinte insolit combinate propriile viziuni ale sentimentelor și ale ideilor poetice. Iremediabil nemarxiste, deși multe absorbite din filosofia germană prin Hegel, părintele ,,cu capul în jos" al lui Marx, viziunile ,,idealiste" sunt aproape criptografiate în extraordinarul Enghidu, început prin 1957, încheiat în 1959 și tipărit abia în 1965 în volumul Dreptul la timp. Cîntecele la drumul
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]