890 matches
-
Nu! Demonul minte. Da, e logic! Pesemne, că asta trebuie să fie! Să nu cădem, acum, în superstiții. În eresuri, în ficțiuni milenariste, în superfluitate și obscurantism, iubite frate! Merită să vorbim, sub beneficiu de inventar, numai și numai despre abstracțiuni, despre variante ipotetice, teme, profeții escatologice și despre posibile linii directoare ale continuum-ului. Linii care converg, cândva, către Apocalypsis. Mergem cu toții, încă de la începuturi, pe o cale nedeterminată, spre un final relevat și ineluctabil. Din mila Domnului, trecutul nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
general al Partidului. Din păcate, acest discurs răgușit, Îndobitocitor e singurul la care avem acces. Se fac din cînd În cînd ședințe de partid În sala de studiu de la parter. Cineva citește presa, de regulă un caporal. Dar sînt numai abstracțiuni hidoase, care alunecă În gol pe mințile noastre adăpostite benefic În indiferență. Stăm cuminți, privirile rigide spun că cei mai mulți dintre noi și-au cîrmit corăbiile spre mări mai Însorite, sau scriem scrisori acasă, pe furiș, sau trăncănim fără să ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un adevăr, iar acel ceva nu e în lumea din afară ci în noi înșine...Cum de nu ți-ai dat seama? îmi spusei. Dar ea? Niciodată nu se născuse vreo apropiere. Și totuși...Vorbirea mi se desfășura numai în abstracțiuni, mânat de pasiunea pentru idei. Ea și sora ei, mai mică, ascultau cu vădit interes. Le vorbeam despre viețile marilor pictori, muzicieni, scriitori, poeți, ele erau atente, un interes deosebit le stârnise dragostea dintre Serghei Esenin și Isadora Duncan. Vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nevoile sufletești ale credincioșilor din mediul rural și urban: „Vremurile de altă dată când studenții erau crescuți de universitatea Statului burghezomoșieresc în spiritul izolării de aspirațiunile maselor largi populare, în spiritul urii de rasă și al șovinismului și prin metoda abstracțiunilor sterile, au apus pentru totdeauna“59. Institutele Teologice trebuiau să ofere societății - urmând exemplul Bisericii Ortodoxe din U.R.S.S. - un cler familiarizat cu noua structură socială și absolvenți pregătiți a-și face datoria de cetățeni „devotați și luminați ai patriei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
afirmație șocantă: „Noi suntem români - în limba maghiară”; un rezumat: „S-a vindecat de cancer prin post și rugăciune” un paradox: „Mai binele este mai răul binelui”; o adresare directă (procedeu publicitar): „E timpul să vă decideți”. Câteva sfaturi: Evitați abstracțiunile sau afirmațiile generale: „O situație dificilă”. Apelați la contraste și chiar la jocuri de cuvinte subtile. Evitați repetiția și concurența între titluri. Concentrați-vă asupra cuvintelor-cheie. Nu folosiți ghilimele sau puncte de suspensie. În cele mai multe cazuri, ele insinuează inutil, provocând
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ale acestui concept complicat: caracterul de unicitatea ce-l conferă persoanei și revelarea acestui caracter nu numai la nivelul limbajului individual, ci și la nivelul literaturii în general: „nu le îmbogățiți [elevilor n.n. M.S.] - prin urmare vocabularul cu o nouă abstracțiune, în stare să-i rătăciască prin subordonatele ei, ci faceți-i să creadă că fiecare om are această scrisoare de recomandațiune care se numește stil, dar că din toată pluralitatea de mijloace de expresie - acelea care ne interesează - stilul literar
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
p. 167), învățământ grammatical ocazional sistematizat, (p. 152), sintetic, analitic, (p. 153), metodica memorizării, globală, fragmentară, mijlocitoare, fragmentar-inițieală, (p. 71), diviziune elementară, (p. 43), exerciții de exteriorizare, caracterizări, narațiuni, descripțiuni, dizertații, (p. 51), auditiv, articulativ, vizual sau grafic, (p. 86-88), abstracțiune, subordonate, stil literar, condiție elementară și imediată, (p. 88) școlar și extrașcolar, (p. 26), intuitiv, apercepție, inductiv, deductiv, analiză, . Acești termeni și mulți alții, la fel de moderni (forma arhaizantă a unora dintre aceștia nu este relevantă: descripțiuni - descrieri), recomandă lucrarea lui
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
discurs și dintr-un sistem cognitiv format prin fuziune); (b) are un caracter colectiv, împărtășit de majoritatea membrilor unei grupări sociale; ( c)operează un marcaj al diferențelor interși intragrupale; (d) mobilizează prin încurajarea conflictului ideologic; (e) se prezintă ca o abstracțiune protejată, ca un ideal de viață (în numele unor cuvinte-cheie ca libertate, egalitate, justiție); (f) se exprimă printr-o formulă (un termen) care etichetează; (g) practică o retorică a emfazei (gesturi solemne, expresii grandilocvente, omagii „vibrante”, repetiții sistematice), își confecționează o
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
p.152), Emilian ar vrea să ridice un nou București ,,tânăr, alb, viril, pur” (p.151), moartea este ,,singura, una, unica îmbrățișare de mamă” (p.208) etc. Scriitorul își satisface astfel apetitul descriptiv urmând mereu linia contrastului dintre concretețe și abstracțiune. Stilul lui Eliade este comparabil, din acest punct de vedere, cu cel al lui Mateiu Caragiale care, în romanul său Craii de Curtea veche, utilizează frecvent enumerațiile de câte trei adjective. Uneori seriile sunt alcătuite din adjective cu conotații diferite
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
1957), I. reia în Ani vii (1967), Poezii (1970; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov), Eflorescență (1972), cu alte mijloace, „pictura poetică” pe subiecte rurale, dispunând parcă pe o pânză elemente plastice concrete, ca suport senzorial, pentru a construi tablouri cu abstracțiuni personificate. Singurătatea înfășoară arborii, se scaldă în râu, toamna, ca o „tolbă înflorată”, se desfășoară pe fundalul necuprinsului, al timpului ce formează „pajiști de veșnicie”, pe care zburdă „roibii” senzațiilor și ai gândurilor. Prin această pictură, expresionist-suprarealistă, I. realizează un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
construiește eșafodaje logice, judecăți și raționamente, sisteme complexe. Distanțarea de realitate este calitatea și slăbiciunea rațiunii, fiindcă ea Îi dă libertatea de a reconstrui mental această realitate după legi autonome (logica), dar În același timp o condamnă la izolarea În abstracțiune, la pierderea contactului cu viul existenței. În mod invers simetric poate fi văzută și imaginația: incapabilă să sintetizeze viziuni teoretice piramidale, ea are spontaneitatea și forța de a crea viziuni inedite, neașteptate, revelatorii, dacă nu neapărat prin „materialul” (imagini) folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care l-am regăsit pe Cornel cu tot cu tensiunile sale În raport cu ideile. Cred că unul dintre darurile pe care Cornel le are, un dar cu partea lui otrăvită, este că el trăiește ideile și teoriile, pentru el ideile nu sunt niște abstracțiuni. Din punctul acesta de vedere aș zice că n-a vrut să ne provoace sau să ne testeze, că e aici o gândire autentică pentru care ideile sunt zguduiri interioare. Nu știu dacă textul acesta intră la capitolul filosofie, eu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
au putut sau vor putea produce acest enunț proferează "același" enunț, că este vorba de același enunț-tip. Vorbind despre identitatea unui enunț, putem adopta oricare dintre aceste două puncte de vedere 50. Enunțul-tip nu este niciodată doar o abstracțiune necesară; pe plan empiric nu putem întâlni decât enunțuri-ocurențe, produsul unor acte de enunțare punctuale. Când un gramatician dă un exemplu ca Pisica mănâncă șoarecele, el vizează un tip, însă faptul că enunțul apare într-un anume loc din cartea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui Chaucer este pur senzual („lume a naturii și a simțurilor”570), încadrat în forme precise, bine definite; nimic din acest univers nu ne face să ne detașăm și să pătrundem într-o dimensiune elevată, a meditației gratuite sau a abstracțiunilor. Devine o lume a carnalului care se delectează în erotismul afișat, un fel de caricatură care deseori seamănă cu o bufonerie, este plebeie și arată cu degetul spre tot ceea ce reprezintă spiritual, abuz, falsitate, un univers care, totuși, mai păstrează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
decât a-i scărpina călcâiul când pe ea o mânca capul>> IV, 85.”951 Arta portretului devine mult mai bine cizelată în această operă. „În Vânătoarea Dianei și în Filocolo [tot opere de tinerețe ale lui Boccaccio, n. n.] personajele erau abstracțiuni, asemănătoare cu personificările din alegorii. Aici, deși suntem departe de un portret psihologic complex, caracterizările sunt mult mai realiste, deoarece se mișcă doar pe tărâmul pasiunii mundane. Troiolo, ca și Florio, eroul din Filocolo, este tânăr, romantic și nobil în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
catalogări nu era prea confortabilă, din punct de vedere veridic, deoarece nu se plia pe adevărata natură umană, ce nu cunoaște decât rar extremele, fiind, în general, un complex de calități și defecte. Personajele feminine chauceriene nu mai ilustrează însă abstracțiuni, portretul lor este făcut într-o manieră realistă, autorul englez „le conferă viață, le acordă luxul de a fi cât mai umane posibil”1010, le îndrăgește sau le ironizează fin, le compătimește statutul social, și îi determină și pe ceilalți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Raymond Chandler - și îndeosebi „arta sa poetică”, eseul The Simple Art of Murder - au direcționat lecturile înspre acest fel de abordare. Fără a fi un aristocrat prin naștere, Marlowe aparține, prin aspirații, lumii înalte, unde codul onoarei reprezintă valoarea supremă, abstracțiunea în numele căreia se câștigă sau se pierde totul. Fiecare dintre romanele lui Chandler ni-l înfățișează pe Marlowe în ipostaze caracteristice literaturii cavalerești - o literatură a veșnicei inițieri, a „încercărilor” la care e supus eroul și, nu în ultimul rând, a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
indivizi a căror trăsătură de căpătâi era pragmatismul și refuzul brutal al sofisticării, engleza secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea a prins o crustă greu penetrabilă. Dar asta nu înseamnă că și-a pierdut întru totul permeabilitatea la abstracțiune sau la subtilitățile gândului exprimat metaforic. Aș spune că, dimpotrivă, Raymond Chandler a salvat de la dispariție tocmai aceste trăsături, oferindu-le o pregnanță și o putere de expresie ce-și păstrează, peste decenii, întreaga forță. Exemplele pot fi găsite parcurgând
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cal, mi-am scos pălăria și haina și le-am aruncat unde-am apucat. Scena nu se încheie aici. În toiul confruntării cu Carmen, care se strecurase în apartamentul lui pentru a i se oferi fizic, Marlowe revine în lumea abstracțiunilor și a simbolurilor pure. Deși desfășurate în paralel, cele două scene converg în aceeași direcție: comportamentul cavaleresc al lui Marlowe este subliniat de mișcarea de pe tabla de șah a piesei care se numește knight (în engleză, „cavaler”; în română, „cal
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
anumită convenționalitate și permite dezvoltarea unei gândiri de tip uman dar la un nivel de conceptualizare mai scăzut decât cel posibil pe baza cuvântului și a gândirii noțional-verbale. Comparativ cu gândirea auzitorului, la surd aceasta are caracter concret și neevoluat. Abstracțiunile sunt prea puțin accesibile acestei forme a gândirii, dar ele pot deveni treptat accesibile În procesul demutizării și trecerii la gândirea noțional verbală. Principalele operații logice pe care le Întâlnim la auzitor sunt prezente și la surdomut, dar sunt mai
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
gest liric de frondă, de orice tentativă eretică de experiment. Rigoarea formală era singura strălucire pe care o percepeam în această artă a cuvântului inspirat, obscuritatea ei mi se părea o axiomă. Veneam, fără îndoială complexat, de la țară, fascinat de abstracțiunile încifrate ale lui Mallarmé și Valéry, descoperind abia acum tonul oracular al lui Hölderlin și "măsurile de aur" ale lui Goethe: cum aș fi putut să nu reacționez extrem de contrariat de această spectaculoasă dar și jignitoare "coborâre" a temelor poetice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adresează (ca odinioară Vinea, Emil Botta, Tonegaru, Roll) unei Doamne -, fantomă mută, simbolizare spectrală a feminității. "Cel singur, Doamnă, intră pe străzi / Ca soarele-n nouri" (Dialectica străzilor). Se înțelege, această Doamnă, o privitoare ascultând fără să întrerupă, e o abstracțiune, o "Persona" cum se numea în retorica tradițională un astfel de receptor convențional. Din nou, monologul despre alchimia cuvintelor vizează inexprimatul și inexprimabilul; "cuvinte dezlănțuite se sparg în țăndări"; "țipătul vorbelor" și "cenușa cuvintelor" marchează stări-limită; a recurge la cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
disjuncției (fie... fie) și ai ipotezei (dacă... atunci). La fel și subordonările, raporturile de la cauză la efect, ca și pe cele de contradicție. Mizele unei negocieri sociale sau diplomatice rațiunea ei de a fi, până la urmă sunt, pentru imagine, niște abstracțiuni. Nu și chipul negociatorilor, figuranții ei. Intriga contează mai puțin decât actorul. Imaginea nu poate proceda decât prin juxtapunere și adunare, pe un singur plan de realitate, fără posibilitatea unui meta-nivel logic. Gândirea prin imagine nu este ilogică, ci alogică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prelogic și este utilizat În justificarea unor judecăți sau În angajamente publice; • are.un.caracter colectiv, Împărtășit de majoritatea membrilor unei grupări sociale; • operează un marcaj al diferențelor intergrupale și intragrupale; • mobilizează prin Încurajarea conflictului ideologic; • se prezintă ca o.abstracțiune protejată, ca un ideal de viață; • se exprimă printr-o formulă (termen) care etichetează; • practică o retorică a emfazei (gesturi solemne, expresii grandilocvente, omagii „vibrante”, repetiții sistematice), Își confecționează o „limbă de lemn” proprie. Beneficiind de o experiență care ne-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
gândirea germană, disocierea operată în noțiunea globală de civilizație e urmată de o a doua disociere, care constă din desfacerea conceptului de cultură din vagul universalist și așezarea lui pe temelia concretă a etnicului. Cultura ca unitate universală e o abstracțiune teoretică tot așa cum e umanitatea, în realitatea concretă există culturi felurite precum există neamuri felurite. Mai înainte ca etnologia să ne demonstreze acest adevăr, în lumina căruia se topește frumoasa iluzie a universalității culturii și civilizației, romanticii germani au operat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]