881 matches
-
cu totul particulară. în această lume în care individul era respectat în mod natural, iar colectivitatea era însuși garantul bunei funcționări a mecanismului social și administrativ, s-a născut în timp un umanism cu coordonate proprii. împăratul de la Viena, o abstracțiune, de bună seamă, însă una cu o enormă autoritate, garanta coerența simbolică și demnitatea supraindividuală, în timp ce rigoarea administrației, funcționarea firească a instituțiilor și a mecanismelor economice și sociale dădeau persoanei un sentiment de siguranță și de confort. Baba percepe destrămarea
Corneliu Baba și lumea central-europeană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8973_a_10298]
-
Gheorghe Grigurcu La o primă vedere avem impresia apartenenței lui Ilie Constantin la orientarea formal-clasicizantă, apolinica a liricii noastre. Opțiunea poetului e pentru ordinea unei expresii care esențializează, construită prin mijloacele calculate ale intelectului, stăpînita de abstracțiunea extatica a raporturilor pure, reflectînd în subsidiar "suferință proporțiilor". Pitorescul, ca și orice altă înfățișare a particularului mai mult ori mai puțin insubordonabil, nu-l atrag, "în jocul unghiurilor de materii" pe care-l practică, într-o geometrizare ce ne
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
bărbații sunt oști și individualități ce se mișcă hieratic în imaginația regizorului Petru Poantă, ce descrie meticulos un Cluj oniric, o proiecție foarte personală a scenaristului, același cu regizorul ce vede bătălii, deplasări în spațiu și în timp, corporalități și abstracțiuni, frânturi de memorie și ambianță culturală. Vizionezi, parcă, fragmente dintr-un film ale cărui episoade le-ai mai văzut altădată proiecte tridimensional într-o realitate mai crudă și mai confuză.
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
poetul se folosește de încă un procedeu de redresare vizionară și anume relaxează suprarealismul pentru a-l face compatibil cu un romantism apt a cuprinde o sensibilitate morală imediată, un avînt "naiv", pasional care dă culoare unui desen de, totuși, abstracțiuni laborioase. Textura obscurelor frumuseți fulgurante ale dicteului automat primește infuzia unei afectivități. Descinzînd "tumultuos" în "mătăsoasa carne", d-sa adnotează nu numai incredibilele tornade ale sîngelui "din ce în ce mai aprins", ci și "intensele amețeli", "tandre aduceri aminte". E un romantism alambicat desigur
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
care vin la cenaclul Simonei Popescu sunt de vină că nu le place poezia. De vină sunt profesorii care i-au îndobitocit anterior, vinovat este sistemul universitar (anchilozat, osificat), de vină e, hélas!, poezia "pură", cu esențe, lumi de dincolo, abstracțiuni și alte kestii nașpa, care le-a fost băgată pe gât de propagatorii modernismului. De vină sunt criticii de rahart și kritikușii; de vină sunt Figurile Pustiului, Palidele Mutre vorbind despre Poezia Curiculalară; de vină sunt băieții care "rumegă canoane
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
pricina, este totuși primul comentator avizat al poeziilor. Puține lucruri s-au adăugat apoi spuselor lui Iorga". Cît privește scriitura criticului, aceasta e în perena tradiție postlovinesciană, una "artistă", dezinvoltă, flexibilă, fără vreo fixație scientizantă și fără acea congestie de abstracțiuni ce, sub pretextul "obiectivității", alienează mai mult ori mai puțin obiectul literar. Am putea folosi o formulă a unuia din criticii noștri importanți din interbelic, cea de "estetică aplicată". Imaginile punctează contactul sensibil cu operele: "Treptat ideea începe să împungă
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
o formulă a unuia din criticii noștri importanți din interbelic, cea de "estetică aplicată". Imaginile punctează contactul sensibil cu operele: "Treptat ideea începe să împungă cu scheletul ei pielea imaginilor și poezia cade în alegorismul tipic". Ca și: " Norii de abstracțiuni și alegorii medievale se dau în lături și sublimul naturii cade sub ochi". Ca și: "Romanticul, în fond, nu iubește să umble, ci să stea. El nu scrie o lirică ambulatorie (cum ne-ar lăsa să credem motivele plimbării, ale
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
prefață pentru romanul De două mii de ani (semn de stimă deosebită), nu are parte în marea majoritate a cazurilor decît de rețineri, sarcasme, reprimări. Naeionescian în multe din tezele la care aderă, precum criza axiologiei provocată de cantonarea noastră în abstracțiuni, într-o problematizare sterilă, incontinentă a vieții, ruperea de firescul lucrurilor, de misterul organic al tuturor celor ce sînt, teze conținute în proza, în teatrul, în comentariile sale, Sebastian se arată surprinzător de "rău" cu mentorul său incontestabil. Tonul de
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
Privitorul neprevenit și nedeprins cu lectura etimologică, încercînd să valorifice sensurile acceptate ale cuvintelor, se găsea în fața unei surprize greu de explicat în primul moment; ceea ce i se promitea narativ drept concretețea însăși, i se înfățișează vizual ca o maximă abstracțiune. O geometrie nestăpînită, de la elementele ei generative, cum ar fi punctul sau linia, pînă la dialogul formelor constituite și la sintezele cromatice, anima întregul spațiu al expoziției și crea cel mai aseptic dintre spectacolele imaginate. Odată trecut primul șoc, lucrurile
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
seamă trebuie să îi studiezi clipă de clipă. Numai astfel ne putem face o idee despre începuturile umanității. * Dementul este stăpânul unei realități paralele în care omul reprezintă un simplu pretext. Modelul de ființă care populează lumea dementului este o abstracțiune care privește către noi din neant și se exprimă în gramatica neantului. Dementul este singurul care ne contemplă din afara lumii, din neantul care participă astfel la viață cu adevărul lui refuzat. * „Cu absolutul nu m-am întâlnit niciodată, însă îl
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mult... * Cel ce nu vine, mai ales dacă nu va veni vreodată, poartă cu el, pentru tine, numai pentru tine, întreaga rătăcire și suprema fidelitate. * Nu veți binevoi să auziți cum mi se sfâșie trupul în implorare, învinovățind și dezvinovățind abstracțiunea unei himere pe care principiul neîntrupării a părăsit-o, nesățios de paradox și de schizofrenie impersonală - iată boala semantică a unei idolatrii care nu se poate mani festa decât descompunându-și delirul în logica unei întâl niri erotice cu fantasma
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în fața unui public neașteptat de numeros, precum și a unui primar, Neculai Onțanu, docil, discret, așa cum îi stă bine unei gazde căreia îi calcă pragul oaspeți de seamă. Se știe prea bine că partitura necântată e o perpetuă virtualitate ori o abstracțiune nefăcută familiară (adică neîntrupată în concret) prin folosință. Pentru multe centre muzicale europene muzica românească este fie o veșnică virtualitate, fie o abiotică abstracțiune. Iată însă că, din când în când, larvele virtualității ori abstracțiunii încep să se transforme în
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
oaspeți de seamă. Se știe prea bine că partitura necântată e o perpetuă virtualitate ori o abstracțiune nefăcută familiară (adică neîntrupată în concret) prin folosință. Pentru multe centre muzicale europene muzica românească este fie o veșnică virtualitate, fie o abiotică abstracțiune. Iată însă că, din când în când, larvele virtualității ori abstracțiunii încep să se transforme în fluturi purtători, în cazul nostru, de zvonuri în legătură cu aventura componisticii românești. Cu două luni în urmă (19 aprilie), la Institutul Cultural Român din Stockholm
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
o perpetuă virtualitate ori o abstracțiune nefăcută familiară (adică neîntrupată în concret) prin folosință. Pentru multe centre muzicale europene muzica românească este fie o veșnică virtualitate, fie o abiotică abstracțiune. Iată însă că, din când în când, larvele virtualității ori abstracțiunii încep să se transforme în fluturi purtători, în cazul nostru, de zvonuri în legătură cu aventura componisticii românești. Cu două luni în urmă (19 aprilie), la Institutul Cultural Român din Stockholm, cvartetul de saxofoane ce poartă numele capitalei suedeze s-a încumetat
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
întrebuințîndu-l, desemnăm ceva prin el. Și pentru că nu mai are referință, "sufletului" nu-i mai rămîne decît să intre în alcătuirea figurilor de stil. Al doilea lucru pe care îl afli parcurgînd lexiconul Termenii filozofiei grecești este că gradul de abstracțiune al unei limbi este un indiciu a cît de vîrstnică este ea. Cu cît cuvintele unei idiom au o încărcătură mai mare de generalitate, cu atît idiomul în cauză e mai bătrîn. Așa cum un trup, pe măsură ce îmbătrînește, își pierde elasticitatea
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
două tipuri de oameni. Cu omul rațional, subjugat convențiilor, care "se teme de intuiție și respinge artisticul, căutînd să domine viața și s-o îmblînzească, opunînd nevoilor presante ale acesteia precauția, inteligența și regularitatea", și cu omul intuitiv, care "disprețuiește abstracțiunea, ca și nevoile existenței, Ťconsiderînd ca reală numai viața disimulată sub aparență și frumusețeť, devenind astfel, doar el, creator de cultură". Abandonîndu-se satisfacției de a distruge edificiul de noțiuni care-l oprima, spărgînd tabuurile convențiilor, ultimul optează pentru viața irațională
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
aprobarea unui punct de vedere să fie - inconștient - mai degrabă un semn al recunoștinței. Și totuși, cred că aceste mult prea lejere poncife de breaslă se anulează și se volatilizează imediat ce în scenă apar oamenii, individualitățile, gata să ia locul abstracțiunilor de tot felul. Și când, pe deasupra, cartea în sine e întru totul remarcabilă. Pentru că exact așa se prezintă, de la prima până la cea din urmă pagină, volumul În }ara Miticilor, proaspăt dăruit cititorilor de Ioana Pârvulescu. Editată într-un format de
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
limbaje reciproc traductibile (de la anarhismele lui Marius Ianuș la picturile Andrei Rotaru, trecând prin borcanele bine legate de Dan Sociu, prin insomniile lui Claudiu Komartin), această nefiresc de detașată înstăpânire asupra unui lupanar ne sună pur și simplu străin. Cultivarea abstracțiunilor, vizionarismul mimat sau autentic, inserția de personaje fără carne și fără oase, ambiguizările scăpate de sub control, narativizarea la imperfect a unor bizarerii țin de o anume poetică uniform adolescentină. De un limbaj suprapersonal, colectiv. Și mai degrabă de o sociologie
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
asemenea grohotișului, devenind una cu pămîntul, sau, dimpotrivă, s-a înălțat cu o energie nebănuită, transformîndu-se în instalație complexă și în arhitectură cu o irepresibilă vocație sacră. Pentru că, în ultimă instanță, Ioan Nemțoi chiar asta face: dă viață aproape organică abstracțiunii sticlei, extrage energiile pozitive din dezlănțuirea stihială și devastatoare a focului și preschimbă agitația atelierului în scenariu alchimic și în ceremonial liturgic. Iar de aici și pînă la trăirea mistică nu mai este decît un pas care, poate, s-a
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
unui om, să dovedești lipsa de fler a unui om complet incult sufletește. Cu emoțiile nu te porți cum te poți cu semenii, ceea ce înseamnă că a mistui sentimente nu e totuna cu a manevra oameni. Dar dacă nici cu abstracțiuni și nici cu emoții nu avem de-a face în cazul inteligenței sociale, atunci despre ce vorbim de fapt? Ce poate să rămînă din psihicul unui om dacă dăm la o parte îndemînarea teoretică și subtilitatea sentimentală? Karl Albrecht enumeră
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
de orificii auxiliare, puncte de conjuncții sexuale cu publicul fiecăruia în parte, produse de devianta tehnologie a automobilului. Mi-am imaginat trupul mamei mele, în diferite etape ale vieții, rănit într-o succesiune de accidente, prevăzut cu orificii de o abstracțiune și o ingeniozitate tot mai mari, așa încât incestul meu ar fi devenit din ce în ce mai cerebral, permițându-mi în sfârșit să mă obișnuiesc cu îmbrățișările și pozițiile sale. Am vizualizat fanteziile pedofililor satisfăcuți, în stare să închirieze corpurile copiilor răniți în accidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
s-a putut constata unde ar fi putut să cadă. Ca și cum acel abis mental, pe care ți-l imaginai când o porneai către peretele uriaș de stâncă ce ascundea pârtia, l-ar fi devorat, l-ar fi supt cu toată abstracțiunea și ferocitatea lui imaginară, la fel cum Hades a răpit-o pe Persephone din tărâmul celor vii. Tot de-atunci, am început să mă gândesc la ghețar ca la o prezență feminină, la coapsele largi cu formele sale moi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de pământ. Și mărturisesc că nici astăzi nu mă pot gândi la ea altfel. Acel perimetru obscur de pe hartă și întinderea nemărginită de ape, ce tăia în orizont cerul, reprezentau două lucruri complet diferite; pentru mine, primul nu era nicidecum abstracțiunea celuilalt, la fel cum numim la fel două obiecte între care nu există nicio legătură. M-am gândit de multe ori că numele are o rezonanță specială. În fiecare limbă, același cuvânt pare să accentueze o calitate anume sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să reprezinte transpunerea grafică a cuvântului cu sensul "apă" 水. Cum oricine a văzut, cred, reproduceri ale unor desene rupestre, nu este deloc greu să vă imaginați cum arătau primele ideograme. Bineînțeles, situația se complică în cazul exprimării sentimentelor sau abstracțiunilor. Aici, intră în joc părțile componente. Prin încărcătura semantică diferită pe care o poartă, ele permit acumularea unor sensuri care, unite, duc la stabilirea noului sens, atribuit ideogramei nou formate. Oricât de straniu ar părea, soluțiile nu sunt imposibile, ba
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
biserica, cedând științei, vaste terenuri de-nfăptuiri practice, deși nu fără oare care părere de rău. Secolul al XIX-lea a fost deci, pentru biserica creștină trezirea spre o altă viață și dezmeticirea atâtor capete inteligente, ce-și pierdeau vremea cu abstracțiuni de tot soiul, ca de pildă: Îngerii sunt bărbați sau femei? Sunt hermafrodiți, sau fără sex? În câte cete se-mpart ei și ce fel de atribuții au pe lângă divinitate și om? Sufletul se dă în om în momentul concepției
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]