220 matches
-
apără." (pp. 151-152). Plimbările pe Bulevard și întâlnirile cu câte un fost profesor mort de beat care te bagă în bucluc (tu fiind numai amețit) au riscurile, dar și șarmul lor situațional și lingvistic. Dacă din realitate te mai poți abstrage, din ficțiune evadarea e imposibilă. Îndrăgostit de un București crepuscular, Ioan Lăcustă alunecă de la Caragiale-tatăl la Caragiale-fiul (și înapoi), purtat, cum însuși spune, de "cadența textului" care se scrie.
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
spațiu-personaj. Pântecul femeii, interiorul matern este echivalat cu bolta cerească spuzită de stele, și pe această metaforă plutesc aproape toate strofele și imaginile lui Mihail Gălățanu, variațiuni pe temă dată. Mamă și fiu se topesc unul în altul, adultul se abstrage dintr-o vârstă și o lume în care nu se recunoaște, pentru a face drumul înapoi spre divina ,încăpere dinăuntru"; ori, în sens invers, se lasă locuit de mamă, aceasta participând la toate experiențele sale bărbătești și reprezentând femeia lui
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
gaița pe creștet/ aluat dus pe scripeți frig luminos pagină de ivoriu / cimpoaiele himerice ce tînguiau/ sub foșnirea uscată a stelei" ( Ochii). Astfel de metafore sînt antiepice deoarece suprimă devenirea, mișcarea, alcătuind un punct final al epicului pe care-l abstrag, ale cărui esențe dramatice le figurează în ornament. Aspirația antiepică a poeziei în discuție vizează cele două coordonate ale epicului: mișcarea și memoria. Mișcarea purtătoare de substanță obiectivă ( ori similiobiectivă) e abhorată precum la Baudelaire, înecată într-un eleatism metaforizant
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
așa - zicând negativ, Damian. De obicei, lucrurile stau pe dos chiar și la cei mai mari. Are diavolul șarmul lui, ce să-i faci! Faptul că grația (da, grația!) lui Octavian, angelismul lui, „idioțenia” lui dostoievskiană, capacitatea de a se abstrage dintr-o realitate cumplită, de a-și cruța sufletul, făcându-l la nevoie să iasă din trup, biruiește răul lui Damian, mi se pare demn de relevat, ca o raritate. Nicolae MANOLESCU (dintr-o scrisoare către autor) Gabriel Chifu a
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
meseria, da, știa, și el vorbea de meserie -, eu am avut instinctul de a-mi feri viața de catastrofe de acest tip: o iubire mare etc. Ba, e invers, am creat eu însumi o catastrofă socială, în '71, ca să mă abstrag din structura care deja mă sugea. Oscar Wilde are o frază, spune că, atunci cînd ești necunoscut, toată lumea te împiedică să creezi o operă, iar cînd ești cunoscut, toată lumea te împiedică s-o termini, așa că n-aveam vocație de amoureux
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
vorbim despre pictori naivi și pictori naiviști, ultimii descinzînd în meșteșugul celor dintîi cu meșteșugul lor școlit, de ce nu l-am putea considera pe Ion Mărgineanu-Li un poet... naivist? Măsurînd, amar conștient, interfața celor două spații poeticești, d-sa se abstrage la un moment dat în această admirabilă poezie a poeziei: „Poemul cît un mușuroi./ Uită-l. Întoarce-te la bolovan,/ dar nu-i vorbi în șoaptă, nu-l/ cicăli, nu arunca în el./ I s-a retezat gîtul pentru că se
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
atunci Paul Neagu a scris: Prag despic Forfeca văzduh Huma apelor Impărțeala Grația formală Buzele mierii Păstaie de salcîm Delfic dans Cuțit Trans-val Peștele Pragul trecea Etosul apei Descînta Londra, 4 septembrie 1987 IV Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea frustă sau în convenția culturală. Pentru că sfera sa de acțiune și de referință nu se limitează la o singură dimensiune a lumii, ci încearcă să cuprindă întreaga ei manifestare. Procesul de inventariere
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
și din țară, Muzeul nu are prea multe motive de inhibiție în fața lucrărilor lui Onisim Colta. Perfect constituite ca forme artistice, fără elemente perturbatoare explicite, coerente ca discurs global și imperturbabile în spațiul lor intim, aceste lucrări par ele însele abstrase din contemporaneitate și plasate voluntar în acea atemporalitate pe care orice muzeu o proiectează în orizontul său de contemplație și de așteptare. Numai că acceptînd această ofertă în aparențele ei, spiritului conservator al muzeului i s-ar oferi surprize atît
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
mare profunzime". Estet veritabil, chiar dacă aproape mereu moralizat, cu antenele întinse spre bolta umanului integral, Al. Paleologu se răfuiește și cu estetica, în felul în care o poate face un condei foarte avizat. Arta apare egalizată cu viața, nici superior-arbitrar abstrasă din viață, nici vasală acesteia: "Nu-mi plac estetizanții în artă tocmai fiindcă nu înțeleg arta. Arta este fenomen estetic, dar nu este estetistă. Frumosul și arta sunt valori supreme, tot atît cît viața, nu deasupra și nici dedesubtul ei
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
marginalizat. Într-o amplă și foarte aplicată cercetare pe care i-o consacră, Nicolae Berindeiu îi oferă următoarea caracterizare: „Devine din ce în ce mai clar că Radu Petrescu își transfigurează/își textualizează existența chiar în epoca nonvalorilor și a uniformizării excesive. Nu se abstrage din lume, ci numai dintr-o societate comunistă avînd tendința de a coborî personalitatea în informal - în anorganicitatea unor mase cu cel mai degradant statut (al unui obiect de manevră ideologică, în fond, propagandistică)”. Evident, victimă a unei ordini politice
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
fotografiază sau se lasă fotografiată o întreagă nebunie imagini doar imagini fugoase aproximative inconsistente un bărbat în etate îmbrăcat în negru ferit de asaltul mulțimii zăbovește pe un scaun de piatră la umbra unui zid ros de sarea mării privind abstras spre nicăieri și în vreme ce tonții și flecarii se lasă seduși de murmurul mării și surâsul soarelui di n Golfo dei Poeti el pare sedus de freamătul pur al rostirii dincolo de liniștea spartă de cuvintele rostite în toate idiomurile limbile și
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
săltând pe scaun,pieptănîndu-și părul înfoiat cu degetele, visează sirene! Într-adevăr, Panait Suflețel nutrea opinia sinceră că Ioanide este inapt pentru orice operă pozitivă, un epicureu și un contemplativ. Ioanide nu dezminți prin nimic această ipoteză, din contră, se abstrase și mai mult. De fapt, el recapitula portretul etic al lui Gonzalv Ionescu, pentru care deținea o știre. Gonzalv urmărea o catedră de geografie, în vederea căreia făcea eforturi obsedante, degenerate în cinism. Întocmise o listă de profesori, completată cu observații
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o ochire înspre stradă, distinse o umbră bărbătească, aplecată cu mâinile asupra grilajului, în așteptare. Ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat, indiferent, se îndreptă spre pat și se întinse pe spate, cu mâinile sub cap. Deși căuta să se abstragă cu totul accidentului, sensibilitatea lui nu putea, prin obișnuință, să respingă intuiția exact cronologică a faptului ce se petrecea în jurul său. Ghici că Pica, după ce privise pe fereastră, ieșise din camera ei cu picioarele goale, ca să nu fie auzită, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
estetice. Romantismul era aspectul exterior involuntar al evenimentelor, decurgând din hotărâri pozitive și prozaice, ostile oricărei gratuități. Încât Ioanide își puse îndată întrebarea dacă G. Călinescu dramatismul senzațional nu-i forma normală a realității, calmul fiind o iluzie a oamenilor abstrași de punctul acut al vieții, prin exces de intelectualitate. În cazul acesta, goana tinerilor după senzaționalul de cea mai infamă calitate reprezenta o izbucnire a vitalității. Sunt generații căzute în paralizie morală din cauza cerebralității (ca generația lui Ioanide) și altele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
film ce merită interesul. Mi-amintesc unele din frazele sale scăpate neatent, altele Îndelung cântărite. Îl văd, parcă, plimbându-se nerăbdător În fața librăriei unde ne Întâlneam aproape zilnic. Acaparat de atâtea ale cotidianului, avea un fel inimitabil de a se abstrage totuși din zona prea Încărcată și tulbure. Părea neatent și uituc; nu era decât unul dintre efectele imediat vizibile ale unui eficient sistem de selecție și apărare; fără greș În a-și urmări disponibilitățile, stăpânea o adevărată strategie a priorității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
matriarhale ca să cer împrumut mașina de măcinat mac. Mărturisesc cu toată convingerea cum trecea sora duminica după masă pe când stăteam noi pe banca din fața casei, era vară și ne împărtășeam din bucuriile lumești ale umblatului desculț, și sora trecea vădit abstrasă din cele imanente, cu totul răpită în transcendentul oferit generos de icoanele fără chip în care apar citate evanghelice frumos împodobite cu boboci de roze de pe pereții bucătăriei personale în care baba soră se deda la alchimia subtilă care da
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Revizor școlar: M. Eminescu Domnului Ministru al Instrucțiunii Publice 124 [PETRE P. CARP] [Iași, 24 februarie 1876] N-o 143 Telegramă D-lui Ministru Instrucțiunei, Buc. La telegrama N-o 1364 răspund că Tincu va primi postul Bacău totuși rog abstrageți de la Hasnaș, căci nu are metodă; propun pentru Vaslui sau pe Ștefănescu, învățător rural, Țibănești, cu bacalaureat și trei ani facultate, sau pe Habar, învățător Bărzești, cel mai bun normalist ieșit anul trecut; pentru aranjarea // definitivă rog așteptați raport detailat
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
lipit de memorie, au rămas numai niște urme slabe din ele, încît omul matur pe de o parte nu se mai poate folosi de dânsele, pe de alta vede că e prea târziu pentru a mai reîncepe. Și toate acestea abstrăgând de la dezgustul împrotiva cărții pe care metoda mecanică îl inspiră copiilor. Chiar pagina întîia ni arată marea deosebire de metodă. Nu mai întîlnim pe învățătoriul sever și țeapăn cu vergile-n mână, ci un suflet uman, care se coboară la
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cuviincioase. D-nul primar au crezut de cuviință a mă trata ca pe egalul său și a lăsa inferiori fără nici o însemnătate cu care să intru poate în discuție asupra intereselor școalei. Vădita rea-voință a acestui domn mă face să abstrag de la comunicațiile ce mi le-ar fi putut face interesantele personagiuri de la primărie. Domnul învățător este obligat prin aceasta ca să pretindă de la primărie: 1. Închirierea unui local suficient pentru frecvența posibilă. 2. Acest local să nu se afle într-un
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cerc restrâns, pentru că-n tragedie erau mai mult personalități de-o răutate demonică mai mult abstractă, acelea cari erau de domeniul creării sale, iar nu caractere umane și avute în sine. Aicea și inspirațiunea sa afla un câmp mai liber, abstrăgând de la toate astea că și însuși mijloacele sale chiar îl făceau capabil cu deosebire de astea. Câmpul său propriu era umorul liber, creatoriu, în care el cufunda până și figuri mai ne-nsemnate, astfel încît prin asta li crea o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiectului singuratec si între progresul acțiunii. Cu deosebire se cere la asta tratarea artistică a exametrului, după cum am pomenit și mai sus. Declamațiunea se mai nuanțează încă și după cele două mari antiteze: a epopeei antice și a celei romantice. Abstrăgând de la diferința dintre exametru și stanța modernă, epopea antică cere în declamațiunea sa un alt ton fundamental decât cea romantică. Epopea antică e după natura sa mai obiectivă, e mai puțin întrețesută de reflexiune și sentiment, ea dezvoaltă acțiunea înainte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de calibru, înnobilat însă prin artă, trebuie să consiste tonul fundamental al acestor ființe lipsite de simțire. O reprezentare în care să nu se-arate deja în tonul fundamental antiteza caracterului Cordeliei, cu iubirea și adevărul ei cel mai ofensator, abstrăgând cu totul de la sensul cuvintelor ei, o asemenea reprezentare ar rămânea în urma așteptărilor și pretențiunilor noastre. Nu în zădar poetul îi dă Cordeliei acea blândă eufonie a tonului care să fie o imagine frumoasă a sufletului ei. ESECUTAREA CARACTERULUI Masca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei risipe a sufletului în care el însuși pierde participarea la ultima parte a narațiunii și privește numai încă în sufletul său ruinat, până ce în fine răsuflă în vorbiri întrerupte. Toată scena asta e un studiu mare pentru fiecare actor, abstrăgând chiar de la reprezentarea ei în realitate. Mai amintim mai departe de Ifigenia față cu Orest (Act. 3. Sc. 1) în intervalul zguduitoarei narațiuni a omorului de mamă. Sufletului Ifigeniei, încordat foarte mult deja prin antecedențe se scărește de la participarea foarte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de cea întîi. Pot mai întîi să cunosc noțiunea unui corp în mod analitic prin semnele extensiunii, impenetrabilității, formei ș-a altora, cari toate sânt cugetate în această noțiune. Acuma însă îmi lărgesc cunoștința și, cu privire la experiență, de la care am abstras această noțiune a corpului, mai găsesc că cu acele semne mai e combinată întotdeauna și greutatea. Prin urmare experiența este acel x care zace afară de noțiunea A și pe care se-ntemeiază putința sintezei predicatului greutății, B, cu noțiunea A
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
subiectivă a sufletului nostru, fără care aceste predicate n-ar putea fi atribuite nici unui obiect? Despre a ne desluși asupra acestui punct vom (dezbate) expune mai întîi noțiunea spațiului. 1. Spațiul nu este o noțiune empirică care ar putea fi abstrasă din experiența exterioară. Căci pentru a putea referi simțiri oarecare la ceva afară de mine (adică la ceva într-un alt loc al spațiului decât acela în care mă aflu eu) totodată pentru a mi le putea reprezenta ca delaolaltă și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]