144 matches
-
dar ne simțim în siguranță știind că există. În ce-i privește, dramatismul existenței li se pare acceptabil pentru că înalță și purifică, dar cu o condiție: să primești totul cu iubire. Este chiar inepuizabila combustie ce întreține efortul continuu de abstragere a ființei de sub amenințarea lipsei de sens și a absurdului insinuat perfid în clipă și în istorie. Poeții percep acut primejdia, construiesc metereze din cuvinte, trăiesc la fel de intens pe azi și pe ieri, visând neobosit la un mâine al lumii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dar ne simțim în siguranță știind că există. În ce-i privește, dramatismul existenței li se pare acceptabil pentru că înalță și purifică, dar cu o condiție: să primești totul cu iubire. Este chiar inepuizabila combustie ce întreține efortul continuu de abstragere a ființei de sub amenințarea lipsei de sens și a absurdului insinuat perfid în clipă și în istorie. Poeții percep acut primejdia, construiesc metereze din cuvinte, trăiesc la fel de intens pe azi și pe ieri, visând neobosit la un mâine al lumii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
zenitul sagitar al cerurilor noastre"), unele dintre creațiile lui literare prezintă evidente scăderi și sunt, de aceea, recuzate și prinse definitiv în "duhul factice și translat al lacului comentator", care oferă doar o imagine răsturnata, artificială, a realității, nu o abstragere din ea. "Poezia", susține Ion Barbu într-un interviu, "e autonomă [...] Nu prin voința poetului de a o sustrage accidentului, ci prin specialitatea universului ei"40. Ceea ce-i lipsește lui Edgar Poe este tocmai o formulă eficace de a accede
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pură a raționamentului, regăsindu-se, astfel într-o identitate spirituală mai cuprinzătoare: Tocmai în excluderea acestei expresii temperamentale stă superioritatea inspirației suprapământești în care se complace lirismul britanic. În contemplația cosmică sau reveria transcendență, întocmai ca în actul rațional al abstragerii [s.n.], spiritele se identifică. Cu acest înțeles poezia engleză e asemănătoare științei; și ea evoluează într-un cadru omogen și general. După cum o teorema de geometrie elementară îmi dezvăluie din acest moment al devenirii, din complexul calitativ care se chema
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
până la un sistem redus defuncțiuni ale discursului. Se vorbește despre limba naivă "îngereasca", a lui Rimbaud, despre lipsa de șir și despre ritmurile ei împrumutate jocurilor de copii. În realitate, suntem în fața unei limbi și-a unei prozodii deduse prin abstragere; în fața unei elaborări conștiente în vederea notării inefabilului 71. Pentru demonstrația pe care am încercat-o în aceste pagini, următorul paragraf ni se pare de maximă importanță, pentru ca, în final, Ion Barbu (re)face legătura cu Edgar Poe: Același dar - era
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pe deplin sensul celor petrecute decât după ce se închise el însuși în vaca de lemn păstrătoare de amprenta sonoră a grozăviei. Domnea în ea liniștea profundă a foselor marine abisale, la care zbuciumul stihiilor nu răzbește; regina sacralizase locul prin abstragere. Violul divin nu întâlnise în cale decât trupul unei imense și serene absențe cvasi-divine, ce-l absorbise majestuos de neclintit. Mai mașinală decât mașinăria, mai neînsuflețită ca neînsuflețitele din născare, mai absentă ca divinitatea absentă a atenienilor - astfel sărise Pasife
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
continuu", cauză-producție-distribuție-consum-producție (1980 b: 128 ff). El dă acestui model formă concretă, concentrîndu-se asupra modului în care instituțiile media produc mesaje, cum circulă acestea și cum le folosește publicul sau cum le decodează pentru a produce sensuri. Hall afirmă că: "Abstragerea textului din practicile sociale care l-au produs și din instituțiile unde a fost elaborat a reprezentat un proces de fetișizare... Aceasta face imposibilă clarificarea modului în care a apărut și s-a dezvoltat o anumită ordonare a culturii și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mai întâi critica literară, apoi, hélas, literatura, în fine însăși "ideea" pe care își propusese s-o slujească mai presus de orice. Omul despre care s-ar putea zice că și-a pierdut umbra, aidoma lui Peter Schlemihl... Din fericire, abstragerea în idee și creația artistică nu se suprimă mutual, coexistând în planuri distincte, la fel îndrituite în sfera valorilor spiritului, mai generos decât pedanteriile unor personalități nescutite de capricii restrictive. Să spunem lucrurilor pe nume: mai mult ori mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
erotice (Floare albastră, Făt-Frumos din tei, Lacul, Dorința, Atât de fragedă etc.) relevă "o poezie mozartiană", o poezie "îngândurată, melancolizată, în tonalități moi" ce structurează "o poetică a grațiosului" și "spiritualizează emoția" dând un sens specific noțiunii de dor, "de abstragere din lume și de suferință romantică". În Venere și Madonă, Eminescu pune, de fapt, în discuție, "rostul poeziei", o temă ce-i preocupă pe romantici, și trebuie să înțelegem că "în loc de a nega femeia, este negată acum poezia". Firește, atenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
paralelism? Da, pentru că, cu excepția, parțială chiar și aceasta, a „revoluționarului de profesie”, un om, un „om întreg” (ca să folosesc expresia bogziană) nu trăiește exclusiv în sfera politicului, în umbra istoriei. Fericirea individuală plutește deasupra oricărei epoci. Dovadă, nu de egoistă abstragere, ci de forță a personalității umane. Înainte de căsătorie, suferind de dureri de cap și năzărindu-mi-se că aș fi grav bolnav, i-am cerut lui Dumnezeu un an, un singur an de fericire. Mi-a dat douăzeci și cinci*. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și Cronica mizantropului, începută, în 1933 (12 februarie), la Adevărul literar și artistic, sub pseudonimul AL și, apoi, Aristarc. Programul revistei e definit în nr. 13: Avem un program. El prevede formarea unei pături de cititori constanți, pregătiți intelectualicește, "totala abstragere a literaturii de la orice judecată străină de ea", exercitarea spiritului critic etc. Ajută la editarea revistei G. Ivașcu și Al. Piru. 1941 Istoria literaturii române de la origini până în prezent, o istorie estetică a literaturii române. 1943 Șun sau calea netulburată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
regretată de mine ca om într-un fel care a putut să mă primejduiască, n-am avut ce schimba, deși aveam prilej de a o face. Așa stau lucrurile. În acest înțeles superior asigur pe d. E. Lovinescu de seninătatea și abstragerea mea față de d-sa și de al său curriculum vitae, ocupat cum sunt cu contemplarea operei sale. Pentru mine omul Lovinescu e o imagine simpatică a unei vârste mai tinere, însă îndepărtată, ireală, pierdută în negurile amintirii." Cei mai mulți foloseau împortivă-mi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
astfel s-ar comite exact eroarea reducționistă, pe care Waltz le-o atribuie celor care încearcă să explice funcționarea sistemului pornind de la cercetarea unităților. Structura sistemului este definită prin aranjamentul părților sale și prin principiul acelui aranjament (este instituită prin abstragere din realitate), iar nu prin enumerarea unor caracteristici materiale ale sistemului. Ea creează o perspectivă strict pozițională asupra sistemului. Rolul său seamănă cu cel al unui selector: fără a determina comportamentele actorilor, ea le recompensează pe unele, pedepsindu-le pe
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
astfel: cunoașterea științifică actuală sugerează ca model de legitimare cel al diferenței înțeleasă ca paralogie și cere ca accentul să fie pus de acum înainte pe dezacord, nu pe consens. Lyotard critică aici paradigma cunoașterii moderne, care, o dată cu generalizarea, cu abstragerea din multiplicitate, devalorizează eterogenitatea. Postmodernismul refuză orice formă de metanarațiune legitimatoare: "principiul unui metalimbaj universal este înlocuit de un principiu al pluralității sistemelor formale și axiomatice". Ceea ce critică el nu este rațiunea în general, ci numai acea formă a ei
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
conexează și vectorul emoțional și aspirația transcendență și ispita narativă și ,impuritatea" frapantă a cotidianului, eu care nu se poate asuma pe sine prin expulzarea factorilor de ordin ontologic ce-l califică. Deoarece actul creator nu e numai limitare, renunțare, abstragere mai mult ori mai puțin artificioasă, ci și creștere, sporire a propriei sale intimități organice. Un eu pus sub clopotul unei mașini pneumatice nu e decît o sublimă extravaganță! După refluxul ,impurităților" existențial-morale, urmează ineluctabilul lor flux. , Conținutul", de care
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
pescuite din fetidele mlaștini argotice. Am putea recunoaște și aici un soi de repliere a candorii în mediul care pare a o contrazice flagrant. Psihiatrii vorbesc despre o paradoxală ficționalizare a funcției sexuale prin producțiile obsedate de sex, de o abstragere din real prin figurarea sa ,fără perdea". Obscenitatea joacă rolul de antidot al unui real nesatisfăcător, ilustrînd o defulare prin emisia imaginii, o terapeutică prin scriitură (impresia aparent bizară a Angelei Marinescu, potrivit căreia am avea a face cu o
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
întruna și să mai aibă timp și pentru altceva. A mai avut aliat și visul ăsta pe care eu îl tot sondez. De fapt, nu numai visul. Uite, dacă închidem ochii acum, vom fi serviți, fără eforturi speciale, numai prin abstragerea de la realitate, cu niște imagini, unele dintre ele extraordinar de hazlii. De obicei, sunt lucruri văzute cândva. - Dar recompuse într-un mod fascinant. - Și apare, să zicem, un tren care are, atașată la ultimul vagon pe care îl vezi ducându
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
in der Kunst"" ("Despre spiritual în artă", 1911), ce a contribuit la afirmarea artei abstracte. Termenul de "abstract" este însă mult prea general, folosirea lui a pendulat între accepții extremiste, întreaga artă fiind considerată "abstractă", ca rezultat al procesului de abstragere a realității în imagine, sau, dimpotrivă, "concretă", opera existând ca o realitate în sine. În 1930, Theo van Doesburg introduce termenul de "artă concretă", părându-i-se absurd să numească abstractă o creație artistică ce are o existență reală, dar
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
la câștig, altul te duce la Nirvana. După ce un discipol al lui Buddha a-nvățat aceasta el nu va mai căuta respectul lumii, dar va depune eforturi pentru a-și însuși înțelepciunea"”. (op. cit V, 2). Strofa a-VIII-a adâncește ideea abstragerii din fenomenal. Motivul platonician sirenic "Ca un cântec de sirenă," "Lumea-ntinde lucii mreje;" își are echivalentul în gândirea budistă, în Mara, care ispășește pe omul comun să se-ntoarcă din drumul vieții, tot așa și cei comuni încearcă să
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]