6,323 matches
-
orizontul ia forma unui fund de capră. În mod paradoxal “poezia” anumitor imagini este cea care dă greutate acestui tip de proză. Apoi, se-ntîmplă des, în această lume dezvrăjită și revrăjită prin eros, ca personajele să joace, pe rînd, roluri absurde, ridicole sau...firești, în timp ce “duminica se scurge sub tălpile lor, țesută din ore și pofte.” Memorabilă este mai cu seamă Orjen, figură ce pare desprinsă - asemenea Iepei Roșii din proza lui Bănulescu - din basm sau din vis: “Orjen se scoală
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
client, pe fostul ei profesor din liceu (și el din Slobozia, firește), de care fusese îndrăgostită în taină. Toate povestirile sunt meritorii, dar două atrag în chip deosebit atenția: Drumul și Ce părere aveți, domnule Llosa?. Prima este o proză absurdă, tragi-comică în care o tînără părăsită de iubit își caută echilibrul moral într-un curs de karate și în citirea unui roman de Nicolae Breban. Cursul de karate e cum e, dar cartea lui Breban are pentru ea înțelesurile adînci
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
fată își continuă corvoada pînă cînd, ca într-o proză suprarealistă, este strivită izbăvitor sub roțile unei mașini. Tonurile minore în care naratorul prezintă tragedia îngroașă aspectul de fapt divers, lipsit de importanță și amintesc prin fraza sacadată și umorul absurd pe care îl degajă (voluntar sau involuntar) de faimosul preambul al filmului Amélie: „...închide cărțile și caietul și se lasă pe speteza scaunului, vizibil surmenată. Se întinde pe pat. Oftează. Adoarme. Visează ultimul cuvînt, zvîrcolindu-se. Apoi: Se odihnește o oră
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
exemplu, sau speculațiilor privind relațiile dintre Nicolae și Elena Ceaușescu, subiecte, evident, de negăsit în paginile cotidienelor. Sînt, în plus, interpretările legislative, pentru care, iarăși, se presupun informații interne: în primul rînd, anularea reglementărilor privind salariul minim garantat și introducerea absurdului hibrid al administrării socialiste participative a întreprinderilor (altfel spus, nu produceai după plan, nu primeai salariu; numai că planul îl stabileau alții, de la centru). Inițiativa a dus la scăderea dureroasă a veniturilor populației, iar urmările ei - ca factor catalitic al
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
un temperament calm, oriental sau nordic, și o statură mai voinică, să fii absolut sigur că ai închis temeinic apa și gazele și ai dat de două ori cu cheia, să ai simțul umorului, al hazului de necaz și al absurdului, să ai la tine gumă de mestecat, cărți, reviste, integrame, un aparat radio portabil și baterii de schimb sau un walkman cu căști și mai multe casete cu muzică ambientală, clasică sau cu zgomote din natură, jocuri pe telefonul mobil
N-aveți un pașaport în plus? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13575_a_14900]
-
ardere de jertfă/ Flacăra deveni rotundă". Precizăm că nu doar de dragul distihului final am transcris tot poemul, ci și pentru a i se observa hibele, excesele, stângăciile demonstraței. Sigur că lumea poate părea în anumite momente un amalgam de simboluri absurde. În fine, iată și un text cu care suntem de la un capăt la altul de acord și artisticește izbutit: "sunt undeva departe/ dar depărtarea aceasta/ parcă ar fi aici/ aici, chiar aici,/ în inima mea/ chiar aici, unde ar putea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
profuziunea de piese de o finețe orientală/ extrem orientală, marcînd fidel comuniunea fericită a celor două ființe: artistul și boieroaica. Artistul aristocrat, rafinata boieroaică. Altceva. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă cosmică, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
și stătea de vorbă cu trecătorii!)". Dacă înainte de 1989, consideră criticul, apariția unor asemenea "poeme" foarte proaste sub unghi literar și reprobabile sub unghi moral, avea, la rigoare, o anume logică, "publicarea versurilor lui Petru Boroianu azi este cu totul absurdă. Este ca și cum poetul ar lua un steag roșu și ar defila de unul singur prin Piața Aviatorilor, salutînd o tribună imaginară". Un alt nucleu al subliteratuirii îl constituie vanitatea auctorială împinsă nu o dată pînă la comicărie: Într-un stil grav
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
gură, sub formă de lozinci pentru tricouri. De-ar exista o singură șansă ca lucrurile să stea așa, critica ar trebui să abandoneze paternalismele și condescendențele, să arunce în joc acea atenție, acea aplicație și acea severitate care, în mod absurd, sînt considerate azi ca nepotrivite, neînțelegîndu-se că doar așa se pot ațîța spiritele. Vorbele lui Paul de Man, analizate mai sus, provin dintr-un articol foarte interesant publicat în 1955, sub titlul semnificativ Generația interiorității. Acest articol pune un diagnostic
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
supune unei categorisiri. Ea nu poate fi redusă la un stil, ea nu se limitează la un gen sau la absența unui gen. E un cinema neliniștitor și neliniștit. Fie tonul tragic, umoristic sau fantastic, Polanski rămîne un cineast al absurdului, al singurătății, al nebuniei și al violenței, un cineast în căutarea unei morale și al unui sens. Prin intermediul poveștii (adevărate) a unui pianist care a supraviețuit, în mod miraculos, aneantizării evreilor în ghettoul din Varșovia, Polanski își sublimează propria experiență
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
și îndemnîndu-te la drum, ca și cum ar fi fost niște prelungi magneți ce atrag materia mișcătoare de pe peroane, încă nehotărîtă dacă să o pornească sau nu. "Nu, pentru Dumnezeu Încă o călătorie Nu", îmi striga sufletul ascuns între rugii aprinși. În afară de absurdele soluții de evadare ale vieții, care n-au avut cum să dureze, pentru că niciodată n-am putut să mă statornicesc în ele, cunoșteam doar un loc stabil, cumva în afara existenței în comun, și totuși în imediata ei vecinătate: locurile virane
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
Mahatma Ghandi și, implicit, independența Indiei. Tulburările și dramele de care a avut parte omenirea nu au Încetat o dată cu Încheierea celui de-al doilea război mondial, deoarece, În anii '50, asistăm la declanșarea „Războiului rece”, dar și la sângerosul și absurdul război inter-coreean, războiul Suezului, revolta ungară, revoluția din Cuba și ascensiunea politică a lui Fidel Castro Ruz, la războaiele din Indochina, dar și la surprinzătoarea ascensiune politică a Evei Peron În Argentina. Tot În anii '50, are loc cucerirea Everestului
România secolului XX. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_332]
-
care se prostituează. Noi, generația noastră, a fost la fel împinsă spre prostituție; primul meu roman, știind că eu am făcut un pariu enorm, am refuzat să public nuvele, și am vrut să public roman... atunci am făcut un pariu absurd, am făcut exact romanul la care se așteptau comuniștii de la un tânăr necunoscut; prietenul meu Matei Călinescu mi-a spus că o să fie sau o porcărie, sau n-o să apară. A apărut și am primit și Premiul Academiei. Augustin Buzura
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
echivalează cu a-l defini pornind de la diferența dintre ei și cel nou venit. în Germania această tendință este foarte apăsat exprimată de vocabula Ausländer*). Aici, oricine nu este recunoscut ca autohton este un străin. De aceea mi se pare absurdă intenția de a modifica legislația cetățeniei. Fiindcă cetățenia nu are de-a face cu pașaportul: poți avea 50 de pașapoarte germane, dar pentru localnici rămîi tot un străin... este o problemă ce nu se lasă aproape deloc rezolvată. Situația trebuie
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
ocupi de el. Situația este puțin alta în țările clasice de imigrație. în America mi-am dat seama că o țară de imigrație este cu totul diferită de oricare dintre țările europene și de aceea mi se pare cu totul absurdă pretenția de a crea în Europa așa numite țări de imigrație... sau faptul că în clasa politică se emit îndemnuri de felul "trebuie să învățăm de la Canada sau de la Australia"! Așa ceva nu merge și poate nu aș fi fost convins
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
s-a extins ca o molimă, se lăfăie tot mai ostentativ în tot ceea ce ne încojoară, este o fatalitate, asemenea unui cutremur sau a unui accident de mașină. Nimeni și nimic nu ne poate scăpa de efectele ei. În fața agresiunii absurde, generalizate și tot mai dezinhibate a nesimțitului, omul se simte la fel de neputincios ca eroii lui Kafka. Există o logică a nesimțirii care tinde să devină dominantă la nivelul societății și care începe să fie percepută ca făcând parte din normalitate
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
o ascunde) dar totul un zâmbet, mustață întoarsă și voce gravă, timbrată; un rol greu, pe care efortul descifrării îl face cu atât mai notabil, prezență copleșitoare pe scenă prin simpla-i apariție; Șerban Cellea, ingeniozitate și talent în exercițiul absurdului; Vlad Ivanov, un mag desăvârșit, excelent în tot ce face, dans, pantomimă, voce excelentă, expresivitatea feței, pare că Harms însuși s-a gândit la el pentru acest rol, în fine Elisaveta Bam, alias Crina Mureșan, un rol cât o viață
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
viață visa cu ochii deschiși, consolator, să-și regăsească râsul curat al prietenilor. Numai că voia să se râdă de tragedia generației, adică pe ce era de plâns. Convertirea plânsului în râs poate fi interpretată ca încercare de depășire a absurdului: "Marianne, când nu dorm nopțile, visez că te întâlnesc pe tine și pe Cioran și că vă povestesc Ťde-ale noastreť, făcându-vă să râdeți cu lacrimi, o noapte întreagă. Prima mea defilare cu Blaga, prima mea întâlnire cu un general
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
pe poziții antinomice. Fostul președinte al Academiei, care a fost și președintele comisiei ministeriale, a intervenit și el în discuție în "Ziua" combătând noul regulament promovat de minister, socotind că pentru umaniști obligația de publicare în reviste cotate ISI este absurdă. Atât Andrei Cornea, cât și fostul președinte al Academiei consideră că disciplinele umaniste nu pot fi cântărite cu aceleași unități de măsură ca științele exacte, ceea ce în principiu corespunde realității. In același timp însă în domeniul umanist există foarte multe
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
alcătuit numai din citate!" A-i invoca obsesiv "actualitatea" înseamnă totuși o falsificare a perspectivei. Se sugerează, involuntar, un provizorat. Este ca și cum am spune: e actual astăzi, dar n-a fost ieri sau nu va mai fi mîine. Prezumții, evident, absurde, dar ele sînt generate spontan prin simpla rostire a cuvîntului respectiv. Astfel stînd lucrurile, e mai potrivit să vorbim nu despre "actualitatea" lui Caragiale, ci despre perenitatea lui, care este de același tip ca perenitatea Parthenonului sau a Glossei lui
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
teritoriul, au fost nevoite să introducă atât de multe proceduri de siguranță încât chiar și o simplă ieșire cu camionul în décor, sau in tundra nu se face fără completarea unui formular special. La prima vedere, regulile de siguranță par absurde, dar multe dintre ele au fost scrise la propriu, cu sânge. Au existat atât de multe accidente fatale de-a lungul anilor, încât companiile de aici au ajuns în prezent să aibă reprezentanți ai controlului calității și siguranței lucrătorilor la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94295_a_95587]
-
în anii 90`, a existat o perioadă în care dacă etichetai cercetarea ta drept una în domeniul nanotehnologiei, obțineai fonduri aproape garantat, chiar dacă tu nici măcar nu știai ce însemnă asta. Astfel „conceptul a devenit asociat îndeaproape cu promisiuni și pericole absurde, iar mașinile de fabricație foarte precise (care erau văzute toate la fel) au fost văzute ca roboți amenințători care jonglau cu atomi.”
10 predicţii ştiinţifice pentru 2014 şi anii ce vor urma [Corola-blog/BlogPost/94257_a_95549]
-
Nu, nu, așa ceva nu putem îngădui!“), textul lui Eugen Ionescu are, în finalul primul act, tânguirea lui Berenger: N-ar fi trebuit să mă cert cu Jean! N-ar fi trebuit să-mi ies din fire!“, încheiată cu o frază absurdă prin faptul că nu are nici pic de noima în contextul/ peisajul răscolit de rinoceri de până acum: Am inima prea grea ca să mă duc la muzeu. Îmi voi cultiva spiritul altă dată“. Robert Wilson inventează, în spectacolul sau, o
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Ieri, duminică, în Piața Bisericii din orașul nostru, la ora aperitivului, un pachiderm a călcat în picioare o pisică. Asta-i tot. Nu se dau alte detalii.“ Haosul din capul și din sufletele personajelor trece vijelios un nou prag al absurdului, pe care actorii craioveni îl joacă la cote frizând perfecțiunea: ,,Domnișoara Daisy a văzut un rinocer unicorn. Rinocerul dv. tot un corn avea, sau două?... Păi aici e toată problemă. E cam ciudată chestia asta, nu vi se pare? Of
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
de fapt divers printr-un pachiderm? Nu ne zice. Și nu ne zice nici ce înțelege prin pisică. Toată lumea știe ce-i aia o pisică. Dar e o pisică sau un motan? Și ce culoare avea? De ce rasă era?“ Discuția absurdă, mereu în contradictoriu, totdeauna pusă sub semnul îndoielii, al suspiciunii exacerbate sare un nou pârleaz, aproape cosmic, atunci când trece de la pisică și rinocer la ...rasism, termen repetat de ,,convivii de piatră“ de opt ori în 14 rânduri de text. Doamne
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]