213 matches
-
întru lectură, acum singura formă activă de nebunie pare să fi rămas cea de semn contrar. Nu întâmplător romanul pune în funcțiune toate patologiile conexe: personajele năvălesc toate în spațiul aparentei realități, participând la un soi de recepții fără cauză; abulica domnișoară Ri se dovedește un a fi un veritabil „virus”, ea pătrunzând în notițele lui M. și răstălmăcindu-le cum îi vine la socoteală; fraza pe care domnul Courtois i-o va dărui, într-un târziu, voluntarului prozator va figura
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
azi, în Rusia nu s-a condamnat sau, măcar, regretat, faptul că în ultimul război mondial militarii care, în urma unor bătălii foarte grele, supuși unor bombardamente îngrozitoare, martori la decimarea întregului lor batalion etc. cădeau într-o gravă deprimă, deveneau abulici, apatici, nu erau considerați bolnavi psihic, ci dezertori. Și împușcați! Nu există țară, nu există popor care să nu aibă asemenea amintiri, asemenea păcate greu de mărturisit. Însă în țările cu tradiții democratice mai vechi astfel de păcate au fost
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
al relatării scriptice corespondente acestei percepții primare, nesofisticate, ci și al valorizării lor morale. Lirismul de acest tip reconstitutiv e totodată unul critic. Bacovia ne-a dovedit în magnifica-i paradigmă că "omul concret" nu e nici un ins primitiv, nici unul abulic, ci o conștiință acută, care-și umple golul existențial cu materia "(i)realității imediate", ca și cu cea a unor atitudini. Vocea prin care se rostesc atitudinile sale o constituie ironia. însăși insolitarea banalului, promovarea anodinului în sfera imaginarului ar
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
n-ar fi decît o inutilă utopie. "Feminitatea, remarcă d-na Petraș, înseamnă pastă amorfă, docilă, în mîinile creatorului. Ștefan Gheorghidiu este un demiurg orgolios construind dintr-un material indiscutabil superior, excepțional (propria imaginație a sentimentelor), pe un loc dorit abulic și sclipitor (femeia). Respectarea întocmai a schemei proprii satisface vanitatea acestui meșter Manole. Că edificiul se prăbușește nu are nici o importanță". Excesul lucidității încredințate că poate rezolva toate dificultățile, că poate transgresa toate marginile, nu ne relevă, prin urmare, o
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
lui Mungiu, dacă o putem numi așa, a fost să filmeze acest traseu halucinant în întuneric aproape total, cu excepția luminescenței bolnave, tulburi a iluminatului stradal, ceea ce face ca holul hotelului unde este cazată Găbița cu mașterele de la recepție sau milițienii abulici să pară un refugiu. De la un capăt la altul, cele două studente se confruntă cu ostilitatea generalizată a unei lumi desprinse dintr-un coșmar kafkian, vorbesc un metalimbaj care devine magistral la tovarășul Bebe, un limbaj aluziv, orwellian, plin de
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
de umor de bună calitate, glume și înțepături, maschează foarte bine dramă care se ascunde în spatele cuvintelor. Duminică, 8 septembrie, orele 19.00 Căldură? MARE? după schițe de I.L. Caragiale, cu: Daniel Hâra, Andrei Seusan, Eduard Cirlan. Într-o lume abulica și dezordonată în care sistemul de valori fluctuează la fel ca și cursul valutar, personajele lui Caragiale sunt actuale și în același timp, vechi de când lumea. Ironia lui Caragiale despre societatea în care trăim creionează personaje comice care depășesc limită
Început de stagiune la Unteatru: Treapta a noua by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/73010_a_74335]
-
cu amprentă simbolică, fixează nostalgii și neliniști, fapte și evenimente, posturi meditative și revelații ale sinelui. Fragmentele de proză și, mai ales, versurile inserate în corpusul cărții, revelează o altă dimensiune a personalității lui Constantin M. Popa, spirit rafinat și abulic, captiv al propriilor himere și fascinat de spațiul interstițial, ambiguu, paradoxal dintre lume și text, dintre lumină și umbră, dintre luciditate și reverie, conștiință ce se definește pe sine aluziv și detașat: „Captiv în labirintul supraviețuirii,/ atras de nebănuite himere
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
mai mult decât o eroare: înseamnă un păcat de neiertat! Prin tehnici de fakiri de bâlci, conducătorii de azi au anihilat orice posibilitate de a fi trași la răspundere. Comportamentul abuziv, ciocoismul gros și agresivitatea imbecilă, de zei nemuritori, plutind abulic pe norii din spumă de lapte și miere, au tăiat toate legăturile între noi și ei. Habar n-aveam cine sunt, de unde provin, cât sunt de inteligenți, de cinstiți, de competenți. Ne-am înhămat la căruță și i-am tras
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
Manoliu, H. Bonciu, ceva mai jos decît M. Blecher și Anton Holban), prin romanul său Interior publicat în 1932, deci cînd scriitorul avea numai 25 de ani. E un roman ciudat, avînd în prim plan un erou (Călin Adam) mereu abulic, sfîșiat de tristeți nevindecabile, obosit de viață și halucinat pînă la demență efectivă. Cred că G. Călinescu, firește în Istoria literaturii... din 1941, nu a surprins cum se cuvine formula sufletească a personajului, cînd afirmă: "O anume incoerență voită și
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
Isprava de neuitat a lui Stolojan e confiscarea valutei, iar a lui Isărescu, până acum, vinderea caselor conspirative securiștilor! Altminteri, unul, cu figura de robot stahanovist căruia i s-a defectat programul vocal, celălalt, un Woody Allen travestit în computerist abulic, întrupează cele două nostalgii ale românilor: dorul de austeritatea ceaușeștiană, unul, și tânjeala fără țintă după raiul capitalist, în care mașinăriile lucrează în timp ce tu joci biliard, în baruri cu aer condiționat, celălalt. Jumătăți haotice ale aceleiași sfere, tandemul Stolojan-Isărescu ar
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
sau chiar participant activ, dar mereu poticnit, la derularea epică) să traverseze secvențele premergătoare crizei, criza însăși și, uneori, efectele sale, maniera fiind a unei confesiuni tatonante, reflexive, oscilând între locuri comune și stereotipii, pe de-o parte, cu băltiri abulice și abandonuri, și, pe de altă parte, concomitent și nu de puține ori contradictoriu, încercări ritmate de a descoperi o nuanță personală, un rost personalizat, un desen salvator în încurcatele ițe ale social-politicului. Personajul narator, scriitor semiratat, supărat pe critica
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
crepuscular al lumii aristocratice, marcat de întâlnirile regulate la Șerban Lascari ale manechinelor celor care fuseseră "boierii vechi", declinul dramatic, dar cinic al acestui univers este încapsulat în careul amoros Cezar Lascari/Gabi Ionescu/Alexandra Lascari/Ionel Haralamb. Contemplând starea abulică a lui Cezar care, după a doua ieșire din închisoare, o descoperă pe Gabi fugită în străinătate cu un alt amant, Alexandra are sentimentul zădărniciei, al înstrăinării de propriul cuplu, de propria ființă interioară, de lumea în care trăiește: "Doamne
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
devin mai pregnante și mai autentice decât ale multor altora; iar adevărurile personale ori personalizate - mai importante decât adevărul strict. Lectura cărții îi provoacă cititorului un fel de vertij, stilistica amuțind spiritul critic sau făcându-l, în orice caz, somnolent, abulic, benevolent. Suntem în plină magie discursivă a unui sofist (Andrei Pleșu e mai degrabă un discipol al lui Eugen Ionescu, decât al lui Constantin Noica), lansând câteodată teze inacceptabile logic și moral. Cum să susții că principiile sunt "ideile semidocților
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
iar, dacă nu știu, ar trebui să afle, că oamenii de cultură sunt parteneri valizi și demni pentru toate instituțiile care au nevoie de serviciile lor, inclusiv pentru aceea pe care susamintiții tocmai o administrează, și nicidecum cerșetorii naivi și abulici pe la feluritele ghișee ale tranziției. Oare nu-i ajunge Televiziunii publice faptul că bagă mîna pînă la cot în buzunarele contribuabililor, cărora le oferă zilnic zeci de reclame camuflate și tot atîtea escrocherii cu ceasuri și bijuterii contra unui singur
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
de sine), Livius Ciocârlie dorește a redeveni "modern", prin "nervul exploziv". Postmodernității sceptice, lipsite de vlagă, i se aplică astfel un corectiv în care e de văzut însă mai curînd o mască decît un chip real. E o înscenare. Căci abulicul, introspectivul, inofensivul cărturar autoscopic n-ar putea extrage din psihia personală liniile de fermitate cruntă pe care le afectează, din impulsul, desigur, al unei poze. Peste naturalețea d-sale șovăitoare, macerată de dubii, se suprapune din cînd în cînd masca
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
găsitul titlu, Adio,adio patria mea, cu î din i, cu â din a. Livius Ciocârlie e în spiritul din Cap și pajură, din Viața în paranteză și din celelalte scrieri confesive în care se joacă pe sine ca personaj abulic și în implacabilă retragere spre margini, fără a fi chiar astfel. De reținut elogiul civilizației: „Un factor al temperării vieții este civilizația. Un om civilizat e mai puțin periculos decât unul rămas aproape de natură”. Ioan Es. Pop admite să fie
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
marsupiu de disperare". Cotidianul apare frecvent că un decupaj dintr-o bolgie travestita în grădina zoologică. Gîtuirea elocventei - solicitată de presantul imperativ al autenticității - lasă în urmă peisajul unui discurs plin de contondente și asperități, prin care eroul liric rătăcește abulic, nemaiținînd neapărat să se afișeze cu mîna sănătoasă a insolentei. "Paradisele de mucava", opulenta răposata a Titanicului și peliculă pe sfîrșite, imagini recurente în volumul de față, si care au constituit și criteriile implicite ale selectării poemelor mai vechi și
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
știe el cui, limbajul căruia, precar și suburban, nu e, pesemne, unul, precum al lui Mateiu, „de balamuc”! Dar și mai și - specific, însă, nouă, care uităm de azi pe mâine (românul e dăștept, chiar și când doarme pe el, abulic și amnezic, ca-n paginile unui Nenea Iancu) - este că nimeni nu a protestat! După ce, cu mai trei ani în urmă, cartea fusese declarată cea mai bună la un „plebiscit” (un „plebicist”?!), în nu mai știu ce foaie literară. L.
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
schimbe experiențe, apoi se ceartă, se însingurează și devin mai atenți la ceilalți decât la ei înșiși... Joi, 1 august, orele 19.00 Căldură? MARE? după schițe de I.L. Caragiale cu: Daniel Hara, Andrei Seusan, Eduard Cîrlan Într-o lume abulică și dezordonată în care sistemul de valori fluctuează la fel că și cursul valutar, personajele lui Caragiale sunt actuale și în același timp, vechi de când lumea. Ironia lui Caragiale despre societatea în care trăim creionează personaje comice care depășesc limită
Teatrul Unteatru NU are vacanță by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63760_a_65085]
-
parte, din principiu, pe cei care nu mai sînt în prim plan, la modă, care sînt prea modești, deloc gălăgioși și de aceea invizibili, parcă, cum uităm de istorie, de istoria teatrului și, într-un fel, de noi înșine. Prezentul abulic înghite lacom trecutul, anulîndu-i, uneori, sensurile. Multe au început ieri, și alaltăieri, dincolo de iluzia că lumea s-a născut azi, acum, cu noi. Privind în urmă generos, interesat, fără ochelari de cal, poți să vezi lucruri incredibile care astăzi par
Ce este infinitul pentru dumneavoastră? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6848_a_8173]
-
Mazilescu "citate virtuale", muniție lirică aparent inofensivă, care detonează însă cînd nici nu te aștepți în timpanul amintirilor culturale asumate elegiac. Este uimitor cum o producție lirică atît de restrînsă adună aluvionar atît de multe influențe de marcă! Poezia acestui abulic "mai peste marginile iertate", sentimental sub camuflaj flegmatic pînă la absurdul noncomunicării, rezistă mai ales ca "focar de reminiscențe". Sub eminesciene "stele reci", "ureche de cîine întinsă" pare atentă la pașii "celor încă nenăscuți", migrați dinspre Nichita Stănescu, iar "ecoul
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
fi fost un scepticism pasiv, dintr-un scrupul înalt al conștiinței care era, desigur, la un moment dat, somată a se opri din jocul său deliberativ la o singură idee, dar foarte probabil și dintr-o natură temperamentală placidă, nehotărîtă, abulică. De aci o notă de modestie stranie și ea în contextul unei autoconștiințe profesionale pozitive, cu caracter dominant: "Activitatea mea critică, mărturisea E. Lovinescu, s-a desfășurat, după cum se știe, sub semnul eclectismului, adică fără un punct precis de raportare
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
trebui amestecată în problemele de imagine pe care un judecător al CCR crede că le are) Iulia Motoc sugerează redacției Ghimpele o virtuală trimitere în judecată. Virtuală pentru că - veți vedea - mailul nu are nicio trimitere clară, identificabilă, ci doar sugestia abulică a unei amenințări”, scrie publicația. “Stimată Redacție, vă atrag atenția că folosiți în mod ilegal o fotografie a mea. Mai Iată comunicatul dat de judecătoarea Iulia Motoc astăzi: "Atacurile împotriva justiției constituționale și judecătorilor Curții Constituționale continuă. Amenințările, defăimarea și
Iulia Motoc dă în judecată Antena 3 () [Corola-journal/Journalistic/42561_a_43886]
-
Eu n-aș miza pe asta. Nu știu care sunt celelalte calități ale d-nei Emma Nicholson de Winterbourne, însă observ că posedă o ținere de minte remarcabilă. Și o continuitate în gândire și acțiune care-ar trebui să-i sperie pe locatarii abulici din Palatul Victoria. Cu atât mai mult cu cât o seamă dintre oamenii noștri de la vârf se află deja în menghina baronesei de fier. Oameni de la vârf - un fel de-a spune. Locul lor predilect e troaca în care mierea
Baronesa de fier by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16092_a_17417]
-
căreia trăise mereu. Și asemenea unui scafandru căruia trecerea prea rapidă de la o presiune mare la una mică îi poate fi fatală, tot așa Soljenițîn, lipsit acum de constrîngerile din înfruntarea cărora își obținuse de fapt identitatea, se simte vlăguit, abulic și dezabuzat. Nu poate înțelege optica oamenilor, cum nu poate pricepe comportamentul lor. Trăiește mereu asediat de ziariștii care îl urmăresc peste tot pentru a scrie a doua zi despre el că: "Soljenițîn se simte bine" sau "Lui Soljenițîn îi
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]