203 matches
-
frapantă în epocă, au devenit astăzi locuri comune, "monedă curentă". Pompiliu Constantinescu nu are puterea de seducție a lui G. Călinescu, bunăoară, și nici capacitatea asociativă - disociativă a acestuia. Nu vom întâlni în scrisul său fascinantele jerbe metaforice călinesciene, nici "academismul" solar al lui Tudor Vianu, nici arabescurile livrești ale lui Perpessicius, nici stilul artist streinian, nici maliția cârcotașă a lui Șerban Cioculescu. Pompiliu Constantinescu este exact ca un metronom, precis, ascuțit ca un bisturiu, efectuând în trupul operei incizii adânci
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Vermer din Delft, uitați timp sute de ani, au fost descoperiți la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru că, vizionari fiind, prin excelență, inovatori prin limbaj și concepție în meșteșugul picturii, nu au fost întotdeauna înțeleși de contemporanii lor. Termenul de “academism” - excluzând sensul ce desemnează îndeobște referirile la stilul și preceptele conceptual pedagogice ale academiilor de artă europene cu tradiție, și care, în esența lor, însumează spiritul clasic - a primit în secolul XIX o conotație peiorativă, devenind expresia constrângerilor pedagogice, a
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
reprezentanți ai romantismului și, mai apoi, de cei ai impresionismului. Totuși, este corect să amintim faptul că termenul “academic” în accepțiunea engle- zească nu a avut conotații peiorative, ci, mai degrabă, el definea “marea pictură” a secolului XIX. Noțiunea de “academism” a fost frecvent asociată cu cea de “artă pompieristă” și, în general, folosită în strânsă legătură cu doc- trinele artistice din secolele XVII și XVIII, exprimând rigidizarea concepțiilor despre for- mă și spirit. O astfel de poziție s-a menținut
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
sau filosofic care marchează profund conținutul acelor opere. Astfel, aproape de la sine s-a pro- dus procesul de reevaluare a artei academiste, anulânduse sensul “peiorativ și retrograd” care o însoțea pe nedrept. Rămâne poate mai aproape de adevăr sensul termenului de “academism” însoțit de conotațiile pur istorice, delimitând doar o epocă artistică. În virtutea acestor idei îl considerăm pe pictorul C. D. Stahi un singuratic al picturii românești, rămas în teritoriul de umbră, cata- logat în urma unor aprecieri care nu țin de nor-
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
delimitând doar o epocă artistică. În virtutea acestor idei îl considerăm pe pictorul C. D. Stahi un singuratic al picturii românești, rămas în teritoriul de umbră, cata- logat în urma unor aprecieri care nu țin de nor- mă într-o zonă a “academismului” și expus unei virtuale uitări în favoarea unor “isme” greu identificabile în matricea noastră spirituală. Măsura timpului face ca restituirile sau, dimpotrivă, trecerea în planul neutru al unor nume din arta românească să se petreacă aproa- pe de la sine. Mai mult
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
viaț a, el realizează o operă care este purtătoarea unui tip aparte de sensi- bilitate artistică, în care elementele de cultură și viziune autohtonă sunt prezente cu pregnanță. Prin această sensibilitate putem spune că anulează cel puțin în conținut influența academismului műnchenez. Anul 1906 îi va aduce Medalia de aur datorită prezenței sale cu 12 lucrări la Expoziția jubiliară generală română, ceea ce confirmă aprecierea și recunoașterea meritelor sale, din partea oficialităților. În ritmul său constant, al măsurii și echilibrului, Stahi expune în
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
pe care pictorul român l-a urmat timp de trei ani.Privind creația lui Stahi, din această perspectivă, se impune reevaluarea operei sale, care se dovedește a fi unitară, sub aspect stilistic și al repertoriului tematic și considerată tributară exclusiv academismului, în varianta sa peiorativă, atât de hulit în Europa chiar în timpul vieții autorului. Este cunoscut faptul că, ulterior, concepte academiste au fost reinte- grate postmodernismului, pentru valorile lor de meșteșug, cât și pentru unele soluții iconografice. Prin conținut, o
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
realizată cu talent, dragoste și măiestrie. Portretistica, alături de natura moartă, face parte din tematica căreia i-a acordat fide- litate constantă pe întreg parcursul vieții rea- lizând lucrări exemplare și importante chiar da- că, în linii mari, concepția rămâne tributară academismului. Portrete de bătrâni singuratici aplecați asupra unor cărți, călugări, preoți, moșnegi pe gânduri dar și portrete ale unor personalități de marcă din istoria și cultura românească: Kogălniceanu, Alecsandri, Conta, Negruzzi sau Asachi, ș.a. “... sunt câteva exemple prin care virtuțile de
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
vieții au condus la consolidarea personalității printr-o operă unitară și echilibrată, care pare a veni în întâmpinarea urmașilor dintr-o poziție atem- porală, în unele privințe. Articularea ei într-o orientare anume sau curent este doar aparent accesibilă. Singur “academismul” rămâne cu- loarul pe care a fost înscris, dar și acesta, cu timpul, a fost reconsiderat. Relativitatea jude- căților, în fața stilului și operei unui artist, ră- mâne activă, atâta vreme cât opera în sine exis- tă. Este și acesta un motiv pentru
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
care compun tabloul, practicat de Stahi, credem că a acționat în mod restrictiv într- un anume fel prin exces, pentru comentatorul de artă. Este posibil ca acest fapt să fi contribuit indirect la catalogarea artei lui Stahi cu sintagma de „academism convins”, în aparență nelăsând câmpul deschis unor interpretări libere. Aceste titluri, listă de inventar, asociate manierei de interpretare, au putut induce privitorului și comentatorului un fel de „strat protector antiseptic” menit să nu tulbure puritatea gândirii interpretative, a realității văzute
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
în dificultate financiară, tînărul student părăsește Bucureștiul și pleacă la Iași unde, între timp, i se mutase și familia, mai exact mama și surorile, din pricina strîmtorării materiale survenite după moartea tatălui. Dacă la București școala era formalizată excesiv după normele academismului oficial, la Iași lucrurile sînt de-a dreptul dramatice. Din punct de vedere artistic, capitala Moldovei este aproape un deșert. Un oarecare Teodor Costin, specialist în felii de harbuji, și Stahi, profilat pe cozonaci și ouă roșii, puteau fi zăriți
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
deșteptat lui Ressu interesul pentru compozițiile monumentale și pentru figurile puternice, decupate pregnant prin știința exactă a desenului academist. Unde, însă, nici Laurens n-a putut să-l convingă pe Ressu și unde eșuase și Mirea, erau temele tipice pentru academism, acele refugii în mitologii moarte și în efigii seci. Spre deosebire de Stoenescu, de pildă, care coborîse din creuzetele aseptice ale aristocrației românești de la sfîrșit de secol, Ressu venea din viața reală și puțintel chiar din mediul promiscuu și suculent al proletariatului
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
niște jertfe, pentru tine!“ (Cîntecul cîtorva). O anumită pornire spre grandilocvență va ‘exista întotdeauna la autorul Aurului sterp: este rezultatul supralicitării unui procedeu, poate ingenios la origine, devenit însă manieră. Aristocratismul funciar propriu autorului a rămas fatal pîndit de riscul academismului solemn. Pe parcursul primului volum măsurăm un traseu încă incert, dar care duce inexorabil la tema predilectă, unica. Surprindem urmele simbolismului miniatural și discret, cantonat mai ales în sugestia muzicală, atracție de altfel cu totul pasageră (Muzică și Romanță); ca și
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
artă, cu postmodernismul? Este adevărat că ne-am trezit cu o sumedenie de lucrări ultrareacționare și ultra-detestabile, sub eticheta de postmodern. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, o serie de creatori, o serie de artiști care, în perioada avangărzilor "pluteau" în academismul lor și înnotau într-un reacționarism stupid și reprobabil, când s-au trezit vorbindu-se despre postmodernism, au crezut că le-a venit vremea! - "Noi am avut dreptate! Ne întoarcem la clasicism, la melodie, la forme!" În primul rând că
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
o piesă pe care a intitulat-o „Relații energetice”, a căutat să impună noțiunile de matematică pură în artă, forme ascensionale, unde și particule, într-un cuvânt, viața. Compoziția degaja la acea vreme un aer de avangardă, negând parcă violent academismul rigid. Atunci, profesorul Deliu Petroiu i-a spus simplu: „Băiete, de aici încolo poți face artă”... Își amintește de un vernisaj pentru care își intitulase piesa „Pendul”, o formă mobilă care se mișca pe o axă. Unii vedeau în creația
Agenda2005-12-05-c () [Corola-journal/Journalistic/283499_a_284828]
-
primejdios, un echilibru în dezechilibru, ca al unui acrobat care merge pe o sîrmă.Cinicul se retrage uneori cu un pas înapoi, redevenind sceptic. Analiza se obiectivează, detasându-se de "pantomima grotesca" a dezgustului ușor isteroid, înscenat cu malițioasa voluptate (un academism à rebours ). Iată-l pe Cioran în stare aproape pură, evocat și mimat: "Șunt două lucruri complementare aici, îmi spun acum. Neputința de a ne rupe de noi înșine și fascinația - dorința, oroare, opacitate - a străinătății. Mulți se rup, nu
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
deșteptat lui Ressu interesul pentru compozițiile monumentale și pentru figurile puternice, decupate pregnant prin știința exactă a desenului academist. Unde, însă, nici Laurens n-a putut să-l convingă pe Ressu și unde eșuase și Mirea, erau temele tipice pentru academism, acele refugii în mitologii moarte și în efigii seci. Spre deosebire de Stoenescu, de pildă, care coborîse din creuzetele aseptice ale aristocrației românești de la sfîrșit de secol, Ressu venea din viața reală și puțintel chiar din mediul promiscuu și suculent al proletariatului
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
barierele aruncate de Marele Anonim în calea cunoașterii, autor al unui stil elegant și metaforic, împrumutat unei întregi școli. De aceea va fi greu să accepte că el, Tao, cum l-au supranumit elevii, ar fi putut trece de granițele academismului fără a-și compromite imaginea clasicizată. Și totuși, întors cu spatele spre zonele abisalului, Blaga coboară în arenă spre a-și caricaturiza pamfletar un adversar. Cât era de inocent acesta nu ne preocupă. Orgoliul creatorului de sistem prin "trilogii", chiar dacă
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
zboruri să se-ndrepte de pretutindeni spre oriunde" (O insulă). Limbajul apare șlefuit cu o dexteritate artizanala remarcabilă, care ni-i rememorează pe Ion Pillat și Ștefan Aug. Doinaș. Dar pînă aici se vădește mai curînd o înaltă școală, un academism decît o perspectivă aptă a dezvălui fondul sensibil particular al autorului, ce-l diferențiază într-o privilegiată familie (și Ion Barbu e prin apropiere). Nemulțumindu-se a înscrie victoria spiritului, puritatea impersonala a acestuia în raport cu natura, cu obscuritatea să colcăitoare
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
sculptor care, conform propriului site (www.bolborea.ro), a primit în ultimii 20 ani, în București, ca și în întreaga țară, cele mai multe comenzi de stat. De ce, cum etc., nu se știe. Valoarea operei monumentale a lui Ioan Bolborea e contestabilă. Academismul său figurativ și lipsit de originalitate nu justifică „abonarea" artistului la cam tot ce înseamnă monument de for public din România deceniilor din urmă. Și totuși! Magda Cârneci are dreptate să se întrebe de ce atribuirea se face fără consultarea Comisiei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]
-
de propria condiție? De aici putem intra în sfera interpretărilor personale. Din acest motiv, citatul edificator de la pagina 172 ar fi fost un motto perfect pentru cartea de față. Ținută academică a interpretării este confirmată și de prezentarea grafică sobra. Academismul nu este conferit numai de statutul de lucrare de doctorat, ci și de instrumentarul analitic, care merge de la nivelul lexical la cel psihanalitic și trece în revistă cele mai importante abordări critice ale operei lui Caragiale. Dacă tradiționaliștii ar putea
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
face ostentativ dovada perfectei stăpîniri a limbajului, a convențiilor istorice, a instrumentelor și a tehnicilor consacrate bimilenar. Antropocentrismul clasico-renascentist și întregul figurativism mai mult sau mai puțin încadrabil într-o anume direcție de gîndire, sunt epuizate rapid prin intervalul dintre academism (Vitellius, doctorul Davilla) și impresionism (portretul lui Dărăscu, capetele de copii, Supliciul etc.). Însă marele examen al antropocentrismului și, simultan, declarația de război împotriva aceleiași filosofii, îl constituie o lucrare aparent minoră și circumstanțială, mai curînd o comandă practică decît
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
de critică de direcție și de direcție în cultura prezintă interes. Dar mai întâi se cuvine să notam că în noua formulă, de direcție sau nu, Contemporanul atrage mai mult decât înainte când, în ultimii ani, eșuase în atemporal și academism. Revista are acum și un redactor șef, pe dinamicul Cătălin Târlea, tânărul prozator și jurnalist care a acceptat să-i fie directorului "complice în noul proiect". Contribuie substanțial la înviorarea revistei și noii deținători de rubrici: D. Tepeneag, Ioan Grosan
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
dimpotrivă, acesta părea a fi pe deplin reprezentat doar de agramatismele și cacofoniile unui produs tipic cum ar fi, de pildă, Ilie Dobre. În aceste condiții de-a dreptul imposibile, în care stilistica personajului din sport părea definitiv partajată între academismul plebeu al lui Mircea Sandu, expresionismul grotesc al lui Mitică Dragomir și reprezentarea rudimentar-naivă a lui Gigi Becali - exemplele extreme, cel de aurolac parțial recuperat, gen Pițurcă, sau cel de retor scuturat din cînd în cînd de frisoanele iluminării, gen
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
Criticul E. Lovinescu nu poate fi însă desființat atât de ușor, cum ar vrea Camil Petrescu. Căci e izbitor să constați din toată activitatea lui E. Lovinescu (și ar fi la îndemâna oricui) că tocmai istoria literară tradițională, savanteria universitară și academismul nu i-au fost menite. Răsturnarea de percepție încercată de Camil Petrescu e total neconvingătoare, chiar dacă uneori criticul, după cum recunoaște el însuși, era cu un pas în urma poeziei noi sau a modernismului. E. Lovinescu avea capacitatea extraordinară de a recupera
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]