249 matches
-
închipuie o iubită la ușa căreia se găsește întotdeauna un cal mort, simbol thanatic, ori a cărei siluetă enigmatică se îndepărtează acompaniată de același animal. Singur (1996) dezvăluie aceeași aspirație spre împlinirea erotică. Pasta lirică e definită de senzorialitate, de acaparatorul impuls către trăire: „Poate / se-ndură și vine mai repede sfârșitul înțelepciunii: / în înțelepciune nu te cunosc” (Prin oraș). Și aici descrierile sunt aparente, neliniștea, frământările se metamorfozează în enunț gnomic: „Purtăm câte-o taină care ne-mpiedică să fim
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
precedent, mai puternic, mai „actual” decât prezentul încă anemic. Despre consistența și persistența contextului - un model de abordare Am încercat să confruntăm ideile formulate mai sus cu realitatea noastră, prin examinarea modului în care gândirea socială, convertită într-o ideologie acaparatoare, a marcat viața cotidiană a oamenilor în timpul regimului comunist și a contribuit la înrădăcinarea, în memoria colectivă, a anumitor scheme cognitive de bază ce s-au fixat și transmis, chiar după cincisprezece ani de la schimbarea regimului politic. Cercetarea noastră a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scrie îi aparține cu totul, nu este consecința vreunei influențe ori a încercării de reluare a modelelor clasice. Nu vrea să fie considerat un „nou Caragiale”, pentru că „vânează” adevăratul chip pe care îl au impostorii, parveniții, poltronii, copiii răsfățați, femeile acaparatoare și necruțătoare, cu iluzorie înfățișare angelică și bune intenții, stupizii ticăloși de tot soiul. Nu are nici măcar impresia de a fi autor de literatură satirică, deoarece nu este interesat de amuzament, ci de viața involuntar comică, căreia nu e nevoie
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
de fildeș, cu care sînt înzestrate miile de insule ale acelor mări orientale, ai sentimentul că natura a ținut să le creeze, prin această conformație a terenului, măcar aparența, dacă nu și capacitatea reală de a se apăra împotriva lăcomiei acaparatoare a lumii occidentale. Țărmurile strîmtorii Sund sînt lipsite de cetățuile impunătoare care apără intrările în Mediterana, în Marea Baltică și în Hellespont. Spre deosebire de danezi, acești orientali nu cer niciodată omagiul slugarnic al coborîrii velei gabier, din partea nesfîrșitului alai de corăbii care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
așa că, doar ca să facă față provocării, ar fi acceptat să meargă. Dar deja stătuse mai mult de două săptămâni fără medicamentele Împotriva crizelor. Iar avertismentele apăruseră deja: lumini puternice, mirosuri inexistente și În ultima vreme era din ce În ce mai obișnuit cu senzația acaparatoare că este tras Înăuntrul pământului, că mintea i se strânge, ca și cum el se micșora, dar devenea mai greu, țâșnind Înapoi din mijlocul pământului spre cosmos. Și avea acea premoniție a disperării care Îi absorbea toată puterea și concentrarea necesare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
intrare măsurară fisele cu sunet de cremalieră. Uruitul de bizon al trenurilor. Sammler voia să călătorească singur. Feffer nu era În stare să se dezlipească de el. Feffer nu voia să tacă. Ce Îi trebuia lui era să fie mereu acaparator, radiind de interes proaspăt. Și, bineînțeles, din cauză că-l respecta Într-atâta pe Sammler trebuia să facă Încercări sau să insereze mici note sau aluzii lipsite de respect, puțin pe ici, un pic pe colo, neobrăzări, familiarități, insinuări, explorând după ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ghidale și ai lui acolo, în țara de peste Mare. A plecat și mi-a lăsat un timbru mare, un fel de coliță din Africa Ecuatorială. Un fluture mare, policrom, cu aripi larg desfăcute, îmbrățișând parcă vaste spații, într-o nesfârșită sete acaparatoare. Părea că plutește fluturele acela, așa cum stătea răstignit în petecul de hârtie zimțată. Frumusețea timbrului era însă alta, stranie, neobișnuită. Dacă răsuceai petecul acela de hârtie, lăsând ca lumina să-l atingă ușor, ca un fel de mângâiere, uriașul fluture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aplecîndu-se peste Dacia ruginită și înconjurînd cu acele lor cafenii blocul de plexiglas în care dormea burta enormă a sintetizatorului, deopotrivă cu cei doi specialiști japonezi, care începuseră să chelească. Zi și noapte, muzica mugea și vuia, vibra și tiuia acaparator. Saxofonistul și Elena lui ocupau vila de metal și sticlă care fusese ridicată pe fundațiile fostului bloc. Înconjurați de puternicul miros de ozon, trăiau liniștiți, începură să-și dea seama că îmbătrînesc când își căsătoriră băiatul. Profesorul era recunoscut ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de melodioase ca o secreție otrăvită împotriva oricărei agresiuni. Era de-ajuns să se prefacă a-l lovi ca să mai audă încă o dată muzica fără de care nu mai putea trăi. Cu cât agresiunea era mai puternică, cu-atît muzica devenea mai acaparatoare. Ani în șir, practic până la sfârșitul vieții sale, saxofonistul profită, vicios, de această descoperire. Ca să mărească efectul muzicii, el încercă pe rând să-l asfixieze, să-l pârjolească, să-l opărească, să-l dinamiteze, să-l electrocuteze, să-l iradieze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răzbunare asupra mamei lui, pentru că aceasta i-l preferase întotdeauna, în chip atât de vizibil, pe George. La rândul său, George, deosebit de nefericit în acea perioadă din viața lui, își pregătea și el răzbunarea asupra lui Alex, pentru dragostea ei acaparatoare și nedeghizată. Alex, care se vedea pe sine ca o luptătoare, se simțea singură, amenințată, respinsă. Tom a fost cheia, darul picat din ceruri, noul obiect al dragostei. (Alan îl adusese în brațe pe Tom la Belmont și copilul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu doar mâna, răsucindu-ți-o cu palma în sus, ci tot antebrațul, de la cot până la încheietură, cu ambele mâini, parcă nu cumva să-ți scape, înfrângându-ți împotrivirea, și ți-l trage spre el și mâna-i mare și acaparatoare lunecă palpând, palpând lacom pielea, mușchii, adâncul mușchilor, apropiindu-se de dosul palmei când împotrivirea îți era deja înfrântă. Era ca un fel de magie. Dar care îți și întorcea stomacul pe dos. De aceea nu l-am lăsat să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
alertă. Dar acele experiențe nefericite de-or fi fost cu adevărat îi dăduseră în același timp și o anumită agresivitate; ce-i drept, moderată și amară. Înalt și musculos, dar nu prea adunat, blond-suspect, cum ziceam, avea mâini mari și acaparatoare, parcă bătucite de munca câmpului, când în realitate el trebuie că niciodată nu pusese mâna pe vreo unealtă de lucrat pământul. Era intelectualul boem. Adică omul nepotrivit la locul nepotrivit și la momentul nepotrivit. Științele exacte de care era înconjurat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doi versanți inseparabili, scrisul și lectura) nu-mi ocupă și mie cea mai mare parte din timp, că nu se infiltrează, de fapt, pe sub tot ceea ce fac sau că nu-mi dau seama că scrisul nu poate fi altfel decât acaparator. Motiv pentru care mi se pare mai necesar (și mai realist, într-un fel) să fac eforturi în direcția opusă și să cultiv cât mai mult viața în dauna obsesiei - pentru că, inevitabil, odată ce te-ai apucat de el, scrisul devine
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
vertebrată, dar îmi dau acum seama că ești un crustaceu. O să te simți bine alături de protestatari pentru că și ei sînt crustacee. Acum o să mă întrebi ce sînt crustaceele, așa că o să-ți spun. Crustaceul nu este o simplă masă conștientă și acaparatoare, ca lipitoarea sau buretele. Are o formă specială. Dar această formă nu se susține printr-o coloană vertebrală, ci se datorează unei carapace nesimțitoare care conține fiara. Scorpionul, homarul și păduchele aparțin acestei clase. Apoi zîmbi uitîndu-se la whisky-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o descoperea. „Ești de mult o femeie coaptă“, îi zicea maică-sa, „dar umbli cu capul în nori“. Cum era o femeie coaptă? Ca norul de ghalian al acelora care fumau ierburi cu opiu: dens și dulce ca o melasă, acaparator, obsesiv. Sebas o alinta ca pe o copilă, pe când ea îndrăgise nerușinarea. Era sigură că nici fiu-său nu se pipăise așa cu vreo fată, precum ei doi în depozitul de cașmiruri. Era magazinul mătușă-sii, cu care devenise complice
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
amețeală plăcută să te desprinzi de la pămînt, să te înalți, ce certitudine a plutirii... iar cu vaporul, imensitatea apei și a valurilor care clipocesc pretutindeni în jur, legănarea ușor de trecut cu vederea în fața întinderii nesfîrșite de apă... sau viteza acaparatoare a schiurilor, a săniei, incomparabila adrenalină depășită doar de saltul cu parașuta... întotdeauna mi-am dorit să zbor cu deltaplanul, mai ales după ce am avut experiența de a fi dus de parașută și a ateriza după ce spațiul dintre cer și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Lupta lui pentru descoperirea unor utilizări și mai inventive ale gunoiului din gospodărie- mândria lui Jake și a redacției La Gunoi! era să scoată afară un singur sac negru de gunoi pe lună - era, așa cum a descoperit Alice, o modalitate acaparatoare de a petrece liniștitele seri de la țară. Amândoi confecționau brelocuri din inelele vechi de la perdelele de duș sau îndreptau spiralele metalice de la caiete, transformându-le în umerașe. — Spiralele de la un caiet de dimensiuni normale au până la aproape trei metri lungime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
igienică și decorate cu panglici făcute din pungile sclipitoare de chipsuri. Dar părinții ei ar fi trebuit să le aprecieze, se gândea Alice supărată. Era datoria lor morală. Oare ei nu realizau cât de egoiști erau perpetuând o cultură materialistă acaparatoare și fără sfârșit care sufoca încet planeta, ducând-o în pragul morții? Alice s-a decis că atunci când va veni clipa să-și despacheteze cadoul se va bucura teribil la vederea brățării făcute din șireturi vechi, pe care soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
căsătorească și să facă și nunta tot în primăvară. - Mă voi gândi la propunerea ta! Tu poți să-ți construiești casa, și așa este în interesul tău, că nici o femeie nu va sta cu părinții tăi, mama ta este foarte acaparatoare și cicălitoare. - Da, este adevărat, nicio fată pe care am adus-o în casă, nu i-a plăcut, toate au plecat după puțin timp. Pe tine nu vreau să te pierd! Ajunși acasă la Frusina, Petre opri sania în poartă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
vârsta lor, nu aveau șansa să cunoască femeia indiferent de vârstă și de aceea îi asaltau. Bărbații se iau după criterii greșite și de multe ori suferă inutil, de aceea trebuia să înțeleagă că femeia este stăpână cu blândețea ei acaparatoare< astfel ciclul se închide perfect. Doamna Schwartz a trăit singură, tristă însă mereu optimistă, a avut un idol care îi ocrotea existența și o lumină generatoare se revărsa în jurul ei. Amicul lui, Gigi nu a devenit gigolo, deși era frumos
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de plăcere, de tandrețe. Căderea este dulce pentru că ea este o probă de dragoste. Cufundarea este Întăritoare pentru că ea ilustrează existența unei pasiuni incontrolabile. Figura catastrofei se transformă, astfel, printr-o abilă răsturnare de perspectivă, Într-o figură a crosului acaparator, totalizant: o figură a paroxismului pasiunii erotice. 7. A doua figură a crosului curtenitor de tip Conachi, Văcărescu (Ienăchiță, Alecu) este aceea a vasalități (domnei, donnoi, cortezia din poezia trubadurescă). Rougemont o pune În legătură cu erezia Catharilor și dogma „Bisericii Amorului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nemulțumite, fiecare cerând respectarea „vechilor hotare”. După cum am văzut deja, cei mai nemulțumiți erau răzeșii surăieni, locuitori din fostele sate Țigăneii și Sineștii, dar și unii țărani din Umbrărești, ei reprezentând memoria vie a vechilor hotare încălcate acum de către boierii acaparatori de moșii. Am citat cazul din 13 februarie 1836, când arendașul Torceștilor, Gavril Dodan, încunoștiința printr-o scrisoare pe stăpânul moșiei, Mihalache Cantacuzino-Pașcanu despre faptul că „un număr tare mare de oameni răzăși din Suraia [...] au tras o bucată de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
e o nebunie trecătoare, la fel ca și dragostea. Teoria inteligenței modulare se pliază foarte bine pe dinamismul afectiv. Ipohondria e o feudă de iraționalitate, Închistată Într-o personalitate normală. Un atac nervos e ca un scurtcircuit. Dată fiind puterea acaparatoare și perturbatoare a pasiunii, o condiție obligatorie pentru uzul rațional al inteligenței pare a fi ataraxia sau apatheia, suprimarea dorinței. Am văzut deja că acest lucru nu e adevărat. Până și cel mai strict budist care se străduiește să elimine
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de auto-generare. Cea mai spectaculoasă modificare pe care a promovat-o a fost de natură discursivă. La doar câteva zile după prăbușirea dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, elogiul necondiționat al regimului dispărea fără urmă din școli. În locul său se instala, la fel de acaparator, un blam total, extins asupra întregii perioade comuniste. De altfel, dincolo de nevoia unei negări în bloc, a existat și o senzație acută de neputință 2. Domina convingerea că această perioadă nu a fost studiată de istorici "în mod obiectiv", pe
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
intersectează în George Vulturescu tumulturi, fulgere și note de reculegere. Pragul dintre introspecție și exteriorități, dintre Eu și Lume, dintre imanent și transcendent, prag schimbător de la o stare la alta, e semnul unei personalități difluente în acțiune. Un Ego polarizant, acaparator, puternic, se zbate spectaculos în perspectiva aventurii fără sfârșit. Carnavalesc și tragic se întrepătrund. Mișcându-se în planuri stilistice eterogene și înaintând în iluzoriu, poetul, un postmodern, așteaptă crispat versul salvator. Nu timpul, nu iubirea, nu Marea Trecere ocupă prim-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]