1,238 matches
-
aici nu era bine? se întreba. Ai treabă, te urci în tramvaiul cu cai la Tarapana și până la prânz te-ai și întors înapoi". Stăpânea. Împrejur numai amărâți, se uita la ei cu milă, n-avea ce le face. Chirică acarul ședea într-un fel de magazie de scânduri prin care bătea vântul. Venea seara rupt de șale de la muncă, se mai dregea cu un rachiu. Avea ochii în fundul capului, tușea a doagă, sec și adânc, îl mânca un vierme pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o duminică la plimbare, să mai petreacă și ei, că erau tineri și viața trecea, și nu înțelegeau nimica. Dar când îl vedea pe Chirică cât e de amărât, și pe Matei, și pe ceilalți, îi trecea cheful de petrecere. Acarul nu mai scăpa de belele. Iar i se îmbolnăvise un copil. Tot la Stere venise să ceară. - Ajută-mă, domnu Stere, nu mă lăsa... Cârciumarul, mai strîmbîndu-se, mai închizînd ochii, 1-a ajutat. De fier să fi fost, și nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atârna un drapel alb, de mort. Îl aducea un bătrîft din capul Griviței, îl lega cu sârmă în ostrețele gardului și pleca. După trei zile se întorcea, îl desfăcea, fl punea pe spinare și-l cară înapoi. Asta însemna că acarul rămăsese cu un copil mai puțin. Casa lui era plină de rude. Odăile miroseau rânced a moarte și a lumîriări scurse. Chema un preot, care citea, și-și ducea mortul la cimitir într-o căruță goală. Copiii ceilalți plângeau lângă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de la mama... - Io ți-aduc țuică... - Bine, se învoia ăl mare. Întâi u jura pe toți: - Să moară mă-ta, Petre, că nu spui la nimeni? -Să moară! - Să moară mă-ta, Naie? - Să moară! Și se întorcea către fetele acarului: - Iar voi, amărâtelor, dacă suflați ceva, dă benga-n voi! Dacă te uitai la el, nu-l bănuiai. Era un băiat bălai, blând după priviri. Avea o voce subțire, de fată, parcă nu mânca decât miercurea. Se scărpina într-una
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șorțuri, și desculți nu se făcea să-i trimeată să învețe. Chirică de unde să scoată bani pentru ale lui? Pe lângă casă le ținea cum putea. Nu trebuia șorț și încălțăminte. - Le dăm noi! făgăduiseră învățătorii. Numai să vină la școală. Acarul clătina din cap și mormăia pentru el: - Le dați pe dracu, parc-ați fi niscai pricopsiți și voi! 124 , Spiridon avea o liotă de băieți. Nevastă-sa i-a spălat, i-a dichisit, i-a cârpit și i-a trimis
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
omul cu oltenii într-o dimineață. Câinele, câine, dăduse prin gardul de mărăcini și răscolea brazdele. Pândarul de sus, poc! cu pușca de sare, drept în pulpa dulăului, care a luat-o de-a dreptul prin roșii, chelălăind, până acasă. Acarul lipea o cratiță în curte. Cam aprins, că era la începutul săptămânii și el se grijea lunea la Stere, să-i meargă bine. Când și-a văzut câinele cu sângele baltă sub el, -lau apucat dracii. Animalul își Ungea rana
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
focurile. În odăi rămăsese un frig ascuns și un miros de putregai. Pereții nu mai prindeau varul, care se fărâmița și cădea. Cârciumarul își spoise casa pe afară, să nu se mai cunoască urmele prăpădului. - Uite ce face banul! spunea acarul lui Spiridon. Parcă pe casa lui n-a plouat! Și privea la odăile lui. Acestea aveau pe afară dungi albăstrii ca floarea de oțet, deschise pe margini și întunecate spre pământ. Când dădu zăpada, bălegarul proaspăt îngheță și pervazele se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care venea în contradicție totală cu poziția oficială și categorică a propriilor autorități. Singura modalitate de salvare "găsită" în acel moment, atât față de partea română, cât și față de cea coreeană, a fost să dea vina pe interpret (au și ei acarul lor) și să îi "convingă", atât pe președintele Ceaușescu, cât și pe cei care îl însoțeau, sau cel puțin să le lase impresia că o asemenea "problema" nu a existat decât în capul interpretului. După întrevedere, oaspeții au fost invitați
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
un om de încredere sau chiar un indiscutabil șef de sindicat, dacă o să rămână și mai departe tot așa de încredere". Și pentru scroafa asta cu nasul pe sus, de colo de jos, eu n-aș fi bun nici măcar de acar. Muierii ăsteia ar trebui să i se vâre prin gaură o grenadă în hoit și bumm... DOAMNA KOVACIC: Ajunge cu expresiile astea nelalocul lor despre femei, pentru că bineînțeles că și eu însămi trebuie că sunt o femeie, care are o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un procedeu din Roșu și negru, carte pe care nu o citise. Personajele din Groapa lui Eugen Barbu nu prea pun mâna pe o carte. Excepție face „studintu” Procopie care citește cărți grele, incompatibile cu Veta, fata gazdei sale, un acar. Ea are o colecție de romane cu Paturel și Rocambole. În final, Veta se îndrăgostește de Procopie „că prea citește”. Asta îngrijorează familia fetei care îl îndepărtează diplomatic pe intelectual, măritând fata cu un feroviar de-al lor, ca să nu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
și în mod excepțional chiar trei la examenul respectiv. Haralamb Gugui nu se poate mândri decât cu cele patru clase terminate inițial, clase care mai târziu au fost completate până la opt, fiindcă așa era „indicația”. Este absolvent al școlii de acari, frânari și manevranți de vagoane, pe care a terminat-o printre primii (făcuse guturai cu vreo două săptămâni mai înainte de terminarea cursurilor și când dăduse el gata guturaiul, ceilalți terminaseră școala). Devenise cu timpul scriitor de vagoane, funcție care deși
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în străinătate, în cu totul alt domeniu decât în cel în care m-am pregătit inițial și sunt chiar mulțumită. Tatăl meu însă, care a lucrat toată viața la căile ferate ca macagiu sau, mai pe înțelesul tuturor, ca simplu acar, a murit nu demult total nedumirit. El compara situația postbelică a țării cu a unui tren care a deraiat de pe linie, însă știa din experiență că, întotdeauna, după ce se fac reparațiile necesare, trenurile, care au luat-o razna, sunt repuse
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mine jos Și mi-a șoptit mângâios: Vezi clădirea cea mare? Nu aia! O văd. Ei bine, acolo e Baia. Despre substituirile realului cu fantasticul, în mai toate colajele lui Dimov, vorbesc Istoria lui Claus și a giganticei spălătorese, Povesta acarului și a miraculoasei călătoare, O dimineață în curte, La cinematograf și nu numai. Încălzit, regizorul de spectacole uită ca, din când în când, să stea în loc, să cate îndărăt sau să privească înainte. Ce contrast, bunăoară, între Bacovia, un performeur
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sunt lași. Cu destinul nu te poți lua la întrecere. El oricând poate da șase-șase. Nu orice popor și-a putut concentra destinul în fulgere. Biografiile mărunte au fost semnate de hazard. Celelalte sunt create împotriva lui. Destinul - un discreționar acar al șanselor. Viața - această sublimă coridă dintre om și destin. De rumeneala vieții sunt responsabile și zarurile clipei. Timpul se teme de piramide, iar destinul de Oedip. ISTORIE În abatoarele istoriei sângele intelectual a avut cea mai teribilă bursă. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aspirinei, se găsește în florile unei plante al cărei nume latinesc este Spiraea ulmaria. Pentru a se distinge substanța naturală de cea preparată prin procedee chimice, s-a format cuvântul Aspirin de la radicalul spir al cuvântului latinesc, cu ajutorul prefixului grecesc acare înseamnă „fără“ și al sufixului savant -in (existente și în alte cuvinte similare, cf. germ. Anilin). Cuvântul a devenit internațional. Bivuac are, la originea îndepărtată, termenul germ. Beiwache, care avea la bază cuvântul german elvețian biwacht „patrulă suplimentară de noapte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
-și ducă la bun sfârșit misiunea asumată cu spirit de sacrificiu, Pamfil este "răzbunătorul așteptat"79, neînfricat și incoruptibil. Lumea pentru care luptă este, însă, idealizată și idilizată: singurele ființe demne de o soartă mai bună sunt Safta, Filoftia și acarul Păun, personaj care amintește de "bietul Pim-Pim" din caragialiana Cronică fantastică. Ca și acel "nenorocit chinez care sosește asudat și gâfâind cu o hârtie în mână și năvălește pe scara principală a Casei Justiției [...] în toate diminețile"80, acarul Păun
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și acarul Păun, personaj care amintește de "bietul Pim-Pim" din caragialiana Cronică fantastică. Ca și acel "nenorocit chinez care sosește asudat și gâfâind cu o hârtie în mână și năvălește pe scara principală a Casei Justiției [...] în toate diminețile"80, acarul Păun este victima-simbol a sistemului juridic absurd și corupt, care îl învinuie cu paradoxala justificare: "Ai dreptate, dar n-ai drept"81. Toți ceilalți reprezentanți ai norodului, fie din lumea săracilor, precum mahalagioaicele murdare ca Manda sau bețivi perfizi ca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
versul clasic compun poeme muzicale orchestra din sufletul meu repetă în fiecare seară alăturarea cuvintelor pereche aduce muzicalitate face în ciudă afonilor lumii da rima este rădăcina poeziei nu va muri niciodată ațâță imaginația celor îndrăgostiți prin gări abandonate de acari sub lacrimile colorate ale semafoarelor dar din când în când scriu versuri albe tocmai pentru a nu uita vreodată cât de frumos se împerechează rimele sub ochii încercănați ai poeților din alte timpuri 31 mai 2011 Povestea unui alt început
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pumni peste capacele sigilate ale sicrielor pe urmă îl întreabă pe dumnezeu ce mai înseamnă o revoluție dar primesc răspunsuri vagi din partea autorităților 24 iunie 2011 Terminus timpul își trăsese răsuflarea în gara aceea odată cu ultima locomotivă scoasă de pe șine acarul păun fusese decorat sub privirile indiferente ale notabilităților umflase pieptul cu mândrie schimbase macazul protocolar pentru ultima oară pe șinele ruginite circulau doar amintirile niciuna nu m-a luat cu ea am rămas acolo fără bilet de peron ca un
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
păun fusese decorat sub privirile indiferente ale notabilităților umflase pieptul cu mândrie schimbase macazul protocolar pentru ultima oară pe șinele ruginite circulau doar amintirile niciuna nu m-a luat cu ea am rămas acolo fără bilet de peron ca un acar păun împietrit în timpul unei ture nesfârșite 25 iunie 2011 Aș vrea să nu mă uiți... Aș vrea să nu mă uiți nici dincolo de moarte, Când nu voi fi cu tine să-ți pară că vorbesc Cu același glas, iubito, puțin
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ninsorii. Eu sunt cotidianul gest excentric, Profund, imperturbabil și integru, Atras de filmul vechi, în alb și negru, Supus, acid, normal sau egocentric. Eu sunt un sentiment de libertate Și chiar o coamă-n vânt, dacă e cazul, Un alt acar Păun, când schimb macazul, Bodegă, cimitir, maternitate. Eu sunt până-n străfunduri om de lume, Iubesc beția ca pe-o împlinire A unei vieți, cu tot cu-mpleticire, Cu tot cu mahmureală și cu glume. Eu sunt alcătuit din mii de șoapte, Erou cu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
eu revin, la o adică, Îmi fac curaj cu cea mai mare frică, Prin lamentări, proiecte și demersuri. Eu, permanent, refuz să plec grumazul, Deși o spadă grea, constant, mă taie, În schimb, trăiesc la mine în odaie Ca un acar Păun, iubind macazul. Eu, ideal, nici nu plătesc impozit Spre-un stat bolnav, atins de metastază, Tratez chiar criza asta cu emfază Și-mi inventez, prin vise, un depozit. Eu, singular, reconstruiesc palate, Cuvintele se leagă prin cuvinte, În mine
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
acestă linie au avut oprire la Jimbolia, cu o singură excepție: garnitura în care se afla fostul rege Carol II, la plecarea sa spre exil după abdicarea din septembrie 1940. Acesta era așteptat de legionari, fiind salvat de gestul unui acar (stins din viață acum câțiva ani). Locomotiva acelui tren se păstrează în prezent la Sibiu. De asemenea, ne povestește despre istoricul celeilalte gări din Jimbolia, Rapova (acum părăsită), construită în anul 1866, cu un rol extrem de important în transportul de
Agenda2006-13-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284910_a_286239]
-
Un miner are aur. Manea ne ia mure. 20. Despărțiți în silabe cuvintele: armean; neam; nimenea. 21. Scrieți cuvintele care reprezintă fiecare desen: 16 22. Schimbați ordinea literelor din cuvântul „rac” și formați cuvinte noi. 23. Transcrireți cuvintele: cam, cum., acar, carne, urca, mic, munca, nimic, inamic, camera, crai, crainic, macara, mecanic, canar. 24. Alcătuiți propoziții din cuvintele: a. carne, ia, mama; b. mic, am, arc, eu, un. 25. Separați prin linii cuvintele din șirurile de litere de mai jos: Nicuarecarcucai
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
vreo patimă sau viciu, doresc să se îndrepte, să se salveze de la pieire, dar n-au suficientă voință, ci amână tot mereu revenirea pe calea cea bună. În apropierea unei gări într-un canton de-al C.F.R.-ului trăia un acar cu soția și fetița lui, care împlinise 9 anișori. Acarul avea patima beției; nu rareori fetița îl văzuse pe tatăl ei venind acasă pe două cărări, ba mai mult, când lua salariul, jumătate îl cheltuia pe băutură și când ajungea
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]