65,481 matches
-
cu inscripția ATENȚIE FRAGIL, "și mă-ndrumă spre viața veșnică, amin" - rochiile atârnate în semiîntunericul Dulapului. De atunci Dulapul mă atrăgea în el, era marea pâlnie în dormitorul nostru. La început ședeam în el după-amiezile târzii, când R. lipsea de acasă. Mai apoi făceam dimineața doar lucrurile cele mai trebuincioase, cumpărături, punerea în funcțiune a mașinii de spălat, dădeam un telefon și intram în Dulap, închizând pe tăcute ușa după mine. Înăuntru nu avea nici o importanță ce parte a zilei este
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
de la brîu în sus, în chiloți și desculț taie fetei lui de 11 ani imaginea de pe ecran în care apare un bărbat gol de la brîu în sus etc. Înțelegeți cu ce autoritate! Dar mai este ceva: cînd părinții nu sînt acasă, ce fac puberii și restul minorilor? Îi așteaptă să vină ca să le dea permisiunea? Sau se uită pur și simplu la un film interzis? În plus: de unde să știe părinții ce urmează să apară pe ecran într-un film ori
Bulina roșie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14914_a_16239]
-
că m-am oferit și eu să-i conduc până la tren, În ciuda oboselii, dar cu un scop secret. Aflasem că venise la Drăgășani circul și În sinea mea m-am gândit că este cea mai bună ocazie să scap de acasă să ajung la circ. Drumul la Zăvideni Îl cunoșteam, că mergeam deseori cu Săndel al Venuței lui Gheorghe Costeanu la scăldat și pescuit la Olt. Deci, am plecat peste dealuri, uitând de oboseală. Ce drum greu!, dar până În dealul Oltului
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
drum! A venit trenul și m-am urcat și eu În el spunându-i lui Florel că merg și eu la Drăgășani, că mai bine vin pe jos pe șosea decât peste dealuri, că se poate Înnopta până a ajunge acasă și mă pot rătăci prin păduri. Atunci Florel a plătit și biletul meu, care costa 7 lei până la Drăgășani și mi-a zis să-mi păstrez banii mei să-mi cumpăr dulciuri. În tren, le-am mărturisit scopul meu ascuns
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
născut și purta alte discuții Între adulți. Asta era atracția cea mai mare În afara circului, am admirat tot ce era acolo și m-am hotărât ca imediat, la primul spectacol, să intru să-l văd, ca să pot pleca mai devreme acasă. Dar mă frământa o Întrebare - cum ajung acasă atâta drum și ce mănânc, fiindcă Începuse să mi se facă foame. La intrare se ridică o perdea când intrau oamenii la spectacol, m-a furat miracolul circului din interior, numai ce
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
era atracția cea mai mare În afara circului, am admirat tot ce era acolo și m-am hotărât ca imediat, la primul spectacol, să intru să-l văd, ca să pot pleca mai devreme acasă. Dar mă frământa o Întrebare - cum ajung acasă atâta drum și ce mănânc, fiindcă Începuse să mi se facă foame. La intrare se ridică o perdea când intrau oamenii la spectacol, m-a furat miracolul circului din interior, numai ce puteam „fura” prin perdea, ajung la ușă, scot
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
Îi cultivau pământul În sat, așa că ne cunoșteam bine. - Ce faci Valeriule? De unde vii la ora asta? - De la Drăgășani. - Măi, măi, da ce afaceri avuseși tu la Drăgășani? - Nimic, fusei la circ, i-am răspuns eu mândru. - Și acum mergi acasă la Glăvile? - Da, da, acasă. - Bine, vino la mine și te odihnește puțin și apoi mergem Împreună, că am și eu o treabă la Glăvile. Ce noroc pe mine, că eram tare obosit! O Întâmplare cu Emilia merită povestită: Odată
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
așa că ne cunoșteam bine. - Ce faci Valeriule? De unde vii la ora asta? - De la Drăgășani. - Măi, măi, da ce afaceri avuseși tu la Drăgășani? - Nimic, fusei la circ, i-am răspuns eu mândru. - Și acum mergi acasă la Glăvile? - Da, da, acasă. - Bine, vino la mine și te odihnește puțin și apoi mergem Împreună, că am și eu o treabă la Glăvile. Ce noroc pe mine, că eram tare obosit! O Întâmplare cu Emilia merită povestită: Odată, când a venit Emilia pe la
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
dat în situația de a �opta" între ocupația turcească și unirea cu catolicii. în ajunul căderii Constantinopolului, trimișii la papalitate ai ultimului împărat au acceptat și semnat formal la Florența unificarea celor două biserici creștine sub conducerea suveranului pontif. Dar �acasă", în Bizanț, acordul a fost respins de ierarhii ortodocși, fie din teama de a pierde privilegii ori structuri, fie din amintirea unor �cruciade" care s-au transformat la Constantinopole în războaie de jaf (recent, suveranul pontif a cerut scuze istorice
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
aliat al rebelilor, de oriunde vor fi fost ei. Exprima o componentă eroică și una sacrificială. Bănățenii nu au încercat să-și revendice nici un scriitor de limbă germană care a avut, prin părinții, bunicii, rudele, prin tinerețea lui, prin ,,întoarcerile acasă", legături cu Banatul. Despre prezența timișoreană a bunicului lui Musil se știu puține, despre înaintașii lui Trakl și mai puține. Lenau este revendicat cu extraordinară energie de oamenii locului fiindcă, pe de o parte, e implicat în fenomenul Eminescu, pe
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
la Ministerul Justiției toate manuscrisele lui Marin Preda, ridicate din biroul său de la Cartea Românească imediat după moartea scriitorului. Copistului, despre care Darie Novăceanu ne asigură că avea un ochi exersat, îi atrage atenția Jurnalul foarte intim și-l ia acasă pentru o noapte, a doua zi, cînd să-l pună la loc, constată că hîrtiile lui Preda au fost ridicate. Pentru a nu fi acuzat de cine știe ce, copistul rămîne cu jurnalul lui Preda. După un timp îi oferă acest jurnal
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
asemenea transcriere, asta s-a întîmplat la vreunul dintre sediile Securității, nu la Ministerul Justiției. Și am toate motivele să mă îndoiesc că o persoană căreia i s-au încredințat manuscrisele lui Preda spre copiere nu putea face ore suplimentare acasă, pentru a le citi și expertiza cît mai rapid. Poate că dl Novăceanu, cu dactilograma sa, s-a lăsat păcălit de acel cineva care i-a încredințat-o, luînd de bună autorecomandarea acestuia că lucra în Ministerul Justiției. Dar, dacă
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
un pietroi și o funie și, după ce s-a întunecat de-a binelea, am scos cadavrul în grădină, i-am legat picioarele de pietroi și l-am aruncat în fîntînă. Mi se luase o piatră de pe inimă. M-am întors acasă și, vreme de cîteva zile, m-am temut ca nu cumva să fi aflat cineva ceva sau să nu fi băgat de seamă vreo schimbare, dar cum nimeni nu mi-a spus nimic, m-am liniștit. Asta e pricina pentru
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
să se închidă automat. Nu cunosc nici o umbrelă care să se deschidă și să se închidă automat, pentru a satiface cerințele ambelor grupuri. După cum spuneam, aveam la mare prețuire umbrela aceasta, încît o strîngeam cu mare grijă și, la întoarcerea acasă, după ce se-ntîmpla să o ud într-o zi ploioasă - lucru inevitabil, de altminteri - obișnuiam să o las deschisă, pe hol, ca să se usuce. S-a-ntîmplat ca mai mulți prieteni să ne dăm întîlnire într-o zi pentru a lua masa împreună
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
și m-am întors ca să las bastonul și să iau umbrela. Am plecat așadar cu umbrela, dar, înțelegînd cît de ridicol și de absurd era un asemenea artefact, am fost tentat să mă întorc din nou și să îl las acasă; în cele din urmă a biruit însă acea putere misterioasă care pusese stăpînire pe mine și am luat umbrela. Prietenii mei n-au încetat nici o clipă să se amuze pe socoteala mea, din pricina precauției mele excesive, iar eu am răspuns
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
împlinit în eleganta Sală Festivă a Primăriei din Sighișoara, o bijuterie a Rococo-ului vienez târziu de sfârșit de secol XIX, sală străjuită de două imense candelabre de cristal. Bach și Mozart, și Haydn, și Beethoven sunt aici la ei acasă, iar muzica lor se află pe mâini bune, este îngrijită de talentul și priceperea muzicienilor care, iată, an după an, revin la Sighișoara sub semnul marilor valori ale culturii europene, ale culturii locului, sub semnul înțelegerii, al comunicării. În adevăr
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
proastă e că în România nu contează imaginea internațională - decât dacă ești sportiv... Așa se explică de ce plusurile la capitolul extern nu i-au adus beneficii în planul luptei politice interne. Petre Roman are disperată nevoie de-o trambulină aici, acasă, iar Ion Iliescu e neîntrecut la acest capitol. Pe de altă parte, președintele însuși intră într-o altă etapă biografică. Nimeni nu știe cum va arăta cariera lui după plecarea de la Cotroceni. Va redeveni șeful P.S.D.R.-P.S.D-ului
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
Fără să fie frivol, Radu Cosașu reușește performanța de a povesti această alienare a adolescentului întru comunism ca și cum ar fi vorba despre alienarea firească a pubertății care și-a găsit din întîmplare un debușeu ideologic. Acest adolescent va fugi de acasă, își va îndurera familia cu o cruzime greu de închipuit, va veni incognito la înmormîntarea tatălui și va trăi de bunăvoie în promiscuitate în numele comunismului. Dar la fel de bine o putea face în numele eliberării sexuale dacă ar fi trăit în America
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
și tînărul revoluționar care trebuie să vorbească limpede și sincer, între relațiile ambigue cu mătuși și relațiile cu tovarășe care îl invită în sînul familiilor lor la fel de revoluționare, între tabieturi și gărzi de noapte la sediul organizației, între sfaturile de acasă și înțelepciunea "bătrînilor ilegaliști". Printre toate astea curge o viață de om care își savurează retrospectiv normalitatea bine ascunsă printre gesturi radicale. Nu există propriu-zis niciodată o morală, deși cititorul face inevitabil propria sa morală citind despre viața și mai
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
nu mai știam când și unde mă aflu. Ceața de catifea a ochilor mei obosiți s-a ridicat și a devenit rouă. M-am plimbat încet (între orele 20-23) prin Saint Germain, Rue du Bac, Rue des Pyramides și până acasă - purificat. < 2 iulie 1970 > Nimic mai bun decât să fii tu însuți. - când singura ta salvare ești tu - atunci aceasta este într-adevăr forța ta imensă (când este unică - prin dezamăgire și disperare - ea devine semeție de neînvins). Peste toate
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
sub mîinile noastre și uniformele cu pătrățele ni se umpleau cu pulberea moale. Cea mai frumoasă și mai veche amintire din fișierul cu gesturi pierdute este însă dintr-o dimineață de grație cînd, în loc să mă duc la grădiniță, am rămas acasă cu două plăpumărese. Era iarnă, și masa din mijlocul camerei era în întregime acoperită de apele ondulate ale mătăsii vișinii. Femeile își vedeau de treaba lor, tăiau, potriveau și coseau cu gesturi uriașe viitoarea plapumă, în timp ce eu îmi vedeam de
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
s-au pictat flori și animale desenate din memorie, au trezit în mine vise și dorul de a răsfoi albume, dorul de a desena și pune cuvinte, unele după altele, pe o simplă foaie de hârtie. Renè s-a întors acasă mai târziu, cu o expresie străină pe față. Un om cu totul străin, mi-am spus, un ego nou, care vrea să lupte și să ia conducerea, să strivească celelalte ego-uri esențiale, cele cu care eu sunt obișnuită de ani
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
A fost o zi în care n-am vorbit cu adevărat cu nimeni, vocea s-a ascuns, vocea s-a stins. Mă auzeam spunând lucruri convenționale, forme abstracte ale limbii, carcase fără măduvă, un simulacru de limbă. M-am întors acasă rănită în adânc, am luat lexiconul suedez și l-am citit din nou ca pe un roman psihedelic, atunci am auzit cum cântă lexiconul din propriul lui gât, ca un laringe enorm, dându-mi și mie pofta limbii adevărate, spălată
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
de la restaurantul chinezesc e foarte prudent, refuzând să facă vreun comentariu la ceea ce s-a petrecut la Beijing. Se așteaptă în Vest noi valuri de exilați. Stăm cu Birgitta până la ora douăsprezece noaptea, mutându-ne de la restaurantul chinezesc la noi acasă. Frumusețea nopții și liniștea schimbă brusc atmosfera din noi și din jurul nostru, dând lumii o strălucire care nu ține cont de băi de sânge și destructivitate, ca și cum tot mersul lumii ar fi sub controlul unei forțe care consideră neliniștile noastre
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
mulțimea drumurilor făcute la București pentru a se milogi să ne alăturăm lor. Din contră, Andrei Pleșu, Adrian Severin și Geoană s-au îmbolnăvit de globe-trotter-ism, recitând convingător texte pe care șefii lor direcți nu știau cum să le saboteze, acasă, mai spornic... Că Ion Ilici Iliescu nu e doar un om al trecutului ci și prizonierul resturilor nocive ale Securității o dovedește încăpățânarea de avocat vicios ce sare în ajutorul celor mai ticăloși dintre români. Invocându-le - după împrejurări - ba
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]