213 matches
-
învins sau învingător. În timpul probelor sportive are loc un comportament social adecvat, chiar dacă se referă doar la atitudinea din clipa despărțirii de competiție. Inițierea spectatorilor ia forma unui joc, în care publicul sportiv poate să ghicească câștigătorul și, prin gesturi, aclamații, vocalize, lozinci, vestimentație, suporterii pot să își afirme apartenența la un individ, o echipă, o națiune. Drapelele, amuletele, fotografiile, păpușile și obiectele cumpărate devin o amintire pentru participarea la competiție. Una dintre sancțiunile sportive este aceea de a se juca
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
putere de lege, mai ales până în secolul al XII-lea, întrucât știutorii de carte erau foarte puțini. Prin gesturi sportive se transmitea puterea politică și religioasă, într-o transmitere publică, prin obiecte simbolice, precum sabia, sau cupa sau premiul și aclamațiile. Ființa umană era concepută ca o dualitate alcătuită din suflet și corp invizibil în interior și vizibil în exterior, sub forma ovațiilor, corpul, temniță a sufletului cerând o salvare, mai ales din cauza gesturilor rele. Societatea înseși era considerată un corp
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
a sportivilor, semnificații marcate de reporteri și crainici, cu mare succes la publicul de astăzi. Axele gesturilor simbolice sportive sunt expresive, de comunicare non-verbală și de eficacitate, într-o elaborare de tip retoric special (gestul de salut, jurământ, rugăciune, de aclamație, de tristețe) sau de teatralitate. Gesturile sportive variază în funcție de spațiul familiei, al tipului de antrenament, al tipului de competiției, al felului stadionului, ori se modifică în funcție de modul de motricitate al unui sportiv tânăr sau bătrân, bărbat sau femeie, existând o
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
unui singur domn. Alesul vostru v-a dat o singură Românie. Vă iubiți patria, veți ști să o întăriți. Trăiască România! Dat la Iași pe 8 decembrie 1861. Alexandru Ioan". Adunarea moldoveană, care a primit cea dintâi proclamația, votă prin aclamații o adresă de mulțumire; se duse la palat pentru a o prezenta. "De acum, spuse suveranul, nu voi da înapoi din fața niciunei oboseli, niciun risc personal nu mă va putea împiedica să îndeplinesc voința acestei adunări-mamă al cărei membru am
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
se încheia astfel: "Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze ziua națională de 24 ianuarie 1862; fie ca Dumnezeu să facă din această zi o sursă de iubire, de pace și de fericire pentru patria română. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze această aclamație ce reprezintă astăzi bucuria și recunoștința generală și răsună de la Carpați până la Marea Neagră. Trăiască România! Trăiască Alexandru Ioan I, primul suveran al României una și indivizibilă." Sesiunea din 1862 se deschidea sub cele mai favorabile auspicii, și lucrările adunării demonstrau
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
partea cealaltă se susținu că ucigașul fu înarmat din cauza unor ranchiune și mai mari, de pasiunile celor cărora puternicul ministru le bara calea. D-lui Catargiu i se făcură funeralii magnifice; suveranul însuși asistă la ele. Adunarea a votat prin aclamație ridicarea unei statui în onoarea sa și o pensie anuală de 2 000 de ducați (24 000 fr.) pentru văduva sa. Prințul făcu apel la patriotismul dreptei pentru a găsi un succesor d-lui Catargiu; întregul partid se recuză. Capitolul
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mănăstirilor închinate, o decizie contrară voinței țării avea să fie adoptată la conferință, ia inițiativa unei măsuri îndrăznețe. Pentru a tranșa problema, prințul propune un proiect de lege cu privire la secularizarea bunurilor acestor mănăstiri. Legea este votată pe 12 decembrie prin aclamații. Adunarea trimite un mesaj de felicitare prințului; orașul se destinde; telegraful răspândește peste tot vestea cea bună; toată țara o primește cu bucurie. România cerea acest act reparator de patruzeci de ani; dar pe cât trezește acest eveniment entuziasmul românilor, tot
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
eficacitate și pentru a-și crea iluzia unui consens, sau pur și simplu pentru că acesta făcea parte din atmosfera epocii. Unui om ca Gömbös, care ajunge la conducerea guvernului maghiar în 1932, îi plac marile adunări populare, defilările milițiilor naționaliste, aclamațiile scandate de mulțime și adresate "conducătorului iubit al națiunii ungare". Salazar în Portugalia, Metaxas în Grecia, Franco în Spania după victoria forțelor naționaliste, nu simt repulsie nici față de momentele de comuniune cu mulțimea, nici față de acțiunile desfășurate de milițiile înarmate
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
2); fată (2); frumos (2); fustă (2); ies (2); indiferență (2); la (2); lînă (2); mîndrie (2); naționalism (2); naționalitate (2); nimic (2); pînză (2); populară (2); românească (2); simbol (2); strai (2); subțire (2); tu (2); vară (2); absurd; aclamație; acoperămînt; acum; se află; alergie; animăluț; apă; aprobare; apucă; as; așa; baie; bairam; bătrînețe; bej; bluză populară; borangic; brodat; bună; bundiță; bunici; caldă; cana; o cană; căldură; cămașă națională; cămașă populară; cămașă tradițională; ceai; cere; cioban; ciocîrlie; ciupici; de cînepă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
se bucură firea "retractilă, nesociabilă, bănuitoare" a Florenței Albu în tandem cu poezia acestei nefericite bacoviene, "fiice a Bărăganului": ˘Să nu faci nimic / să nu faci decât să te uiți / în golul istoric / să faci istorie privind în gol / ascultând aclamațiile / ovațiile Golului-Gol". Este un citat extraordinar al mizei existențiale a poetei, un mesaj fățiș antitotalitar. Emoționante pagini scrie Gabriel Dimisianu despre omul și poezia lui Cezar Baltag (ilustrându-și analza cu un text poetic ce nu poate lipsi din nicio
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Cerurilor. Cu cât Înțelegeau din mărețiile ei, se minunau și admirația lor se transforma În iubire manifestată În imne și cântări. Și „tot ce nu puteau să prindă cu mintea, ci numai cu simțirea, devenea substanță a altor tresăriri și aclamații ale sufletului”<footnote Ibidem, p. 57 footnote>. Chiar prin plecarea ei din lume, Maica Domnului nu s-a depărtat de ucenicii și de urmașii Domnului Hristos și nu se va depărta nici de noi, ci va fi și de acum
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
într-o țară sau alta, prevalează din vremuri străvechi cultul învingătorului. Ce altceva ne arată istoria colectivă în stadionul în care boxerul învingător își trîntește adversarul la pămînt, făcîndu-l harcea-parcea? Lovește-l, lovește-l, nu-l slăbi Sau urletele și aclamațiile gloatelor cînd sărbătoresc victoria în alegeri a politicianului lor favorit? Cînd apare în balcon regele, regina, prințul moștenitor, președintele, primul ministru? E la mijloc, desigur, atracția hipnotică a puterii și succesului, dar și nevoia de idoli, de transcendere a propriei
Cultul forței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13720_a_15045]
-
beethovenian. De altfel, trebuie spus, Beethoven rămâne un brand care se vinde în continuare foarte bine. Se cere și se livrează. Depinde cum, ce anume, în ce condiții. Sărbătorind cei 140 de ani petrecuți de la înființarea Filarmonicii bucureștene, răsplătiți cu aclamații covârșitoare, colectivul orchestrei, corul, soliștii, au oferit în mijloc de decembrie o inegală realizare a Simfoniei a IX-a, în re minor. Cu siguranță prezența în marea lojă a M.S. Regele Mihai, de asemenea intonarea imnului regal în finalul "Poemei
Evenimentele muzicale ale miezului de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7627_a_8952]
-
decât franceza!" Vorbe care făcuseră o mare impresie asupra lumii franceze și care fuseseră începutul unei sincere iubiri față de viitoarea regină a lor. A doua zi, la 8 mai, la catedrala din Strasbourg, muzica tunătoare a orgilor se amestecase cu aclamațiile mulțimii, cu lumina altarelor, cu mirosul de tămâie, cu purpura și splendoarea uniformelor. Louis de Rohan, episcopul Strasbourgului, în veștmântul său violet o binecuvântase pe prințesa care avea să-i devină adversar într-o afacere celebră a vremii... La Compičgne
Maria-Antoaneta sau indulgența istoriei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6670_a_7995]
-
au străduit să țină România la distanță de Statele Unite, unii din interes, alții din prostie și nu puțini ca stipendiați de alte puteri, s-au aliniat, ca soldații de pe aeroport, la vizite oficiale, pentru a da onorul americanilor. Recunosc în aclamațiile de astăzi, revoluționarismul de porunceală din decembrie ^89 al celor căroa le fugise pămîntul de sub picioare cînd și-a luat zborul Ceaușescu de pe clădirea Comitetului Central. Nu-mi fac iluzii că dacă România intră în NATO scapă de securiștii care
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
copiii și bătrânii au manifestat în demonstrații fără precedent (pentru a mă susține) dar posturile de televiziune prin statelit arabe nu le-au transmis". Purtând un turban maron și un veșmânt tradițional bej, Kadhafi, întrerupt de mai multe ori de aclamațiile publicului, a cerut ONU să trimită o comisie de anchetă în Libia. "Cerem lumii și ONU să trimită o comisie de anchetă în Libia pentru a elucida circumstanțele în care au murit civili și polițiști". Nu există deținuți politici în
Muammar Kadhafi ameninţă cu "mii de morţi" în cazul unei intervenţii străine () [Corola-journal/Journalistic/61174_a_62499]
-
Prietenul meu se antrena singur la trapez fără plasă Din exercițiul meu am produs firește un ecou de arhivă în timp ce prietenul meu ulterior ameriză la fix fără probleme Primul din generația noastră fără a stârni aclamații Deși erau la modă aclamațiile: mai curând dușmănii și grimase; însuși cu grimasa mâniei pe față. Până la urmă s-au hotărât să-1 radă din peisaj Nu fără a-1 umili și mort refuzându-i trupul Să-i fie expus după datină și în turcitul oraș
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
începe la patru dimineața, și când nu vine camionul cu lapte, a fost coadă la nimic? Se poate să se joace așa cu o întreagă generație, cu o țară?... Imi vine în minte gestul țeapăn cu care el răspunde la aclamații, îi văd mâna aceea tăind aerul ca și cum ar ciopârți un salam. Și apoi, mâna lui devine mâna ei, ținând crispat bricheta și țigara. Mă opresc. Mă întreb dacă a înțeles ce i-am spus. A înțeles perfect. Imi răspunde: Nu
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Franța, intră în ordinul călugăresc al benedictinilor, din care se retrage pentru a trăi autentica viața de sihastru." "Pustnicește în Munții Pirinei timp de 14 ani, unde descoperă tainele picturii bisericești. În anul 1999 trăiește o experiență deosebită. La auzul aclamațiilor mulțimii credincioșilor adunați la Sfânta Liturghie celebrată de Papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia vizitei în România, ' Unitate! Unitate!' fratele Jean-Baptiste se hotărăște să vină în țara noastră. După câteva popasuri prin felurite locuri, se hotărăște să rămână
Părintele Jean Baptiste Robin, o figură a Bisericii Greco-Catolice a murit. Vezi povestea francezului venit în România by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78996_a_80321]
-
cadențiale ale primei mișcări au fost extrem de elaborate și au plasat acest concert în perimetrul cu adevărat romantic, departe însă de orice ar contraveni bunului gust, iar finalul s-a desfășurat într-un tempo deosebit de mișcat, potrivit calităților sale tehnice. Aclamațiile la scenă deschisă au fost răsplătite cu dramatica Allemanda din Sonata a IV pentru vioară solo de Ysaÿe și cu celebrul Andante din Sonata a II-a de Bach, ultima fiind cântată în cheia stilului baroc. Violonistul a stat pe
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
trucuri lacrimogene”, cu efect de masă garantat. Rezultatul a fost o mistică a Conducătorului suprem, de tip comunist-fascist, căruia i-a închinat un veritabil ritual cvasireligios, care Conducător se rostea - nu-i așa? - prin glasul baritonal al „marelui Preot”, în aclamațiile bigoților de tip nou, exaltați de toate vîrstele, în speță tineri amețiți de grandoarea insolitului ceremonial. Chiar și „faptele bune” pe care le-a săvîrșit Păunescu, poate dintr-un impuls benefic, poate pentru a-și testa limitele puterii personale, au
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
florentina) în care se narează viața falsă a călugărilor dominicani, urgisiți de mai marii ordinului. E adus în scenă Mateo Cipriani care îl ucide, la Livorno, justițiar, pe trădătorul patriei. După romanțioasa incursiune în viață eroului, urmează execuția să, în aclamațiile mulțimii care îi cer eliberarea. Și, firește, ca în orice narațiune romantică, ea vine prin grațiere. Dar, nenorocire, rană i se redeschide și, după ce își revede mama necunoscută și iubita, moare, totuși, înmormîntat fiind, odată cu mama și iubita, sub aceeași
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
cu Caiafa - să hotărască uciderea lui Iisus, dar și a lui Lazăr (Ioan 11, 47-53). Locuitorii orașului, îmbrăcați în haine de sărbătoare, purtând cununi de flori, ori buchete de flori și ramuri verzi în mâini, îi ieșeau în întâmpinare în aclamații și strigăte de bucurie, apoi intrau în cetate, împreună cu cel așteptat și cu însoțitorii lui, într-o impresionantă procesiune. Intrarea triumfală a lui Iisus, Împăratul păcii, în Ierusalim a fost descrisă de toți Evangheliștii (Matei 21, 11-12; Marcu 11, 1-11
Agenda2003-16-03-1 () [Corola-journal/Journalistic/280908_a_282237]
-
spirit. Trecând pragul închisorii, mi-am spus că misiunea mea este să-l eliberez atât pe oprimat, cât și pe opresor”. În autobiografia sa, Mandela relatează momentul pără- sirii închisorii, când, sub fleșurile zecilor de camere de televiziune și în aclamațiile zecilor de mii de compatrioți veniți să-l întâmpine, era preocupat de gândul că nu apucase să le spună bun rămas paznicilor săi. În 1997, în pragul vârstei de 80 de ani, din care 27 petrecuți după gratii, Mandela va
Nelson Mandela (1918-2013) dixit () [Corola-journal/Journalistic/2954_a_4279]
-
neoficială, spontană. Devenită ea însăși instituție, precum E. Lovinescu. E o voce menită a relativiza instituționalizarea, cariera, reușita împănată cu titluri și cîștiguri materiale, spre a restaura conștiința în sine, harul rămas la propriile-i mijloace. O voce care sfidează aclamațiile istoriei, alimentîndu-se din "tăcerile" ei, cu riscurile de rigoare, într-un orizont nelimitat de nici o prejudecată, tulburat doar de jocurile luminii sale imanente: "Cei mai mulți dintre noi trăim din tăcerile istoriei. Aici propunem, ne propunem, o articulare dreaptă între tăcere și
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]