201 matches
-
n-are să mai treacă mult și va fi foarte chic să umbli așa îmbrăcată... — Ce aventură ! Acum aud prima oară despre ea, se miră, tăios, Sophie. — Cum prima oară ? Doar ți-am povestit-o pe loc, amândoi... ripostează Profesorul, cu acreală. își bănuie soția că a vrut să își pună surioara la punct. Dar lui personal, intervenția Margutei nu i s-a părut în niciun fel deplasată. Ca vechi educator, nu este adeptul severității cu orice preț, iar ca bărbat opinează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
important - nu se dau în lături de la absolut nimic, mai ales că nu au absolut nimic scump pe lume, așa încât e chiar imposibil să le câștigi cu ceva. Cu siguranță, la mijloc mai era și altceva, se subînțelegea o oarecare acreală a sufletului și inimii, ceva de genul unei indignări luate de prin romane, prăvălite Dumnezeu știe asupra cui și de ce, un sentiment de dispreț nesățios, care depășise absolut orice limită, într-un cuvânt, ceva cu desăvârșire ridicol și nepermis între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
le e de ajuns că semnalizează până și amănunte ridicole, că unul a tăcut, că altul a râs, că un al treilea a plâns... — Sau că ucid copii nevinovați pentru a chema în ajutor puterile demonice, îl întrerupe Livia cu acreală în glas. Augustus îi mătură argumentul cu o fluturare a mâinii: — Ori de câte ori am avut ocazia am condamnat atare înșe lăciuni vrăjitorești venite de la... Se bâlbâie încurcat: — ...ăla al persanilor, cum naiba îl cheamă? ...Zoroastru. Da, repetă satisfăcut: Zoroastru. În timp ce amenință
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e să pui la în doială imensa autoritate de care se bucură magia, din moment ce reunește alte trei arte înzestrate cu o imensă putere asu pra minții omenești. Ridică sfidătoare trei degete în aer. — Medicina, filozofia și astrologia. Principele mârâie cu acreală: — Dacă ești atât de încântată de magie, nu înțeleg de ce te mai ostenești să-i condamni pe cei ce o practică. Luată din scurt, Livia se tulbură. Nu pentru mult timp însă. — Nu uita că poate trezi în adâncul sufletelor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unei slujnice să-i aducă mantia. Femeia acceptă să și-o pună pe umeri. Apoi spune: Ați văzut ce nenorocire s-a întâmplat ieri la amfiteatru? Înainte ca Iulius Herodes să-și compună un răspuns convena bil, Germanicus răspunde cu acreală: — Iată rezultatul nenumăratelor comisii nou create ce se ocupă de intendența lucrărilor publice, a drumurilor, a apelor, a distribuirii de grâu... Nu văd legătura, face cu răceală Antonia. — Sunt complet inutile, îi răspunde fiul. Mai bine era lăsat Senatul ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le-a retras dreptul de a se mai folosi de trăsuri prin Cetate sau prin împrejurimi. Orgolioasa soție a lui Germanicus se consideră însă deasupra suratelor ei. Deh, nepoata lui Augustus, cum spune chiar ea. Alături de el, Livia bombăne cu acreală: — Tatăl tău adoptiv preferă să confere onoruri mai degrabă femeilor din familie decât bărbaților, pentru că ele nu i pot deveni rivale la putere. Tiberius nu apucă să zâmbească, căci Agrippina se leagă acum de Livia. — Abia aștepți ca divinul suflet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În care spui că s-a comportat de cînd a plecat Dan. Nu mi se pare corect să o Învinovățim pe ea. Nu e o fată așa de rea. — Ei bine, nu e nici tocmai de treabă, exclam eu cu acreală. — Știu, oftează Trish. Eu doar Încerc să nu mă implic prea tare și să nu fac vreo alegere. — Uite ce e, zic oprindu-mă și Întorcîndu-mă spre ea. Serios vorbind, nu-ți cer să faci nici o alegere. În ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe toate mașinile de poliție. De asemenea, e normal să folosești și sirenele când e necesar. Când Rhyme se plictisea, devenea iritat și iritant. Plictiseala era cel mai rău lucru care i se putea întâmpla. Sachs era însă invulnerabilă la acreala lui, mai ales acum când se găsea într-o dispoziție excelentă. - Ne-am ales cu niște ciudățenii pe cinste astăzi, Rhyme. Brusc, își aduse aminte că Sellitto utilizase cuvântul „bizar” mai devreme când discutaseră despre această crimă. - Fă-mi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fost să adopte o poză sugestivă și să declare că era divorțat și că soția fusese cea care îl părăsise pentru altcineva. Era bineînțeles devastat, dar era în plin proces de recuperare. - Am renunțat la o barcă, spunea el cu acreală, doar să nu mai aud de acel nenorocit. O barcă foarte valoroasă. Malerick mai utiliza și „afirmații Barnum” pentru a lăsa impresia că au foarte multe lucruri în comun. Exemplul clasic pentru acest gen de afirmații era „Simt că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
boală, un herpes vechi care nu s-a vindecat niciodată. Sunt sigur că acest Prurion avea un cap de ploșniță, și picioare strâmbe, o răsuflare rău mirositoare, de țap, tot arsenalul celor care își scuipă fierea și își îndulcesc apoi acreala prin berării pustii, holbându-se la picioarele ospătăriței extenuate care spală pe jos, împrăștiind rumegușul. Dacă acest Prurion nu mai trăiește astăzi înseamnă că e un gunoi mai puțin pe pământ. Dacă n-a murit, nu cred că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
gândesc la toate încercările mele de a-l ajuta, încercări grăbite și înspăimântătoare, pline de compasiune, toate făcute în mod haotic și iată că vine femeia aceasta și aprinde un foc străin, iar el este deja mai liniștit, întreb cu acreală, și ce altceva, ți-a vorbit despre natura ta primordială? El răspunde, nu, mi-a pus niște întrebări, nu a zis prea multe, și observ că nu prea are chef să intre în detalii, mă așez în tăcere pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gata să străpungă peretele sărăcit ca să țâșnească afară, să poată goni în voie. Sidonia a presupus că era ulcer varicos și câteva minute s-au consultat asupra diverselor modalități de tratament mai mult sau mai puțin științifice. Încântat, ieșit din acreala lui caracteristică, tatăl a plecat cu un coșuleț din nuiele și le-a promis că o să le aducă struguri, lăsase anume, pentru Carmina câțiva butuci neculeși. S-a reîntors, într-adevăr, cu coșul plin, boabele mari, frumoase, străvezii păstrau picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În funcție de combinație, Îi ieșeau ori foarte buni, ori de-a dreptul groaznici. Iar dacă Îi gătea Cevriye erau Întotdeauna mai dulci, fiindcă avea obiceiul să pună zahăr pudră În orice lucru comestibil de parcă ar fi vrut să compenseze prin asta acreala universului său. Și se Întâmplase ca În ziua aia să fie ea cea care gătise dolma. Am fost la doctor... murmură Zeliha, dezbrăcând cu grijă dolma de Învelișul ei verde pal. — Doctorii ăștia! se strâmbă Feride și ridică furculița În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
apoi, când s-a răzgândit, el era pur și simplu prea bătrân. Levent Kazanci a rămas singurul copil care să ducă mai departe stirpea, un titlu pe care nu era deloc Încântat să-l dețină. Deși Întristată și jignită de acreala fiului ei vitreg, Petite-Ma era o fată exuberantă și extrovertită, cu o imaginație bogată și o listă și mai bogată de cereri. Erau lucruri mult mai importante pe lume decât creșterea copiilor, de pildă, să Înveți să cânți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sora mai mare protectoareă, Cevriye (mușcându-și buzele ca să nu plângăă, Feride (rotindu-și nervoasă ochiiă, Mustafa, singurul fiu (sperând să iasă din acest grup nefericit, presupunând că Încă era preferatul tatălui săuă și cea mai mică, Zeliha (cu o acreală subtilă crescându-i În sufletă. Așteptau până când tatăl Își termina supa și apoi Îi poftea treptat pe unul sau doi sau trei dintre ei... sau alteori, dacă aveau noroc, pe toți să se așeze la masă. Lui Zeliha nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aveai de spus de la început? Ori dacă nu voiai să-mi spui nimic de ce pînă la urmă tot mi-ai zis?" Ziaristul încerca să-și îndrepte hainele, mirosea puternic a băutură, coniacul care se vărsase peste el reușise să acopere acreala persistentă a oricărui bețiv înveterat, "de ce, de ce, voi ăștia nu puteți trăi decît punînd întrebări! Și dacă vi se răspunde, întrebați mai departe că de ce vi s-a răspuns într-un fel și nu altcum. Sînteți bolnavi cu toții, chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prudență, privindu-l pe Mihai Mihail pe sub sprîncene. Nu-și permitea să-l scape din ochi, nu multora din Serviciu le era dat să bea din cafeaua șefului. "Domnule Bîlbîie, ți-am citit raportul." Mihai Mihail își țuguie buzele, a acreală. A fost singura formă prin care și-a exprimat nemulțumirea și nici nu se putea ști dacă Leonard Bîlbîie a priceput acest lucru. "Ți-am citit raportul și l-am găsit interesant, chiar deosebit de interesant pentru, cum să spun, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu un sentiment de singurătate și neajutorare foarte puternic și neplăcut. Practic n-avea nici un fir de care să se apuce. Cît moțăise pe bancheta compartimentului de clasa a III-a între doi țărani care miroseau a fum și a acreală ajunsese la concluzia că numai un om îl poate ajuta Leonard Bîlbîie. Leonard Bîlbiie care să-l ducă undeva sus, la cineva de încredere, căruia să-i spună tot ce știe. Se socotise că ar putea da greș și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca Zitta, care nu miroase a nimic și simte totuși dorința să-și ungă trupul cu mirodenii. Femeia cu carnea dulce miroase ca ugerul vacii în timpul mulsului, ca laptele crud și cald încă în hârdăul înspumat, ca iuțeala bălegarului și acreala pișălăului proaspăt căzut de sub rădăcina cozii. Când Peppa se lăsă pe spate, ridicându-și piciorul gol ca să-l sprijine în călcâi de rama patului, îi sărutai cupola țuguiată a pântecului și, ca să-i simt bătaia inimii, apăsai buzele sub urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Hitler încoace, au existat prejudecăți puternice contra oricărui om politic care strângea în jurul său o asemenea forță. Dar nimeni nu bănuia cât de complet erau ele sub stăpânirea lui. Nici măcar oponenții lui politici care, după sondaje atente, au declarat cu acreală - chiar prin intermediul doamnei Janet Wake - că, desigur, ele nu vor tolera femei egalizate în serviciul guvernului, "dacă ea va fi aleasă președinte". Discursul lui către ele era acum un preludiu, o dezvoltare a temei principale: Craig. El spuse: - Trăim într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
vagi de mâncăruri est-europene prea grele și prea dulci? Fructele putrezite din fructieră? Apa stătută din vaze, sau chiar florile, care erau schimbate cu mare atenție de două ori pe săptămână? În spatele eleganței și ordinii, se simțea un fel de acreală, foarte vagă de fapt, ascunsă, dar profundă și persistentă, ca umezeala. Era oare o urmă de neînlăturat a politeții reci, sticloase, care se interpusese ca o gheață Între tatăl și mama sa și pe care nici măcar moartea nu fusese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
arătase nu o dată că prefera să nu se mai gândească la acele ființe-păsări și la influența lor asupra inteligenței membrilor expediției. - Am avut privilegiul de a asculta o înregistrare a dării dumitale de seamă despre acel episod, spuse el cu acreală. Dacă-mi amintesc bine, afirmai că ai putut dobândi victoria numai datorită faptului că Rimii aceia nu erau în stare să priceapă cât de greu e să controlezi sistemul nervos al unei ființe dintr- o altă lume. Cum îți explici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care nu-l lasă să citească liniștit în încăperea lui predilectă, își găsește o amantă mai tolerantă; după consumarea actului sexual, în timp ce ea rămâne în pat cuprinsă de extaz, el se poate duce cu o carte în mână la toaletă. Acreala cu care își studiază autorul propriul personaj nu are nici o finalitate literară. Mizantropia nu sublimează în literatură. Este vorba poate de o defulare la scenă deschisă, dar acest act de igienă psihică nu înseamnă și creație literară. Altă schiță, Lupta
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
figurează cu texte inspirate și emoționante sau măcar scrise cu profesionalism. Alții însă, oferă cititorilor un fel de documente ale dezgustului de viață, ale lipsei plăcerii de a scrie ori chiar ale unei gândiri confuze. ‹ Gabriela Crețan se remarcă prin acreală: „Behemot e ministru la culte. / liturghisește și cântă cu psalții / și bese și scrie.“ (Crește umbra) Paul Daian semnează versuri ininteligibile, confundabile cu stenogramele unui delir: „La început am încercat numai cu mâinile / Apoi cu cele mai precise instrumente ale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îl înghițea. Știa că cearta cu Mika-Le a venit din cauza lui Maxențiu. Era ocazie ca Elena să arate că a uitat, să fie chic. A fost prima lor ciocnire. Drăgănescu, cavaler cum e, nu a insistat, dar a rămas ceva acreală și Elena e supărată că orologiul de preciziune al menajului ei a avut o scrânteală. împlinirea corectă a datoriilor și liniștea perfectă, care să înlocuiască alte avantagii la care a renunțat - ăsta e programul. . . Și lucrul nu se reduce la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]