199 matches
-
căscată. - Scutește-mă de aerul ăsta stupid, Pierre-Marie, și nu mai tremura pentru o moștenire pe care n-o ai Încă. E În afara oricărei discuții ca eu s-o recunosc pe bastarda asta. - Gwen te poate constrînge, tată, replică cu acreală Armelle, care nu apreciase că fusese pusă la punct cu atîta lipsă de eleganță. E suficient un test ADN. Dacă n-o va face cît trăiești, nu va avea nici un scrupul să pună să te dezgroape dacă va fi cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
m-am oprit brusc, astfel Încât cel ce mirosea astfel să nu-și dea seama că-l iscodesc. Mda. Cel ce răspândea mirosul ăla era un om nemișcat, Înfricoșat peste măsură, dar curios nevoie mare. Simțeam asta din felul În care acreala mirosului lui abia dacă-i acoperea izurile dulcege ale cărnii. Of, of. Omul speriat e În stare de mult rău dacă Îl stârnești, așa că m-am prefăcut că nu-mi dau seama că sunt pândit și am pornit iarăși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de tweed. A fi prost Îmbrăcat e o tradiție profesorală engleză, care merge Îndărăt până În Evul Mediu, iar la Oxford și Cambridge Încă puteai vedea robe academice găurite, peticite cu bandă de scoci. Îmbrăcămintea lui Rakhmiel Kogon degaja o anume acreală. Arăta ca un tiran, dar cu tirania impregnată pe față. Imposibil de camuflat prin blândețe, milă creștină sau amabilitate. Când ieșea În oraș, purta o pălărie mare de fetru și un baston gros - „ca să‑i cotonogesc pe țărani” - glumea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
potrivea. Se răsese în cap în cinstea petrecerii și parcă avea niște ochi cât cepele. L-am văzut pe Hugo cu sticla și i-am luat urma, ca un câine, zise ea, întinzând paharul. — Stai la coadă, spuse Hugo cu acreală, umplându-i paharul. Ia uite câți s-au strâns aici. Când am văzut că Sophie se răsese în cap mi-am adus aminte de un lucru pe care trebuia să-l fac. —A, Violet. Mi-am dus mâna la ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de stânjenire a stilului său de viață și ca pe o teorie costisitoare. Lotti trecuse lejer mai departe. Și acum căuta următorul personaj pe care să-l chestioneze. — Dar tu, Jake? Tu cum te simți? De parcă, s-a gândit cu acreală Hugo, n-am fi în stare să ghicim. Apoi s-a pregătit pentru ceea ce era inevitabil. Jake strălucea de-ți lua ochii. — Nu așteptăm nimic altceva cu mai mare nerăbdare decât să devenim părinți. Nu-i așa, draga mea? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în preajma lui Jake, Hugo a fost surprins să vadă că cel mai priceput tată din univers ieșise la plimbare prin Bath de unul singur. Poate că ăsta era sentimentul fantastic la care se referise Jake, și-a zis el cu acreală. Hugo i-a comunicat asta lui Jake, satisfăcut să vadă cum fața celuilalt bărbat pălea de enervare. —De fapt, a spus Jake supărat, am venit aici pentru o întâlnire importantă cu un arhitect care e foarte nerăbdător să-mi dezvolte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
C-o să descopăr cine se ascunde sub tona de machiaj și sub decolteu. Și în spatele alcoolului, a adăugat ea cu un zâmbet plin de regrete. Hugo n-a zâmbit însă. — Se pare că ești destul de ocupată, a remarcat el cu acreală. —Mai am drum lung de parcurs. Asta e clar, a recunoscut Laura cu înflăcărare. Dar o să reușesc. Am început chiar să cred că psihologia e calea pe care ar trebui s-o urmez. La nivel de carieră, mă refer. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Voiai să fugi cu Rosa. N-aș fi fugit, Al. A fost o amenințare fără nici un sâmbure de adevăr. Intrasem în panică. N-aș fi fugit decât de mine însumi. Astea sunt cuvintele doctorului Hasselblad? l-a întrebat Alice cu acreală. —A! Jake a ridicat din sprâncene într-un gest care se traducea prin mea culpa. —Ședințele de consiliere. Într-o fracțiune de secundă, Alice a înțeles. —Vrei să spui că n-ai fost la nici o ședință? În loc de asta te duceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Stere înjura în gura mare că prea umblau încet. Cu chiu, cu vai, a pus iar poloboacele în picioare. Vinului îi pasase. Vasele se șubreziseră. A trebuit să le pună papură nouă. A pritocit băutura. Făcuse floare și căpătase o acreală. Se strâmbau mușteriii. Rămăseseră și zidurile cu o mucezeală. A adus meșteri, a uns cărămida cu catran, să nu se întindă răceala la pereți. Casele lucrătorilor se dărăpănaseră. Căpătaseră o coșcoveală și o spuzeală verzuie de igrasie. Mucegaiul urca pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și celelalte scrieri vine des vorba despre eros sub formele lui, mai ales, degradate de o căsnicie rea. Femeia rea exasperează, pur și simplu, pe Anton Pann. O Întîlnim peste tot: În parabole și istorioare morale sub chipul urîțit de acreala sufletului. Arma ei redutabilă este gura rea. Femeia bună este, după Pann, aceea care nu cîrtește și nu se dă În lături de la treabă. Punctul lui de vedere este rudimentar țărănesc: femeia să fie vrednică și sănătoasă: „Că ei țăranii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
eu în locul lui"" (apud Epstein, 2008, p. 70). Invidia, spun psihologii vieții afective, este un amalgam de iritare și de ură față de cel/cea care a fost (sau care este) mai favorizat/mai favorizată de soartă decât noi; este o acreală îndeobște ascunsă, însă întotdeauna activă, care se insinuează pe ascuns în judecățile și simțămintele noastre (Braud, 2008). Având în centrul ei o puternică notă de răutate, de ostilitate rece, de ranchiună tăinuită și de ciudă (Epstein, 2008), invidia este în raport cu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
scorțișoară, flori de secară, de secărică, sfeclă roșie, șovârf, coajă de stejar, cu stânjenei albaștri, traista ciobanului, trandafir roșu, troscot gras, vâsc (de măr sau de păr), unghia găii, rădăcini de urzică moartă. ARSURI GASTRICE Senzația de arsură (pirozis, piroză, acreală, jeg), ce urcă din stomac prin esofag fiind asociată cu un gust acru, mai poate fi tratată astfel: Consumați morcovi cruzi sau frunze de țelină. Dacă suferiți de arsuri gastrice, consumați zilnic câteva boabe cu fulgi de ovăz. Luați o
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de hiperconsum nu grăbește instaurarea „infernului lucrurilor”, ci, mai curând, ne îndepărtează de el. Firește, aceasta nu înseamnă că oamenii au devenit „mai buni”. Pur și simplu, pe măsură ce acced în număr mare la „minimul de confort”, privesc cu mai puțină acreală diferențele materiale dintre ei și vecinii lor. Când consumul emoțional depășește consumul statutar, oamenii sunt mai tentați de căutarea unor experiențe existențiale pozitive decât de dorința negativă de a-i vedea pe ceilalți deposedați de avantajele lor materiale. Astăzi, ceea ce
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mă înșela, dar aveam acum certitudinea că acest gest vine dintr-o deprindere de a poza goală, de «a face impresie», de care ea nu-și mai dă seama, și care era revelator pentru ceea ce nu știam eu... Acum, în acreala blazată a gestului ei, în poza independentă cu care aprindea, cu degetele întârziat răsfirate, chibritul, vedeam o nouă întărire a bănuielii că sunt înșelat. În lumea ei, asemenea atitudini trebuie să fie foarte prețuiteă” (op. cit., p. 153). Din nefericire pentru
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
periferia speciei și nu știu nici cui, nici la ce să mă afiliez” (III, 19). Altundeva, se consideră „un «gânditor» al umilinței” (III, 15). Așa ceva ar vrea mai degrabă să fie, ceea ce recunoaște clar într-un loc: „impuritățile mele (orgoliu, acreală, vanitate etc.) mă fac să mă simt stingher și să joc un rol străin de ceea ce pesemne se află cu adevărat în mine” (III, 265). Iar la un moment dat, punându-și clar balanța în față, ezită: „Aș vrea, în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Iată cum, deși blamat uneori, trecutul acesta, al freneziilor, poartă în el ceva întemeietor și Cioran nu se poate sustrage nostalgiei sau admirației. Spune: „Când mă gândesc la pasiunile, la ardoarea tinereții mele, mi-e necaz că am ajuns la acreala asta searbădă, la acest neant penibil în care vegetez” (I, 202). Ce-i drept, Cioran vorbește des despre tragedia aceea a tinereții și despre nesăbuința de odinioară: „Tragedia mea este de a fi fost un ambițios. Discern când și când
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-l asumă. Tocmai această opoziție e relevantă. Privind în trecut, Cioran vede, cu admirație, extazul de odinioară, adică „nervi incandescenți, întinși să plesnească în fiece clipă, pofta de a plânge dintr-o fericire insuportabilă...” (III, 130). La polul opus, azi, „acreală, zbucium, scepticism” (idem). Și, chiar dacă toate acestea seamănă cu o vindecare, căci Cioran își spune „dacă era să rămân în starea aceea de ebuliție, de mult mi-aș fi ieșit din minți” (idem), trecutul păstrează atributele unui timp al prezenței
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o cărămidă moale, care, fiind uscată în urmă, constitui puternicul zapis cu care ocîrmui lumea pînă la venirea Mîntuitorului. Aguridă Ca să ți se înăcrească agurida, dă cu chisoiul* cu care ai pisat-o pe la nasul bă ieților mici, și de acreală plîng, și așa acreala se oțetește. Ajun Cînd dai ceva din casă în ziua de Ajun nu-i bine. Albeață Să nu scuipi în fîntînă, în budăi*, că faci albeață. Albeața la ochi, neînvechită, se lecuiește dacă se pisează zahăr
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fiind uscată în urmă, constitui puternicul zapis cu care ocîrmui lumea pînă la venirea Mîntuitorului. Aguridă Ca să ți se înăcrească agurida, dă cu chisoiul* cu care ai pisat-o pe la nasul bă ieților mici, și de acreală plîng, și așa acreala se oțetește. Ajun Cînd dai ceva din casă în ziua de Ajun nu-i bine. Albeață Să nu scuipi în fîntînă, în budăi*, că faci albeață. Albeața la ochi, neînvechită, se lecuiește dacă se pisează zahăr de gheață și de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
viselor lui și moartea finală sunt epilogurile sale inevitabile. Sprijinit în coate pe masa din cafenea, printre pahare de vin prost și țigări ieftine, meditativ și patetic, întreabă retoric: "Îți mai aduci aminte, frate, / de vremurile alea?"170, sau, cu acreala, da sentințe: Se duce viața, se duce și nu se mai întoarce; / mai bine să profiți cât poți și să arunci / necazurile din tine"171. În textele existențialiste ale tangourilor lui, Discépolo, în stil horațian, își vede iubita, altădată frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pruină sau strat de ceară; Textura (mere, pere, sâmburoase = drupacee): fermitate/tărie (mazăre, fasole, fasole lima); elasticitate, frăgezime, crocanță (la toate fructele și majoritatea legumelor); suculență (fructe); duritate/fibrozitate; Aromă (gust, miros): astringență, conținut în substanțe fenolice (gutui, prune, mere); acreală (aciditatea) dulceață; amăreală; aromă (compuși volatili); lipsa gustului și mirosului; Valoare nutritivă: conținut în amidon (mere, pere); conținut în glucide hidrosolubile (mere, pere, drupacee, struguri); conținut în alte glucide (substanțe pectice, fibre etc); raportul glucide/aciditate (fructe); conținut în uleiuri
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
menite să frîngă, ușor, tabuuri și intoleranțe, dar și să pună lucrurile la punct cu acuratețe: Pe Michel îl iubeam ca Michel, nicidecum ca pe un tată: niciodată n-am resimțit față de el cea mai ușoară gelozie, cea mai mică acreală, cea mai mică exasperare, ceea ce nimeni nu e îndreptățit să aștepte de la cel mai bun fiu, sau de la cel mai bun iubit. Între cei doi poli reprezentați de figurile masculine tutelare din viața sa (tatăl apare sub pseudonimul Sam în caz că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cum rațiunea universală compară intențiile universale. Dar, după cum se poate observa din citatul (ÎI.1.3.), sensibilele per accidens pot fi simțite și prin intermediul calităților unor obiecte percepute în mod esențial de către un alt simt, cum se întâmplă atunci când „văd“ acreala unui lichid; într-un astfel de caz acreala este accidental vizibilă, în măsura în care obiectul văzut este, spre exemplu, zeama de lămâie, acreala lichidului fiind percepută în mod direct doar de către papilele gustative. Cel de-al treilea și ultim mod în care
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
se poate observa din citatul (ÎI.1.3.), sensibilele per accidens pot fi simțite și prin intermediul calităților unor obiecte percepute în mod esențial de către un alt simt, cum se întâmplă atunci când „văd“ acreala unui lichid; într-un astfel de caz acreala este accidental vizibilă, în măsura în care obiectul văzut este, spre exemplu, zeama de lămâie, acreala lichidului fiind percepută în mod direct doar de către papilele gustative. Cel de-al treilea și ultim mod în care putem spune despre un obiect că este simțit
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
simțite și prin intermediul calităților unor obiecte percepute în mod esențial de către un alt simt, cum se întâmplă atunci când „văd“ acreala unui lichid; într-un astfel de caz acreala este accidental vizibilă, în măsura în care obiectul văzut este, spre exemplu, zeama de lămâie, acreala lichidului fiind percepută în mod direct doar de către papilele gustative. Cel de-al treilea și ultim mod în care putem spune despre un obiect că este simțit per accidens are loc atunci când obiec tul este perceput în mod esențial de către
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]