666 matches
-
mai instruiți cercetători de la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu“, care, la solicitarea insistentă a lui Adrian Marino, publică două studii esențiale în prestigioasa revistă Cahiers roumains d’études littéraires, publicație coordonată de cărturarul de la Cluj. Impresionează prin acribie, punctualitate și o desăvârșită obiectivitate în ceea ce privește aprecierea și recunoaș terea unor contribuții originale datorate confraților săi de aici sau din alte centre culturale ale Europei. Unele din aceste epistole au un ușor ton profesoral, altele au o intensă tentă doctorală
Noi contribuții la biografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5039_a_6364]
-
epistolograf, Ion Bârsan (n. 1932) s-a impus în cultura română ca unul dintre cei mai temeinici cunoscători și exegeți ai operei lui Dimitrie Cuclin. Mai bine de o jumătate de secol a cercetat, a comentat și a restituit cu acribie opere, corespondență și alte texte aparținând unuia dintre interesanții creatori de școală muzicală din România interbelică. Procedând asemenea lui Gustave Lanson, pe care l-a avut permanent ca model, profesorul Ion Bârsan a întreprins investigații exhaustive în arhive și biblioteci
Un biograf de sorginte lansoniană – Ion Bârsan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4672_a_5997]
-
întreaga activitate. Profesoara Elena Saulea, care i-a dedicat un capitol în volumul "„Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că creația lui Giulio Tincu se remarca prin scrupulozitate, implicare directă și acribie profesională. Potrivit ei, „Giulio Tincu a imprimat în scenografia profesată o poezie sobră, ce vorbește despre sufletul omenesc aflat în permanentă oscilație între realitatea dură a timpului istoric și a destinului individual și nevoia de transcendență, fie ea și numai
Giulio Tincu () [Corola-website/Science/327528_a_328857]
-
Ca publicist, Faifer contribuie la "Convorbiri literare", "Anuarul de lingvistică, istorie literară și folclor". "Ateneu", "Contemporanul", "Cronică", "Dialog", "Revista de istorie și teorie literară", Viața Românească ș.a. Bogdan Ulmu, teatrolog și profesor universitar, 1 septembrie 2013: ""A scris mult, cu acribie, cu seriozitate: despre teatrul românesc, despre cel universal, despre criticii români. Dar a atacat și subiecte colaterale, și-a impus punctul de vedere față de mondenități și politicieni. A polemizat, ori a vorbit cu tandrețe, despre cărți, spectacole, actori apropiați punctului
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
inspirat din Omar Khayyam, Rabindranath Tagore, Hafiz, Rainer Maria Rilke, posesor al unei culturi bogate și multilaterale (cuprinzând, pe lângă literatură muzica, estetica și artele plastice), George Popa este unul dintre cei mai luminați intelectuali ai Iașului contemporan. Deși observă cu acribie calitățile și defectele unei cărți, a refuzat cu obstinație, calitatea de hermeneut. Cu o singură excepție: Eminescu. Despre el a scris șase cărți pe care le-a integrat sub titlul de „Filozofia culturii”: Spațiul poetic eminescian (1982), Prezentul etern eminescian
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
pot, enunțurile apodictice. Las verdictele în seama materialului probator”. Așa încât, mai mult decât o autobiografie reconstituită memorialistic, Internaționala mea e o reconstrucție documentară cu intenție de frescă. Oricât de ciudat ar părea faptul, Ion Ianoși își documentează propria existență cu acribia și cu imparțialitatea consacrate în volumele de cercetare propriu-zisă. Certificate de familie, situații școlare, liste instituționale sau referințe bibliografice, caiete de însemnări din adolescență, toate sunt consultate și puse în slujba unui efort imens de elucidare a unui destin atât
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
printre ele și proiectul unei prelegeri despre ,întunecimile actului poetic", dar și minuscule proze diseminate, prefețe de carte, interviuri, dialoguri și notițe pentru lucrări dramatice. Trebuie subliniată calitatea acestei ,comori" editoriale, în care fiecare capitol este amplu comentat cu o acribie filologică demnă de tot respectul. O reîntîlnire a cititorilor germani cu Herta Müller este prilejuită de Editura Hanser care a scos în excelente condiții grafice un nou volum de poeme-colaj al autoarei sub titlul Die blassen Herren mit den Mokkatassen
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
fascismul, încurajează fără voia lui o asemenea optică. Citatele de pe coperta a IV-a a cărții sînt grăitoare în această privință. Această obiecție de fond nu privește informația și documentația din cartea Mircea Eliade. Prizonierul istoriei. Sub acest unghi, din acribia lui Florin Țurcanu s-a născut o lucrare despre care poți spune fără teamă că este o lucrare de referință. Cu alte cuvinte, după apariția ei, va trebui să treacă o vreme pînă cînd altcineva să aibă intenția de a
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
Filologie a Universității din București (1959). A fost redactor la Editura pentru Literatură (1959-1969) și la Editura Minerva (1970-1993). Debutează editorial în 1967, îngrijind două volume de Scrieri alese de V. Demetrius. Excelent redactor, F. este un editor de o acribie și conștiinciozitate exemplare, notele și comentariile ei, bogat informate, apte să restituie imaginea unui moment literar, fiind aproape fără cusur. Ilustrativă în acest sens este cu deosebire ediția F. Aderca, Contribuții critice, din care au apărut două volume (1983-1988), conținând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286983_a_288312]
-
facilita înțelegerea, fără a încărca lectura volumului, „Indexul de persoane” cuprinde scurte prezentări ale personalităților la care se face referire de-a lungul celor aproape o mie de pagini. Mulțumiri Cătălinei Bolma pentru revizuirea atentă a terminologiei folosite și pentru acribia cu care a urmărit respectarea limbajului diplomatic. Ana Dinescu CONFERINȚE, DECLARAȚII DE PRESĂTC "CONFERINȚE, DECLARAȚII DE PRESĂ" Conferință de presă de bilanț, 2005-2007tc "Conferință de presă de bilanț, 2005‑2007" Bună ziua, doamnelor, domnișoarelor și domnilor! Stimați colegi, vă mulțumesc că
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
2007 încolo. Nu este exclus ca 2007 să însemne anul de graniță, în care Europa pune în frigider unul dintre principiile esențiale ale vitalității sale - e vorba de principiul extinderii - și va încerca să se concentreze cu mult mai multă acribie, cu mult mai multă atenție asupra propriilor probleme, redevenind cumva socială, încercând să-și regăsească dimensiunea..., să regăsească comunicarea dintre elita făcătoare de politici, elita care construiește proiecte, și marea masă a cetățenilor europeni. Către acestea, de fapt, ne duce
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
va zice Bruxelles-ul, vom zice și noi. Noi ne vom adăuga la un cor care va cânta aceeași partitură, pe diferite voci, dar folosind aceleași instrumente și uitându-se la același dirijor. Pe termen scurt, ne urmărim interesele cu acribie și cu multă sensibilitate, acestea sunt două cuvinte pe care doresc să le folosesc în sensul lor din dicționar. Cu acribie, pentru că vrem să fim serioși în tot ce înseamnă vecinătate de interese, de exemplu, Republica Moldova, Balcani, Ungaria, Serbia și Muntenegru, Bulgaria
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
diferite voci, dar folosind aceleași instrumente și uitându-se la același dirijor. Pe termen scurt, ne urmărim interesele cu acribie și cu multă sensibilitate, acestea sunt două cuvinte pe care doresc să le folosesc în sensul lor din dicționar. Cu acribie, pentru că vrem să fim serioși în tot ce înseamnă vecinătate de interese, de exemplu, Republica Moldova, Balcani, Ungaria, Serbia și Muntenegru, Bulgaria, și de sensibilitate, pentru că vrem să fim atenți la tot ceea ce ne-ar putea pune în pericol această evoluție europeană. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
la singurele posturi de radio unde puteam auzi adevărul, altul decît cel servit de Ministerul orwellian al Adevărului, reprezentau glasul suprem al conștiinței civic-morale și estetice. Virgil Ierunca este unul din puținii critici aflați în exil care a monitorizat cu acribie viața literară și culturală națională din perioada regimului comunist, pe toată întinderea lui. Nimeni din cei semnificativi, indiferent dacă erau poziționați pe grila sa etică și estetică la plus sau la minus, nu a scăpat ochiului vigilent și corect al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
origine sănătoasă, unii transformați în scriitori doar pe temeiul unor texte partinice afișate la "Gazeta de perete" a fabricii sau unității unde lucra respectivul. Lucrările primului Congres al Scriitorilor din Republica Populară Română sînt adunate, literă cu literă, cu maximă acribie, cu evlavie aproape, într-un tom, cu titulatura menționată, de 541 de pagini, format mare (16,7/23,9 cm), la Editura de Stat pentru literatură și artă, avînd ca responsabil de carte pe C. Regman, tehnoredactor: G. Strominger și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
transcrie un conținut socialist în forma națională". Un întreg capitol este dedicat mutației Sadoveanu, trecerea acestuia cu arme și bagaje în slujba noii puteri democrat-populare, ilustrative fiind Păuna-Mica și în mod deosebit Mitrea Cocor ultimul analizat de regretatul critic cu acribie și pătrundere în demontarea mecanismelor ideologice ilustrate "strălucit" de Ceahlăul literelor românești. Sadoveanu este amendat ca fiind între primii care creează la noi imaginea "celei mai umane dintre orînduiri". Este comentat și ilustrat postulatul leninist al celor două culturi. Lenin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să apară pentru a-i sărbători centenarul nașterii, printr-un gest de omagiu, pe cât de frumos, pe atât de greu de gustat în tihnă: un fel de portret alcătuit minuțios din documentele puse la dispoziție de CNSAS și cercetate cu acribie și dăruire de tânăra cercetătoare Cristina Anisescu. Dacă aserțiunea despre programul regimului comunist de distrugere a elitelor intelectuale risca, prin repetare, să devină o abstracție, acest portret o ilustrează în toată concretețea și intolerabila ei grozăvie. Nicolae Mărgineanu este unul
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
literare”, scrisori ale lui Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Petre P. Carp, Petru Th. Missir ori adresate lor, care nu doar clarifică perioada aurorală a Junimii și a „Convorbirilor literare”, dar aduc o serie de informații semnificative, prețioase pentru cercetătorul literar. Acribiei lui P., mereu pasionat de arcanele documentelor, i se adaugă bucuria descoperirii unor elemente insolite, ascunse în cele mai puțin promițătoare surse, care umplu de culoare și de viață istoria literară. Un capitol reface avatarurile tipografiei patronate de Junimea, altul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
privilegiați a se situa în cercul spiritelor celor mai alese, Ion Pillat are și șansa postuma de a fi unul dintre prea rarii noștri clasici ce se bucură de editarea integrală a operei sale. Șase volume, îngrijite cu o perfectă acribie de Cornelia Pillat, nora să și eminenta cercetătoare științifică, își primesc acum încheierea prin apariția tomului de corespondență (Scrisori - 1898-1944), cuprinzând, în două volete de inegala mărime, epistolele expediate de scriitor familiei, apropiaților, confraților, personalități cunoscute și chiar celebre, cât
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
autoritate certă. Prima îi aparține lui E. Lovinescu. Ironia lui, indirectă la adresa textologiei, îl privește direct, scrijelitoare cu delicatețe, pe Șerban Cioculescu, cunoscut și recunoscut, în 1937, când apare Istoria literaturii române moderne. 1900-1937, ca și de-atunci încoace, pentru acribia lui de filolog, demonstrată întâi în editarea operei lui I. L. Caragiale, începută (1930) de Paul Zarifopol. Lui Eugen Lovinescu, Șerban Cioculescu îi oferea "spectacolul ciudat al unui spirit vioi, vindicativ, agresiv, căutând să-și ascundă zelul partizan în tranșeele amănuntelor
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
Italia, dar care reprezintă, totodată, si un îndemn pentru reluarea tradiției românești în filologia romanica. 4. Autorii volumului, doi universitari și cercetători clujeni, restituie pentru prima dată jurnalul (Diuariul) mitropolitului Vancea la Conciliul Ecumenic Vatican I. Restituirea filologica, realizată cu acribie și competența, este dublată de un consistent studiu care analizează participarea episcopatului român la Conciliu și relațiile Bisericii Unite cu Sfanțul Scaun în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În absența unor cercetări pe aceste teme în istoriografia
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
decenii la rînd. Aproape octogenar, a ținut cronică Jurnalului literar pînă în pragul sfîrșitului. Mai savantul N. Balotă ori mai artistul I. Negoitescu sînt, poate, personalități mai spectaculoase decît el. Dar singurul dintre ei care a urmărit îndeaproape, cu ardeleneasca acribie, noua literatura românească, trezita din somnul dogmatic, a fost Cornel Regman. De altfel, cele mai multe dintre cărțile pe care le-a tipărit, au fost culegeri de cronici literare. Din motive greu de elucidat, în bună parte din cauza revistelor nu de mare
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
absolvă peste doi ani, pentru ca tot acum să se înscrie la Facultatea de Drept din Bruxelles, la care își va susține doctoratul în 21 iulie 1872. E ușor de constatat că nici una din aceste diplome nu corespunde vocației sale, dar acribia pe care Conta o arată în facultățile belgiene pledează pentru flerul său pragmatic: știe că, la întoarcerea în țară, patalamalele universitare îi vor fi de folos, chiar dacă, lăuntric, opulența lor de hram nu avea acoperire în chemarea spiritului. Dar Belgia
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
spre a obține avantaje personale, ci sperând să-i atragă de partea unor proiecte culturale considerate de el de importanță națională. Firește, a eșuat. Iar aceasta este prima observație care se desprinde din lectura atentă a documentelor editate cu mare acribie de Dora Mezdrea: a existat în permanență o fractură de planuri între Noica și interlocutorii săi, și nu numai în primii ani de după eliberare (1964), când discursul Securității era mai agresiv, iar al filosofului, încă nedesprins de spaimele pușcăriei. Chiar
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]
-
Sigmaringen. Informațiile le-am preluat din biografia cu care Dora Mezdrea și Dinu Amzăr (fiul lui D. C. Amzăr) deschid volumul Rînduiala, o antologie de articole, studii și însemnări avînd toate aceeași trăsătură definitorie: spațiul cultural, religios sau politic românesc. Acribia Dorei Mezdrea și cultul pentru exactitatea nemăsluită a informației împrumută volumului profilul unei lucrări de referință în privința cunoașterii exilului românesc.
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]