316 matches
-
să plăsmuiască nu numai zei. Se pricepea, la fel de bine, să plăsmuiască și monștri. Trec pe lângă șerpi uriași, fără coadă sau fără cap, și sfincși mutilați (cumplită trebuie să fi fost furia perșilor când au zdrobit tot ce au găsit pe Acropole, înainte de Salamina). Vreau să ajung la vestitele kore, ce o înconjoară pe zeița Athena, de parcă ar lua parte și azi la un colocviu de taină. N-am reușit niciodată să înțeleg cum se naște surâsul iradiat pe fețele acestor zece
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai regăsim la "amiază", la Fidias, după aceea mă ridic de pe bancheta de piatră, unde m-am așezat să mă odihnesc, și mă îndrept spre încăperea unde au fost adăpostite cariatidele Erehteionului pentru a fi ferite de ploi. Plecând de pe Acropole, mai am timp să dau, împreună cu Ion Mureșan, o raită pe la muzeul național de arheologie. Din păcate, am ajuns la o stare de intoxicație estetică și merg prin săli fără prea mare folos. Mă opresc mai îndelung la niște vase
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a ochiului care fac cu putință privirea-prealabilă în ceea ce abia urmează să se întîmple și să fie. În sfârșit, problema provenienței artei implică și o a treia ipostază a zeiței Atena: Atena skeptomene, "cea care meditează". Relieful votiv din muzeul Acropolei o înfățișează pe zeiță îndreptîndu-și privirea către un punct precis: Atena privește către o piatră de hotar, către o bornă. Privirea meditativă a Atenei, spune Heidegger, este îndreptată asupra limitei. Dar ce este limita? Heidegger a vorbit în mai multe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fier, cu găuri la capete și cu dinți la margine, și mici plăci în forma cărămizilor, dintr-un fel de lut, amestecat cu părticele de fier. Societatea arheologică din Atena au descoperit, la săpăturile făcute pe coasta de sud a Acropolei, o tablă de marmoră foarte importantă pentru filologie și istorie. Tabla conține o inscripție de 80 de șiruri și anume tractatul ce l-au făcut atenienii cu Chalkis după ce, sub conducerea lui Pericles, supusese Euboea. [1 august 1876] {EminescuOpIX 501
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lui Tulcea la noi, călătorind cu vaporul (deci cu o mare perspectivă), am observat un singur automobil în mișcare. Copii am văzut doar la o școală din Salonic, la o altă școală sub Muntele Lupului și străinii de la locurile istorice. ACROPOLE, "acoperișul lumii", simbolul Greciei, unde zeii mișună printre stânci, coloane și... Propilee, unde limba iute grecească e numai printre restauratori, iar ghizii vând legende și religie în toate limbile pământului. Muntele de sub acest impunător monument seamănă cu Fuji din Japonia
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
număr i rațional, special, cu multe fețe dar mai ales cu implicații în multe domenii. * Se dau câteva date despre ф: "ф" este inițiala nemuritorului creator de armonie și frumos, cel care a condus decorarea Parthenonului sau întreaga construcție a Acropolei Atenei, Fidias. Lucrările lui vădesc o grijă deosebită pentru armonie și echilibru, rezultat al studierii rapoartelor dintre diferite dimensiuni ale părților componente, bazate pe "tăietura de aur" sau "secțiunea de aur" sau "numărul de aur" sau "raportul de aur" sau
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
fără să-l privez de ceva. Și dacă un cetățean moare doborînd sau încercînd să ucidă vreun trădător, îi voi arăta recunoștința mea, atît lui cît și copiilor săi76." Dovada că nu sunt doar vorbe goale e o stelă de pe Acropole (din anul 409 î.Hr.) care îi onorează pe cei care l-au ucis pe oligarhul numit Phrynichos. Omului grec de care ne interesăm aici îi este teamă mai ales de două posibile: sclavia și tirania. În această lume a războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
deschide dezbaterile din Adunarea poporului (ekklésia), organismul fundamental care ia deciziile cetății. Sunt membri de drept ai Adunării toți cetățenii atenieni de parte bărbătească care au împlinit optsprezece ani. Reuniunile au loc în aer liber pe Pnyx, o colină din fața Acropolelor. În timpul ședințelor (care pot dura și o zi), propunerile făcute de Consiliu sunt discutate, acceptate, amendate, respinse. Imposibil ca un cetățean să nu-și poată exprima opinia în mod direct în timpul dezbaterilor din Adunare. Acest non-imposibil se numește isêgoria (dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Amurg, Faun cu Nymfă, Ruine, Vine iarna, Ceasul rău, Elohi, Elohi, Lama Savahtani, Idilă romană, La gura peșterei, Noapte de Noembre, În taina nopței, Pe malul mărei, Ifigenia în Taurida, Interior, Din atelierul meu, Domnița, Un prieten, Portret, Frumoasa ateniană, Acropole, În Arcadia, Tristia, Gavroche, Din Țări calde (3), Chiparoși, Pom înflorit, Marină (2), Ebrea, Drăcușor, Poarta țarinei, Țărancă, Pe divan, În largul curței, Țărăncuță, Florica, Floare la ureche, Fantazie, Cap de fetiță (2), Învingătorul, Regret, Studiu, Plein air, Nebuna, Profil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
probează o recurență semnificativă, și este foarte posibil ca ascendența grecească a lui Loghi să joace un rol important în ce privește această direcție a simbolismului său. Picturi precum Două femei în peisaj arcadic, Vestale, Idilă romană, Ifigenia în Taurida, Frumoasa ateniană, Acropole, În Arcadia, Faun și nimfă, La fântână etc. constituie expresia revival-ului anticizant impregant de sensibilitatea simbolistă. Ruinismul romantic exercită o influență asupra lui Loghi, "ruinurile" se integrează firesc unui peisaj arcadic dominat de nostalgia trecutului, pictorul oscilează între sugestia unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
destin care ne leagă înainte de a întrevedea o comunitate de țeluri. * De cînd există Europa, a devenit dificil să percepi Europa. Fără îndoială, privit din Statele Unite, micul continent apare ca un soi de mare Disneyland înțesat de biserici, palate, conace, acropole, sate îmbătrînite, restaurante cu specific, berete basce, pălării tiroleze, olandeze cu saboți, sirtaki, valsuri vieneze. Astfel, în filmul Fantôme à vendre (1935) al lui René Clair, un american înstărit pune să i se clădească un castel scoțian înconjurat, în chip
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
au făcut conștiincios datoria până într-o zi, când, ca prin farmec, trei vase mari de luptă venețiene părăsiră pozițiile, ocoliră intrarea în port și se apropiară de partea stâncoasă a țărmului începând să tragă fără milă cu tunul în Acropole. Ghiulele mari începură să muște din templele zeiței Pallas, până când o bubuitură mare care cutremură pământul până departe, apoi altele mai mici în lanț puseră capăt canonadei. Explodase toată rezerva de pulbere a turcilor, dar pierise și minunea lumii: Acropolea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gogoașa unui mit. Păcatele i-au umanizat pe zei. Se tot vorbește despre oul lui Columb deși marele navigator nu a fost pasăre. Mitul este esențializarea pândită de scleroză. Întotdeauna Apollo „ a fost în serviciul lui Dionysos”. Chiar și seninul Acropole este o însumare de golgote. Nu Prometeu a așezat focul sub rugul lui Giordano Bruno. Spectaculosul din istorie este promovat în mitologie. Diavolii africanilor sunt probabil albi. Mitul ne ajută să ne tragem de curea cu absolutul. Popoarele care nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rugăciunea. Creștinismul a eradicat, în primul rând, desfrâul din Olimp. Ereticii grăbesc primenirea religiilor. Prima icoană cu chipul lui Iisus a fost bobul de grâu. Unii cred în Dumnezeu doar când mănâncă ciuperci, ori zboară cu avionul. Chiar și seninul Acropole e o însumare de golgote. Nu pot lega mirosul de rai decât cu cel al fânului proaspăt cosit. Dacă te are trecut pe listă, Diavolul te pescuiește și din mănăstire. Iisus ne-a promis iubire, nu belșug. Să fie relația
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Nu-mi trebuie statuie. Mă mulțumesc cu un bust. Ca să nu mă poată lovi posteritatea sub centură. Geniile își migălesc singuri statuia. Eternitatea selectează esențe. Restul este destinat putrefacției. Eroic este și curajul autenticității trăirii, nu doar cel al gloriei. Acropole, Capitoliu și Golgota - trei mari coline ale spiritualității umane. Celebritatea este tot o bârfă, dar... post-mortem. Gloria este o povară. Trebuie să zâmbești scremut tuturor. Se pare că numai chinul este teascul care poate scoate genialitatea din om. Geniile știu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și odată cu ele numele acestora), ceea ce ne-a privat de privilegiul pe care-l au alte popare de a fi menținut pînă astăzi în forme ușor schimbate, cu trecerea timpului, nume, în multe spații numeroase, de localități antice. Astfel, toponimele Acropole, Arabia, Arcadia, Areopag, Asia, Atena, Atlantida, Atlas, Attica, Aventin, Beoția, Bergamo, Bosfor, Brindisi, Capitoliu, Capua, Caucaz, Cipru, Corint, Delos, Delphi, Egipt, Epidavros, Epir, Erythreia, Etiopia, Etna, Eufrat, Europa, Gange, Italia, Ithaca, Kephalonia, Larissa, Licosa, Libya, Liguria, Macedonia, Marsilia, Mauritania, Mediterana
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Apollonia), Atena (Athena), Atos (Athos), Pelopones (Peloponnesos), Ravena (Ravenna), Sarmisegetuza (Sarmizegetusa), Tesalia (Thessalia), Trapezunt (Trebizonda). TME consem nează la multe dintre toponimele mitice variante ortografice: Abila (Abyla, Abilyx), Acheloos (Ackelous), Acheron (Acheruns, Accheruns), Acherysia (Acherusia), Acragas (Agrigentum), Accrocorint (Acrocorintos, Acrocorintus), Acropole (Acropolis), Adonis (Adon), Adranos (Adranum), Aiaia (Aeaea), Aigai (Aegae, Aegaeae, Ageae, Aegiae), Aigialos (Aegialos, Aegialus), Aigion (Aegion, Aegium), Akidalia (Akidussa, Acidalia), Akis (Acis), Alalcomenai (Alacomene), Alos (Halos), Alpheios (Alpheos, Alpheus), Amazones (Amazonides), Ampsactus (Amsanctus), Ankyra (Ancyra), Antikyra (Anticyra), Antiochia (Antiochea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
statui. Dar de unde priveam eu, cam la 50 metri distanță, nu am reușit să văd prea bine. Cei care au fost chiar lângă el și au mai învățat, știu și cunosc mai multe. Doar în Biblie se vorbește de Corint, Acropole, Antiohia și altele. Au fost cu sute de ani în urma și stau ca mărturii pentru generații întregi. Voi mai alătura și câteva poze făcute de mine, nevrednica. Nu sunt ele așa reușite cum ar trebui dar nici eu nu mă
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
consimțim că o asemena grijă trebuie să existe din egoism? Sunt țări care trăiesc în bună măsură de pe urma ruinelor. Așa sunt Grecia și Egiptul. Legendele aduc Greciei la fel de mulți bani ca navigația. Fără turiștii care merg să vadă ruinele de pe Acropole sau pe cele de la Delfi, grecii de astăzi s-ar des curca foarte greu. În Egipt, piramidele și sfinxul ar putea ocupa un capitol special din buget. Chiar și Italia e în situația de a socoti ruinele o șansă. Cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
am fost de două ori. De fiecare dată, n-am văzut decât Nilul, sfincșii, lumina și nisipul. Am fost nu în "timpul istoric" al Egiptului, ci în cel "mitologic". În Grecia, la fel. Pot să dau mii de detalii despre Acropole sau despre dâmbul de sub culmile Parnasului unde a funcționat oracolul de la Delfi. Nu pot spune cum gândește grecul care trăiește de pe urma acestor ruine. În Mexic, repet aceeași experiență. Din seara când am coborât pe aeroportul din Ciudad de Mexico, am
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cazul, Îți va erupe Vezuviul, ce mai! — Vă invidiez recluziunea de benedictin, don Parodi, dar viața mi-a fost nestatornică. Am căutat lumina În Baleare, culoarea În Brindisi, păcatul elegant În Paris. Și, precum Renan, mi-am făcut rugăciunea pe Acropole. Peste tot am stors zemosul ciorchine al vieții. Reiau firul istoriei. În Pullman, pe când bietul Goliadkin - jidan, la urma urmelor, predestinat persecuțiilor - făcea cu resemnare față neobositei și obositoarei scrime orale a baronesei, eu mă relaxam alături de Bibiloni, un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
otrăvuri și strangulări. Zi-mi și mie o perioadă În care mîndria civică și artele au Înflorit laolaltă fără să fie În același timp și criminalitate pe scară largă. — Atena antică? Matematici, arhitectură și statul ca filozofie politică. Ce, pe Acropole colcăiau peștii și hoții de buzunare? — Nu, dar grecii aveau sclavi și pederastie. — Iar noi avem televiziune prin satelit. Dacă ai lăsa În pace Estrella de Mar, criminalitatea ar apărea spontan. Țărmul ăsta e un focar de găinari și politicieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
reprezintă un mijloc productiv de îmbogățire a vocabularului actual. 2. INVENTARUL Pentru a realiza această statistică, am făcut o selecție între substantivele nou introduse în DOOM2 (marcate cu semnul [*]). Nu am luat în calcul următoarele tipuri de substantive: − substantivele proprii (Acropole, Areopag, Argo, Argus, Asclepiade, Asterix, Cambodgia, Capitoliu, Securitatea, Shetland); − îmbinările libere, de tipul: cafea filtru (s.f. + s.n.), apă minerală (s.f. + adj.), apă plată (s.f. + adj.); − substantivele compuse formate din cuvinte preexistente, de tipul: acord-cadru, alba-neagra (joc), automobil-capcană, bas-bariton, bună-creștere, bun-platnic
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
grec. Temele mitologice care au derivat din ele, mult mai târziu, vor fi folosite în artă ca sursă inepuizabilă de subiecte și inspirație. Cât priveș‑ te sculptura figurativă, ea atinge apogeul odată cu templul lui Zeus și cu Pan‑ theonul de pe Acropole în Atena. Elementele unui templu grecesc erau sim‑ ple: temple ca Pantheonul constau dintr‑o structură rectangulară înconjurată de coloane și împodobite cu un acoperiș înălțat, în pantă. Diferențele de deta‑ lii de pe coloanele de deasupra lor, defineau stilul arhitectural
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
a ochiului care fac cu putință privirea-prealabilă în ceea ce abia urmează să se întâmple și să fie. În sfârșit, problema provenienței artei implică și o a treia ipostază a zeiței Atena: Atena skeptomene, „cea care meditează“. Relieful votiv din muzeul Acropolei o înfățișează pe zeiță îndreptându-și privirea către un punct precis: Atena privește către o piatră de hotar, către o bornă. Privirea meditativă a Atenei, spune Heidegger, este îndreptată asupra limitei. Dar ce este limita? Heidegger a vorbit în mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]