226 matches
-
se numărau: peștele, ancora, tridentul, cheia egipteană, pheonixul, porumbelul, păunul, vița de vie, mielul ș.a. (Cf. Frédérick Tristan, Primele imagini creștine, Editura Meridiane, București 2002, pp.15-131). Simbolul peștelui avea o semnificație cu totul aparte, scrierea greacă a acestuia reprezentând acrostihul Crezului, prin formula grecească "Iesous CHristos THeou Uios Soter", care însemna "Iisus Christos Fiul Dumnezeului Mântuitor". (Cf. Frédérick Tristan, op. cit., p. 75). 374 André Grabar, op. cit., p. 37. 375 Leonid Uspensky, op. cit., p. 66. 376 Vezi Răzvan Theodorescu, Cultură și
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
epocă hegemon, însă manifestările ei s-au concretizat în producții de speță literară ce dețin o pondere sensibilă în creația culturală din perioada veche. Printre acestea se numără „stihurile de stemă”, cu artificiile lor ingenioase, caracteristice poeziei emblematice, „gnomele numerice”, acrostihurile, inscripțiile în versuri, versurile în rețea, șaradele rimate, feluritele forme de joc, de gratuitate, construcțiile verbale enigmatice, toate ciudățeniile grafice, precum și discursurile encomiastice și alte compuneri obținute prin utilizarea mijloacelor retoricii literare a timpului. De altfel, aceasta constituia principala materie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
iar în final conține unele paralele între Vechiul și Noul Testament în privința istoriei mîntuirii. Mult mai interesant din punct de vedere poetic este al doilea, alcătuit dintr-o serie de strofe scrise în dimetri iambici, după exemplul imnurilor ambroziene; e un acrostih format din douăzeci și trei de strofe, ale căror prime litere sînt în ordine alfabetică. Acest imn, denumit adesea prin citarea primului vers (A solis ortus cardine), s-a bucurat de mare succes. Bibliografie. Ediții: CSEL 10, 1885 (J. Huemer
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Dumnezeu, și evocarea scenei Bunei-Vestiri se dezvoltă în dialoguri cu schimburi de replici între Maria și Iosif (cap. 9) și între Maria și îngerul Gavriil (cap. 11-12, cu un lung discurs final al lui Gavriil); perechile de replici formează acrostihuri, literele cu care încep respectînd ordinea alfabetică, și adesea rimează. Se pare că cel puțin această parte ar fi un adaos ulterior: tehnica pare s-o imite pe cea din kontakia lui Roman Melodul (cf. pp. 000-000). Vii, bogate în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
personaj cunoscut sub acest nume. Mai mult de 80 de manuscrise - dovadă a succesului răsunător al cărții - conțin opera sa, Expunere de capitole cu îndemnuri (Ekthesis kephalaiôn parainetikôn), compusă din 72 de capitole foarte scurte, ale căror prime litere formează acrostihul „Preadivinului și Preaevlaviosului Rege al nostru Iustinian, Agapet, umilul diacon”. Opera aparține genului numit „oglinda principiilor”, deoarece prezintă preceptele necesare unei bune guvernări a supușilor. însă cele expuse de Agapet rămîn foarte generice, preocuparea lui fiind mai ales aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
găsește între cele ale lui Proclus din Constantinopol și care i-a fost atribuită și lui Ioan Hrisostomul, intitulată Laudă (Enkomion) Fecioarei Maria. Opera conține două dialoguri, unul între Maria și Iosif, celălalt între Maria și Gabriel, sub formă de acrostih simplu (A, B, C) și dublu (AA, BB, CC); sînt construite cu omotonie finală și rimă. Ansamblul pare să fie o formă poetică siriacă adaptată la limba greacă. Dialogul inserat aici este cu siguranță o interpolare, dar datează din aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din stanțe cu metrică asemănătoare, al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numite oikoi: un termen folosit în mod analog cu italienescul stanza), precedate de un scurt preludiu numit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren, repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rîndul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul era intonat probabil de către predicator, în timp ce un
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Primele kontakia, apărute înainte de Roman Melodul, sînt puține. Grosdidier de Matons numără în total patru, inclusiv Imnul Akathistos. Cel despre Adam și Eva, Cain și Abel era cîntat inițial în prima duminică a Postului Paștilui. Acest imn are formă de acrostih și păstrează multe din caracteristicile imnurilor katà stichon precedente, așa cum se vede din structura strofei sale: aceasta e compusă din cinci versuri ritmate, din care două sînt împărțite în doi endecasilabi urmați de un refren decasilabic; de cele mai multe ori, refrenul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al imnului și Roman au urmat aceeași școală. Un alt imn este asemănător ca ton și conținut el se intitulează Plînsul lui Adam sau Primul Părinte și aparține tot seriei de imnuri dedicate Postului Mare și penitenței. De această dată, acrostihul e mai lung, deoarece ne dă tot titlul imnului. Structura metrică este deja mai complexă. Acestui imn i-au fost adăugate patru strofe neautentice, al căror acrostih formează numele Adam. Foarte important e conținutul: este introdus Adam, care regretă desfătările
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aparține tot seriei de imnuri dedicate Postului Mare și penitenței. De această dată, acrostihul e mai lung, deoarece ne dă tot titlul imnului. Structura metrică este deja mai complexă. Acestui imn i-au fost adăugate patru strofe neautentice, al căror acrostih formează numele Adam. Foarte important e conținutul: este introdus Adam, care regretă desfătările din Paradis și dialoghează chiar cu Dumnezeu. Și aceasta este opera unui poet talentat, capabil să manevreze cu abilitate motivele spirituale tipice ale lumii grecești creștine. Amintim
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu Dumnezeu. Și aceasta este opera unui poet talentat, capabil să manevreze cu abilitate motivele spirituale tipice ale lumii grecești creștine. Amintim și imnul intitulat Ilie și văduva, din care s-au păstrat fragmente, compus din șapte strofe care formează acrostihul „psalmul”; ultimele două versuri ale prologului constituie refrenul strofelor următoare. Acestea sînt rostite de văduva din Sarepta care îi cere lui Ilie să-i readucă la viață fiul mort, iar urmarea conținea probabil un alt dialog, între Ilie și Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Imn Akathistos, numit astfel pentru că era cîntat de credincioșii „neașezați”, adică de cei care stăteau în picioare în timpul oficierii slujbei. Structura acestui imn e mult mai complexă. Este compus dintr-o introducere și din douăzeci și patru de strofe care formează un acrostih alfabetic; strofele pare au opt kola și se încheie cu un refren: „aleluia” (un kolon poate fi înțeles ca o „fracțiune” regulată - literalmente: „membru” - a unui vers; în cazul acestui tip de imn, așa cum am spus de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost foarte răspîndit, a fost tradus în slava veche, în arabă și în latină, probabil de către un învățat din cercul lui Ilduin, în perioada carolingiană (secolul al IX-lea). Data compunerii și paternitatea imnului constituie două probleme încă nerezolvate. Cum acrostihul imnului este alfabetic, numele autorului rămîne necunoscut. Prologul este dedicat „conducătoarei invincibile”, adică Fecioarei, căreia i se aduc mulțumiri pentru că, asemenea unui războinic, s-a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată în mare pericol, și a salvat-o. Imnul poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
marelui vornic Gheorghe Beldiman. Se înrudea, prin mama sa, cu Enache Kogălniceanu, iar prin a doua soție, cu C. Conachi. Cariera administrativă a început-o în 1785, ajungând până la rangul de vornic. Scrierile originale ale lui B. sunt puține: un acrostih din 1801, Stihuri făcute la Tazlău (1824), meditații și poezii de dragoste, Tragodia sau mai bine a zice Jalnica Moldavei întâmplare după răzvrătirea grecilor 1821, tipărită prima oară de Alecu Balica, în 1861, sub titlul Eterie sau Jalnicile scene prilejite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285684_a_287013]
-
a zice Jalnica Moldavei întâmplare după răzvrătirea grecilor 1821, tipărită prima oară de Alecu Balica, în 1861, sub titlul Eterie sau Jalnicile scene prilejite în Moldavia din răzvrătirile grecilor. Adăugat la sfârșitul Tragodiei lui Sapor, tradusă de el în 1801, acrostihul lui B. este și una dintre cele dintâi manifestări de acest gen la noi. B. este și autorul unora dintre primele meditații poetice din literatura română, influențate de preromantism. Considerată opera sa reprezentativă, Tragodia... urmărește cronologic întâmplările care au avut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285684_a_287013]
-
prieten cu Văcăreștii, îi cunoștea pe Anton Pann și pe B.P. Mumuleanu. Românizându-și numele, semna și Pedestrășescu. P. a scris versuri în limba greacă, în bulgară (e menționat de istoriografia literară bulgară în legătură cu începuturile poeziei culte), în română și acrostihuri bilingve greco-române. Poeziile în românește sunt, în cea mai mare parte, ocazionale. Câteva au fost notate, la moartea lui Dinicu Golescu, pe o pagină a cărții acestuia, Însemnare a călătoriii mele. Altele se adresează lui Iancu Văcărescu, Eufrosin Poteca, Pavel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288766_a_290095]
-
final conține unele paralele între Vechiul și Noul Testament în privința istoriei mântuirii. Mult mai interesant din punct de vedere poetic este al doilea care e alcătuit dintr-o serie de strofe scrise în dimetri iambici, după exemplul imnurilor ambroziene; e un acrostih format din douăzeci și trei de strofe care începe și continuă respectând ordinea literelor alfabetului. Acest imn, denumit adesea prin citarea primului vers (A solis ortus cardine) s-a bucurat de mare succes. Bibliografie. Ediții: CSEL 10, 1885 (J. Huemer
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu, și unde evocarea scenei Bunei-Vestiri se dezvoltă în dialoguri cu schimburi de replici între Maria și Iosif (c. 9) și între Maria și îngerul Gabriel (c. 11-12, cu un lung discurs final al lui Gabriel); perechile de replici formează acrostihuri, adică încep cu literele alfabetului în funcție de ordinea în care se succed, și adesea sunt rimate. Se pare că cel puțin această parte ar fi un adaos ulterior: tehnica pare s-o imite pe cea din kontakia, scrise de Roman Melodul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sub acest nume. Mai mult de 80 de manuscrise - ca o dovadă a succesului răsunător al cărții - conțin opera sa, Expunere de capitole cu îndemnuri (Ekthesis kephalaiôn parainetikôn), compusă din 72 de capitole foarte scurte, ale căror prime litere formează acrostihul „Preadivinului și Preacucernicului Rege al nostru Justinian, Agapet, umilul diacon”. Opera aparține genului numit „oglinda principiilor” pentru că prezintă preceptele necesare unei bune guvernări a supușilor. Însă cele expuse de Agapet rămân foarte generice, preocuparea lui fiind mai ales aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
găsește între cele ale lui Proclus din Constantinopol și care a fost atribuită și lui Ioan Hrisostomul, intitulată Laudă (Enkomion) Fecioarei Maria. Opera conține două dialoguri, unul între Maria și Iosif, celălalt între Maria și îngerul Gabriel, sub formă de acrostih simplu (A, B, C) și dublu (AA, BB, CC); sunt construite cu omotonie finală și rimă. Ansamblul pare să fie o formă poetică siriană adaptată la limba greacă. Dialogul inserat aici este cu siguranță o interpolare, în orice caz este
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
stanțe cu metrică asemănătoare al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numit oikoi: un termen folosit în mod analog cu cel italienesc „stanza”), precedate de un scurt preludiu denumit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren care este repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rândul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul era intonat probabil de către predicator
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Primele kontakia, apărute înainte de Roman Melodul, sunt puține. Grosdidier de Matons numără în total patru, inclusiv Imnul Akathistos. Cel despre Adam și Eva, Cain și Abel era cântat inițial în prima duminică a Postului Paștilor. Acest imn are formă de acrostih și păstrează încă multe din caracteristicile imnurilor katà stichon precedente așa cum se vede din structura strofei sale: aceasta e compusă din cinci versuri ritmate, din care două sunt împărțite în doi endecasilabi urmați de un refren decasilabic; de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al imnului și Roman ar fi urmat aceeași școală. Un alt imn este analog în ce privește conținutul și tonul: este intitulat Plânsul lui Adam sau Primul Părinte și aparține tot seriei de imnuri dedicate Postului Mare și penitenței. De această dată, acrostihul e mai lung pentru că ne dă tot titlul imnului. Structura metrică este deja mai complexă. Acestui imn i-au fost adăugate patru strofe false al căror acrostih formează numele Adam. Foarte important e conținutul: este introdus Adam care vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aparține tot seriei de imnuri dedicate Postului Mare și penitenței. De această dată, acrostihul e mai lung pentru că ne dă tot titlul imnului. Structura metrică este deja mai complexă. Acestui imn i-au fost adăugate patru strofe false al căror acrostih formează numele Adam. Foarte important e conținutul: este introdus Adam care vorbește cu părere de rău despre desfătările din Paradis și dialoghează chiar cu Dumnezeu. Și acesta este opera unui poet talentat capabil să manevreze cu abilitate chiar motivele spirituale
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Akathistos, denumit așa pentru că era cântat de credincioșii „neașezați”, adică de cei care stăteau în picioare în timp oficierii slujbei. Structura acestui imn este mult mai complexă. Este compus dintr-o introducere și din douăzeci și patru de strofe care formează un acrostih alfabetic; strofele pare au opt kola și se încheie cu un refren: „aleluia” (un kolon poate fi înțeles ca o „fracțiune” regulată - literalmente: „membru” - a unui vers; în cazul acestui tip de imn, am spus-o de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]