1,910 matches
-
Brumaru această etichetă infamantă, a unei "pornografii" cu atât mai tristă, nu-i așa?, cu cât autorul textelor incriminate are o vârstă... Vorba ceea: om bătrân și nu-i e rușine să tot scrie porcării. Parcă le aud pe mătușile acre din Cartea nunții a lui Călinescu, femeile-molii care exprimă o atmosferă și o mentalitate. Emil Brumaru și oricine altcineva este pornograf în măsura în care nu poate să fie erotic, nu are resursele de imaginație, talent și stil pentru a se ridica deasupra
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Jaguar îi desparte în mod fundamental o cultură a rîsului și a ironiei, în ciuda faptului că vorbesc aceeași limbă. Tocitul, vînător cu o statură impozantă, joacă rolul lui August cel Prost. Absența progeniturilor, naivitatea, blîndețea, relația tensionată cu o soacră acră îl recomandă drept obiect al deriziunii generale. Toată lumea rîde, cîntă și dansează, rîsul îi reunește pe membrii acestei mici comunități, iar glumele sau farsele care i se înscenează nu conduc niciodată la o rezolvare violentă, șeful este cel care împarte
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
obloanele și ies pe balcon - doi tineri își dau unul altuia să mănânce pateuri dintr-o pungă. Mă întorc în cameră și dau drumul la un film. Mai mult mă enervez: nu pricep nimic. În această intimitate caldă și puțin acră, Pisik fumează pe balcon - îi place să vadă o vreme fumul zăbovind pe cer și-apoi s-aștepte noaptea. bathroom Stories Și apoi am înțeles de ce spațiul ăsta, de ce apa mai lungă, mai rece, încă ne păstrează calzi. Spun ceva
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
să te calce/ toți în picioare atunci, ba poate vor face pe strada cu/ numele tău o piață de alimente, popescu, or să/ arunce pe jos cu legume și resturi stricate, le vor/ strivi sub tălpi toată ziua, zeama lor acră/ are să se scurgă prin asfaltul cu numele tău/și nu cred că îți va conveni, popescu"(popescu.o privire spre viitor) și "după mai multe beri cu marius ianuș, într-o zi pe care am hotărât-o cea de pe urmă
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
ei luminat din interior reflectă amintirea, ea nu este, de fapt, acolo, ritmurile acestei lumi pentru care stau mărturie Constantin și Elena nu se acordă cu cele ale lumii noi față de care bătrânii manifestă o mefiență lipsită însă de ostentație acră. Firul vieții lor separă două lumi, una inconsistentă, înșelătoare, departe și una care are consistență, cu sens, aproape. Un obiect străin, o cutie de pepsi-cola este cercetată cu o curiozitate care-l amuză probabil pe spectator. Constantin citește cu voce
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
numeau, cu un respect îmbinat cu spaimă, Madame Warnier, își aranja părul - sau, mai exact, își scotea părul: șuvițe bogate de păr castaniu deschis erau desprinse din agrafe una câte una și puse lângă oglindă. În încăpere plutea un miros acru. Timp de mai bine de un an după acest incident Charlot a fost convins că părul lung este întotdeauna detașabil. Într-o noapte fără somn, refăcu în sens invers traseul clandestin al copilăriei sale pentru a se duce să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și mare impuls de hărnicie, ieși pe prispă zâmbitoare și scrutezi întinderile grădinii suspendate a dragostei tale, florile sunt mari, roadele sunt către rumenit, împingând în sus lanurile sunt late, fiii dudelor de aur s au înmulțit, până și tărtăcuțele acre ale baobabului-bătrâncapricios, cel care poartă pe umeri cuibulețul tău drag, s-au făcut cât capetele de oameni, acum, de bine ce ți-a mers, încep problemele, nu mai ai loc unde să te dezvolți, ai umplut raiul tău cu lucruri
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
își dea și el cu părerea, e greu să ții un cuibuleț așa complex de una singură, ce bine ar fi dacă île du jardin ar fi mai mare, dar acolo nu e loc decât pentru bisericuța-marii-tale-speranțe. iei o tărtăcuță acră de baobab-bătrân-capricios și îi mănânci pulpa bogată în vitamina C, faci exerciții de tai-chi, reflectezi. nouă în al treilea loc: cobori pe scara răsucită a cuibulețului tău, arunci o privire către trunchiul gros al susținătorului paradisului tău suspendat și către
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
viță de vie, corzile te trag înapoi, nu te lasă să înaintezi, tu îți încordezi toți mușchii și împingi ca un taur în lianele verzi, te lupți cu lianele verzi ale acestei încrengături, strivești cu fruntea boabe mici de struguri acri, calci pe pământul cleios cu dificultate, pământul cleios este mișcător, trebuie să împingi mai tare, altfel te va înghiți, spui rugăciunea sufletului tău, o simți pe luo na în trupul tău, cum te ajută să împingi. de-a v-ați
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe ea n-o durea singurătatea cât mai ales unele îngrijorări de care nu putea să se elibereze. * Într-o seară, abia începuse a se amurgi. Săftica veni cu o oală de lapte prins, știind că Monei îi place laptele acru. Bătrâna îi ieși în întâmpinare, zicându-i: Hai în bucătărie, Săftico! Aceasta, urmând-o pe bătrână cu pas domol, o întrebă cu vorbă de taină: Ce mai face Mona, tușă Varvara? Pe scurtul drum până la bucătărie, tușa Varvara bulgări cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
făcea legea în casa cu două camere și o bucătărie, unde ne adunam când pregătea ceva deosebit, o alivancă sau un balmoș ciobănesc, fie un tocin din cartofi rași, ori nelipsitele scârjele coapte pe plita încinsă și stinse cu lapte acru sau chișleag. Festinul se-ncheia cu procesiunea ghicitului în bobi de porumb sau fasole. Și mai niciodată bunica nu-și greșea prezicerile. Avea o istețime aparte când achiziționa lucruri ieftine pe care le revindea avantajos, pentru a supraviețui și a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
erau numai ale lui, pe când acum! - Fata mea, nu s-a văzut niciodată ca un ginere să poată fi asemuit cu un fiu și nici o noră să devină fiică adevărată, așa să știi! În mod obișnuit, soacrele sunt numite poame acre. După o statistică neoficială, abia dacă există una la un milion care să nu fie suspectată că a mâncat o lămâie de la prima oră a dimineții! Toate au convingerea că exoticul fruct, bogat în vitamina C, le fortifică și, o dată cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
care să nu fie suspectată că a mâncat o lămâie de la prima oră a dimineții! Toate au convingerea că exoticul fruct, bogat în vitamina C, le fortifică și, o dată cu folosirea lui, cu voia sau fără voia lor, devin și mai acre decât le e firea. Soacra lui Alex nu era dintre acelea, dar nu putea să-și dezmintă în totalitate tagma. Avea și ea o oarecare aciditate, mai ales, în cuvinte. - Tu, mamă, ești așa de dulce, dar vrei cu tot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
m-am băgat în pat, lângă Ea. Eram lipiți unul de altul ca rădăcinile mandragorei, mascul și femelă. De altfel, corpul Său era asemenea celui al mandragorei-femelă, separată de masculul ei: ardea de aceeași pasiune ca mandragora. Gura-I era acră și amară ca miezul de castravete. Tot trupul Îi era de gheață. Simțeam cum îmi îngheață sângele în artere, iar acest frig mă pătrundea până în inimă. Toate eforturile mele se dovediră inutile. Am coborât din pat și m-am îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
toata lungimea umerilor și brațelor, se înclina, se ridica din nou. Ce impresie puteau să-i facă tatălui meu toate mișcările sale, care comportau sensuri nepătrunse și vorbeau un limbaj mut? Mai ales dacă adăugăm caracterului voluptuos al spectacolului mirosul acru și piperat al transpirației acestei femei, amestecat cu parfum de iasomie și ulei de santal. Parfumuri care-l aminteau pe cel al rășinii arborilor exotici și trezeau senzații misterioase. Miros de cutie de medicamente, miros al acelor leacuri venite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
el, mă simțeam atras de ceea ce-mi repugna la bătrân. Ai fi zis că un sărut lung și fierbinte tocmai părăsise buzele sale întredeschise. Am sărutat gura pe jumătate deschisă, ca a soției mele; buzele aveau gustul amar și acru al miezului de castravete. Fără îndoială, buzele târfei aveau același gust. În aceeași clipă, îl zării pe tatăl său, bătrânul cocoșat, cu un fular în jurul gâtului. Ieșea din casă. Trecu pe lângă de mine fără să mă privească. Râdea sacadat, oribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tusea, îmi frecam fața de pulpele ei; am strigat-o, de mai multe ori, pe numele adevărat, care avea o rezonanță deosebită. Dar, din inimă, repetam: „Târfă... târfă...“ Îi îmbrățișam pulpele având gust de miez de castravete, amar, dulce și acru. Am plâns. Cât am mai plâns! Când mi-am revenit, mi-am dat seama că plecase. Poate că îmi trebuise mai puțin de o clipă ca să încerc în felul acesta toate voluptățile și durerile pe care un om e capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
femela de mandragoră. Ardoarea tandră a acestei cărni proaspete și tinere pătrundea în mine, aspirată de toți atomii corpului meu în flăcări. Târfa mă absorbea ca pe o pradă, iar eu trăiam între teamă și voluptate. Gura ei avea gustul acru al miezului de castravete. Transpiram în această strângere îmbătătoare, nu-mi mai aparțineam și nu ascultam decât de trupul meu care-și cânta victoria. Mizerabil naufragiat al acestui ocean fără margini, mă abandonam valurilor pasiunii. Părul ei mirosind a iasomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
E fată bună și n-am auzit pe nimeni din Institut să spună ceva nasol despre ea, ceea ce e de-a dreptul o performanță. Aveam relații cordiale cu fata asta. Și ea "beneficia" tot de o băbăciune, încă și mai acră decât Băși, la catedra ei. Dar Milena depășea catifelat, cu un zâmbet, ofticoșeniile și fițele pe care i le mai făcea Săvuleasca, augusta ei șefă, altminteri bună prietenă cu domnul profesor Cuzbășan. Am schimbat câteva vorbe și, când să ne
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
audiență mai mare decât tiraju' lu' Românica literară, mă!" "Ei, na!" "Pe bune!" "Nu-mi vine să cred. Cum, dom'ne, ăia, cu tot cu mulțimea aia de pagini de mică publicitate și n-o răzbește p-aia?" Coletuța face o mutră acră: Nu, mă, confunzi marfa cu ambalaju'. Nu-i România liberă, e România literară care-i un soi de revistă de cultură de pe la noi. Bine, având în vedere că se cam citesc unii pe alții și poate niscaiva profesori de română
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu iese la zar, la drum de seară. Că nici nu-și cultivă anturaju', ca fetele cu scaun la cap. Ce să faci? Așa-i felu' ei...", dădu ea a neputință din umeri. "Sensibilă și finuță..." "Sensibilă și finuță...", face acru și scârbavnic baba de Fito, dând din mână la marea lehamite, de îmi vine să o strâng de gât. "O bolovancă, aia e!", conchide dumneaei. Ah! Doamne, băbăciunea asta simt că mă scoate din minți! Ei, las' c-o să ți-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și-a îndesat pălăria pe cap, cam cu ciudă. Din prag, a grăit către Catinca: Ți-l las pe cap pe Dumitru. Până acum, acasă era doar musafir. De azi încolo, ai să te saturi de el ca de mere acre... ha, ha, ha! Lasă că eu îl știu și de bun și de rău. Dar vorba ceea: rău cu rău, dar mai rău fără rău. Numai că nu mi-i rușine nici cu tine, Pâcule... Dacă după o săptămână încă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cît o cereau Împrejurările. Se scurse destul timp pînă cînd găsi Întrebarea următoare, suficient banală și pe care ar fi putut-o pune de la bun Început. De această dată, În mod surprinzător, David preluă inițiativa, deși pe un ton destul de acru. — CÎt o fi ora? Întrebă Pablo. — Exact cît trebuie. Dar unde te grăbești? Nu răspunse imediat, ca să nu-i dea cumva impresia că ar fi căutat să-l iscodească. Mă gîndeam la nenea ăla cu fața verde. Îl cunoști cumva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
intrat pe-o ureche și i-ar fi ieșit pe cealaltă. „Pui de lei, imn gărzilor patriotice“, „Tineret pe șantier“ și, aproape de final, „Spre comunism în zbor“. Ăsta da cinism, zice Bătrînul, gîndindu-se la fundul coșului de gunoi, la duhoarea acră care răzbate prin capacul de plastic care o acoperă. Eu eram aici, își aminti brusc, ieșisem în balcon, așteptînd să se întunece ca să privesc stelele. — Noapte albastră, bați la fereastră, începe Gulie să fredoneze melodia lui Gabriel Cotabiță, vă mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o văd pe mama. E cocoșată de atâta muncă sărăcuța. Când intru În casă tata mă ademenește cu vaselina, Îmi unge cu ea Încheieturile mâinilor, apoi intrăm Împreună În garajul Întunecos. Tata miroase a vaselină, a transpirație și a vin acru. Bicicleta pe care nu m-am urcat niciodată stă rezemată de un dulap de fier din garaj și tata o mângâie ca pe un copil. În bucătărie mă simt bine. Mama a umplut castronul alb cu salată de roșii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]