866 matches
-
nuce. Redau o parte din ele unele sub altele pentru a le pune mai bine în valoare: „Unii poeți iau peste picior limba.” „O fi românul născut poet, dar prea mulți poeți sunt născuți prozatori.” Structuraliștii „nu văd pădurea din cauza actanților”. „Ca să aperi existența e musai să fii nonexistențialist.” „Fugind din sat, pe care îl adorau, sămănătoriștii se complăceau să trăiască fie în «București, orașul prăbușirilor», fie măcar în «târgul provinciei care ucide».” „La început arta imita natura. După ce s-a
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
cu o seamă de pedanterii metodologice care amenințau să sufoce percepția estetică imediată, contactul slobod al cititorului cu textul, pedanterii ilustrate, cum se rostește, în verbul ațîțat al unei prefețe, Alexandru Paleologu, „de moftologii puritani și maoiști, de iacobinii teoretizanți, (...) «actanți» ai structuralismului, neostructuralismului, textualismului, transtextualismului, postmodernismului”, dînd ca exemplu scrisul unuia dintre „plicticoși”, Jean Ricardou. Regman înțelegea a se feri cu grijă mucalită de o asemenea capcană. Din care pricină nu puține din „contrele” sale umorești au caracterul unui „haz
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
cod „Trandafirașul”, și se infiltrează ca un spion în existența profesorului, existență care include o mamă și o fiică aflată în clasele primare. Personajele sunt de la început trasate în alb și negru, nu există dubii cu privire la fidelitățile și angajamentul principalilor actanți. Logica compromisului le este străină, urile sau dezgustul ferme, ceea ce face din singurul personaj oscilant, Kamila, adevăratul caracter al filmului. Maniheismul care îl opune pe universitarul cu educație umanistă fostului boxeur cu educație fizică de excepție este reluat demonstrativ în
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
purtînd reflexele unei reprezentări dramatice. Maxima reușită în acest sens îl reprezintă poemul intitulat întoarcerea acasă. După ce, în urma unei lupte crîncene, a ucis fiara muindu-și un deget în sîngele ei spre a-și pune pe obraz semnul marii biruinți, actantul are surpriza de-a fi întîmpinat de reproșurile vehemente ale femeii: „-nu cumva ai ucis / a țipat ea / nu cumva ai ucis fiara / spune nu cumva ai / îndrăznit s-o ucizi // -al cui e sîngele acesta / a strigat femeia / bestie
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
în Divina Commedia eticul este preeminent, opera în cauză a putut fi raportată, nu de către puțini comentatori, la specificul unei adevărate "autobiografii morale". Dar, poate, ar trebui să vorbim de o "biografie morală", pentru a nu uita că există un actant Dante, întîmplător purtînd același nume ca și autorul operei. Apoi, în caz extrem, și revenim la creația autohtonă, identificări numeroase cu planul biografic au fost stabilite pînă și într-un roman considerat expresie de vîrf în literatura realistă, Ion al
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
o altă lume la antipodul celei fragede, serafice în care se complăcuse inițial, artificiu de astă-dată al unei demonizări în care irumpe nota energică a "așteptării" neîmplinite, instinctualitatea brută a erotismului. Fiind înlăturat deghizamentul îngeresc, chipul senzual-luxurios, de faun, al actantului iese pe deplin la lumină. Nu este evitat un intermezzo, un amestec nervos de gingășie și impudoare: " Șerbane, icră veche, / în ce tristețuri zaci / Puținde la o leghe / Ca nimfele-ntre craci? // Balena, oh!, balena // Numită Moby Dick / (și mă
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
o altă moștenire culturală, cel puțin în raport cu data nașterii recente a culturii noastre. Or, primul lucru pe care-l cheamă în minte asocierea auroralului cu morbidezza este paradoxul. Dar nu ar fi prima semnalare a unei concatenări „bizare”, pentru că suntem actanții unei culturi care a cunoscut mai mereu asocieri bruscate. Discuția vizând raportul dintre postmodernism și postmodernitate se dovedește relevantă în context. Unii pun aceste coabitări pe seama aplecării noastre spre imitație necritică (să ne amintim cum, la un moment dat, Benjamin
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
roasă). Singurătatea e „mai pustie fără scris”, bardul își propune a privi pur și simplu cum cad frunzele, nădăjduind că „și cu lingoare voi vedea cum cad”. Pentru un supliment de autenticitate stilistică, se adaugă și o fărîmă de Caragiale: actantul „iese și repetă într-una vițăvercea vițăvercea” (Anche io). Totuși un liant universal nu se exclude. Vorbirea se confruntă cu astrele interdictive (O zi întreagă să tot fii spiritual, helas!), după cum sonurile naturii se textualizează (Vine Alex). Creația în chestiune
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
să creeze tocmai un sistem în care oamenii să poată comunica mai ușor, să socializeze firesc fără a se cunoaște direct. Filmul lui David Fincher oferă iluzia reconstituirii sub ochii noștri, din rațiuni documentare, a istoriei unui fenomen, reunind principalii actanți, regizorul păstrându-se echidistant față de fiecare dintre ei și urmărindu-le depozițiile și strategiile ca și cum fiecare ar avea dreptate. Nu avem însă nici cea mai mică certitudine asupra felului în care și-au gândit aceștia mutările, mai ales că succesul
Facebook sau lumea văzută de Mark by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5800_a_7125]
-
zi în care oamenii să nu folosească rețelele de socializare pentru a-și exprima dorințele, temerile, convingerile sau emoțiile. De cele mai multe ori, ei preferă să-și spună păsurile în mediul virtual și uneori pornesc un dialog virtual cu mai mulți actanți. Se feresc să discute față în față cu grupul de prieteni din comoditate sau dintr-o anumită teamă. Marian Popescu, profesor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, a acordat un interviu - pentru DC News - în care a explicat ce
Cum ne transformă rețelele de socializare. Factorii tăcuți care aduc efecte devastatoare asupra omului by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37184_a_38509]
-
referință la teatrul de bâlci), ceea ce este absurd. Donna Elvira face parte din lumea lui Don Giovanni, din casta lui și limbajul ei muzical aparține stilului nobil, amplu - Adorno i-ar spune „protocolar” - prin care sunt definiți (celălalt grup de actanți, cel popular, este caracterizat muzical într-o manieră care s-ar putea numi în Volkston.) Elvira este o femeie turburată care oscilează între pasiune și mândrie rănită și este singura care până le urmă pierde tot: se va duce la
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
confiscarea” Revoluției”, dosarele celor ce au făcut poliție politică, scenariul mineriadelor, cine are dreptul moral să judece, prioritățile naționale, tăcerile vinovate ș.a.) și care n-au fost lămurite tocmai fiindcă „în frunte” s-au aflat mereu aceiași protectori ai minciunii (actanți ai jocului manipulator, ar fi spus Culianu). Chiar dacă soluția unei „republici” de tip platonic e utopică, ea îi părea singura eficientă atunci, în zorii revenirii, unuia dintre cei mai tineri și mai valoroși exilați români. Doar personalități necontaminate de regulile
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
este, pentru personajele care încearcă să îl retrăiască, să- l retranscrie cu concursul unei memorii afective participative, povară și jertfă, reculegere și extaz cathartic. Desigur, așa cum s-a mai observat, eul-narator nu are, în ansamblul epic, o importanță majoră, în calitate de actant; însemnătatea sa rezidă în consemnarea și salvarea memoriei colective, expresie a identității unei etnii greu încercate: „Mai toți oamenii în mijlocul cărora mi-am petrecut copilăria erau bătrâni. Ce caută copilul ăsta printre noi?», întreba, râzând, Arsag, clopotarul. «Lasă-l, spunea
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
droguri și viață de noapte. Experiența de autor dramatic a lui Eugen Ruge se vede limpede în ușurința cu care se mulează pe diferite voci naratoriale. De foarte multe ori aceleași evenimente sunt relatate din punctul de vedere al altor actanți, iar forța de radiografiere a gândurilor pe care o vădește prozatorul german este excepțională. Astfel asistăm la spectacolul încleștării unor minți, vedem sforile din spatele convențiilor sociale, minciunile nevinovate, frustrările ascunse sub preș, tensiunile pe care un narator omniscient nu ar
Când lumina nu mai vine de la Răsărit by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3332_a_4657]
-
literatură română, indiferent unde a fost scrisă și chiar indiferent de limba în care a fost scrisă, s-ar părea, după unii, dacă autorul în cauză se consideră a face parte din cultura română, atât ca produs, cît și ca actant al ei. Ar fi fost deci cazul, și nu de azi-de ieri, ca persoanele îndreptățite, fie că e vorba de criticii și istoricii literari, fie că e vorba de istoricii culturii și ai vieții politice, să încerce măcar o abordare
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
Iulian Bol Se știe că lumea modernă și postmodernă a dovedit un interes acut pentru jurnal, pentru confesiunile artiștilor în special, forme ale scriiturii de grad secund în care naratorul se suprapune actantului iar referentul tinde să fie chiar conținutul stărilor de conștiință ale celui care scrie. "Pactul autobiografic" instituie astfel un spațiu estetic marcat în chip decisiv de tribulațiile și avatarurile afective ale eului ce se dezvăluie pe sine, cu mai multă
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
îl putem regăsi la prea mulți componenți ai diasporei românești. Ca și Ilie Constantin, dar mai din vreme, încă de la începutul anilor '90, Dumitru Țepeneag și-a publicat sistematic volumele pe piața noastră culturală, atât de disprețuită de unii dintre actanții ei; și a intrat în tot felul de polemici, bucureștene și naționale, cu dezinvoltura unui vechi combatant. Astfel că bibliografia lui postrevoluționară numără suficiente titluri (unele, de referință) pentru ca autorul de la Paris să poată fi considerat ,de-al nostru". Zadarnică
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
povestirea să devină o formă de prezentare a sinelui, în sens goffmanian. Este, într-o anumită ipostază, un prilej de reflecție socială, dar cu mijloacele cognitive sau chiar axiologice pe care le avea în acel moment la îndemână actorul social, actantul acelor vremuri. Avem mai degrabă un fals tratat de istorie orală deoarece aici autorii reușesc un lucru genial: subiectul acestui demers este unul colectiv - individul care povestește nu se individualizează, mai degrabă devine "lichid", se răspândește ușor în farmecul cadrelor
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
povestirea să devină o formă de prezentare a sinelui, în sens goffmanian. Este, într-o anumită ipostază, un prilej de reflecție socială, dar cu mijloacele cognitive sau chiar axiologice pe care le avea în acel moment la îndemână actorul social, actantul acelor vremuri... Avem mai degrabă un fals tratat de istorie orală deoarece aici autorii reușesc un lucru genial: subiectul acestui demers este unul colectiv - individul care povestește nu se individualizează, mai degrabă devine "lichid", se răspândește ușor în farmecul cadrelor
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
anii de recluziune socială prietenilor, spre a ieși, cu decență și demnitate la lumină în perioada convențional numită a destinderii, publicând o magnifică enciclopedie a artelor sud-americane, iar după risipirea negurilor, mai multe, ample tomuri, esențiale pentru o epocă și actanții acesteia. Cartea prietenilor mei (Edit. Universal Dalsi, Buc., 2005), de aparență testamentară, cuprinde bilanțul unei existențe, la adâncă și senină senectute, cântecul de iubire și de speranță al unui pământean care a crezut și mai departe crede în capacitatea omului
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
o parte, așa că vedeau pe cineva, se îndrăgosteau, înșelau, aveau remușcări etc. Odată ce hazardul vine boncăluind și îți dă cu pumnul în masă ca să fie sigur că ești conștient de prezența lui, farmecul se pierde, iar personajele se transformă în actanți cuminți. Acest efect se simte cel mai bine în ceea ce o privește pe Chloe, fata cuminte și nesuspicioasă, ambele din lipsă de imaginație, care vrea o căsnicie liniștită și mulți copii. Probabil unul dintre cele mai banale personaje din istorie
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
la fel socoti că și cinismul e o poză! Să presupunem mai bine că e vorba de soluții alternative, una (modestia adîncă, parcă intimidată de ea însăși) izvorîtă din scepticismul evoluat pînă la anxietate și extensibil asupra întregii ființe a actantului, alta (cruzimea, ipostaza rebelă, sfidătoare) ca o formă de contrabalansare a umilității printr-o sursă de putere proteguitoare, în speță răscolitoarea viziune cioraniană. între slăbiciune și forță are loc o alianță productivă, marcînd personalitatea unuia dintre cei mai valoroși eseiști
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
îți sunt puse la dispoziție se materializează în situații-limită prin violența lor: moartea unui copil, un episod de tortură etc. Mda, la care adăugați și conflictele cu tatăl pe care le au personajele. De fapt, termenul cel mai adecvat pentru actanții Syrianei mi se pare ,felia de personaj". Ca și în filmul de acțiune, ei se definesc prin ceea ce fac, adică, în 90% din cazuri, prin modul în care interacționează. Dar ,greutatea" acestor interacțiuni e dialogul, inteligent și oblic, constant o
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]
-
scenaristul Gaghan își merită nominalizarea la Oscar. Intenționat, aceste episoade nu sunt tocmai edificatoare pentru sistemul axiologic al feliilor de personaje, absolut toate părând pătate. Nimeni nu pare să aibă o privire de ansamblu, iar poveștile separate centrate pe vreun actant nu se întâlnesc niciodată într-un mod coerent. Un critic american afirma că acest lucru e voluntar și studiat, trama netrebuind rezolvată de spectator, ci având tocmai rolul de a-l apăsa, de a-l agresa chiar, prin încercuire. Nu
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]
-
să își frustreze cumva privitorul. Însă mi se pare că reușește acest lucru într-un mod diferit: îți arată jucătorii de elită, îți arată diferitele mize, dar pe de altă parte îți inserează și o doză de hazard. Fiecare dintre actanți, indiferent de forța pe care o posedă, deține o vizibilitate redusă și orice plan elaborat se poate duce pe apa sâmbetei în câteva secunde. Dincolo de aceste considerații, Syriana aruncă săgeți și în direcția unor stereotipuri, în special asupra unora coloniale
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]