2,021 matches
-
un fapt îngrijorător pentru regizori, directori de teatru, principalii interesați. Se trag de mult semnale de alarmă față de școală de teatru. Poate cel mai serios este Gală de anul acesta. Multe dintre spectacolele de absolventa de la Casandra, atît cele de la actorie, cît și cele de la regie, erau spectacole solide, de referință chiar, pe care multe teatre și le-ar fi dorit să le aibă în repertoriul curent. Mi-aduc aminte că la unele montări se făceau cozi serioase la casa de
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
la Iluzia comică a lui Darie să-și dorească, văzînd poezia luminilor din această montare, să facă teatru. Un lucru pe care Darie știe să-l facă se vede din nou, dar cu reușită totală: muncă cu actorul. Absolut toți actorii, o trupă unită, cu forța și energie, joaca impecabil așa încît nu ne rămîne decît să-i amintim pe toți: actorul și rolul, Florin Anton - Alcandre; Ion Chelaru - Pridamant; Alexandru Pop - Dorante, Temnicerul; Marian Râlea - Matamore; George Ivașcu - Clindor; Tudor
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
numele unui soi de trandafir), un pat de petale roșii, pe care stă întins trupul fetei, adolescentin și sidefiu, în timp ce o voce suava ar putea rosti: "...numai cu American Beauty!"... Șam Mendes - faimos prin harul lui de a lucra cu actorii - se dovedește, de la prima încercare, un extraordinar regizor de film. Însuși Kevin Spacey, - copleșitorul interpret principal și, prin vocație, actor în primul rînd de teatru - a recunoscut că nu se aștepta "la imagini atît de frumoase"; cadrajele sînt discrete, camera
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
duce pînă la sfîrșitul vieții prima căsătorie... După aceasta inițiere a urmat Conservatorul propriu-zis? Da. În toamna lui 1947, m-am dus să dau examen la Conservatorul Regal de muzică și arta dramatică. Am dat și la regie și la actorie, dar m-am orientat de la inceput spre regie, fiindu-mi clar că voi fi regizor și nu actrița. La actorie am facut, de altfel, numai doi ani. Și la regie la fel. Dar cum? Din anul întîi am trecut direct
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
am dus să dau examen la Conservatorul Regal de muzică și arta dramatică. Am dat și la regie și la actorie, dar m-am orientat de la inceput spre regie, fiindu-mi clar că voi fi regizor și nu actrița. La actorie am facut, de altfel, numai doi ani. Și la regie la fel. Dar cum? Din anul întîi am trecut direct în anul patru. Tocmai avea loc reforma învățămîntului și aveai posibilitatea să dai mai multe examene odată. Am fost foarte
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
dumneavoastră sau colegii dumneavoastră? Da. Am vorbit despre teatrul american. Îmi plăcea de atunci. Altă dată despre teatrul clasic francez. George Teodorescu a ținut un curs foarte frumos despre Commedia dell^ arte. Partea practică o lucrăm cu colegii noștri de la actorie: Tudorel Popa, Val Săndulescu, Constantin Codrescu. Pe urmă, făceam asistență de regie benevolă. Unii la Soare. Z. Soare, eu am fost la Sahighian, la Siegfried, la Sica Alexandrescu, la un moment dat, la I. Aurel Maican, la Marietta Sadova. Cu
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
în componență monologuri și dialoguri care "se doresc a fi niște elemente de arhitectură textuala pentru un teatru modular." În aceste condiții - explică autorul - "spectacolul, își poate modifica imaginea de la o seară la alta în cazul în care regizorul (sau actorii) reorganizează modulele textuale la fiecare reprezentație." "Teatrul descompus" este, așadar, un teatru care poate fi în numeroase feluri recompus. "Modulele textuale", monologuri, în marea lor majoritate, seamănă cu cărțile de joc, în sensul că au valoare și luate separat, si
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
în materie de distribuție autohtonă faptul că acest film european de debut a fost achiziționat și la noi și e difuzat, acum, pe mica noastră piața cvasi-americanizată. Rămîne de văzut cum va evolua regizorul, Erick Zonca (n. 1956; studii de actorie și filosofie), care, pentru scenariul Îngerilor, a lucrat doi ani. Să intrăm în bucătăria cineastului și să aflăm o rețetă: Pentru mine, apropierea de scris e, înainte de toate, vizuală. Orice demers didactic mi-e străin. Nu plec niciodată de la o
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
mijloc decît vocea. Și cuvîntul. Volumul editat de Editură Casă Radio pe care l-am trecut în revistă înaintea acestei seri poate fi considerat, în mare doar, si un document. O istorie a dramaturgiei românești și universale, a regiei, a actoriei. Consultînd acest tom, îți dai seama că dincolo de încărcătură afectiva se află o instituție de cultură. Volumul strînge toate înregistrările din perioada 1973 - 1993, ordonate într-un catalog - literatura română clasică, interbelică, contemporană, literatura universală dezvoltată în derulare alfabetică. Fiecare
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
de ce au intrat în această hora Victor Rebengiuc și Mitică Popescu. Și am suferit teribil. De ce au girat cu valoarea lor, cu numele, aceasta monstruozitate? N-am recunoscut-o pe Anca Sigartău. În nimic. Am încercat să descopăr legăturile cu actoria, cu profesia asta, ale lui Ovidiu Miculescu. Dacă la spectacolul lui Dembinski puteam discuta despre opțiunea asupra adaptării forțat actualizate și a efectelor ce au decurs de aici, mentinîndu-ne, totuși, în planul artisticului (discutabil), Boala incompatibilă părăsește criteriile, analiza critică
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
mai expresiv acum decît altădată, de vină sînt numai doi oameni: regizorul și partenerul principal. Regizorul, Martin Brest - cu o filmografie "hibrid" între Beverly Hills Cop (seria 1) și Parfum de femeie (seria...2, adică remake-ul), știe să lucreze cu actorii (nu degeaba, sub baghetă lui, Al. Pacino a cucerit un Oscar); și, poate tot nu degeaba, la ora debutului, în ^79, pe cînd avea doar 28 de ani, Martin Brest a avut șansa de a-l avea în distribuție pe
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
între ochi, o dimensiune pe care puțini actori o au"... Sau Pintilie: dispariția lui George a fost că "un incendiu devastator, care rade, uneori pe zeci de ani, orice posibilitate de a mai avea vreun contact cu tipul acesta de actorie și de lumină"... Alexandru Darie a intersectat cu aplicație fragmentele de operă cu fragmente ale "mărturiilor" (culese de Anca Berlogea). Filmul ar fi avut de cîștigat, daca materia interviurilor ar fi fost mai strînsă la montaj și periata de mici
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
în adolescență, la televizor, filmele italiene - la care se uită fascinat, împreună cu bunicii, cu părinții, cu fratele -, si cum a început să-și descopere, cu adevarat, familia, prin intermediul acelor filme! Documentarul lui Scorsese e o întoarcere obiectiv-subiectivă la imaginile, la actorii, la secvențele, la cineaștii italieni care l-au marcat, l-au influențat, l-au amuzat, l-au răvășit, l-au însoțit, mereu, în timp. Romă, oraș deschis, Hoți de biciclete, La terra trema... De Sica, Visconti, Antonioni, si, mai ales
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
Alexandru Dabija și a scenografilor Irina Solomon și Dragoș Buhagiar, Gabriel Popescu (aranjamente corale susținute impresionant vocal-life, pe scena), Malou Iosif (coregrafia), Dan Puric (pantomima), Ionel Mihăilescu (mișcare scenica), Szoby Cseh (scrima) și, nu în ultimul rînd, prin performanță lor, actorii: Marin Moraru, Cristian Iacob, Maia Morgenstern, Camelia Maxim, Ana Ciontea, Șerban Ionescu, Constantin Cojocaru, Marius Stănescu, Ioan Batinas, Mircea Constantinescu, Marian Ghenea, Ionel Mihăilescu, Liviu Timus, Dan Bădărău, Virgia Rogin, Oana Ștefănescu, Marian Lepădatu, Laurențiu Lazăr, Dumitru Bogomaz, Elvira Deatcu
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
inima în dinți să meargă la teatru, spre a încasa o nouă porție de agitație vulgară, impresia de ospiciu înțesat cu păpuși descreierate i se întipărește stăruitor în minte. Dintr-o ceremonie menită a trezi energii profunde, cum era odată actoria în vremuri nobile, azi nu a mai rămas decît aparențele unui delir histrionic. Parcă o conjurație a prostuluigust îi îndeamnă pe regizori să împingă degradarea pînă la treapta complacerii în deriziune. Din acest motiv, spectacolul de care ai parte pe
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
suspans intelectual. Un carnaval semidoct de la care spectatorii pleacă răsuflînd ușurați că au scăpat de o grosolănie. Cu gîndurile acestea în minte, dacă citești cartea lui Peter Brook, capeți confirmarea paraginii teatrale pe care o intuiai înainte de a o deschide. Actoria și-a pierdut smalțul stilistic și perspectiva resuscitării e firavă, atîta doar că pricina degringoladei nu ține de breaslă, ci de infirmitatea spirituală a epocii. Cînd o paradigmă moare, toate artele suferă, iar teatrul e doar unul din simptomele decadenței
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
nu ține de breaslă, ci de infirmitatea spirituală a epocii. Cînd o paradigmă moare, toate artele suferă, iar teatrul e doar unul din simptomele decadenței. Prin urmare, a stărui în lamentații în marginea a cît de jos a alunecat ștacheta actoriei e pierdere de vreme, mai potrivit e să-i căutăm patogenia și remediul. Peter Brook caută remedii în volumul Fără secrete. Gînduri despre actorie și teatru. Verdictul regizorului e franc: teatrul e în criză, conul de umbră în care a
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
decadenței. Prin urmare, a stărui în lamentații în marginea a cît de jos a alunecat ștacheta actoriei e pierdere de vreme, mai potrivit e să-i căutăm patogenia și remediul. Peter Brook caută remedii în volumul Fără secrete. Gînduri despre actorie și teatru. Verdictul regizorului e franc: teatrul e în criză, conul de umbră în care a nimerit fiind de rău-augur. Și atunci să-l scoatem din criză redîndu-i măreția, iar pentru asta trebuie să înlăturăm din teatru tot ceea nu
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
pus pe gînduri: Storin, Băltăteanu, Manolescu și cîți alții! ...Am fost, întotdeauna, un om liber. Am avut libertatea absolută de a-mi alege bucuriile. Am avut tot felul de slujbe, pînă cînd am simțit că mă bîntuie această nebunie, cu actoria. Pe la 16-17 ani am urcat pe scenă, la amatori, am gustat din bucuria succesului, am mers mai departe, am primit alte roluri... Bucuria succesului e o bucurie imensă. Te face să uiți toate mizeriile. E hrană meseriei noastre. Cine spune
Gheorghe Dinică - 65 PUZZLE ANIVERSAR by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18201_a_19526]
-
avut momentele lor de banalitate... Nu le regret, n-au depins de mine. Dacă regret că am refuzat rolul Ilie Moromete? Da. Acum, da. Îl iubeam prea mult pe Ilie și mi-a fost frică să nu-l ștric.(...) La actoria de film m-am adaptat repede și din mers. În cinema, șansele mele mari s-au numit Pintilie și Daneliuc. D^ale Carnavalului și Patul conjugal. Dar teatrul rămîne iubirea mea. E adevărat că teatrul, după părerea mea, te solicită
Gheorghe Dinică - 65 PUZZLE ANIVERSAR by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18201_a_19526]
-
prima mână, iar miza poate fi textul în sine, scenografia rafinată a Mariei Miu, câteva efecte și gaguri, dar nicidecum performanța actoricească. În Pălăria de la Teatrul de Comedie, chiar dacă trupa angrenată în spectacol era cu mult mai numeroasă, lucrul cu actorii se vedea aproape până în detalii, atât în scenele protagoniștilor, cât și în acelea de grup. Un lucru remarcabil a fost jocul, epurat de manierisme, al lui George Mihăiță, un jos viu și proaspăt, plin de forță și de nuanțe. La
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
a fost mai întâi oul sau găina?". Vom petrece ceva timp în găsirea răspunsului. Dacă textul ar fi fost epurat de unele expresii care nu-l fac nici mai atractiv și nu fac nici spectacolul mai strălucitor, dacă lucrul cu actorii ar fi fost o preocupare a regizorului și nu sprijin important al demersului artistic, atunci poate Cu capu' de nicovală să fi fost mai mult decât o ilustrare a unei piese cu farmec. Așa rămâne doar un exercițiu. Probabil că
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
și o mamă căruțașă. Fiul lor - Maurice Joseph Micklewhite - era, încă de la 12 ani, un spectator împătimit de teatru, în galeria faimosului Old Vic; la 16 ani a abandonat școală; a luptat în războiul din Coreea; la întoarcere a studiat actoria la seral; și-a ales pseudonimul inspirîndu-se dintr-un titlu de film (Revoltă de pe Caine); soarta a vrut ca el să devină un mare actor (și, în ultimul timp, un prosper proprietar de restaurante). "Tot ce se întîmplă în film
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
sugera că a avut loc o revoluție. S-a terminat cu fericirea obligatorie! Numai că rezolvarea nu este atât de simplă. în învălmășeala produsă, Ana-Maria a dispărut și aproape nimeni nu și-o mai amintește. în zadar și-au scos actorii măștile. Fețele lor sunt tot un fel de măști, cu câte două găuri în loc de ochi. Comedie tragică postmodernă, spectacol de magie a cuvintelor și reprezentare, de un sarcasm swiftian, a condiției umane, piesa Cruciada fermoarelor se poate și citi și
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
se corectează în chip decisiv un articol de dicționar, singurul de pînă acum, cel din Dicționar de literatură română contemporană al lui Marian Popa, excesiv de sărac, unde ni se relatează doar că Dominic Stanca e fiul unui medic, a practicat actoria, a scris povestiri, versuri și teatru, pastișînd "în linia lui Păstorel Teodoreanu", cum se spune în dicționarul lui Marian Popa, apărut la sfîrșitul anilor '70; se mai vorbește acolo despre stil cronicăresc, erotism auster și - se zice - o aspirație către
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]