5,686 matches
-
Toate Articolele Autorului Autoare Maria Giurgiu A unit Dumnezeu cer și pământ prin Coloana Infinită-buricul lumii în sufletul Carpaților și-n inimi de viteji ai frăției lupilor din totemuri. a semănat el iubirea de neam și datini în în ochiul acvilelor și inimile stâncilor străvechi leagăne tăcute culcușuri osemintelor tocite ale voievozilor și lacrimile valahilor ce-au clădit scut gliei din trupurile lor în calea valurilor păgâne care le potopeau țarinile pustiindu-le precum lăcustele dansul caprelor și urșilor la răscruce
PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382868_a_384197]
-
și clopoțiri argintii scutură din somnul greu- spiritul lupului alb reînviind la români colindul cu florile dalbe vitejia străbună și frățiile de suflet între inimi de români -din Ardeal până-n bunget pictează fulgii de nea în văzduh -diademă cu zborul acvilelor din stemă stăpunge sufletul românilor durere supremă săgețile-flăcări din ochii zimbrilor cu inimi săgetate de suferința Carpaților urletele balaurilor din stindardele dacilor înfiorând și în vise fantomele dușmanilor. la răscruce de ani ne cheamă amarnic spiritul străbunilor prin șfichiuit de
PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382868_a_384197]
-
Neobosită, pajura albă plutește deasupra Stațiunii albe. Când trece peste brazii verzi, pasărea pare și mai albă; traversând discul solar, albul acesteia dispare; de asemenea, când intră în ceață. Norii albi, de joasă altitudine, o ascund cel mai bine. Umbra acvilei albe alunecă peste troienele albe. Pata se strânge, capătă o formă alungită, scade: proiecția pajurei în picaj. Se ridică din albul zăpezii cu o potârniche albă; în ghearele păsării albe privitorul nu distinge o pasăre albă. Câteva puncte rubinii fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-și fruntea Într-o plecăciune mută, măsurată dar politicoasă. Dante Își plecă și el fruntea, uluit: Întregul corpus al artei fiziognomoniei era acolo, dinaintea ochilor săi. Câinele, vulpea, maimuța, leul, În chip de oameni, Îl fixau atent. Și calul, și acvila... Până În acea zi, nu i se mai Întâmplase niciodată să găsească o atât de precisă corespondență Între speciile de animale și diferitele caractere omenești, despre care citise În cărțile anticilor. Grupul acela eterogen constituia, așadar, societatea Înțelepților despre care vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-un hohot de râs zgomotos. Părea să Își fi recâștigat buna dispoziție, dar În ochi Îi adăsta o umbră. În sfârșit, la capătul mesei se găsea un bărbat cu plete negre și dese, care Îi cădeau peste umeri. Ochii acvilei scăpărau pe chipul său tânăr, Însă deja marcat de veghea studiului ori de o tainică neliniște. Aștepta nemișcat, ca unul din marile mozaice bizantine pe care Dante le văzuse În delta Padului. Asistase la prezentări În tăcere, fără să Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
obiecteze la acea teorie incoerentă, când o idee Îi veni prin minte. Își aminti de urmele din cripta de la San Giuda, semnele și litaniile de neînțeles despre care Îi vorbise Giannetto. Se concentră asupra chipului astrologului, asupra profilului său de acvilă. Așadar el fusese cel care coborâse sub pământ, În căutarea forței iradiante a astrelor? Glasul lui răsunase În acele galerii pline de oroare? Dar Ambrogio? Dar Teofilo? Ce putere le ceruse viețile? Atât de simplu, atât de scelerat... Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
eu, a comentat librarul. Cum să se găsească de lucru? Dacă În țara asta oamenii nu se pensionează nici după ce mor... Uitați-vă la Cid. Într-adevăr, nu există nici o soluție. Barceló și-a savurat pipa stinsă, privirea lui de acvilă scrutînd cu interes cartea pe care eu o țineam În mînă. În pofida fațadei lui de comic de bîlci și a vorbăriei prelungi, Barceló putea adulmeca o pradă bună așa cum lupul adulmecă sîngele. — Să vedem, a zis Barceló, prefăcîndu-se dezinteresat. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mine, pe care ai bunătatea să mă elogiezi, ar fi În stare să se facă ascultați. Dacă ar avea mijloacele și forța pe care banii câștigați necinstit le-o conferă acestor nătărăi. - Poate că nu-i departe vremea În care acvila va stăpâni din nou peste cerurile Italiei, iar ghearele ei vor orbi pentru totdeauna câinii nopții care au năpădit-o. Dante zâmbi slab, ștergându-și din nou buza cu vârful limbii. În timp ce vorbea, continua să urmărească mișcările combatanților, care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sipetele lui Petru. - Vino cu noi, priorule. Glasul lui Monerre sunase calm, distant. Dar exista o căldură tainică În vorbele lui. - Și nu numai al lor! Îl Încolți poetul. - Vino cu noi! repetă celălalt. Să-l răzbunăm pe ultimul Împărat, acvila asasinată. - Cu voi? Cu Ordinul Templului? șuieră priorul. Monerre se Îndreptă din șale. Apoi Încuviință Încet. - Cum ai descoperit? Nu era dezamăgire În glasul său, ci doar surprindere. Stânjeneala unui copil surprins În timpul unui joc interzis. - Am fost sigur atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce i se puse În gât Îi Înăbuși strigătul care Îi năvălea pe buze. Își trecu degetele peste cizelura delicată a cupei, o cunună de trandafiri și de frunze de laur care o Înconjura În partea de sus, peste patru acvile imperiale cu aripile larg deschise. O lucrătură de preț, demnă cu adevărat de buzele unui Împărat. Cele opt fețe ale pocalului aminteau de forma perfectă a templului din Ierusalim. Dar și de fortăreața neterminată a lui Frederic, și de construcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de preț, demnă cu adevărat de buzele unui Împărat. Cele opt fețe ale pocalului aminteau de forma perfectă a templului din Ierusalim. Dar și de fortăreața neterminată a lui Frederic, și de construcția care arsese pe pământurile familiei Cavalcanti. Sub acvile erau Încrustate niște caractere grecești. Cizelată În Răsărit, așadar, probabil la Constantinopol. Însă cineva o stricase, zgâriind grosolan trei caractere latinești cu un vârf de fier: „F R I”. Darul Împăratului latin de Răsărit pentru reînnoirea alianței și a protecției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
armată), murise în 1919. Însemnul de mareșal era reprezentat prin două bastoane încrucișate fixate pe paspoalul (vipușca) epoletului de general de corp de armată, precum și de bastonul de mareșal lung de 35 de cm, acoperit cu catifea purpurie, împodobit cu acvile cruciate din aur și ornat la capete cu frunze de stejar, de aur [3]. De asemenea, pe lângă drepturile, onorurile și avantajele materiale conferite de către Decretul Regal 998/1924 pentru Constantin Prezan și Decretul Regal 1678/1927 pentru Alexandru Averescu, în
MAREŞALII ROMÂNIEI DE GEORGE BACIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361305_a_362634]
-
unui tub cilindric, având la capete două capace. Corpul propriu-zis are lungimea de 49,7 cm; pe o lungime de 39, 9 cm este acoperit cu catifea purpurie (astăzi roasă de vreme), pe care sunt brodate, în fir auriu, patru acvile și cinci capete de bour, dispuse în șiruri verticale, alternânde. Cele două capace, tronconice, sunt goale pe dinăuntru și au filet la diametrul mic, având o lungime de 4,7 cm. Capacul superior are deasupra stema mare a României, înconjurată
MAREŞALII ROMÂNIEI DE GEORGE BACIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361305_a_362634]
-
ocrotite de lege). Dintre mamifere amintim : capră neagră, căpriorul, cerbul, ursul, lupul, râsul, mistrețul, pisica sălbatică, veverița, pârșul de alun, viezurele, vidra, jderul de capac, nevăstuica etc. Păsările sunt și ele de asemenea reprezentate de o multitudine de specii precum: acvile, cocosul de munte, bufnita, ierunca, fluturașul de stâncă, lăstunul, corbul de munte, mierla de piatră, etc. Reptilele sunt și ele prezente prin specii de șerpi (vipera comună, vipera cu corn). Datorită rețelei hidrografice, fauna apei este și ea reprezentată de
PARCUL NATIONAL RETEZAT, O EXPERIENTA DE NEUITAT de ALEXANDRU CĂNĂVOIU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360990_a_362319]
-
primară în paginile Noului Testament este cea de „biserica din casă”. Mulți dintre cercetători au identificat-o pe aceasta cu familia creștină, sau mai este descrisă de grupurile de creștini care se adunau în jurul personalităților puternice (ex: Filimon, Priscila și Acvila). Noțiunea de casă cu cea de Biserică au fost unite prin săvârșirea dumnezeieștii Euharistii. Relația „celor mulți” cu „Unul”, Care se oferă pe Sine pentru ei leagă temeliile istorice ale Euharistiei cu tradiția iudeo-creștină a slujitorului lui Dumnezeu. Conștiința că
IOANNIS ZIZIOULAS, MITROPOLIT AL PERGAMULUI, EUHARISTIE, EPISCOP, BISERICĂ: UNITATEA BISERICII ÎN DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ŞI EPISCOP, ÎN PRIMELE TREI SECOLE CREŞTINE, EDITURA BASILICA, de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/364246_a_365575]
-
Trebuie să aduc imediat corecții acestor două adjective: orgoliul ei nu avea nici o legătură cu vanitatea sau snobismul, și era, mai curând sentimentul de a fi diferită de toată lumea, ceea ce era evident, și era de aceeași natură cu orgoliul unei acvile, al unui leu sau al unui armăsar. Latura fantastă provenea în parte din „unicitatea” ei; nu s-ar fi gândit să facă cuiva vreo grijă sau vreo supărare și era, dimpotrivă, bună și generoasă, dar în schimb nu admitea ca
O POVESTE ADEVĂRATĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366944_a_368273]
-
până la capăt de linie îi bine, îi tare bine...”, o anunță Chiva.” Mai mult, baba dispare și pe bancheta unde stătuse, rămâne “o monedă subțire” ce “mărturisea, fără cuvinte, că ființa aceea nu fusese chiar o fantasmă... Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie.» Acvila sau pajura reprezintă în simbol, un spirit protector al lumii, începutul, arhaicul, primordialitatea. “Lumea din care plecase” Dacia are parte de un “dincolo” și un “dincoace”. Ea se crede “detașată de lumea din care plecase. Dincolo, în lumea din care
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
ce uită blândețea din chip al unui copil cu mâinile goale întinse spre cer...destin... Oedip, pământul îmbracă la brâu curcubeie, se-mbată din ape din pântec de munte, la poale o ciută-nsetată să beie și-acolo-n înalt acvila să cânte, când aripi se-nalță din ochi de copil se-oprește furtuna și ninge cu stele, renaște pădurea din suflet abil și seceta moare sub ploi de lalele. Mă leagă de cer Mă leagă de cer cu chingi de
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
erzaț onomastic se profilează la capătul de zid al unei fete Morgana : regretabilă confuzie istorică și culturală ! În vinele acestui adevărat Canaan foșnesc miriadele de frunze ale aurului nativ crunt exploatate de tot soiul de păsări de pradă , începând cu acvila de romană a lui Traian și terminând cu cele ale noului cârd de ereți masonici ce s-au abătut după anul 1990... Râurile de lapte și miere acum se varsă în gâturile hămesite ale unor trândave și viclene popoare ale
ROMÂNIA ȘI NOUA ORDINE MONDIALĂ de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350273_a_351602]
-
nopțile senine, o caleașcă de aur brăzda bolta înstelată de la un orizont la altul și dispărea undeva între munți, iar către orele dimineții făcea cale întoarsă. Acest bătrân destul de voinic, puternic și ager, cu auzul de panteră și privirea de acvilă, era vizitat în fiecare anotimp de o pereche de tineri îndrăgostiți. Acești tineri nu erau alții decât proprii săi părinți, Narcisa și Prințișor, care-și vizitau unicul copil rămas în rândul pământenilor care parcă dorea să concureze nu numai durata
XXXIII. BĂTRÂNUL DIN CARPAŢI (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348533_a_349862]
-
și care a apărat trupul atât de intemperii, cât și de semnele neînțelese ale spiritului care căuta să-i domine sufletul. Numit în unele zone și șerpar, brâul conducea spre ceea ce ar fi putut aduce cu acea pasăre răpitoare, asemănătoare acvilei, cu spatele de culoare brună, ca și a culorii chimirului și care vânează șerpii de pe cărările văilor. Motivul legăturii cu un obiect simbolic, pentru dominarea unei ființe, se regăsește și azi în imaginarul tradițional, cu variații de la o categorie folclorică
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
el cu mâinile în sân. Scrisese o scrisoare împăratului și una Senatului în care își expunea pledoaria sa, din care reieșea că multe dintre incidente fuseseră doar provocări, însă recunoștea că ieșise în fața Ierusalimului cu stindardele și efigia împăratului, cu acvilele, cu fasciile și cu alte însemne printre care câteva statuete reprezentând zei, însă intenția sa declarată fusese aceea de a glorifica puterea Romei și nu mai mult. Procuratorul mai invocase în scrisorile sale și faptul că învingătorul era cel care
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
semne aprobatoare. Durerea din umăr îl făcu să geamă. Adus din nou lângă Iisus din Nazaret, Baraba își dădu seama dintr-o dată de faptul că acel om care mergea la moarte în locul lui, nu purta pe brațul său semnul infamiei, acvila romană. Procuratorul Ponțiu Pilat impusese totodată tâlharului interdicția de a părăsi Ierusalimul ceea ce pe Baraba îl făcu să se gândească imediat la faptul că procuratorul nu avea să se țină de cuvânt prea mult timp în privința libertății sale. Patrulele care
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
află o altă expoziție în care pot fi admirate Coloana Infinitului sculptată în lemn, un țăran și o țărancă în mărime naturală, îmbrăcați în costume făcute din flori naturale, sculpturi în piatră ce reprezintă Cetatea Gurghiului deasupra căreia se află acvila, Fabrica de Sticlă din Glăjărie, o piatră înconjurată de țărani prinși de mână ca într-o adevărată horă a înfrățirii. Expoziția familiei Suciu Floarea și Alexandru din satul Comori, comuna Gurghiu, județul Mureș, completează bogăția materială și spirituală a comunei
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]