157 matches
-
tului de adevărul vorbelor ei. Era o femeie subțire, nu prea înaltă, cu părul cânepiu tuns până la nivelul umerilor. Înfățișarea ei era foarte plăcută, poate din cauza ochilor mari și cenușii și a gurii bine conturate, iar nasul subțire și ușor acvilin îi dădea un aer preocupat. În colțul gurii lui Cristi înflori un zâmbet slab, imaginându-și-o privind pe deasupra ochelarilor ușor lăsați pe nas, spre clasa plină de copii și vorbindu-le la fel de răspicat. Nici nu știa dacă purta ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unul pe măsură. S-au recomandat fiecare. Tânărul se numea Petre Soare și era un pic mai înalt decât ea, bine făcut; avea niște sprâncene stufoase, unite, care îi acopereau doi ochi verzi, cu o uitătură pătrunzătoare, rece, un nas acvilin și o gură cu buze subțiri. I se păru cam necioplit pentru că la dans o călca mai mereu pe picioare și nu își cerea niciodată scuze, ci râdea. “Râde ca nesimțitul”, își spunea în gând. Răbdă la început, după care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de când suntem copii. Laur este un tânăr de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri demonstrează încăpățânare, bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un vorbăreț însă fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în niciun caz ca obstinație de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
profesorul Barbilian în persoană, care venea val-vârtej, discutând aprins cu un domn care părea să-i fie coleg și bun prieten; un om prezentabil, bine legat, elegant în costumul său de stofă englezească croit după moda anilor 30, cu nas acvilin și frunte înaltă, de cărturar distins. Intimidat de neașteptata întâlnire, Victor îi salută cu respect pe cei doi universitari și dădu să treacă mai departe, dar profesorul Barbilian își întrerupse conversația animată cu prietenul său și îl opri cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Pădurea viselor Seara se lăsa repede, cerul întunecându-se treptat. Razele soarelui deveneau din ce în ce mai slabe, întrun final acestea fiind înlocuite de lumina lunii. Un bărbat înalt, palid, cu părul grizonat, sprâncene dese, nas acvilin, ochi albaștri precum valurile oceanului, buze pline, față ovală, purtând o cămașă în carouri negre și o pereche de blugi vechi și șifonată se trezea într-o pădure întunecată. O durere puternică la nivelul capului îl făcu să tresară. Nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nevenindu-mi să cred, cum un grup de profesioniști cu experiență și-au bâlbâit, pe rând, notițele, cu capetele coborâte. Era ca și cum întregul colectiv se ofilise sub privirea scrutătoare a lui Vivian. O singură femeie - o blondă splendidă cu nas acvilin, machiată meticulos și îmbrăcată cu un costum elegant negru a rămas complet relaxată, păstrându-și atitudinea profesională atunci când i-a relatat situația lui Vivian. Tipa era încarnarea definiției de „pus la punct“, de la pantofii fără toc, simpli, dar scumpi, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
însemna, vai, vremea când acuzații din boxă se uitau spre el ca o vită în pragul abatorului. În rest, era un om discret. Rar se plângea de ceva; i se părea că ar fi dăunat prestigiului său. Cu profilul lui acvilin, de pasăre de pradă îmbătrânită, stătea de obicei lângă Dodo și prefera, ca și el, să asculte. Ehoan, ce nume mai era și ăsta? poate de aceea toți îl evitau și îi ziceau simplu Hingherul, alergase toată viața după câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un clinchet ușor pe care Vultur-în-Zbor nu și-l explică. Ajunse lângă balansoar și rămase în picioare alături de omul pe care venise să-l vadă de atât de departe. Grimus tricota. Asemănători și totuși diferiți. Da, chipurile lor semănau: nasul acvilin, ochii înfundați în orbite, grumazul ferm și colțuros. Dar Grimus tenul de o culoare mai apropiată de măsliniul Prepelicarului decât de albul cadaveric al lui Vultur-în-Zbor. Iar ochii lor exprimau lucruri diferite: ai lui Grimus erau reci, distanți și scânteietori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nici trăsăturile lui nu erau lipsite de o anumită noblețe, fiindcă avea pielea albă și o barbă de culoarea argilei, iar în centrul feței nu îi trona un nas gros, în formă de goarnă, ca al semiților, ci un nas acvilin, cu nări suple, pentru care femeile se supuneau unor costisitoare rinoplastii. Când îl văzu pe Omid lopătând spre el, așezat pe un skateboard din cel cu care adolescenții zburau prin parcuri, avu un rânjet de fiară: — Ce faci, jumătate de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
asta chiar nu aveam ce spune. — E un restaurant destul de drăguț pe lângă mine. Îți arăt eu cum să ajungem acolo dacă te ocupi tu de transport. — Nici că se putea mai bine, zisei eu, voioasă. Osatura lui Hugo, cu nasul acvilin și cu pomeții înalți, era foarte fotogenică și putea părea mult prea masivă sau extrem de frumoasă, în funcție de unghiul din care îl priveai. În acel moment, lumina pica bine, iar el era pur și simplu uimitor. Totuși, n-aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bășcăliei“ americane, care Împiedica orice apropiere reală Între noi. Am cunoscut mulți autori ruși ai emigrației. Nu l-am cunoscut pe Poplavski, care a murit tânăr, o vioară Îndepărtată printre balalaicele apropiate. Dormi În pace, O, Morella, cumplite sunt viețile acviline. Nu voi uita niciodată tonalitățile lui tânguitoare și nici nu mă voi ierta vreodată pentru cronica furibundă În care am atacat câteva greșeli minore din versurile lui de Începător. L-am cunoscut pe fermecătorul și afectatul Aldanov; pe decrepitul Kuprin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Atahualpa, iar o ramură a familiei Ibarra se Înrudea cu o altă ramură a familiei Pizarro. Rezultatul unui asemenea amestec de rase era o fată nu prea Înaltă, dar cu o siluetă frumoasă și provocatoare, cu chipul alungit, nasul ușor acvilin și gura senzuală și promițătoare. Un hățiș de păr des și din cale-afară de negru i se revărsa, lins, aproape pînă la brîu, ascunzîndu-i deseori jumătate din față; un chip pe care străluceau doi ochi enormi, Întunecați și enigmatici, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Pare ușor obosit. Tenul pământiu, buzele albicioase. Dar ochii sunt iuți ; își trece palma mare peste părul rămas doar la tâmple și pe fruntea înaltă, umedă. Degetul mic e umflat de-un inel cu piatră ovală, bombată, verde- putred. Nasul acvilin, subțire, dar bărbătesc, stilizează figura... Ciocnim al treilea rând. Regizorul devine taciturn, Balaurul bubuie întrebări provocatoare, autoritar și suspicios. N-ai dreptate, intervine conciliant sărbătoritul. Revo luția ar fi în primul rând lupta cu tine însuți. Deplina libertate a cugetului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
n-a vorbit, încă, despre o ureche de elefant ! O ureche lată, flexibilă, moale. Cu o mare și probabil misterioasă simbolistică, deocamdată nedes cifrată ?... Sau capul unui iepure !... Capul unui iepure de casă ar avea ceva de șarpe, oare ? Nasul acvilin, s-ar părea că nasul e ușor acvilin. Ca al marilor oameni din vechime ? Fruntea înaltă și lată, ca a lor ! Sprâncenele însă, semnul pasiunilor ? Nu mai erau puternice, stufoase. Mai curând șterse. Fruntea transpira, acum și nasul. Părul rămas
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
elefant ! O ureche lată, flexibilă, moale. Cu o mare și probabil misterioasă simbolistică, deocamdată nedes cifrată ?... Sau capul unui iepure !... Capul unui iepure de casă ar avea ceva de șarpe, oare ? Nasul acvilin, s-ar părea că nasul e ușor acvilin. Ca al marilor oameni din vechime ? Fruntea înaltă și lată, ca a lor ! Sprâncenele însă, semnul pasiunilor ? Nu mai erau puternice, stufoase. Mai curând șterse. Fruntea transpira, acum și nasul. Părul rămas doar la tâmple și moale. Fața palidă, ochii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ingineri ai celulei fără speranță, dispar, cum se cuvine, unul după altul. Întins pe spate, în același costum - ca un sicriu elegant, din stofă groasă, gri. Cămașă albă, cravată lată, violet, obrazul lungit, înghețat sub înaltul azur al iernii. Nasul acvilin - care stiliza chipul iluștrilor bărbați din vechime - se va fi ascuțit. Lustruit, sfărâmicios. Inutil, ca o batjocură târzie. Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
largul lor“ ? Părul mare și zburlit ar fi fost însă „semnul fricosului“ ? Se mișca fără grabă, deși părea nerăbdător. Ochi umezi, senini, de copil curios. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin. Lavater ar fi urmărit cu insistență mersul lui A.P. : din clasa mijlocie, instruit, cum se vedea ? proaspăt profesor de retorică și latină ? jude sau slujbaș în ascensiune ? vraci sau vreun nou stilat scrib al curții ?... Nu se înșela prea des
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
moșneag să se tot scuture de râs. E-he, e-he, știa el de mult ce ascund acești fragili, incapabili să suporte demn și până la capăt încercările ! Frunte puternică, sprâncene stufoase, cum se cer eroilor, dar nu și nasul lor acvilin ! Avea dreptate cinicul pastor, sever cu cei ce acceptă riscul doar pentru a fi mai repede învinși și scoși din luptă, pe care îi ironiza, și nu-l iartă, se pare, nici pe gingașul inginer. Înfricoșat, dar și însetat de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
simpatică denunțul, accesibil oricui, din care țâșnește, instantaneu, condamnarea sa, salutul de adio. Drăgălașa Ortansa va rezolva cândva, prin șușoteli colective, secretul încredințat cu-atâtea meșteșugite ocoluri și reticențe de plăpândul bufon. Frunte puternică, sprâncene stufoase, dar nu și nasul acvilin ! ...He-he, hehehe, se scutură de râs bătrâna coană mare, venind dinspre bucătărie. Tava cu otrăvuri o poartă ridicată, în fața danturii paradite. Un râs bărbătesc, gros și vechi, din care cuvintele răzbesc greu, parcă din alt veac : — Era, era să scap
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adormit, uituc, gol și istovit, obosit de răutățile zilei. Se sucește de pe o parte pe alta, se întinde pe burtă, iar pe stânga, pe dreapta. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin ! Nu întruchipează, a dovedit-o, războinicul glorios, neliniștitul trubadur sau înțeleptul vizionar sau vreun romantic maladiv al amorului, nici măcar fiul nebun de neconsolare. Un căutător, însă, onest, prin tranșeele cotidianului. Nasul drept și subțire, buza de jos împinsă ușor înainte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
camere uriașe gemea de tablouri, mese cu picioare de bronz, șifoniere din lemn de trandafir cât un camion și vreo cinci cămăruțe risipite prin casă după un plan arhitectural misterios. Erau strămătuși din partea lui taică-meu, adică grecoaice cu nasul acvilin și capul strâns la menghină până li se țuguiase ca o minge de rugby. Tanti Clemanza fusese măritată cu un poet sătesc, nea Miluță, și funcționase ca învățătoare în satul Chichirești. Acolo avuseseră o casă de lut cu boltă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lămurea cum s-a născut poporul român. Avea o voce baritonală, bine timbrată, și un pronunțat instinct pentru teatru. Își lăsa capul pe spate, iar bărbia voluntară, înfiptă în aer cu câțiva centimetri mai sus decât poziția normală, și nasul acvilin dădeau chipului său, în acele momente, un plus de energie, de autoritate, care-l făceau dominator, chiar trufaș. Nu admitea să fie contrazis, de aceea tata îl incomoda uneori. Se învățase să peroreze, și nu-i lipsea, pentru a fi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ajute, la nevoie, să-mi înving contracandidații. Tata se va fi grăbit, probabil, să-l liniștească, asigurîndu-l că la școala primară din Lisa eram un elev strălucit, la care "unchiul George" va fi strâmbat cu dispreț din frumosul său nas acvilin: "Nu compara, cumnate, școala din Lisa cu cele din București". Ideea că puteam răzbi singur nu-i convenea. Aceasta ar fi diminuat meritul său și, proporțional, recunoștința tatei. Într-o duminică după-amiază, îmbrăcat cuviincios, cu cămașă de bumbac și cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întrevăd de când suntem copii. Laur este un tânăr de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri, demonstrează încăpățânare; bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un vorbăreț dar fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în nici un caz ca obstinație față de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
feminitate. În realitate, când vrea, A. e foarte feminină. Discutăm grav despre ce trebuie să urmeze Între noi. Coborâm sobri din autobuz. Înainte de casă, ne oprim brusc lângă un zid din strada Paris. Ochii ei albaștri mă privesc intens. Nasul acvilin de o finețe antică Îi freamătă. Are fața văroasă, de infantă á la Velásquez, părul la fel de roșu-aprins, buclat În jurul frunții. Mă sperii cât de vie poate să pară; vie ca În tabloul unui mare artist. Gâtul neverosimil de subțire, capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]