14,708 matches
-
Ilie Constantin Lui François-René de Chateaubriand � 1768-1848) îi va fi fost dată celebritatea literară la treizeci de ani, o viață politică de importanță europeană, un delir de femei frumoase adorându-l, o bătrânețe adâncă și demnă. Elaborarea clasicelor sale Mémoires d^Outre-Tombe � "Memorii de dincolo de mormânt")*) va fi început prin 1803, la vârsta de 35 de ani, și s-a terminat cu puțin înaintea morții autorului. Vreme îndelungată, acesta nu s-a preocupat
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
care au ratat totul, arzînd de o credință care i-a dus la autodistrugere, în timp ce în ochii noștri apare ca o simplă trăsnaie. Doar aceștia au dreptul - și pentru că sînt de obicei anonimi - să nu ne încarce memoria." Uimește acest adînc exercițiu de admirație la ateul Nadeau, cel care păstrează pînă și în anii în care scrie cartea aceasta nostalgia troțkismului din tinerețe, perioadă pe care o privește acum, după ce mai întîi a regretat-o, cu indulgență: „Cînd tocmai ai împlinit
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
lui Martinetti, într-un târziu punându-l totuși la curent cu ce întreprinsese în beneficiul său. Și Dumitrașcu acceptă, mai întâi puțin contrariat, mirat, dar mai apoi cu satisfacție, cu încântare. De fapt celălalt, complicele, acționase în chiar sensul dorințelor adânci ale lui Amedeu, activându-le și făcându-l conștient de ele. Un exercițiu maieutic. Destul de repede Dumitrașcu acceptă ce-i oferise Mârzea, acceptă moral vreau să spun, evoluând în sensul întrevăzut de acela care mizase pe el cu îndrăzneală. Astfel
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
pătrunzători, extrem de inteligenți. Și mi-a întins mîna. A făcut-o generos și ferm. El m-a trecut puntea în lumea teatrului. A fost una dintre cele mai importante întîlniri pentru mine, care s-a transformat într-o mare prietenie, adîncă și discretă, care a născut în mine un spirit de ctitorie și a menținut, dincolo de vremuri, de viață și de moarte, de umori și de nimicnicii, sentimentul pur și formidabil al prieteniei. Repede am înțeles că și aceasta este o
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
ea descătușează imaginația și face să renască o lume întreagă. Fixată în alt unghi, camera surprinde altă imagine care, filtrată prin sufletul poetei, dezvăluie uimirea, teama, dezgustul și fascinația uneia dintre primele revelații din copilărie: "Imaginează-ți călcâiele Onicăi/ Crăpăturile adânci/ cu pământul uscat de la secetă/ Marginile rănilor ei înnegrite/ 100 de kile apăsând pe călcâiele astea/ dintotdeauna la fel de crăpate". Întâmplările din cămin, din timpul studenției, sunt la fel de banale, nimic memorabil nu se întâmplă. Discuții interminabile între colegele de cameră, dramele
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
dup aia vorbim/ dup aia ne luăm și de mâini/ și hohotim/ și zgâriem cu ciudă pe ziduri/ și băgăm o țigară// numai că dorm cărămizile fato/ și-n brațe și-n pulpe/ și-n lacrimi uscate,/ și-n lucruri adânci/ în părul tău,// în același muzeu/ dar la etaje diferite/ să păstrăm legătura, bineînțeles". Poezia lui Augustin Cupșa este o aglomerare infinită de mici detalii menite să susțină un sentiment permanent de angoasă. Nu puține sunt însă și nereușitele. între
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
interesați să vedem întregul tablou. Și anume, contextul în care cineva ajungea să fie racolat de Securitate. E posibil să fi existat numeroși "benevoli", indivizi cărora faptul de a-și turna vecinii sau prietenii să le fi produs o plăcere adâncă. Dar marea majoritate au fost, cu siguranță, niște victime. În tot acest interval, când turnătorii ne erau livrați spre oprobriu, beneficiarii turnătoriilor, ofițerii de Securitate, și-au văzut liniștiți de avansări, misiuni, ori și-au rumegat filozofic pensiile. Unii ne
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
Dumnezeu Atotputernicul. Și într-adevăr toți aceștia erau vrednici de laudă, însă și mai minunați erau cei care străluciseră prin avere, se născuseră dintr-un neam ales, se bucuraseră înainte de mărire deosebită, de un grai frumos și de o cugetare adâncă, dar pe care le socoteau acum cu mult mai prejos decât adevărata evlavie și credință în Mântuitorul și Domnul Iisus Hristos. (...) Cu toate că mulți dintre rudeniile și prietenii lor îi rugau - împreună cu unii dregători de rang mare, ba chiar și judecătorul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
PSB, vol. 5, p. 270) „Spunea diavolul: Am așternut cărbuni aprinși, iar ei mergeau ca pe flori de trandafiri; am aprins foc, iar ei se aruncau în el ca în izvoare de ape; le-am scrijelit coastele, am tăiat brazde adânci în trupul lor, am făcut să curgă din ele pâraie de sânge, iar ei se lăudau cu ele ca și cum i-aș fi îmbrăcat de jur împrejur cu aur; i-am aruncat în prăpăstii, i-am înecat în mare, iar ei
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cazne, dar ele nu sufereau nimic, dimpotrivă, sfărâmau puterea celor ce le chinuiau și-i făceau să plece biruiți în mod rușinos din lupte, după multe și nesuferite răni. Îi legau pe mucenici la stâlp, le găureau coastele, tăiau brazde adânci în trupurile lor, ca și cum n-ar fi spintecat trupuri, ci ar fi arat pământul. Puteai vedea pântece deschise, coaste desfăcute, piepturi sfâșiate. Și fiarele acelea setoase de sânge nu-și opreau aici nebunia lor, ci-i coborau de pe stâlp și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
p. 528) „Ce făceau tiranii vărsători de sânge în perioada prigoanelor? Prindeau câte o fată tânără, fecioară și cu trupul fraged, mai moale decât ceara. O răstigneau, îi sfâșiau coastele cu ghiare de fier. Sângele curgea râu din rănile ei adânci. Însă preacurata mireasă a lui Hristos răbda chinurile nădăjduind în Împărăția cerurilor. Astfel, în vreme ce mucenicia încă nu se sfârșise, înainte ca suferința să se fi încheiat, primea cununa biruinței. Gândește-te cât de mult se rușina tiranul. O fetișcană îl
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și vă îndemnăm. Dar când vă duceți la biserica mucenicului, numai la vederea mormântului mucenicului, fără să vă predice cineva, dați drumul la multe izvoare de lacrimi și sunteți fierbinți în rugăciuni. Și doar mucenicul stă fără glas și în adâncă tăcere. Cine ne mișcă, oare, cugetul, de ne face să scoatem ca dintr-un izvor șiroaie de lacrimi? Cine? Numai privirea mucenicului și amintirea tuturor faptelor de vitejie săvârșite de el”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Sfinții Mucenici
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
prof. David Popescu, 1992. Vol. LXXV - Casiodor, Scrieri. Istoria Bisericească tripartită, traducere de Liana și Anca Manolache, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Ștefan Alexe, 1998. Vol. LXXX - Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua. Tâlcuiri ale unor locuri cu multe și adânci înțelesuri din Sfinții Dionisie Areopagitul și Grigorie Teologul, traducere din grecește, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, 1983. Vol. LXXXI - Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scrieri (Partea a Doua). Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești, traducere din grecește, introducere și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
am trăit cu conștiința că sfîrșitul era iminent. Din avion, New Orleans arăta ca niște insulițe abia ieșite din apă, ca floricelele din zăpadă, nu credea nimeni că în acest univers fluid mișună o lume complexă cu datini și culturi adînci. Simțeam tot timpul că trebuia să ne grăbim cu scrisul, cu improvizația, cu viața, că nu prea aveam timp. Indivizii știu toți că o să moară, dar unii știu altceva, că o să moară mai devreme, și din acest motiv trăiesc mai
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
plecat din București spre o altfel de întînire cu amintirile mele și cu Andrei Șerban. O întîlnire puternică. La Cluj, titlurile se acordă după o selecție dură, extrem de riguroasă, în care valoarea și figurile mari, proeminente ale spiritualității, ale culturii adînci, serioase, europene și nu numai, alcătuiesc o galerie cu rezonanțe ce emoționează. Heinrich Zimmer și Cardinalul Ratzinger, actualul Papă, sînt doar două nume mari care au primit titlul de Doctor Honoris Causa. Universitățile mari, cu tradiție continuă să-și țină
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
a iubi și de a medita la cele trecute și viitoare. Fiecare epistolă este o pauză de respirație, ocazia de a-și expune gândurile cele mai intime, iluzia că se află pe aceeași lungime de undă cu celălalt. Meditațiile sunt adânci, au miză existențială, ca aceste gînduri ale lui Petru despre trecerea timpului: "În tinerețe crezi că ai înainte un șir nesfârșit de zile, căruia nu-i vezi capătul; la anii falnici treizeci (am citat aproximativ dintr-un poet român), șoseaua
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
e murdară și că slujitorii ei sînt niște șnapani irecuperabili. În realitate, dreptatea e un cuvînt al cărui înțeles descinde din mitologia umanității și din simțul moral cu care fiecare om tinde să judece comportamentul semenilor. Avem în noi un adînc simț al reciprocității în materie de gesturi umane, un simț grație căruia, în cazul săvîrșirii unei greșeli sau al înfăptuirii unei fărădelegi, încercăm imediat repararea lor: greșeala trebuie îndreptată, iar fărădelegea trebuie desființată. Din păcate, greșelile sînt irevesibile, cum și
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
și atât de prețios, ce proza mea de reporter cuminte doar vag poate să descrie. Poetul Germain Droogenbroodt are darul de A găsi echilibrul fragil dintre liniște și cuvânt dintre drum și rătăcire dintre nespus și spus a traversa prăpastia adâncă dintre pană și hârtie. (A versifica, poezie de Germain Droogenbroodt) Gabriela Căluțiu Sonnenberg / UZPR Spania, 2015
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
curgă, numărând vreo 28 de titluri, unele apărând în mai multe ediții, unele bilingve (română-engleză). În ultima vreme ( de prin 2010), Adrian Georgescu s-a aplecat asupra scriiturii de factură religioasă, „cutremurătoare meditații despre lume și Dumnezeu izvorâte dintr-o adâncă simțire și însuflețite de duhul smeritei rugăciuni” (cum spune Ieromonahul Hrisostom Iorgulescu în Predoslovia cărții „Chilii”, ed. a IV-a, 2014) „Sosirea spre Dumnezeu” (2011), „Descensio” (2012), „Chilii” (2012), „Anastasis” (2013), „Rugăciunile” (2013), „Dulcea Sărutare” (2014) sunt câteva dintre titlurile
Prozatorul Adrian Georgescu va fi din nou în Caraş-Severin [Corola-blog/BlogPost/94309_a_95601]
-
În seria de „Erezii în formă fixă”, cum este subintitulat volumul „Inscripții pe poarta Infernului” (PIM, Iași, 2015), întâlnim, în chiar limitele formulelor consacrate (haiku-uri, sonete, rondeluri, gazeluri, glossă, pantum), invocații poematice rarefiate de imn, elegie, cantilene - cu rezonanțe adânci: „Sunt scribul ciung ce-ncearcă transcrierea poverii Din sufletu-i becisnic și scund, de arlechin Cu mâna stângă numai - duhnind a mirt și vin Căci dreapta-i prăbușită spre stelele puzderii” (Sonet cu mâna stângă) Astfel, sugestiile plastice în viziuni
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
Șostakovici avea atunci alte sentimente: de disperare, teroare, violență. Printre stările tragice, cu greu mai întâlnim momente de izbândă. După cutremurul provocat de Andrei Jdanov împotriva marilor compozitori ruși: Prokofiev, Haciaturian, Miaskovski, Șostakovici și alții, a urmat o perioadă de adâncă degradare artistică. Lui Șostakovici se pare că i-ar fi spus „ai avut noroc că nu te-am împușcat”. Prietenii îl părăsiseră. Aceasta era atmosfera pe care o descrie în simfonie. Între controverse s-a strecurat ideea că, cu capul
FILARMONICA BANATUL Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/94361_a_95653]
-
prietenii pe care ni-i facem și pe care învățăm să ni-i păstrăm. Altfel ne înghite singurătatea.” Așadar, iată o scriere literară memorabilă, cu totul specială prin modul în care a fost gândită și elaborată, care îndeamnă la reflecție adâncă asupra destinului unui mare OM, la rememorarea personalității și a operei pilduitoare a Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Dr. Antonie Plămădeală, ce emană și azi căldura sa umană, un OM care, înainte de a trece la cele veșnice (în ziua „Tăierii
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
Sfântă, pururea fecioară, În noaptea gândurilor mele vină. Speranța mea tu n-o lăsa să moară Deși al meu e un noian de vină. Privirea ta de milă caldă, plină, Îndurătoare - asupra mea coboară. Străin de toți, pierdut în suferința Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic și n-am tărie. Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința și reapari din cerul tău de stele, Ca să te- ador de-acum pe veci, Marie!, poezie învățată ( pentru că acea generație o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
pe un șpriț în urechile preceptorului cu servieta deschisă ca o gură de cămilă în deșert, Iuda poate fi în casă, la aceeași masă cu Petru, nimeni nu va învia a treia zi decît în scriptele lor ca niște beciuri adînci, capul celui ce va striga va sta în tipsia lor roșie cu seceră și ciocan, cerul va fi o corabie cu pînzele zdrențe, tu vei purta cravată roșie de pionier, spînzuratului îi va curge din gîtiță arginții ca niște solzi
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
-i călcăm în picioare. Apăsat de ani, întind mâna și te culeg ca pe o floare e atâta duioșie în pasul ușor al verii prin holdele verzi ale Bactriei, cum îi flutură ei rochia în bătaia căruțașului până și berna adâncă a ochilor spre venele vărsate în braț pare acum o joacă de copil abia când îți leg bareta sandalei pot uita precaritatea calciului (ronțăitul oaselor de pui!) ori buna funcționare a gleznei uit deșertul înghețat în care ne plonjăm, noapte
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]