14,112 matches
-
considerată nepotrivită pentru serviciul liturgic poate satisface însă nevoile spirituale ale congregației. De asemeni, tot atât de adevărat este că o muzică religioasă cântată într-o sală de concert poate transforma și îmbogății spiritul și gândirea ascultătorului. Calitatea principală a muzicii este adâncimea sa spirituală, care are rolul de a-l îndrepta pe om spre Dumnezeu. Ca o reacție a apariției diverselor forme și stiluri muzicale, muzicienii au introdus termenul de excellence in music<footnote Termenul de excellence in music este folosit de către
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
care este isvorul urei și al desbinărilor; că încredințându-se că nu numai nimic este, ci chiar mai puțin decât nimic, de vreme ce viața omenirei întregi este ceva accidental și trecător pe coaja pământului, mintea lui va fi isbită cu atâta adâncime de acest mare problem, încât să poată uita patimele mici cari-l mișcă, mai puțin înseninătoare decât o picătură în ocean, de cât o clipă în eternitate. Dar nu este astfel. Se vede că aceeași necesitate absolută, care dictează în
CER SI PAMANT ROMANESC Un mesaj de Anul Nou 1883 al domnului Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93775_a_95067]
-
răspunsurilor lui Eminescu. Care sunt, așa cum am precizat la început, riguros documentare, căci au fost extrase din publicistica marelui poet. Sensul demersului de față este, cu alte cuvinte, acela de a restitui conștiinței publice, într-o sinteză scenică, anvergura și adâncimea gândirii eminesciene, atât de ocultată, deformată sau demonizată prin stereotipuri și clișee ideologice, în funcție de interesele politice ale momentului. „Omul deplin al culturii române”- așa cum l-a definit Constantin Noica - a avut, contrar verdictelor care l-au exilat într-o formulă
Jurnaliști UZPR în Agora: Miron Manega, dramaturg al lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93916_a_95208]
-
arbitrare printre rândurile dialogului. Această cascadorie a deschis un vid pe care criticii au dat năvală să-l umple cu propriile lor speculații despre profunzime nerostită și "amenințare". Pinter s-a trezit etichetat ca guru teatral, a cărui operă dezvăluie adâncimea experienței umane, vieții și morții etc. Lucrul era cu atât mai surprinzător cu cât Pinter nu avea nici un fel de pretenții intelectuale. Terminase liceul, scurtcircuitase universitatea făcându-se actor și trecuse la scrierea de piese de treatru.' Rândurile de mai
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
arbitrare printre rândurile dialogului. Această cascadorie a deschis un vid pe care criticii au dat năvală să-l umple cu propriile lor speculații despre profunzime nerostită și "amenințare". Pinter s-a trezit etichetat ca guru teatral, a cărui operă dezvăluie adâncimea experienței umane, vieții și morții etc. Lucrul era cu atât mai surprinzător cu cât Pinter nu avea nici un fel de pretenții intelectuale. Terminase liceul, scurtcircuitase universitatea făcându-se actor și trecuse la scrierea de piese de treatru.' Rândurile de mai
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
să fac o construcție artistică. încerc să fac o nuvelă a copilăriei. întîmpin dificultăți pentru că vreau să mă exprim ca în jurnal: sunt sincer. Știu, e totdeauna suspectată posibilitatea sincerității directe și conștiente; e-o sinceritate care nu coboară în adîncimi; dar nici romanul, proza literară nu poate face asta. Visul poate face asta, și poezia. Jurnalul e însă mai valabil decît romanul. Paris, 10 August 1939. întors de la țară, revin într-un Paris plin de așteptare și febră. Presentimentul războiului
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
nenumăratele renunțări / pe care le-ai ascuns cu grijă / până și de tine însuți // mai trebuie doar câteva. Un autor care proclamă exact contrariul, adică o absolută încredere în propriul talent, în valoarea operei proprii, evită oare aceste îndoieli de adâncime? Greu de crezut, de vreme ce el are de înfruntat, ca ființă umană, suprema îndoială a ființării ("Cine se află pe lume de-a binelea?" - întreabă un alt poet). În Cum ai vrea să semeni, Gheorghe Grigurcu pune pe hârtie "zadarnice, vechi
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
postfața la Ochii tăcerii, volumul său din BPT : nu este numai un artefact, ea este și un miracol. Sensul pentru noi, poeții, nu se autoinstituie, el survine ca și cum ar fi trimis.), trebuie plătită cu ceva din ființa noastră. Îndoiala de adâncime face parte din plata sensului poetic trimis. Poetul desemnează ceea ce eu am numit "preț" prin renunțările făcute. Ce alte renunțări mai sunt de cerut de la locuitorul Amarului Târg, a cărui biografie este alcătuită din creație, lupte și din nenumăratele renunțări
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
chiar frumos și mărinimos pentru umanitate să crezi că beșica pătrată ce ești este o picătură de lut în care a suflat grav și mofluz dumnezeu scurt pe doi ochiul viril nu vede putreziciunea la suprafață ci foarte profund în adîncimea ultimă scurt pe doi butoiul cu vin întîi se bea pe nerăsuflate apoi se umple cu dinamită și poezie după care iarăși se bea tot pe de-a-ntregul tot pe nerăsuflate scurt pe doi sămînța ta înflorind în pîntecul de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
fără cusur le va spăla apoi cu umilință înzecită gleznele agere și perucile fără de moarte și cămășile de mătase rătăcite printre pădurile de nouri zburători pe cerurile de deasupra scurt pe doi a venit poate clipa în care fîntînile din adîncime ar putea umbla dimpreună cu oamenii pe cărarea diurnă și pe cărarea nocturnă a venit vremea în care poeții vor putea locui în fîntîni vor putea dormi în miezul inimii lor cu izvoarele nesupuse și de nesupus vreodată scurt pe
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
peste carne în carne sub carne, și cred că abia acum încep să o văd bine, abia acum se încheagă ca lumea, o pastă mai groasă ca metalul și mai grea ca apa, altfel cum s-ar scufunda la așa adîncimi? dar ce ochi mai limpede ca al meu vede lumina în sine, cu venele ei negre gata să plesnească, mai tulbure ca o placentă aruncată la gunoi, mai grea ca mercurul cînd fată icnind, și-atunci cînd o vede, care
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
istorice articulează clase paradigmatice, serii flexionare alcătuind tot atâtea microsisteme pe un areal temporal dat (un mileniu, o jumătate de mileniu, un mileniu și jumătate etc.), aceasta nu înseamnă că am definit Istoria, ci doar am delimitat suprafața ei. În adâncime se află structurile autentice. Acestea, în cazul Istoriei, se numesc: instituții politice, organisme sociale, structuri economice, ideologii (politice, culturale, religioase), mecanisme ale spiritualității, utilaj mental. Ceea ce oferă Eugen Cizek, scriind istoria Romei ca un exercițiu de percepție globală mai mult
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
trece la avertismentul nedisimulat (mai limpede, poate și mai sfidător, în manuscris decât în varianta pentru tipar a poeziei reper Optsprezece ani) : „Feriți, că mă azvârl în viață, printre boieri și golani, / Să-i storc de sub coajă mireasma amară...“ Din adâncimi, urcă la suprafață îndrăzneli echivalente cu descoperirea identității, energii eliberatoare: „Dac-ai știi, astăzi nici de gușa bătrânilor/ nu mai mi-e frică. Nici de măcelarul ovrei. Nici de comicul ce sare pe cap,/ redingotă și ochi răsuciți...“. Procesul normal
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
i-am trecut de cel puțin două ori prin sita sufletului. Dar pun filtre tot mai dese, recitirile sînt tot mai lente, mai atente, mai pline de neprevăzut. Adevărul e că atît timp cît scriam versuri, lectura nu era de adîncimea și intensitatea de acum. Uneori pîndeam, literalmente, zile întregi cîte un ajdectiv, neputînd face nimic altceva. De cîte ori nu am fost nevoit să abandonez o carte pentru că, tam-nesam, morișca versurilor pornea ca din senin. Iar dacă nu însemnam atunci
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
dezinvoltură admirabilă (îmi amintea de dialogurile lui Ion cu șefa), își aprindea țigara și se uita pe geam, îl ignora, din când în când își aducea aminte de instructor, îi pretindea să mai repete fraza insinuând că nu-i înțelesese adâncimile, Ioviță i-o repeta flatat în timp ce eu notam într-un carnet enormitățile emise de instructor. Alcătuisem o prețioasă colecție de expresii idioate, de aberații logice, de cogitații primitive, colecția mea pe care, din păcate am aruncat-o cu ușurătate odată cu
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
că trăim / și de-atunci murim continuu”. Din imagini ale cotidianului aparent banal, asociate unor date livrești, în contiguitate cu metafore îndrăznețe, cu desfășurări în evanatai de “corelative obiective”, poemele ating totuși o unitate de stare sufletească, o coerență de adâncime, căci mișcarea aleatorie a suprafețelor textuale tinde mereu spre una centripetă, care nu e a cristalizărilor ultime - să le zicem “barbiene”, înalt moderniste - (“cum m-aș mai putea întoarce în acel echer cu laturi tăioase / în care locuia un creier
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ape de garanță. Candelabrii rareori folosite spînzurau dintr-un plafon îndepărtat - odoare enorme, păstrate taman pentru frumusețea lor îmbîcsită și pentru șoaptele vagi cu care cristalele de Bohemia bîrfeau agățate ca o ploaie închegată. Cotoarele căptușeau pe trei rînduri în adîncime peretele și urcau în neștire spre pictura tavanului - o alegorie în care cele trei grați - solzoase și lipicioase, dedeau tîrcoale unui Apollo sastisit/ mahmur, strămutat a fi lăcuitor pe fundul mării... Înșirate la adăpost de impietatea vreunei lumini prea puternice
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
concentrată la maxim. Multe povestiri frizează banalul, căci compozițiile sunt trasate din doar câteve linii simple și comune, dar, în același timp, se pretează la articularea a numeroase sensuri: "litera ă...ș va funcționa ca un sesam. Pagina cedează cu adâncimi de oglindă veche. Cuvintele urcă și, odată cu ele, imaginile." În multe din povestiri nu se întâmplă nimic, imaginile sunt statice, iar atmosfera devine pe nesimțite apăsătoare. Procedeul e destul de dificil, iar riscul de a supralicita e mare. De aceea, artistului
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
festivă devenea idee. Orice discurs, oricît de confuz, ținut în-tr-o stare festivă se transforma într-un nucleu concentrat de idei, într-o comunicare oraculară, din care mult timp, cei ce au fost de față își băteau capul să identifice mari adîncimi. Așadar a doua fază a comunicării trebuia să fie cea festivă, trebuia să provoace o dispoziție gravă în momentul comunicării pentru ca ideea să prindă și să încolțească, să roadă și să acționeze în conștiința celor aleși. Iar mai tîrziu, cînd
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
Traian Băsescu nu are și nu va avea niciodată cultură (politică) sau experiență Regelui. Istoria îl va judeca, cel mai probabil, pe Traian Băsescu într-un paragraf în timp ce Regelui Mihai i se dedică deja pagini. Încep să cred că în adâncime, asta i-a provocat erupția impertinenta, Traian Băsescu este invidios. PS. Nu, nu sunt regalist, consider că monarhia este o instituție care nu își mai are rostul în România ca parte a Statului dar înțeleg importantă existenței Casei Regale în
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
fază, aceea a explorării limbajului. Iată și anecdotica din Englezește fără profesor (Cântăreața cheală): "și îmi veți îngădui, spre a ilustra, pentru uzul acelora ce profesează alte convingeri, rostul tehnic al curățeniei noastre lăuntrice, să vă istorisesc fabula, bogată în adâncimi, care se intitulează Abnegația mielului. Se duse și mielul odată undeva. Era ceva mai mărunt și purta în lână o fasole (boabă). Boaba zise: Eu bob. Mielul tuși. Mai zise boaba: Eu culeg toate boabele altora, căci și eu sunt
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
străine de intenția artistică fundamentală? în poemele lui Mazilescu se realizează ceva propriu liricii, și anume zborul în libertate și sinceritate al trăirilor. Poetul, în genere, nu este un cugetător ce-și uimește contemporanii cu idei, ci cu sentimente de adâncime, cu idei simțite. Stihurile nu pot fi ,tălmăcite" în fraze de comentariu, fiindcă ele spun, mai întotdeauna, mult mai mult! credeam că între o sabie și cealaltă vor crește turme de porci va înflori cireșul Putem traduce în limbaj curent
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
în limbaj curent că, între două amenințări implacabile (săbiile), trăiesc laolaltă abjecția (turmele de porci) și puritatea morală (cireșul în floare). Dar e prea puțin, versurile citate exprimă mai mult decât această - sau altă - ,translație". Aici e, poate, genul de adâncime ce înrudește, până la un anumit punct, poezia cu filosofia: a spune lucruri, mereu prin intermediul simțirii, care depășesc orice traducere explicativă... Se cuvine să citez și restul poemului - alte patru versuri, care nefiind în nici un caz jocuri obscure, par a-l
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
Străin necunoscut, la rîndu-mi, în pragul fraților, o clipă mi-am odihnit spre seară pasul; Un vuiet depărtat de ape, suspin de vînturi și de sfere aprinse-și înstrunară glasul Cîntam neostoita muncă și lumea ce plutea sub mine, în adîncimi ce s-au născut Din dragoste, cîntam să-mi mîngîi trudiții frați, și-n mulțumirea că le zîmbisem, am crezut." Voința egoistă a individului s-a topit într-un elan magnific al tuturor. Ideea comuniunii mistice a sufletelor e concretizată
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
Ce e revelator în aceste patru pagini? Un anume pasaj. Acela în care recunoaștem imediat un leit-motiv specific atît lui Petru Dumitriu, cît și eroilor săi: fascinația cerului gol, substitut al transcendentului absent: "... se uita la cer. Se uita în adîncimea lui nesfîrșită și se întreba în chip nedeslușit: oare o fi o boltă tare cu smalț strălucitor, sau o apă, sau mai degrabă un gol, în care poți pătrunde fără oprire și fără margine, înaintînd în acea nețărmurire, înaintînd mereu
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]