426 matches
-
asupra soției unui membru al Consiliului. Nouă ne sunt rezervate doar sirenele oceanului, cu cărnurile lor care miros a pește, exclamă el, izbucnind Într-un hohot de râs zgomotos. Părea să Își fi recâștigat buna dispoziție, dar În ochi Îi adăsta o umbră. În sfârșit, la capătul mesei se găsea un bărbat cu plete negre și dese, care Îi cădeau peste umeri. Ochii acvilei scăpărau pe chipul său tânăr, Însă deja marcat de veghea studiului ori de o tainică neliniște. Aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
crucea amiezii. Era o zi minunată. Ciocârlia se înălța voioasă în văzduh după vreo musculiță inconștientă, albinele bâzâiau harnice în căutarea prăzii, fluturii își etalau întreaga paletă a coloritului lor, demn de pensula unui Kandinsky, iar muștele, cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea pădurii se puteau vedea vreo cincizeci de zimbri păscând falnic, demn, iar nu mult înaintea lor, în lan, un cârd de dropii își depuneau cu părintească grijă ouăle. Un nor de lăcuste venind de la răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
orz sorbit agale, cu ochii ațintiți în zare sau, în câteva cazuri, de-a dreptul scoși din găvane de autoritățile timpului. Cu satisfacția datoriei împlinite și strângând forțe proaspete pentru cele ce vor urma, ne îngăduim și noi, povestitorii, să adăstăm o clipă, în acest episod jubiliar, la o măsuță din crâșma țarigrădiană „La semiluna plină” a lui Kir Haciaturian, armean pripășit și prosper, atent, gata să se înduioșeze de vreo istorie cu amor, fără mâna stângă pierdută în tinerețe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spuse el - dacă aș cere signorei un supliment... ce ziceți? Episodul 158 SURORILE ACETOSA Nimeni, dar absolut nimeni nu răspunse întrebării căpitanului Tresoro. Fiecare era ocupat cu înlăturarea și grabnica înghițire a ultimelor urme din sosul de lobodă ce mai adăsta în farfurii. Până și bunii noștri călugări, ale căror stomacuri nord-dunărene erau oarecum obișnuite cu desele năvăliri de foamete migratoare, păreau cuprinși de febra pofticioasă a celorlalți. Doar într-un târziu, una din cele două femei, ușor ciupită de vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fiind zise - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu - faceți-mi bucuria de a pofti colea în cerdac un răgaz de vreme, până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului. în spatele jilțurilor galbene de nuiele așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani. După ce oaspeții își clătiră degetele și ghiulurile, gazda bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unde să ne putem întrema. Episodul 183 O SISTEMĂ DE APĂRARE — Dar să lăsăm aceste triste întâmplări, căci, orice s-ar spune, un domn schimbat e un domn trist - grăi spătarul Vulture, aruncând un os unui câine mare, ciobănesc, ce adăsta prin curte - și cu cât e schimbat mai des, cu atât tristețea e mai mare, căci tristeții sale i se adaugă tristețile mai mici ale supușilor ce-l urmează în surghiun. Să trecem la altele mai vesele, cinstind astfel această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-și deschidă urechile și să le țină bine minte, căci are a se folosi de ele și-apoi, în afară de asta, cu îngăduința Voastră, el ar fi întâiul pe care am dori să-l lăsăm aici la Roma a se adăsta la cereasca învățătură. — Oho! - exclamă binevoitor Grigorie al XV-lea. Va să zică, iată că avem deja un elev! Și ia spune-mi, tinere - se-ntoarse papa - dorești mult să-nveți la Roma? — Enorm - șopti roșind vizibil Iovănuț. — Mă bucură acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nedesăvârșit, nicicând știind încotro s-o apuc în afara artei, singura în stare să scape strânsorii acesteia fără seamăn a materiei, căreia nici măcar știința nu-i poate oferi vreo soluție... Oare numai astfel se pot împlini sufletele precum cel al meu, adăstând la răscrucea dintre lumi?... Nu știu. Nu știu cum este pentru fiecare, dar pentru mine cunosc, cred, răspunsul, o dată pentru totdeauna: am să aleg viața în locul exaltării aceleia tulburi și fără pic de consistență pe care unii o numesc geniu și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pentru copii, era asudat de atâta alergătură și grijă. Nu a cerut niciodată nimic, nu a pretins decât să se afle pe scenă, să se scalde în lumina reflectoarelor, care era și lumina lui. După spectacol se ducea acasă, nu adăsta prin cârciumă, avea treburi multe și fără de amânare până a doua zi, la următorul spectacol, când era boierul sau țăranul sau oricine care trebuia să dea o replică, să echilibreze scena și să o facă credibilă. Îmi aduc aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
e stăpână, Ce zace-n sufletul-fîntînă. La soare, roata se mărește; La umbră, numai carnea crește Și somn e carnea, se dezumflă, Dar vânt și umbră iar o umflă... Frumos vorbi și subțirel Lapona dreaptă, Enigel, Dar timpul, vezi, nu adăsta, Iar soarele acuma sta Svîrlit în sus, ca un inel. - Plângi, preacuminte Enigel! Lui Crypto, regele-ciupearcă. Lumina iute cum să-i placă? El se desface ușurel De Enigel, De partea umbrei moi, să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ce nu se pot grăi Și-n ciuda umbrei ce se-ntinde Ne vom iubi, ne vom iubi, Până când anii vor așterne, În colb mărunt, argintul lor; Până când, greu de ierni eterne, Slăvitul prinț al orelor, Va obosi să mai adaste Ivirea ultimilor sloi Și bolta nopții sale vaste Va-ncovoia și peste noi. FULGII Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oștiri de nori aleargă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la viciu... Primăvara se întoarce Cu privirea îndărăt Dintr-o lume de omăt Carele să și le-ncarce Arde-n noi câte-o feștilă Și la orice adiere Suflul ei îndată piere Dup-o lege mai subtilă Unde merg, unde adast Doar pe tine eu te văd Pregătind un alt prăpăd În decorul cel mai cast Prind mașinile viteză Pe traseul vieții noastre Populate de dezastre Și o nouă diateză Vine timpul și scadența Macină un orologiu Căruia-i aduc elogiu
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361369_a_362698]
-
să fie așa. Îi fulgeră prin țeastă că ar fi fost mai bine ca prima zi a Festivalului Berii să se fi încheiat ca odinioară, în zorii următoarei zile. Când ajunse la kilometrul 0 al orașului și văzu câțiva cheflii adăstând pe la tarabele care tocmai își închideau obloanele, îl pătrunse un firav fior de deznădejde. Lui Solomon i se păru că, retrăgându-se anterior, la domiciliu, pierduse cea mai importantă partidă a vieții lui. Că văzuse cum trenul vieții sale tocmai
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
muzicalitate liniștitoare, e de o aleasă bonomie, scrisă într-un grai domol, liniștitor. E o raritate ca în această epocă a vitezei, care ne dă senzația de vârtej, să întâlnești un poet care se așează pe marginea clipei pentru a adăsta să fie vizitat de imagini poetice rare, pline de farmec și emoție, pentru a le prinde în vârful condeiului. Frumusețea poeziei lui Gheorghe A. Stroia, prin spiritul său solar, ne reconstruiește ființa interioară, ne reîmprospătează sentimentele nobile. Valoarea volumului crește
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DUM SPIRO SPERO Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului La capăt de drum cu vise apuse, Atâtea cântece rămân nespuse. Undeva adastă un dor nepătruns, Un vis de iubire-n frunze ascuns. În amintiri născute din visare, Însingurarea-și află alinare. Iluzii aromate de vechi vibrări Ascund nostalgic tăcute chemări. Nimic nu e iubite, întâmplare, Nici ziua de azi cu clipe amare
DUM SPIRO SPERO de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363549_a_364878]
-
era stoarsa fără de rușine Într-o cantilena cu ritmul săltat. Muzicile triste-mi aminteau de clipă, Care înflorise doar la mine-n gînd, Unde ești tu astăzi, de îmi arzi aripa, Fără să-mi dai semne, vesele, pe rînd ? Mai adast o viață, timpul este verde, Ca un lan de nuferi într-o apă rece- În care doar ceasul ultim ne va crede, Dar pe drumul vieții cin' ne va petrece ? Referință Bibliografica: CA UN CAL ALBASTRU / Ioan Lila : Confluente Literare
CA UN CAL ALBASTRU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361121_a_362450]
-
citește alert și descrie realist o etapă din controversata noastră îngemănare cu continentul care ne-a fost sortit, expresia încrederii într-un viitor comun, mereu mai luminos pentru oamenii de pe cele două maluri ale bătrânului Istru. Ne adăpăm apoi sufletul, adăstând iarăși în binecuvântata poezie, de data aceasta pe vesuri curgătoare ca mierea, semnate de Floarea Cărbune, unde rima ceai-samurai și amintirea mamei îmbie pacea interioară. Rubrica dedicată cronicilor de carte ne răsfață cu două nume consacrate, unul din țară - scriitorul
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
-ne într-un vârtej care provoacă teamă. În cartea sa Parfumul timpului, filozoful Byung-Chul Han susține că motivul stresului nostru generalizat nu este acela că lumea s-ar învârti mai repede, ci că nu ne mai permitem luxul de a adăsta fără un scop anume. În era opțiunilor, din dorința de a nu rata pe cât posibil nimic încercarea de a performa viața ca pe un act de întrecere sportivă ne privează de sentimentul continuității, al durabilității. Ambiția de a duce o
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
pentru mine spune-i că ursitu-i vine din adâncurile vieții stins ca roua dimineții spune-i cum să se gătească nunta cum s-o pregătească eu vin toropit de flori cu alai de bocitori supărați că plec din lume și adăst la ea-n genune zboară iute, zboară gând și spune-i că sunt de rând să-mi găsesc nouă mireasă de cu zori plecat de-acasă dar te rog nu-i cere scuze dacă vrea să te refuze m-oi
CU DOINA-N GÂND ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367943_a_369272]
-
ascult frânturi de conversație, să privesc fie și numai la zborul păsărilor acelora, ori la liota de copii care pescuiește cățărată pe stabilopozi. Copiii aceia îmi aduc aminte de anii când eram eu însumi, la vârsta lor, un pescar împătimit, adăstând cu orele pe malurile Timișului. Ale cărui Timiș, dacă nu te superi? se arătase brusc interesat de acest amănunt Cucaras. Păi, ale aceluia din localitatea mea de baștină, din inima Banatului, îi explicasem, cam mirat de insistența lui. Aha! bătuse
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
că orizontul dinspre uscat căpătase un tiv negru, ca și cum înserarea ar fi tins să se lase de la apus spre răsărit, cu mult înainte de vreme. Salvamariștii își trăseseră bărcile pe uscat, după ce se convinseseră, cutreierând grăbiți plaja, că nimeni nu mai adăsta în valuri. Cucaras nu-și modificase poziția în timpul investigației mele. Se pare că va ploua, remarcase el sec, și nu puțin. Vai, domnule căpitan, îi spusesem atunci alarmat, dar să vedeți cum arată cerul încolo ... Da, da, înclinase aprobator capul
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
stările, singură cu ea însăși, în nopțile ce vorbeau între ele în șoaptă, pom înflorit noaptea, curgând din el lumină și gânduri.Șoptea noaptea suspine traversând în vis câmpii și coline, având agățați în plete bănuți vechi, în timp ce sufletul său adăsta un cântec neștiut de nimeni, venit din alte timpuri, din alte zări, din alte lumi îndepărtate. Se trezea din sudoarea visului cu chipul livid, de zăpadă, cu inima ce-i bătea ca un clopot de cristal, în sufrageria plină de
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NINGE.... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ninge... De-ar ninge odată peste griul din gând, peste viața-mi uitată - un boț de pământ adăstat de-un mormânt... De-ar ninge odată peste biata-mi ogradă (o punte de humă), peste care încă mai las urme și glas - arsură de brumă... De-ar ninge,-n sfârșit, aș uita de pământ frământat, tăvălit, numai bun de
NINGE.... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363738_a_365067]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > OPREȘTE, LÂNGĂ ÎNTREBĂRI! Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului Adastă lângă pleoapa ce-ascunde un oftat Tu, geana mea albastră ce bați aripa nopții! Să nu ne-atingă lacul de lacrimă secat, Căci ochiul fără apă , morgană-n fața morții Cu-ngheț și hibernare va fi amestecat! Apropie-te roză
OPREŞTE, LÂNGĂ ÎNTREBĂRI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364731_a_366060]
-
în tavan de biserică” (fresca gândirii). Către finalul volumului autorul a introdus un grupaj de poeme în ritm clasic care atrag prin eufonii cu adevărat încântătoare. În întregul ei, poezia lui Petre Rău este un spațiu de liniște la care adaști ca să-ți refaci forțele moleșite de atâta tulbure bântuire prin lume care ți-e străină, printre oameni care ți-s ostili, prin atâta hărmălaie și vânzoleală zadarnică. Ea te poate scoate la liman și-ți poate conferi starea de pace
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]