232 matches
-
a evenimentului editorial atît de profesionist înscenat, o precizare tot se mai cuvine făcută: cine crede că este vorba doar de o "singura" cronică a acestui veac a se înșeală. Günter Grass face parte din categoria acelor scriitori care atestă adagiul "ut pictură poesis". El a studiat gravura în tinerețe, a practicat-o apoi constant, iar în ultimii ani s-a consacrat și acuarelei, redescoperind forță de expresie a culorilor. De altfel, o expoziție organizată la Forumul de Artă Modernă din
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
aveam noi să-l contracarăm pe Vadim?" într-adevăr, nici unul! Așa încât, poate e cazul să-l lăsăm în pace, să-și regleze singur socotelile cu monstrul politic pe care l-a adus la viață! Iar noi vom rămâne, după cum spune adagiul de mai sus, să tragem toate învățăturile! Ca exercițiu intelectual, poate fi o plăcută trecere a timpului! Așadar, cu Iliescu sau fără Iliescu la Cotroceni, răul a fost făcut. Am devenit, prin decizia unui electorat adus în pragul disperării, nu
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
roșu e pe cale să se instaleze: "Cum ies din zări și năzuiesc spre noi / Corăbii noi, corăbii noi, corăbii noi"... Deși armonios, cu o interesantă cezură la mijloc (Corăbii noi, coră // bii noi, corăbii noi"), versul ultim are ceva "hămăit"... Adagiul latin Habent sua fata libelli ar trebui citit, în cazul de față, habent sua fata poetae: cărțile își au destinul lor, dar și poeții îl au pe al lor! La capătul acestei relecturi, de-a lungul căreia am privit înapoi
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
să facă afirmații tranșante e de prisos. De aceea, pentru autor, nimic nu e mai bun sau mai rău în istorie, ci doar altfel. De exemplu, degringolada din lumea artei, unde canonul artistic s-a spart, îi inspiră istoricului următorul adagiu: „Un vițel mort, dar bine conservat, și dat cu ceva culoare (exemplu autentic) e cotat mai bine decît un Rembrandt. Nu zic că e rău, zic doar că e altceva, radical altceva.“ (p.80) Relativismul e evident, alături de tenta sarcastică
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
romanticilor, aruncând o provocare nu numai către femeia pe care tocmai încercase să o agreseze ci și artiștilor ce-l vor incarna pe scenă. În premiera văzută recent pe scena Operei Naționale București, cele două distribuții mi-au confirmat vechiul adagiu: fiecare rol are vremea lui. Este o bucurie să vezi cum tineri talentați își șlefuiesc armele, cum se încheagă într-o distribuție proaspătă, entuziastă, dar trebuie să le observi și limitele. Don Giovanni este unul dintre marile roluri ale repertoriului
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
țările în care studiaseră, apogeul fiind atins de Paulescu, în al cărui curs de fiziologie principiile ce deosebesc viețuitoarele de lucruri sunt formulate în latină, alături de cele trei reguli ale cauzalității materiei. Să încheiem cu revolta profesorului Stoicescu la citirea adagiului lui Grabius privitor la inutilitatea efortului de a cunoaște acolo unde revelația nu te ajută: Melius est sistere gradum quam progredi per tenebras (mai bine să-ți oprești pasul decît să înaintezi în întuneric). Replica lui Stoicescu fiind: mai bine
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
apropierea dintre cele două țări în ultima vreme au atenuat în plan politic cel puțin cîteva din atitudinile critice față de politica actuală a Kremlinului, mai cu seamă în materie de respectarea drepturilor omului. Nu puțini și-au reamintit un vechi adagiu potrivit căruia prea strînsa amiciție dintre cele două mari țări nu ar fi de prea bun augur... Oricum pe piața cărților de specialitate, în Germania cel puțin, abundă scrierile politice care analizează critic și polemic actualul context internațional, ascensiunea Americii
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
o lume întreagă, iar rațiunea o vedeam ca pe vîrful de iceberg al unui dar ascuns. Greșelile-mi minuscule creșteau sub lupa oarecum geloasă a acelei rațiuni și mă sileau să aștept o minune care să le împăturească iar în adagiul lor embrionic (abia mult mai tîrziu greșelile-mi, leneșe, aveau să stea cu șoldurile împăcate). Nu mai eram atît de mic încît să nu fi învățat să vreau să uit. Cînd, în fine, fui sigur că toate nopțile mele îmi
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
nu au sentimentul ușurării provocat de părăsirea lumii, nu au presimțirea că, oricît de chinuitor e traiul pămîntesc, el va lua odată sfrșit. În ochii lor, periplul existențelor se va încheia cînd judecătorii divini vor hotărî asta, și de aceea adagiul că fiecare e dator cu o moarte nu are sens în înțelegerea grecilor: ei sunt datori cu mai multe morți, ideal fiind ca întrupările să fie cît mai puține și cît mai scurte, spre a atinge cît mai repede starea
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
prin maniera proprie cu care știe să se înalțe umilindu-se. E o tehnică retorică aici, aceea care ne insuflă simpatia spontană față de orice om silit a trece prin împrejurări delicate. În final, reținem amprenta nostimă a întîmplărilor, dar uităm adagiile în marginea bătrîneții. Păstrăm miniaturile biografice cu prospețimea lor stînjenitoare, lăsînd în urmă „filosofia“ lor însoțitoare.
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
Ștefan Cazimir În fine, errare humanum est", exclamă prezidentul comisiei de examinare din schița Triumful talentului. Consecvent acestui adagiu, nu voi relua aici povestea jalnică a tezei cu subiect unic de la clasa a VIII-a, relatată pe larg, la timpul cuvenit, de toate ziarele și televiziunile. A fost, nu mai încape vorbă, încă o dovadă a perenității lui Caragiale
Caragiale „inovat” by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7238_a_8563]
-
dezgropa secretul, „osemintele”, devenea „o hienă” (faire la hyène)5. Semn al încrederii depline în determinarea astrală a umanității (o idee preluată tot din filosofia ocultă), orice întâlnire căpăta caracterul unei „conjuncții”. Un „sic” în vorbire semnala un adevăr, iar adagiul „sicissime” îi sublinia caracterul irefutabil ș.a.m.d. Trebuie însă spus din capul locului că toată această aducere a arcanelor oculte într-o vie de bohème depășea caracterul juvenil-parodic, vizibil, de pildă, în cazul „pahucilor” lui Urmuz. Aici, jocul adulților
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
obscur, să le exprime strigătele, lacrimile, liniștea, mîngîierile, sărutările, suspinele etc. și care par a voi să exprime obiectele în ceea ce au ele ca aparență de viață sau ca scop presupus“. Prin urmare a clama antropocentrismul artei e aidoma acelui adagiu potrivit căruia nu-l poți căuta pe Dumnezeu decît dacă L-ai și găsit...
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
concrete. Teoreticianul lasă locul diaristului, iar ochiul liric debordează marginile conceptului. Asta nu înseamnă că detaliile se reduc la înșiruirea unor însemnări personale care se chircesc într-un nod individual lipsit de interes cultural. Întotdeauna întîmplarea e însoțită de un adagiu speculativ, întotdeauna faptul de viață, anecdota sau emoția e filtrată printr-o schemă conceptuală. Cu alte cuvinte, dacă viața fără teorie e zbatere oarbă și teoria fără viață e apoftegmă sterilă, atunci îmbinarea lor naște ipostaza filozofiei vii. Iar în
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
cifru de lectură care solicită scormonirea după mituri și patimi religioase, nu mă aventurez pe acest tărîm pentru că am convigerea că explicitul nu poate da imponderabilității de conținut și de stil o materialitate. Aș putea pune ca motto comentariului critic adagiul: enigmele nu sunt făcute să fie dezlegate. Sensul e însă restrîns la acest gen de scrieri. La încheierea însemnărilor de lectură reiese, sper, că romanul Povestea Marelui Brigand e o apariție editorială de excepție. Mă simt îndemnat după avalanșa de
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
potrivit preceptului formulat de Iuvenal în Satirae 10, 80 sq.: șPopulusț duas tantum res anxius optat, panem et circenses. Prin rîndurile următoare îmi propun să demonstrez, din perspectiva "pactului cu educația" (sic) - pentru a nu știu cîta oară! -, actualitatea acestui adagiu vechi de peste două milenii, accentuînd că el, totuși, fusese conceput în contextul tiraniei lui Tiberiu!... în urma unui soi de grevă personală declarată încă din anul 2000, de cînd, constatînd cum involuează lucrurile din învățămîntul de stat, am decis să nu
Pîine și circ by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/8225_a_9550]
-
Octavio Paz a definit traducerea ca “moneda de aur în schimbul spiritual între popoare”. Înca în secolul al șaisprezecelea, marele poet francez Joachin Du Bellay a teoretizat asupra acestei arte ingrate și prost plătite. Însă, traducerea are și contestatori. E cunoscut adagiul italian „Il traduttore e sempre un traditore” (“Traducătorul este întotdeauna un trădător”) sau cel francez, potrivit căruia „traducerea e ca femeia: dacă e frumoasă, e infidelă, dacă este fidelă, nu e frumoasă...” E adevărat că multe cuvinte de laudă s-
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
tratează cu solemnitate înfiorata despre Cultura și literatura străromâna. (Calificativul protocronist figurează expres în manual: În raport cu spiritualitatea occidentală, cei doi autori amintiți au o poziție protocronică, confirmînd perenitatea momentului străromân în planul universalității. (Sic!)"). Ilustrînd de la cap la coadă venerabilul adagiu Finiș coronat opus, cartea nu pare să fi beneficiat de oficiile unei minți lucide, conștiente că un instrument didactic se cade să aibă obiective precise și strategii pe măsură. De altfel, majoritatea autorilor români de manuale nu dau semne că
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
Rodica Bin Mă sting de sete lîngă fîntînă - este vevsul de început al unei balade de François Villon. Adagiul mi-a revenit în memorie în toamna anului trecut, cînd, la Frankfurt pe Main, la standul Editurii Hanser, o aseptasem zadarnic pe Herta Müller, în speranța de a sta de vorbă despre ultimul ei roman. Spre a o proteja de
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
metaforică de la "lup de stepă" și "stepă financiară". A ieșit un hibrid reușit, cu gene puternice, provenite din meditație și satiră pritocită la un pahar de țuică. După cum spune autorul, "Toate lucrurile importante încep prin a fi figuri de stil". Adagiul apare într-un text despre migrația materiei cenușii sub forma unui stol romantic de creiere zburătoare, contemplat de franțuzul Alphonse și de Narator, într-un dialog pastișat după cunoscutul model maieutic platonician. Autorul tratează în spirit postmodern, cu ironie și
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
asiatici și marginalii britanici. Motivațiile ciocnirilor au fost și rămân tulburi: un amestec de rasism combinat cu frustrarea socială: invazia în masă a indienilor, pakistanezilor, indonezienilor și-a altor asiatici a creat enorme probleme pe piața muncii. Or, un binecunoscut adagiu al capitalismului ajuns la apogeu spune că ,un război adevărat e o sărbătoare a pieții..." Aveți cumva vreo îndoială că ne aflăm în timpul unui nou război? Comentatorii s-au grăbit să-l boteze ,Al Patrulea Război Mondial", după cel Rece
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
demult tipărite volumele 8 și 9 din monumentala lui „Contraistorie a filosofiei”. Un capitol „demistifică” fără cruțare legendele țesute în jurul lui J.P. Sartre și al Simonei de Beauvoir de către emulii de stânga ai scriitorului-filosof și de către feministele convinse de valabilitatea adagiului care i-a adus autoarei celui de„ Al treilea sex” o tristă celebritate - „nu te naști femeie, devii femeie”. Demistificarea se referă atât la viața personală a celor doi, cât și la atitudinile lor publice. În ce le privește pe
AntiSartre și AntiBeauvoir () [Corola-journal/Journalistic/3976_a_5301]
-
la văzul templelor din Paestum desacralizează mitul unei Elade eterne și perfecte. În plan literar, un efect similar are lectura celui mai recent roman al lui Aris Fioretos, , o carte cu totul neobișnuită, copleșitoare, abil și inteligent structurată sub goetheanul adagiu, incomplet citat: „Fiecare să fie în felul său un grec” (fără secvența imperativă „Dar să fie!”). Romanul este mai mult decît povestea vieții lui Iannis Giorgiadis, un antierou, la antipodul predecesorilor săi din mitologie. Motivele pentru care portretul lui Iannis
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
El vrea să fie sigur de propriul viitor. Și aici și pe tărîmul celălalt. Îndoielii, care e un iad, el îi preferă iadul cel adevărat, indubitabil. Însă, prin asta, Faust încetează să mai cugete, deci să mai fie. Anulînd celebrul adagiu al lui Descartes, Faust își neagă chiar esența sa umană. Pactul său cu Mefisto este, și în acest sens, echivalent cu o sinucidere. Faust vrea certitudinea că va avea tot ce-și dorește chiar și după ce a avut ce și-
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
un interviu cu Ion Zubașcu al lui Adrian Alui Gheorghe, pagini de corespondență între Gheorghe Grigurcu și Aurel Dumitrașcu, precum și articole critice sau eseuri semnate de Mircea A. Diaconu și Iordan Datcu. În editorialul său, Adrian Alui Gheorghe, comentînd un adagiu al lui Constantin Rădulescu- Motru, spune un lucru de bun-simț, care merită repetat ori de cîte ori se ivește prilejul: „Produsul culturii e educația. Cultura o vezi pe stradă, în magazine, în curte, în scara blocului. Cultura română se reflectă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5249_a_6574]