302 matches
-
de nume produc efecte nu atât în domeniul comunicării, cât în cel al configurației metafizice a adevărului. Magia răscrucilor metropolitane este magia provocată de întâlnirea cu o inedită formulă ideală: în ultimă instanță, ea reprezintă reiterarea urbană a actului numirii adamice. Experiența orașului include geografia mistică a străzilor ca esențe care se întrepătrund în domeniul adevărului. În paralel cu această geografie, numele străzilor trimit și la o istorie mistică. A doua accepțiune a momentului teologic al experienței intră în joc: cea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ja nichts als ein schwaches Überbleibsel des alten Zwanges, ähnlich zu werden und sich zu verhalten. Den übten Worte auf mich aus.““ Orașul capătă, prin acest mediu lingvistic al percepției, accesul către originea formelor sale, care sălășluiesc în forța numelor adamice. Pentru copil, neinițiat în tehnicile cotidiene ale comunicării, orice cuvânt este „adamic“ prin posibilitățile de combinare, prin paronimie și, astfel, prin surprinderea relațiilor, a similitudinilor între referințe diferite. Berlinul, văzut prin jocul copilului sau prin ochii fla neurului, este descris
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
und sich zu verhalten. Den übten Worte auf mich aus.““ Orașul capătă, prin acest mediu lingvistic al percepției, accesul către originea formelor sale, care sălășluiesc în forța numelor adamice. Pentru copil, neinițiat în tehnicile cotidiene ale comunicării, orice cuvânt este „adamic“ prin posibilitățile de combinare, prin paronimie și, astfel, prin surprinderea relațiilor, a similitudinilor între referințe diferite. Berlinul, văzut prin jocul copilului sau prin ochii fla neurului, este descris în final printr o serie de imagini care îi pun în evidență
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
că Pașadia era un memorialist în marea tradiție clasică, tăioasă și neiertătoare.““ El ocupă, mai mult, un rol central în carte în momentul în care îi „fixează“ acesteia titlul, în momentul apariției personajului Pena Corcodușa. Episodul are sensul unei numiri adamice a lumii celor trei eroi ai romanului, desenându-le parcă traseul încâlcit și certificându-le originea tensionată: o descendență nobilă, petrecută însă în mit și însoțită de semnele prezente ale facerii de rău și ale decadenței“. Polemica privitoare la identificarea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
diferite teme magico-rituale și motive mitologico-religioase românești situate în context european (furtul astrelor de către demon, legenda românească a potopului, dendromitologia - cazul paltinului, balaurul și solomonarul ca termeni ai unei ecuații mitice arhetipale -, magia erotică, fecioara legând fiara, mitologia labirintului, limba adamică, antropologia locuirii tradiționale), pentru a evidenția importanța confruntării permanente dintre haos și cosmos ca elemente de semn contrar, coexistente în imaginarul popular românesc. În Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european (2001; Premiul Asociației Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
fost doar un focar de idei eronate și l-a combătut violent pe marele înaintaș (În contra școalei Bărnuțiu). Exegeții de mai tîrziu au văzut în această predispoziție a lui Maiorescu de a nu recunoaște nimic înaintașilor o manifestare a "spiritului adamic", o orientare specifică intelectuali-lor români de a nu valorifica opera antecesorilor și de a lua totul de la început, dar lucrurile nu se prezintă de obicei astfel. Maiorescu nu este un "adamic", căci nu a făcut totul de la început, ci numai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a nu recunoaște nimic înaintașilor o manifestare a "spiritului adamic", o orientare specifică intelectuali-lor români de a nu valorifica opera antecesorilor și de a lua totul de la început, dar lucrurile nu se prezintă de obicei astfel. Maiorescu nu este un "adamic", căci nu a făcut totul de la început, ci numai s-a propus ca fiind începutul la toate. Ca atare, el a instaurat de fapt modelul ca urmașii să nu se recunoască în predecesori, fără totuși a-i ignora, ca o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
continuitatea existenței, în condiția trup-suflet, ca o singură unitate? Cel Care hotărăște zice: Nu! De ce oare? Pentru că intervine voința personală a oricărei existențe. Voiește să-și îndreptățească în veșnicie actele liber alese și săvârșite, autodivinizându-se. O impietate împotriva Creatorului. Greșeală adamică, prelungită asupra întregii omeniri, până la transfigurarea materiei în ziua Învierii. Pentru ca răul să nu rămână în veșnicie, Creatorul sancționează existența în forma ei perisabilă, pentru a salva esența. Acum, iată cântarul. Care acte liber alese pot fi înveșnicite? Cele care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sau parabole pe care ne-o relata. Ne aflam sub vraja cuceritoare a unui narator peste care coborâse, ca o mană cerească binefăcătoare, harul divin. Eram în transă. Eram teleportați fără voia noastră, fără să ne dăm seama, în lumea adamică și mirifică a perpetuului Eden. Era atâta concretețe în modul de expunere al mamei, atâta artă interpretativă, atâta realism imaginar, încât puteam atinge, fără probleme, pe oricare dintre ființele care populează Grădina la care visează să ajungă o lume întreagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
artistice, rolul de întemeietor al unei instituții ce adăpostește creații spirituale, sunt meritele lui Dan Hăulică. Esențiale într-o epocă, într-o Românie în care sentimentul de siguranță ivit din temeinicia construcțiilor trecutului, este mereu umbrit, aproape întunecat de goliciunea "adamică" a veșnicului început. În octombrie 2010, criticul de artă plastică, scriitorul Dan Hăulică a primit titlul de doctor honoris causa al Universității de Artă "George Enescu" din Iași. Cuvintele sale au fost, ca întotdeauna, un regal al ideilor și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și tot aici, cu referire directă la dragostea dintre Cezara și Ieronim ei se Întâlnesc „Într-o perfectă nuditate, adică dezbrăcați de orice formă, eliberați de orice individualitate, reduși la arhetipuri, care pot cunoaște fără să devină ... reîntoarcerea la starea adamică de dinainte de cădere, care nu cunoștea experiența, nu avea istorie” (/159). Dacă am pune În legătură simbolurile de mai sus cu simbolismul latent din Șarpele, este limpede că Eliade „dă faptelor epice o legătură simbolică. Dorina și Cezara refac, În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
instantanee. Ceea ce ar trebui să fie bogăția dinamică a unei curgeri continue, se pulverizează ai spune în mii de strădanii neputincioase."2 A urmări aceste "fațete" ale pulberii ni se pare profitabil. Mai conturate sunt: a. țărâna. Ea păstrează sensul "adamic", de lut de-alcătuire ("Iată ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteți și voi în mâna mea"; Ieremia), pus sub raza stelei: "Un om se naște un înger o stea pe cer aprinde Și pe pământ coboară în corpul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
un lut fără suflare Sufletul în afară rămâne surd și orb..." (Povestea magului...) Fără "scânteia divină" lutul e "inert" (Ce suflet trist...) și devine doar un "vas de lut, un sac de viermi" Iar fața ta e străvezie), căci partea adamică e rău alcătuită dintru început, ea conține germenii perisabilului, a prafului: "Fiindcă tina5 lumii e rea, fiindcă tină Și praf e universul întreg..." (Andrei Mureșanu) Ultima imagine a țărânii are la Eminescu conotație de cortină "grea" care cade peste viața
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Rousseau se ridică împotriva sistemului educativ prin care copilul era "dresat", deformat din punct de vedere fizic, intelectual și moral, după bunul plac al societății feudale. Ipoteza bunătății originare este, în fond, una optimistă, contrară prejudecăților religioase (care considerau "păcatul" adamic drept cauza decăderii umane) și credinței că omul se naște cu înclinări rele. Doctrina etică a lui Rousseau este clădită pe baza tezei bunătății naturale a omului. Din ea derivă și principiul educației "negative", acea educație care nu intervine, ci
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
aici cu echivalențele din romanele lui Michel Tournier), palingenezia. Hoffmann, Nerval, Novalis, Freud, Jung, Kafka, Baltrusaitis, Blake, Mircea Eliade, Bulgakov, Fournier, Durand, toți și toate, în numele unei atmosfere de o amețitoare abisalitate, ireversibil sub semnul morții și învierii, al cuplului adamic (Cezara eminesciană și analiza lui Mircea Eliade din Insula lui Euthanasius sunt structurale prozei lui C.), al lui „Purus.a”, indicul. Visul (REM, Gemenii, Organistul) este un manual complet de mitologie psihanalitică. Specificul fantasticului cărtărescian rezidă în chiar această ars
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
care băștinarii l-au numit chiar Missi-pipi, unii din atașament față de USA, alții crezând că izvorul lui ar fi chiar Manneken Pis, mascota de la Bruxelles Un scurt excurs propedeutic din care aflăm că intromisiunea nu este doar copulativă (în sensul adamic al termenului după mușcarea fructului oprit) întrucât sunt antrenate și organe de partid (adesea și de stat, când, în scaune cu funcții aflându-se, sunt penetrate de membrele puterii) ci se preschimbă în infiltrări ale cărturărimii din toate vremurile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mai este încadrată de un gol neantic, ci de copleșitoarea deschidere a unei spiritualități supreme. Misticul nu neagă infinitatea naturii, ne-omenescul recunoscut de ateu, sferele cosmice de necuprins pentru om, dar le conferă un rol secund în evoluția destinului adamic. Un astfel de fundamental destin își glisează dinamica între presiunea unei deficiențe primordiale impusă de păcat și resurecția izbăvirii de spectrul malefic al acestuia. Pentru mistic există un ne-omenesc care, în mică parte, poate fi admirat de privirea umană
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
constrângeri a eului împotriva opțiunilor interiorității sale? Demonul obligă la gândul, trăirea și acțiunea negativă pe cel în preajma căruia și-a ancorat prezența malefică? Dacă această prezență ar înlănțui conștiința umană impunându-i, fără acordul ei, tensiuni obscure atunci ființa adamică ar fi doar o victimă inocentă a unor decizii elaborate dinspre ne-omenescul transcendent. Ne-aderând în interioritatea sa la astfel de imperative ea s-ar afla în afara sferelor păcătuirii, însăși noțiunea de păcat, dintru început corelată cu cea a
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
concretă nu poate fi determinată decât prin și de către voința umană. În acest sens, misticul ne spune că demonul tentează, ispitește fiind un negustor, un ofertant abil care, cu răbdarea unui înger intrat în dizgrațiile edenice, pândește peste temporalitatea clipelor adamice de îndoială și orgoliu rătăcitor. Ce aruncă el în fața omului dublicitar și instabil este promisiunea unui altceva care întrece cu mult darul Divinității. Această noutate bizară este asemeni unei porți sculptate în fildeșul demiurgiei cosmice. Ea atrage ca strălucirea unei
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ca enigmă între adâncurile și înălțimile aceluiași infinit. Naivitatea, credulitatea stridentă cu care prezența umană își ancorează resursele ontice în oferirea de sine a vulgului profan, a simplității fără adâncimi și semnificații ce deschid spre profunzimi este, în contextul suferințelor adamice, estompată și, într-un final, anihilată. Locul ei este luat de privirea purificată prin îndurerări, privirea unei conștiințe ce își întâlnește revelația efemerului mundan, al limitării acestuia și-al învecinării cu un nedeterminat în structura strălucirii sale absolute. O astfel
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se naște dintr-o profundă angoasă în fața viitorului imediat. Erudiții au văzut în utopie un simplu camuflaj ideologic al ereziilor gnostice din vechime. Prezentul apare ca un scenariu avortat al unui Trickster inuman. Ulcerată de resentimente și ispitită de reverii adamice, utopia a încercat - de la Campanella până la Marx - să proiecteze promisiunea edenică într-o istorie naturaliter entropică. Într-o lume industrială și tehnicizată (supremația „insistentei cereri de livrare”, în terminologia lui Heidegger: die Herausforderung), incapabilă de gândire poetică și imaginație simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adolescenței sub comunism" Sous l’histoire, la mémoire et l’oubli. Sous la mémoire et l’oubli, la vie. Mais ecrire la vie est une autrehistoire. Inachèvement. Paul Ricœur Hipomneziatc "Hipomnezia" Comunismul a afectat câteva generații de români precum păcatul adamic istoria: fără să-i deslușim originile, trăim din plin consecințele căderii. Ieșirea de sub blestem nu poate avea loc printr-un subit decret de reconciliere, fără un prealabil recurs la memorie. Lipsită de convulsiile exorcizării, iertarea este grabnică, inutilă sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lucid subordonate misiunii Bisericii. Observă, te rog, că această legitimitate, oferită prin mandatul unei comunități mărturisitoare a Crezului creștin, nu poate fi revendicată de nici o altă grupare de „intelectuali” ai lumii. Mai cu seamă între universitari, intelectualii aspiră la cunoașterea adamică, nu la înțelepciunea lui Hristos; ei vor să fie stăpâni, nu diaconi ai Cuvântului veșnic. „Intelectualii” vorbesc în nume propriu, dar „cel care vorbește de la sine își caută slava sa; iar cel care caută slava celui ce l-a trimis
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologică percepe diversitatea experienței fiecărui om ca pe o țesătură imbricată într-o urzeală comună. În final, vom suprapune categoriile de interpretare a istoriei globale cu noțiunea creștină de catolicitate, atât de importantă în experiența spirituală a solidarității cu destinul adamic și eshatologic al lumii. Istorie și universalitatetc "Istorie și universalitate" Mitul este o încercare de totalizare a experienței umane în forma unei narațiuni exemplare, având o valoare etiologică și soteriologică. Mitul explică și expiază. Timpul mitic este responsabil pentru condiția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
torentul unei dăruiri totale? Vom răspunde: în apofaza jocului care transcende limita discursivității. Jocul, redus la pura sa imanență, indiferent de rezultat, este extazul libertății la care omul aspiră din cea mai fragedă copilărie. Să nu fie oare jocul limbajul adamic, lipsit însă de amenințările hazardului? Bucuria nemotivată a jocului nu întrupează nostalgia noastră profundă pentru teodrama paradisiacă? Despre virtuțile apofatice ale neînțelegeriitc "Despre virtuțile apofatice ale neînțelegerii" Există domenii în care setea de inteligibilitate nu poate fi pe deplin satisfăcută
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]