497 matches
-
funcționale. Algoritmii lor sunt bazați pe minimizarea erorii pe setul de date de antrenare. Bernard Widrow a propus un model neuronal numit ADALINE și o rețea cu elemente de acest tip numit MADALINE. ADALINE reprezintă acronimul ADAptive Linear Neuron sau ADAptive LINear Element. MADALINE este un acronim pentru Multiple-ADALINE [167, 171]. Modelul ADALINE este în esență identic cu modelul perceptronului. Ieșirea este bipolară: +1 sau -1. ADALINE este un dispozitiv adaptiv, în sensul că există o procedură bine definită de modificare
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
tip numit MADALINE. ADALINE reprezintă acronimul ADAptive Linear Neuron sau ADAptive LINear Element. MADALINE este un acronim pentru Multiple-ADALINE [167, 171]. Modelul ADALINE este în esență identic cu modelul perceptronului. Ieșirea este bipolară: +1 sau -1. ADALINE este un dispozitiv adaptiv, în sensul că există o procedură bine definită de modificare a ponderilor pentru a permite dispozitivului să dea răspunsuri corecte pentru o intrare dată. În anul 1969 Marvin Minsky și Seymor Papert publică cartea "Perceptrons" care pune în evidență limitările
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
concrete de securitate cibernetică. Măsurile destinate operaționalizării SNSC trebuie armonizate cu eforturile pe dimensiunea protecției infrastructurilor critice, respectiv cu evoluția procesului de dezvoltare a capabilităților de tip CERT. În varianta optimă, SNSC trebuie să dispună de o structură flexibilă și adaptivă care să înglobeze capabilități de identificare și anticipare, resurse și proceduri operaționale de prevenire, reacție și contracarare, precum și instrumente pentru documentare și sancționare a autorilor atacurilor cibernetice. Este necesară implementarea, la nivel național, a unor standarde minimale procedurale și de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/251826_a_253155]
-
patru etape, cu grad tot mai ridicat de adaptare a posibilităților calcu latorului la cerințele d idactice și de exploatare a însușirilor acestuia ca mediu interactiv, capabil de d ialog cu elevul. Aceste etape sunt: - Testarea informatizată simplă; - Testarea informatizată adaptivă;Testarea informatizată continuă; - Testarea informatizată inteligentă. Testare informatizată simplă reprezintă prima etapă, în care se realizează următoarele operații: elaborarea băncilo r de itemi; asamblarea itemilor în seturi convenabile de teste; calcularea punctajelor și prelucrarea rezultatelor. Avantajele testării computerizate: o economisirea
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
convenabile de teste; calcularea punctajelor și prelucrarea rezultatelor. Avantajele testării computerizate: o economisirea t impulu i de elaborare; o prelucrarea și interpretarea rezultatelor; o stocarea și actualizarea rapidă a unui număr mare de itemi; o prelucrarea statistică a datelor. Testarea adaptivă este mai complexă și permite adaptarea testelor conform răspunsurilor date de cel verificat. În acest caz unui răspuns corect îi urmează altul mai d ificil, iar unui răspuns eronat sau incomplet i se asociază un item mai ușor decât cel
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
Didactică și Pedagogică R.A., București, 1996. 246 p.; 89. Mucchielli R. Metode active în pedagogia adulților. Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1992. p.28-32; 90. Murray T., Blessing S., Ainsworth S., Authoring Tools for Advanced Technology Learning Environments: Toward Cost-Effective Adaptive, interactive and intelligent educational software, Kluwer Academic Publishers, 2003, 571 p; 91. Neacșu I. Metode și tehnici moderne de învățare eficientă. Ed. Militară, București, 1990. p.54-63; 92. Neacșu I. Instruire și învățare. Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1999. p.
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
experienței emoționale propriu-zise, în moduri în care nu pot fi descrise aici). 3. Debutul emoțiilor poate fi atât de rapid, încât persoană care le trăiește nici să nu fie conștientă că ele au început. Momentul debutului este esențial pentru valoarea adaptiva a emoțiilor, mobilizându-ne repede să răspundem evenimentelor importante. Paul Ekman este de părere că, în termeni de durată a emoțiilor, se poate vorbi doar de minute sau secunde, si ca cei ce pretind că emoțiile durează perioade mai lungi
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
a posibilităților fizice, locomotorii, mintale, senzoriale, neuropsihice etc., consecință a unei deficiențe care împiedică efectuarea normală a unor activități. Indiferent de forma de manifestare (fizică, senzorială, mintală etc.), incapacitatea conduce la modificări ale capacității de adaptare, la un anumit comportament adaptiv, la performanțe funcționale care determină apariția unor forme, mai mult sau mai puțin grave, cu efecte `n dezvoltarea nivelului de autonomie personală, profesională sau socială. Altfel spus, incapacitatea reprezintă perturbarea sau limitarea capacității de îndeplinire normală a unei activități sau
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de o întârziere în dezvoltarea limbajului, o persoană cu pierdere de vedere suferă modificări semnificative la nivelul cognitiv și al analizatorilor rămași valizi, un copil rămas imobilizat și fără autonomie de mișcare din cauza unor afecțiuni neuromotorii dezvoltă reacții și conduite adaptive cu impact major asupra personalității sale etc.); b) dezvoltarea cognitivă - constă în modificări ce apar la nivelul percepției, învățării, memoriei, raționamentului, limbajului; aceste aspecte ale dezvoltării intelectuale sunt legate de dezvoltarea motorie și emoțională (spre exemplu, anxietatea determinată de separare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
copiii cu deficiențe mintale, principalele caracteristici ale gândirii sunt: vâscozitatea genetică 1 (manifestare a tulburărilor complexe în dinamica dezvoltării intelectuale, caracterizată prin numeroase inegalități și oscilații concretizate într‑o evoluție încetinită, greoaie, inconsistentă și neterminată), rigiditatea reacțiilor și a comportamentului adaptiv, consecință a dereglării mobilității proceselor corticale de excitație și inhibiție (efectele constau în dificultăți accentuate de abstractizare și generalizare, concretism excesiv al gândirii, perseverare în același tip de activitate). În activitatea școlară inerția intelectuală se manifestă prin următoarele coordonate: lentoare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
la imprimarea originalității acestuia. Ca și gândirea, imaginația este și ea mai mult sau mai puțin afectată la copiii cu deficiențe, din cauza sărăciei și caracterului lacunar al bagajului de reprezentări, a insuficientei dezvoltări a limbajului și gândirii, din cauza rigidității reacțiilor adaptive. La copiii cu deficiențe senzoriale, insuficiențele imaginației se pot datora absenței sau diminuării accentuate a unor modalități senzorial‑perceptive și dificultăților în dobândirea informațiilor, la cei cu deficiențe locomotorii imaginația poate fi afectată de unele limitări ale câmpului de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
literar, muzical sau tehnic. Imaginația este puternic afectată mai ales la copiii cu deficiențe mintale din pricina sărăciei și structurii lacunare a bagajului de reprezentări, a caracterului rudimentar al funcției semiotice, nedezvoltării limbajului datorate capacității mnezice limitate, inerției și rigidității reacțiilor adaptive. În consecință, sunt aproape inexistente fantezia, creativitatea, inițiativa, previziunea etc. O problemă aparte o reprezintă necesitatea prevenirii formelor pseudocompensatorii ale imaginației la persoanele cu deficiențe, manifestate adesea prin tendința unora de a ocoli realitatea, refugiul într‑o reverie pasivă, demobilizare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
personalitate Guilford‑Zimmerman; - Chestionarul de temperament Strelau - STIR; - Bateria G.C. Bontilă; - Chestionarul pentru determinarea temperamentului (elaborat de D. Tudoran); - Inventarul P.A. (personalități accentuate, după Karl Leonhard); - Chestionarul de tendințe accentuate Schmiescheck; - Inventarul de personalitate Singer‑Loomis - SLIP; - Chestionarul de orientare adaptivă a adolescenților, al lui J.M. Patterson și H.J. McCubbic; - Scala imaginii de sine în comportament a lui R.L. Williams și E.A. Workman; - Chestionarul de percepere a autocontrolului, al lui L.L. Humprey; - Indexul de adaptare și valori Bills etc. În limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
handicap în raport cu ceilalți membri ai comunității din care face parte. Deficiența mintală este înțeleasă ca o deficiență globală care influențează semnificativ adaptarea socioprofesională, gradul de competență și autonomie personală și socială, afectând întreaga personalitate: structură, organizare, dezvoltare intelectuală, afectivă, psihomotrice, adaptiv‑comportamentală. Statisticile OMS arată că deficiența mintală este întâlnită la aproximativ 3‑4% din populația infantilă, având diferite grade de intensitate și variate forme de manifestare clinică. În unele cercuri de specialitate se face distincție între deficiența mintală, care indică
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Literatura de specialitate utilizează o serie de termeni sinonimi pentru a desemna deficiența mintală, dintre care cei mai frecvenți sunt: întârziere mintală, înapoiere mintală, oligofrenie, arierare mintală, insuficiență mintală, subnormalitate mintală, retard intelectual, handicap mintal, debilitate mintală, amenție, alterarea comportamentului adaptiv, alterări ale abilității/maturității de învățare și socializare etc. Majoritatea acestor termeni sunt utilizați cu precădere în domeniul psihiatric. În ultimii ani, termenii din domeniul medical, specifici nosologiei psihiatrice, clasice sau moderne, sunt utilizați mai puțin în domeniul psihopedagogiei speciale
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de altă parte, ca acțiune complexă (structuri operaționale potențiale), aplicabilă la orice situație nouă. Dat fiind caracterul general și în continuă dezvoltare, în anii de creștere, al acestei structuri operaționale, inteligența poate fi considerată operativitate nespecifică, generativă, încărcată de energie adaptivă. În copilărie, această formă de orientare operațională a gândirii nu este încă formată, motiv pentru care copiii au tendința de a divaga (spre exemplu, tendințe spre logoree; ulterior, în perioada școlară dispar). În funcție de valoarea coeficientului de inteligență, putem opera următoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
terapeutice și educaționale adresate unui copil cu deficiență mintală depind în mod direct de următoarele aspecte: - precocitatea și calitatea diagnosticului; - validitatea diagnosticului (diagnosticul diferențial); - gradul și tipul de deficiență (forma clinică a deficienței); - condițiile socioeconomice și culturale ale familiei; - potențialul adaptiv și compensator al copilului. Diagnosticul diferențial în cazul deficiențelor mintale are în vedere mai multe aspecte: - discriminarea în cadrul sindromului de deficiență mintală în funcție de gravitatea sau intensitatea manifestărilor deficienței (discriminarea în raport cu tipologia deficiențelor mintale); criteriul psihometric și cel școlar pot constitui
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dezvoltare în diverse etape de vârstă. Privită sub aspectul formării, dezvoltării, educării și integrării sale în sfera funcțională a psihismului uman, psihomotricitatea 1 îmbracă aspecte foarte variate datorită interferențelor determinate de relațiile permanente ale individului cu mediul înconjurător în procesul adaptiv și educațional la care este supus. Conduitele psihomotorii ale fiecărui individ evoluează în funcție de înzestrarea sa aptitudinală, de gradul de dezvoltare fizică și intelectuală și de influențele educative cărora a fost supus pe tot parcursul copilăriei. Există mai mulți autori (D.
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
tulburărilor psihice și de comportament ca urmare a deficitului funcțiilor de cunoaștere și de exprimare, a imaturității afective, a creșterii sugestibilității, impulsivității și rigidității psihomotorii, împiedicând semnificativ aprecierea corectă și adecvată a situațiilor de viață cu efecte imediate în comportamentele adaptive la stimulii din ambianță. • De asemenea, la copiii cu deficiență mintală, decalajul dintre dezvoltarea limbajului și celelalte funcții psihice este foarte evident, deoarece posibilitățile de înțelegere și de ideație rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese interesante. Copilul deficient
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
3. Surdocecitatea" În rândul deficiențelor asociate, surdocecitatea (mai ales dacă este însoțită și de mutitate) reprezintă, prin comparație, una dintre cele mai grave forme de deficiență, având în vedere specificul și limitele resurselor biofiziologice și psihologice disponibile pentru susținerea proceselor adaptiv‑compensatorii și recuperatorii, precum și dificultățile de integrare școlară și socioprofesională a persoanelor/copiilor care prezintă această dizabilitate. Un copil cu surdocecitate prezintă o combinație de deficiențe vizuale și de auz de pe urma cărora vederea și/sau auzul nu pot fi valorificate
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
adaptare a individului la lumea exterioară (copilul foarte mic exploatează mediul ambiant prin intermediul actelor motorii, reprezentând instrumente care facilitează experiența cognitivă a acestuia). În perioada preșcolară se diferențiază treptat activitatea intelectuală de cea motorie; astfel, actul motor devine un răspuns adaptiv complex, mișcarea intrând treptat sub dominația psihicului. În perioada școlarizării, relația motricitate - psihism se modifică în sensul detașării componentei intelectuale de cea motrice (aceasta din urmă se automatizează). Psihomotricitatea nu se reduce la activitatea motorie, ea implică și manifestări ale
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
informatice pentru persoane cu nevoi speciale Decizia Programului‑Cadru 5 pentru programul IST (Information Society Technology) identifică priorități în următoarele domenii: - produse, sisteme și servicii proiectate pentru toți, incluzând metode de proiectare participativă îmbunătățite, terminale multimodale și interfețe universale; - sisteme adaptive: instrumente de comunicare pentru persoanele cu nevoi speciale, dispozitive‑suport mobile, atât pentru acasă, cât și pentru medii mai largi, sisteme de control robotizate; - aplicații multimedia pentru ajutorare în viața de zi cu zi și pentru integrarea socială acasă, la
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
al mișcărilor și o bună acuitate vizuală. Monitorul și tastatura sunt bazele comunicării între individ și computer, iar producătorii acestor sisteme au adaptat computerele și programele astfel încât să poată fi folosite și de acest segment al populației. Tehnologiile de asistare / adaptive pentru calculatoare, numite și asistenți de accesibilitate, se atașează la calculatoare pentru a le face mai accesibile persoanelor cu dizabilități. Această sintagmă se referă la: - noi facilități incluse în hardware sau `n sistemul de operare al computerelor, făcându‑le mai
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
experiențe de viață care au un caracter frustrant și care determină copilul să se replieze asupra lui însuși, să se retragă din acțiune și să se refugieze într‑o reverie consolatoare în care să‑și „trateze rănile”. comportament - ansamblul relațiilor adaptive, observabile în mod obiectiv, pe care un organism le execută ca răspuns la stimulii din ambianță; în structura oricărui comportament se disting următoarele elemente: stimulul, prelucrarea și interpretarea informației, alegerea și execuția reacției de răspuns, înregistrarea și evaluarea efectului adaptabil
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pe care un organism le execută ca răspuns la stimulii din ambianță; în structura oricărui comportament se disting următoarele elemente: stimulul, prelucrarea și interpretarea informației, alegerea și execuția reacției de răspuns, înregistrarea și evaluarea efectului adaptabil prin intermediul feedback‑ului. comportament adaptiv - gradul în care un individ atinge standardele independenței personale și responsabilității sociale în raport cu vârsta și normele grupului social de care aparține. comunicare gestuală - sistem de comunicare utilizat de persoanele cu deficiențe profunde de auz prin care cuvintele și noțiunile se
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]