3,016 matches
-
la Paris. Unsprezece povestiri, Editura Compania, București, 2001, 112 pagini, 33.000 lei. "Cerul de nepătruns estompa totul de jur împrejur. Coborîse atît de jos încît părea totuna cu întinderea prăfoasă de zăpadă, care se răsturna la cea mai slabă adiere a vreunui gînd, căci vîntul nu dădea nici un semn. Se crea astfel o tensiune vizuală nefirească. Nu exista nici un fel de conflict între forme, datorită lipsei reperelor. Mai multe imagini și mai multe aspecte ale unei singure imagini, iar vocile
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
a fi" ne comunică bardul, subtextual. Ființă sensibilă, capabilă de umilitate (fanfaronada d-sale e prea țipătoare spre a putea fi luată în serios, ca o prestație a unui clovn roșu!), vibrînd aidoma unei harfe coliene la cele mai mici adieri ale mediului moral, Nicolae Țone se ia subțire în derîdere, cu o pudoare de sentimental disimulat printr-o afectare cinică: ,,nu incendiez întunericul pentru că nu am răbdare să o fac în sîngele lui negru mă culc ca-ntr-un culcuș
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
și flori fără mari pretenții: După prânz, ne-am dus în grădină, și ne-am tologit sub un bătrân plop ce ne umbrea cu tufoasele lui ramuri. Daliile îmbrăcate în bogatele lor rochii colorate și gingașii tamarini se legănau la adierea vântului, în vreme ce garoafele, rozetele și micșunelele ne îmbălsămau cu dulcele lor parfum". în Flora română, grădina cu ierburi "locale" devine prilej de îndemn patriotic - și cucerire amoroasă. Onisim Cerențel îi scrie doamnei Florineasca, convingând-o de superioritatea florilor simple, românești
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Motto: ”M-am scris pe-un colț de vânt pentru Iubita” De unde vin ? de unde vin ? dintr-o răscruce de gust pelin și altul dulce în zborul lin o adiere de rozmarin ca mângâiere m-a rupt din flori să te îmbete cu reci fiori de Dragobete ca să rămân la ceas de seară lângă-al tău sân dulce fecioară purtat de dor de vrajă plin din ierbi covor de-acolo
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
am spus eu, vântul, și-am plecat pe-afară: - De-abia-n trei zile fi-va primăvară! Tu doar atunci arată-te la față ! Vestește abundența de verdeață, Păstrându-ți rostul tău de vestitor, Răzbit prin al omătului covor. - Îți mulțumesc, plăpândă adiere! mi-a spus. - Să te întorci cu-o mângâiere! Pe toți să ne cuprinzi din iarba deasă Născuții din zăpezi ce azi ni-s casă. *** Ciclul "Primăvara" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Ghiocelul și vântul / Ovidiu Oana
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382742_a_384071]
-
prin tine, aer sfânt, Să vărs iubire pe pământ, Pentru acel de dor flămând? Și-n câți din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! *** Referință Bibliografică: Dă, Doamne, dorul
DĂ, DOAMNE, DORUL SĂ-L ALUNGI! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382814_a_384143]
-
scenă, din culise, din reprezentații și repetiții. Se construiește și se joacă, totodată, un spectacol. Rolurile nu sînt fixate la început, fiecare citește replici care se adună într-un anumit fel, se animă încet-încet și care creează acțiunea, spectacolul fără adiere de romantism, de efecte ieftine și nesusținute, exterioare ideii. Atmosfera este pe muchie de cuțit, la limita nebuniei și normalității, o atmosferă foarte aproape de timpul nostru alienat. Fiecare personaj pare "ciupit". Mai puțin Ofelia (ciudat, nu?), o tînără ancorată clar
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
să nu iei mult de la puțini, în acest context al lărgirii bazei de impozitare, și impozitarea evenimentelor, că țin de nunți, de botezuri, de banchete”. Ați recitit? Acuma spuneți-mi și mie: în ce limbă e? Există măcar o singură adiere de logică în ea? Vreo legătură coerentă între propozițiile care alcătuiesc fraza? Vreun fir roșu (sau verde sau roz cu picățele, nu contează), care să parcurgă declarația de la un capăt la altul? Eu zic că nu există absolut nimic din
Aceşti analfabeţi care ne conduce by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19876_a_21201]
-
Averea mea/ este/ conștiința” - Clipă), intrînd ea însăși în componența lirismului. Rolul său nu e doar unul constatativ, ci și consolator. Veghea se dizolvă cum o pastilă într-un lichid emoțional, devenind una cu acesta: „Atingem celulele îndurate/ cum atinge adierea/ oglinda încrețită a unui lac;/ nu te mai teme de nimic,/ anii periculoși au trecut de mult;// mîngîie-mi celulele îndurate/ cu ce a mai rămas din iubirea ta,/ dăruită cîndva pe de-a-ntregul,/ retrasă apoi puțin cîte puțin/ în fiecare
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
care aparatul le decupează în cenușiul orașelor (cinematograful nu poate fi gîndit decît într-un mediu urban și în alb-negru), dar și de capacitatea camerei de filmat de a prinde vibrația unei clipe, a unui gest sau chiar a unei adieri. Cît despre filmul burlesc, el condensează realitatea în gaguri la fel cum poemul o condensează în imagini; materialitatea lucrurilor pe care un gag le pune într-o relație mă interesează tot atît de mult ca și ciudățenia lor, iar acele
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
- UN SPAȚIU CULTURAL ROMÂNESC DE PRESTIGIU - Cu adieri de primăvară românească în mij loc de martie, dar departe de ghioceii care-și înalță capul din pământul nostru strămoșesc, întâmpinăm cu scânteieri de primăvară în su flet cea de a 15-aniversare a existenței Can delei de Montreal. Înainte de toate
Candela de Montreal – la 15 ani de la apariţie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/93_a_111]
-
fru moase case din zone rezidențiale și cu salarii cam de șase ori mai mari decât ale muritorilor de rând, dar se țineau a fi proletari, tovarăși cu noi. Am trecut și prin acele primăveri fiindcă eram tineri și orice adiere de vânt încărcat cu arome de narcise, magnolii, lalele și fâlfâit de aripi ale coco rilor, berzelor sau gâștelor sălbatece ne îmbărbă tau cu speranțe dătătoare de viață, ne împingeau să mergem mai departe sperând la mai bine, crezând în
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]
-
Când trupul îi fu scos la iveală, era rece ca o statuie. Apoi în timp ce o lăsară pe trepte să se usuce, trupu-i crăpă. Ochii mari se rostogoliră din orbitele goale sfărâmându-se, în timp ce pielea se fisură împrăștiindu-se la prima adiere de vânt. Când se întoarseră sclavii s-o ia, doar o grămăjoară de cioburi prăfuite era pe treptele suflate de vânt. Undeva, uitat de vreme, trupul lui Perigeu aștepta să cadă victimă vârco lacilor lumii. Ciocane imense băteau, sfâșiind văzduhul
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
observația se explicitează de la sine. {i se potențează pe parcursul lecturii, când întâlnim secvențe ca aceasta: „Cifra 9 care atinge aripa îngerului/ litera gama care atinge orbita timpului fără timp/ ochii albi din zarul care atinge floarea de la buza prăpastiei/ o adiere caldă care răsucește roata somnului/ linia care atinge linia vieții din palma mortului/ o armonie care atinge nimbul fluturelui după-amiaza// Din ce spaimă s-a născut această unică nespaimă?” (p. 11). Nu numai versul final trimite la autorul Necuvintelor. Înaintea
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
nemulțumea, generic? Ce soluții găsea pentru aceste nemulțumiri. La p. 21, de exemplu, avem o rescriere a textului (deja citat de mine) de la p. 11. Diferențele sunt minimale. Dar trădează un radicalism: „aripa îngerului” devine „aripa clownului” (scris exact așa), adierea caldă nu mai „răsucește roata somnului”, ci „despică piatra somnului”. Direcția e clară. Are dreptate Marcel Tolcea să vorbească despre „cutremurarea în fața trecerii timpului”. Imaginile capătă duritate și ilustrează mai degrabă dezagregarea (fie ea și morală, căci ce altceva e
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
gest, ne este greu să-i urmărim pledoaria. Transferăm cuvintele în creier, căutându-le înțelesuri și gândul ne zboară pe fereastră. Ne-am plictisit. Mă gândesc acum la cei care au suferit arsuri pe suprafețe mari ale corpului. În locul unei adieri de vânt sau a unei mângâieri, ei nu simt decât o mare suferință. Noi, cei cu cinci simțuri, ieșind la o plimbare, simțim plenar. Norii pufoși se aleargă pe cerul albastru cristal, florile ne zâmbesc, verdele mătăsos al ierbii ne
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
pașilor ne dau rațiunea cadențată a zilei și a ploii care a început să cadă. Ce verde miroase iarba proaspăt tăiată! Ce galben miroase fânul! Ce dulce miros trandafirii! Ce sărat miroase marea! Ce bronzat miroase pielea celui de lângă mine! Adierea vântului ne mângâie obrajii, iar pielea arsă de soare se răsfață la atingerea răcoroasă a mătăsii. Privind la televizor, informația este percepută prin intermediul văzului și auzului. Acceptăm imaginea automat, trăind cu emoție și nerăbdare derularea acțiunii. Citind o carte, doar
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
ce s-a stins“. ncepuse E nceput de an. Fiecare Ianuarie ă ă țș s -mi povesteasc , iar eu nu sim eam mi-l aduce i mi-l ia pe Eminescu. Eu â șî ă ă â ă dec t adierea cuvintelor cei ns , r m n aici, p zitoare de statuie... ț ă â Îî ă â ă “ascu eau frem turile de st nci”. l Cu fiecare an ns , el e tot mai t n r, iar î ă
Vis cu Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Miruna Ocnărescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_53]
-
prezentat LAVINIA HUTISORU DUMITRIU - din București, prezentă în proiectele STARPRESS și actorul CRISTIAN ALEXANDRESCU. Când trăiești departe de țara ta natală, veștile bune, venite din locurile unde ai respirat odinioară, îți aduc o mare bucurie în suflet. Sunt ca o adiere caldă de primăvară peste coline înghețate. Și pentru prozatoarea Elena Buică din Toronto-Canada, invitația de a participa la manifestările dedicate Zilei Limbii Române la Rm.Vâlcea și lansarea Antologiei ”LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ ” din care face parte, a constituit o
LANSAREA ANTOLOGIEI ” LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” – STARPRESS 2015 la RM.VÂLCEA / OSPĂŢ AL CUVÂNTULUI de ZIUA LIMBII ROMÂNE [Corola-blog/BlogPost/92619_a_93911]
-
neînchipuit. Punem speranțe, făurim idealuri și totul depinde de acest licăr de viață din noi. Dacă ne-am cunoaște apusul zileleor, haosul ar fi de nestăpânit” (El, Mântuitorul preamilostiv). ”Ce-s fără Tine, Bunule Domn?/ Pulberea zilei în vânt/ O adiere înspre pământ/ Gând fără noimă” (Lacrimi n-ajung să mă bucur de Tine), ” A rămas pentru omenire/ Gândul bun spre a nemuri/ Crezul sfânt în mântuire” (Lumea întreagă Te cinstește). Traducerea în limba engleză, inspirat realizată de către Liviu Ivan sporește
Rugăciune în versuri … Ca tămâia înaintea ta [Corola-blog/BlogPost/92661_a_93953]
-
mai mult decâttămâia rugăciunii, care se înalță fuior către cer, așa cum spune psalmistul. Tămâia faptelor bune poate străpunge tăriile. Părintele Radu Botiș a ales să ardă tămâia cuvântului și mireasma acestuia a ajuns până la noi, într-o carte. Parcă simțim adiere de bună mireasmă. Ori în cântece sacre, pe suport electronic. El poartă faima „Vocilor Maramureșene” aici și pretutindeni în lume. Cântecele sale se aud, se văd, se simt, te tulbură. Ecouri din Grădina cerească. Și nu e de mirare, fiindcă
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
măsură. Și, dimpotrivă, când mult ți se dă, mult ți se va cere în schimb. Face parte din Legea de aur a creștinismului. Versurile serafice ale Părintelui Radu Botiș, mult folositoare pentru orice suflet creștin sunt, așa cum am amintit, o adiere de bună mireasmă venită din Grădina de unde am purces încă de la începutul lumii și acolo unde ne vom întoarce, dacă vom fi găsiți vrednici. Sfintele chemări la meditație, la rugăciune, la smerenie, la pietate și la exercitarea credinței, transpuse liric
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
Barique reia seria evenimentelor unde iubitorii de vin sunt așteptați să cunoască noutățile cu care cramele partenere vor să impresioneze în această toamnă. Joi 04.09.2014 Domeniul Coroanei Segarcea și-a prezentat noua colecție Vardo. Picătură Vieții, Puterea Voinței, Adierea Vântului și Patimă Serii sunt mesaje care ajung repede la sufletul consumatorului iar asociate cu vinuri excelente din punct de vedere calitativ fac gamă Vardo un ingredient perfect pentru o seară reușită de toamnă. Ce as mai remarcă la această
Revin degustarile la Barrique [Corola-blog/BlogPost/98558_a_99850]
-
ori fumul. Bătrânul cal se ia la harță cu hamul. E prea strâns și prea grea-i povară din spate. Nici mângâieri pe coama-i, nici suavele șoapte Nu-i sunt îndeajuns, chiar dacă își schimbă stăpânul. Mai se-ntoarce o dată adierea pe urmele șterse, Mai cânta o dată simfonia puterii, în vale! Bastonul își încearcă din nou norocu e cale, Calu-și privește povară, icnind printre genele ninse. O ultimă truda, un ultim oftat, o ultimă soarta! Bate zefirul pe drum și
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
Acasă > Versuri > Visare > SUNT Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Un fluture , sunt , O caldă adiere de vânt , Un licăr de lumină , O floare de cireș . Port nemurirea-n mine , Dar sunt efemerida , Mă duc , cănd înserarea Mă cheamă către cer . Un strop de viață , sunt , Un zâmbet șăgalnic , De mac în lanul copt . Un fir
SUNT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381737_a_383066]