KorAP: Find »[drukola/base=adipocit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

148 matches

Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751

cele mai puternice reglatoare ale lipolizei adipocitare. Acest proces este mediat prin stimularea receptorilor β1 și β2, și prin inhibarea α2 adrenoreceptorilor. Gena ce codifică expresia receptorilor β3 adrenergici este activă predominant în adipocitele omentale, însă este prezentă și în adipocitele din regiunea mamară și subcutană (61). La ambele sexe, independent de gradul obezității, adipocitele gluteo-femurale au un răspuns lipolitic scăzut la catecolamine comparativ cu cele subcutane abdominale, acestea din urmă având o densitate și o sensibilitate crescută a β1/ β2

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
β1 și β2, și prin inhibarea α2 adrenoreceptorilor. Gena ce codifică expresia receptorilor β3 adrenergici este activă predominant în adipocitele omentale, însă este prezentă și în adipocitele din regiunea mamară și subcutană (61). La ambele sexe, independent de gradul obezității, adipocitele gluteo-femurale au un răspuns lipolitic scăzut la catecolamine comparativ cu cele subcutane abdominale, acestea din urmă având o densitate și o sensibilitate crescută a β1/ β2 receptorilor asociată cu o reducere a afinității și numărului α2 receptorilor (tabel 1) (61

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
gluteo-femurale au un răspuns lipolitic scăzut la catecolamine comparativ cu cele subcutane abdominale, acestea din urmă având o densitate și o sensibilitate crescută a β1/ β2 receptorilor asociată cu o reducere a afinității și numărului α2 receptorilor (tabel 1) (61). Adipocitele viscerale, spre deosebire de cele localizate subcutan abdominal și femural, au o sensibilitate crescută la lipoliza mediată de catecolamine, un răspuns scăzut la efectul antilipolitic insulinic și o sensibilitate egală (sau ușor scăzută) la activarea receptorilor α2 și adenozinici cu rol antilipolitic

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
subcutan abdominal și femural, au o sensibilitate crescută la lipoliza mediată de catecolamine, un răspuns scăzut la efectul antilipolitic insulinic și o sensibilitate egală (sau ușor scăzută) la activarea receptorilor α2 și adenozinici cu rol antilipolitic. Expresia înalt crescută în adipocitele viscerale a exonului 11 ce codifică o isoformă a receptorului insulinic explică efectul antilipolitic insulinic redus în aceste adipocite, secundar afinității scăzute a receptorului (59). Răspunsul scăzut al IRS-1 contribuie suplimentar la insulinorezistența și lipoliza crescută din adipocitele viscerale (52

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
insulinic și o sensibilitate egală (sau ușor scăzută) la activarea receptorilor α2 și adenozinici cu rol antilipolitic. Expresia înalt crescută în adipocitele viscerale a exonului 11 ce codifică o isoformă a receptorului insulinic explică efectul antilipolitic insulinic redus în aceste adipocite, secundar afinității scăzute a receptorului (59). Răspunsul scăzut al IRS-1 contribuie suplimentar la insulinorezistența și lipoliza crescută din adipocitele viscerale (52). La normoponderali, la nivelul depozitul adipos omental există o relație directă între intensitatea lipolizei catecolaminin-mediată și cantitatea de receptori

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
crescută în adipocitele viscerale a exonului 11 ce codifică o isoformă a receptorului insulinic explică efectul antilipolitic insulinic redus în aceste adipocite, secundar afinității scăzute a receptorului (59). Răspunsul scăzut al IRS-1 contribuie suplimentar la insulinorezistența și lipoliza crescută din adipocitele viscerale (52). La normoponderali, la nivelul depozitul adipos omental există o relație directă între intensitatea lipolizei catecolaminin-mediată și cantitatea de receptori β1/ β2, cu afinitate normală a acestora și răspuns lipolitic normal la agoniștii ce intervin în cascada lipolitică postreceptor

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
omentală (13, 59); producția viscerală crescută de angiotensina II, rezultată din conversia adipocitară a angiotensinogenului, contribuie la hipertensiunea din sindromul dismetabolic (sindromul insulinorezistenței). 3. Glucocorticoizii Enzima de conversie a cortizonului în cortizol, 11β-hidroxisteroid dehidrogenaza 1, are o activitate crescută în adipocitele viscerale, hiperexpresia ei determinând obezitate viscerală la șoarecii transgenici (59). 4. Proteina de stimulare a acetilării (ASP) Țesutul adipos visceral conține de două ori mai mult ARNm al factorului C3a al complementului (sursa de ASP, vezi capitolul adipocit) decât cel

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
crescută în adipocitele viscerale, hiperexpresia ei determinând obezitate viscerală la șoarecii transgenici (59). 4. Proteina de stimulare a acetilării (ASP) Țesutul adipos visceral conține de două ori mai mult ARNm al factorului C3a al complementului (sursa de ASP, vezi capitolul adipocit) decât cel subcutan (13). Astfel, prezența crescută a ASP în adipocitele viscerale stimulează sinteza trigliceridelor, contrabalansând capacitatea lipolitică ridicată a acestor celule. 5. Proteina de transfer a esterilor de colesterol (CETP ) Nivelul ARNm CETP este dublu în regiunea abdominală subcutană

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
transgenici (59). 4. Proteina de stimulare a acetilării (ASP) Țesutul adipos visceral conține de două ori mai mult ARNm al factorului C3a al complementului (sursa de ASP, vezi capitolul adipocit) decât cel subcutan (13). Astfel, prezența crescută a ASP în adipocitele viscerale stimulează sinteza trigliceridelor, contrabalansând capacitatea lipolitică ridicată a acestor celule. 5. Proteina de transfer a esterilor de colesterol (CETP ) Nivelul ARNm CETP este dublu în regiunea abdominală subcutană față de cea omentală (13). Deși nivelul ARNm CETP nu se corelează

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
de colesterol (CETP ) Nivelul ARNm CETP este dublu în regiunea abdominală subcutană față de cea omentală (13). Deși nivelul ARNm CETP nu se corelează cu secreția enzimei, cantitatea de colesterol și capacitatea de legare a HDL colesterolului este mai mare în adipocitele subcutane (12). Acest fapt susține rolul CETP în diferențele regionale ale metabolismului colesterolului. În tabelul 2 sunt prezentate principalele diferențe depozit specifice în expresia și/sau secreția factorilor adipocitari, ce pot determina apariția unor variații regionale în metabolismul țesutului adipos

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
acromegalia asociindu-se cu reducerea acestui depozit. Cercetările privind terapia de substituție cu GH recombinat au raportat o redistribuție a adipozității din regiunea viscerală în cea subcutană, însă nu s-a putut demonstra direct o reglare a receptorilor GH în adipocitele umane (61). Se pare că acțiunea GH asupra metabolismului adipocitar necesită un sinergism cu hormonii steroizi (61, 5). 2. Receptorii glucocorticoizi Există o scală largă a densității acestor receptori la nivel adipocitar, concentrații crescute înregistrându-se în regiunea viscerală (61

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
densității receptorilor glucocorticoizi, cu păstrarea proporțiilor între diferitele regiuni de țesut adipos; astfel, la un nivel scăzut, densitatea receptorilor rămâne mai mare în regiunea viscerală comparativ cu cea subcutană, potențând acțiunea hormonului în prima localizare (5). 3. Receptorii hormonilor sexuali Adipocitele au receptori specifici pentru androgeni, cu o densitate înaltă la nivel visceral. Administrarea de testosteron induce creșterea numărului receptorilor, în special visceral. La sexul feminin s-a constatat o asociere între masa adipocitară viscerală și hiperandrogenitate, deși este documentat rolul

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
al femeilor par a avea aceleași caracteristici ca la bărbați. Tratamentul cu estrogeni scade densitatea acestor receptori (down-regulation), în acest mod estrogenii protejând țesutul adipos de efectele hormonilor androgeni. La femeile aflate la menopauză, terapia de substituție hormonală previne acumularea adipocitelor în regiunea viscerală (61). În ceea ce privește progesteronul, se pare că adipocitele sunt lipsite de ARNm al receptorilor specifici. Acest fapt ce susține ipoteza că progesteronul acționează indirect prin intermediul receptorilor pentru glucocorticoizi (61). 4. Receptorul adenozinic Adenozina fiind un puternic agent vasodilatator

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
Tratamentul cu estrogeni scade densitatea acestor receptori (down-regulation), în acest mod estrogenii protejând țesutul adipos de efectele hormonilor androgeni. La femeile aflate la menopauză, terapia de substituție hormonală previne acumularea adipocitelor în regiunea viscerală (61). În ceea ce privește progesteronul, se pare că adipocitele sunt lipsite de ARNm al receptorilor specifici. Acest fapt ce susține ipoteza că progesteronul acționează indirect prin intermediul receptorilor pentru glucocorticoizi (61). 4. Receptorul adenozinic Adenozina fiind un puternic agent vasodilatator și lipolitic, poate fi considerată un reglator autocrin atât a

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
și adrenale care reglează secreția de cortizol contribuie la dezvoltarea adipozității centrale (49). Studii recente au evidențiat implicarea unei rețele complexe de căi neuroendocrine cuprinzând leptina, neuropeptidul Y, ACRH (hormonul de eliberare a corticotropinei) și a sistemul nervos simpatic (vezi adipocitul). În sindromul ovarului polichistic (PCOS) și în dismorfismul sexual acțiunea steroizilor sexuali endogeni și exogeni poate fi o explicație a modului de dispunere a țesutului adipos (49). Astfel, PCOS se definește prin creșterea testosteronului și androstendionului circulant, și scăderea proteinei

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
nucleii paraventricular și ventro-median. 6.1.2. Hormoni și citokine Leptina sintetizată și secretată în principal la nivel adipocitar îndeplinește un rol central în reglarea balanței energetice. Reglarea, mecanismele de acțiune și efectele hormonului sunt descrise in extenso în subcapitolul „adipocitul”. Insulina are un efect periferic anabolic, stimulând aportul alimentar, și un rol central de inhibare a apetitului. Printre mecanismele sale de acțiune au fost descrise: stimularea sintezei leptinei, inhibarea expresiei NPY și a recaptării neuronale a noradrenalinei, potențarea efectului anorexigen

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
acționeze în același mod pentru reglarea balanței energetice (6). Citokinele (TNFα, IL-1, IL-6) stimulează secreția adipocitară a leptinei, fapt ce explică parțial anorexia din inflamațiile cronice. Citokinele determină la nivelul sistemului nervos central inhibarea apetitului și creșterea cheltuielilor energetice (vezi adipocitul). Factorul neurotrofic ciliar (CNTF- ciliary neurotrophic factor) și Axokina (un peptid CNTF-analog) sunt citokine sintetizate la nivelul SNC ce inhibă apetitul și determină scădere ponderală (9). 6.2. Reglarea cheltuielilor energetice În timpurile moderne, în care gradul activității fizice a

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
Leptina. Concentrația leptinei crește proporțional cu gradul obezității atât la oameni cât și la animale. Hormonul scade eliberarea bazală și stimulată a insulinei prin mecanisme biochimice diferite, printre care un rol central îl ocupă inhibarea complexului fosfolipază C / PKC (vezi adipocitul). TNFα, IL-1, IL-6. Implicarea citokinelor în disfuncția insulinosecretorie pancreatică este mediată de producția crescută de oxid nitric, cu efect supresiv mitocondrial. Adiponectina constituie un valoros indicator al potențialului diabetogen al obezității. Scăderea concentrației sale plasmatice corelează strâns cu evoluția către

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
40). Pornind de la acest rezultat se poate afirma că obezitatea potențează efectul genelor diabetogene asupra acțiunii insulinei. Pacienții cu obezitate centrală sunt mai insulinorezistenți decât cei cu obezitate gluteofemurală, cantitatea de glucoză preluată de țesuturile periferice corelându-se negativ cu masa adipocitelor intraabdominale. Explicația constă în particularitățile metabolice ale adipozității centrale (vezi tipurile de țesut adipos). Adițional, pacienții cu obezitate centrală au un număr crescut de fibre musculare albe cu un număr scăzut de capilare în mușchiul scheletic (21). O serie de

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
reglarea activității PEPCK (fosfoenolpiruvat carboxi-kinaza) și glucozo-6-fosfatazei crește rata producției hepatice de glucoză și astfel, gradul insulinorezistenței. Se pare că efectul principal al activarii PPAR este ameliorarea insulinosensibilității prin limitarea depozitului lipidic hepatic. b. Alți produși de secreție adipocitară (vezi adipocitul) TNFα, IL-6. La nivel adipocitar citokinele, având concentrații crescute în obezitate, au efect catabolic intens, cu creșterea nivelului AGL. Acest efect în asociere cu stimularea producției și secreției hepatice de trigliceride explică insulinorezistența indusă de citokine. Adiponectina. Nivelele scăzute de

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
2 ca tulburare complexă a metabolismului energetic al organismului se dezvoltă progresiv, parcurgând mai multe spirale diabetogene. Într-o primă etapă, insulinorezistența musculară deviază fluxurile metabolice de la mușchi (principalul consumator de glucoză) către alte sectoare celulare. Întrucât funcția primordială a adipocitului este aceea de a depozita trigliceride, hiperinsulinismul, indus de insulinorezistența musculară și discreta hiperglicemie ocazionată de scăderea captării glucozei în mușchi, va realiza o condiție ideală pentru expansiunea țesutului adipos. Această expansiune (câștigul ponderal poate depăși uneori 5 Kg/an

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
trigliceride, hiperinsulinismul, indus de insulinorezistența musculară și discreta hiperglicemie ocazionată de scăderea captării glucozei în mușchi, va realiza o condiție ideală pentru expansiunea țesutului adipos. Această expansiune (câștigul ponderal poate depăși uneori 5 Kg/an) nu ar fi posibilă dacă adipocitul nu ar fi sensibil la insulină. Rolul diabetogen al excesului ponderal survine puternic pe o a doua spirală diabetogenă, când masa adipocitară mult expansionată (în special în teritoriul abdominal, cu drenaj portal) va declanșa un dublu mecanism diabetogen: 1) primul

Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
Corola-publishinghouse/Science/91922_a_92417

aceste rezultate trebuie privite însă și analizate în context individual, cu atât mai mult cu cât este recunoscut faptul că nu cantitatea de țesut adipos acumulat în exces este importantă, ci mai ales disfuncțio - nalitatea acestuia, în sensul prezenței acelor adipocite active metabolic, ce secretă adipo - citokine cu efecte nefavorabile la nivel cardiometabolic (16). În același sens, s‑a sugerat existența unor căi biologice protective față de deces prin evenimente acute cardio -vasculare ale fenotipului obez cu boală cardiovasculară. Caracteristicile legate de

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Laura Mihalache, Lidia Arhire, Mariana Graur (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91922_a_92417]