535 matches
-
și adnotată de Nadia Marcu-Pandrea, București, Editura Vremea, 2011, 626 pag. Debutul unui autor nu se face cu prima carte pe care o publică, ci cu prima stupoare pe care o provoacă. E fără însemnătate dacă stupoarea aduce a înlemnire admirativă sau a consternare furioasă. Important e să apară un vîrf de trepidație care să-l consacre pe autor în pielea unui purtător de virtuți livrești: o tresărire de stil, o schimbare de unghi sau un alt suflu epic. Potrivit acestei
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
Marius Miheț Dan Lungu, În iad toate becurile sunt arse, Iași, Ed. Polirom, 2011, 240 pag. Există în actualitate o categorie de scriitori invidiați de colegii de breaslă, uneori cu o patimă admirativă. Pentru că aversiunea nu vine dintr-o competiț ie valorică, cum ar fi firesc, ci dintr-o strategie de marketing cultural. Fără a întruni adeziunile criticii de specialitate, Dan Lungu este, cu toate acestea, unul dintre numele vandabile ale literaturii contemporane
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
putuseră să părăsească «Partidul», din motivul foarte simplu, dar și foarte suspect, că nu intraseră nicicând în el”. Face observații judicioase despre kitsch. O omite pe una: obiectul estetic și obiectul kitsch au ceva comun în satisfacția - doar că unul admirativă, celălalt depreciativă - pe care ți-o dau. Exemplul meu predilect, firma, dispusă vertical, a unui atelier de remaiat ciorapi: pe un voluptuos picior de damă urcă vitejește, făcându-și de lucru cu acul și cu ața, un croitoraș. Scepticism: „S-
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
conceptual, ochii îi vor contempla lumea din altă perspectivă și cu alte maniere de expresie, în virtutea unui avatar care avea să-i dezamăgească pe mulți: un geniu nu are voie să-și schimbe identitatea de la un deceniu la altul, statornicia admirativă a publicului cerînd o elementară consecvență din partea ideilor autorului. Numai că Wittgenstein era întruchiparea inconsecvenței pure, gîndind după cum îi dicta ritmul asociațiilor proprii și păsîndu-i prea puțin de ecourile publice. Volumul de față - cuprinzînd cu precădere însemnările lui Wittgenstein din
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
des gens en vue”; vizibilitatea e o noțiune neutră, care acoperă la fel de bine prinți, familii nobiliare (mai ales cu un secol în urmă), afaceriști, actori, cântăreți, fotbaliști (mai ales în vremurile noastre). În DEX, termenul monden e definit în cheie admirativă, cu evaluări predominant pozitive: „Care aparține înaltei societăți, care ține de viața de lux și de petreceri a acestei societăți; care reflectă sau privește o astfel de viață”. Interesant e că nici măcar în plin regim comunist termenul nu primea o
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
O integrare europeană răsturnată? Andrei Pleșu, aflat pentru o perioadă de timp mai mare în capitala Germaniei, notează în rubrica sa din Dilema veche (nr. 488, 20-26 iunie): „Venit din Est, ești cu atît mai vîrtos înclinat să privești cu admirativă invidie reușita postbelică a unei țări devastate, mecanismul bine uns al serviciilor publice și al instituțiilor, «ordinea», «curățenia» și «onestitatea» teutone. Pe acest fundal, orice fisură, orice derapaj capătă, pentru vizitatorul idolatru, proporții catastrofale. Dacă nici Germania «nu mai e
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3453_a_4778]
-
să-l însoțească și să-i dea sfaturi. În final se vădește că slujitorul găsit, care îl ajuta în toate, inclusiv să-și dobândească o prințesă de soție, era chiar mortul răscumpă rat. Frecvența cu care apar vrăjitorii și modul admirativ în care le sunt înfățișate isprăvile par tot un semn al vechimii anteislamice, fiindcă magia a fost condamnată de Coran. În Vrăjitorul și feciorul omului sărman, vrăjitorul acceptă să ia un tânăr la învățătură și „mituiește” un culegător de vreascuri
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
care se pune este: Ce urmărea cu adevărat acea vizită? Să scoată populația din izolare, să dea un semn de atenție guvernului de la București din partea Franței sau a forțelor de stânga din țara spre care se îndreptau cu precădere privirile admirative ale intelectualilor din România și nu numai? Interpretarea actoricească inteligentă și expresivă a lui Simone Signoret își găsește ecoul în stilul alert și spiritual al memoriilor. Actrița franceză era interesată de soarta "bătrânei revoluționare" Ana Pauker, despre care i s-
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]
-
Nori peste balcoane (1996), Ceruri nomade (1999) și, postum, Amurg parizian (2007). Tot postum a apărut și corespondența sa cu Constantin Noica (Sub semnul depărtării, 2006), devoalând afinități intelectuale, dar și o discretă iubire târzie a filosofului de la Păltiniș. Prietenia admirativă cu N. Steinhardt ține însă de un alt registru spiritual. Pe Steinhardt îl pune alături de cardinalul Parisului, Jean- Marie Lustiger - un alt evreu convertit, dar la catolicism -, ambii încarnând pentru Sanda Stolojan însăși esența creștinismului - prin „înălțimea spirituală și căldura
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
garanție a valorii, dar și a succesului. Mi-au plăcut versurile semnate N. Ungureanu în revista Tomis și rețin o poezie Așteptare, pentru foșnetul ei interior. Știți că am fost prieten cu V. Voiculescu? E prea mult spus pentru simpatia admirativă ce i-am purtat mereu. La început, m-a atras pentru că a trăit câțiva ani în Bârlad, în epoca refugiului din fața invaziei germane și a colaborat, nu numai la Florile dalbe, dar și, mai târziu, la reviste bârlădene ca Graiul
Scrisori către poetul Nicolae Ungureanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3965_a_5290]
-
Andreea Răsuceanu Dan C. Mihăilescu, Castelul, biblioteca, pușcăria. Trei vămi ale feminității exemplare, Editura Humanitas, București, 2013, 200 pag. „De mic copil am avut un respect și o curiozitate nesățios admirativă pentru bătrânețe și feminitate. Un respect dublat, în consecință, de spaima în fața virilității animalic exprimate, plus fobia la autoritate, disciplină cazonă, control autarhic.“ Astfel debutează, cu o mică și lipsită de orice morgă captatio, suita de eseuri adunate de Dan
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
dedicate proiectului intelectual, ori viețile simple ale unor țărănci al căror portret moral e impecabil. Evocarea acestor figuri feminine e de cele mai multe ori empatică, acută, oscilând adesea între vocea apăsată menită să sublinieze grozăvia unor fapte din trecut și tonul admirativ, plin de reverență în care sunt descrise calitățile excepționale, intelectuale ale unor personalități feminine (începând cu Regina Maria, Missy, și terminând cu Alice Voinescu sau Jeni Acterian). De altfel, cartea se organizează ca un triptic - Trăind regal frumusețea, plăcerea și
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
sunt simțurile evanescentului, ale diafanului și reveriei. Definitiv livrată fascinației olfactive, Zoe Cămărășescu are o senzualitate fascinată deopotrivă de miniatural și de respirația largă, de peisajul intens și detaliul strălucitor“; pe lângă acestea, sunt de savurat suculentele portrete, uneori acide, alteori admirative, mereu percutant ale unor personalități din epocă (precum Titu Maiorescu, madame Mavrogheni, prima doamnă de onoare a reginei etc.). Între tipologiile acestor femei remarcabile își face loc și portretul Cellei Delavrancea (așa cum reiese din schimbul epistolar cu Filip Lahovari, ori
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
și prospețime poetică. Ești un părinte iubitor și ocrotitor al poeților populari, anonimi, ai Argeșului și Muscelului și meriți devotamentul nostru. La p[aginile] 244-245, constat îndelunga d[umnea]v[oastră] activitate folcloristică de teren și, din nou, alte omagii admirative din parte-mi. În vara anului 1953, împreună cu prof[esorul] Vasile Marin din Vâlsănești, am vizitat și eu Stroeștii. Vă spuneam odată, că socrul lui Vasile Marin a fost un învățător Florescu, folclorist regional, spunea ginerele lui. Ai scris ceva
Dan Simonescu și unul dintre discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3514_a_4839]
-
Elogiul nebuniei și cam asta” (p. 49). Surprinzător de circular, totuși, haosul pe care-l invocă eminentul student ! Spiritul acesta antifrastic e, de altminteri, tutelar în scrisul lui Papahagi și creează o dispoziție (nu pot evita nicicum hibridul acesta) amuzat admirativă. Inventarul examenelor (și „catalogul” epistolar al notelor pe care le obține) sună acablant: „30 cu laude” aproape pe linie. Ca un eșec e perceput un 30 (fără laude). Urmează o nouă autoironie scăpată pe sub mustață: „Ultimul examen e cel de la
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
prenumelui celei pe care Proust și-a luat-o ca model pentru ducesa de Guermantes: „la chère Princesse”15 Greffulhe de Caraman- Chimay. Aceasta era regina boemei Parisului din perioada la belle-époque, persoana căreia Proust i-a mărturisit „un atașament admirativ” în Pastiches et Mélanges (1919). În paranteză fie zis, puțini însă știu că prin „Dna Greffulhe, care era Chimay, din celebra dinastie princiară a conților de Bossut”16 ajungem tot la aristocrația românească, prințesa fiind rudă cu Prințul George Valentin
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
și-n care se vede cel mai bine aplecarea spre confesiune pe care însăși Liana Cozea o are, lipsa e o foame. De oamenii de-afară, de vești, de frumusețe. ,Cărțile lor sînt Ťfrumoaseť pentru că trezesc revolta, dar și uimirea admirativă pentru tăria lor de caracter; sînt Ťfrumoaseť pentru că înviorează memoria și neagă uitarea...". E tot ce au făcut, din altă parte, vorbele și cărțile Monicăi Lovinescu (pe care Liana Cozea n-o poate despărți, citindu-i însemnările, de Virgil Ierunca
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
totul, cu totul altceva... complex. /.../ înțelegi? Tot ce s-a transmis pe cale orală despre inteligența, subtilitatea țăranului e realizat în Moromete." Dina intră în detalii, remarcându-i pe Boțoghină, pe Guica, pe Niculae, care ,e grozav". Paul exclamă și el admirativ: Bisisica. ,Auzi, dom^le, continuă Dina, copleșită, să faci dintr-o oaie o personalitate!" Criticul marxist, pe atunci, ultradogmatic, Paul Georgescu nu se poate abține, oricât admiră Moromeții, să nu-l întrebe pe autor: ,Ei, dar cu lupta de clasă
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
vremea ) Atrasă de rezolvarea dificultăților de regie și execuție a unora, înțeleși ca rapel, ca un rezumat plini de forță, Lucia Olaru Nenati, s-a dovedit prin toată poezia scrisă de Domia Sa, capabilă de virtuozitate până la creearea de imagini admirative și tonice, de care tot sufletul omenesc are nevoie. .............................................. ,, Poate o ninsoare-albastră Mi-a supt chinul în adânc Poate-o liniște sihastră M-a înfășurat pe-un cânt Și nu sânt decât o umbră Și nu sânt decât cuvânt În
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
mai ia sfârșit. Cazinoul militar-civil de sub preșidenția d-lui General Găvănescul a oferit o splendidă lyră de crizanteme galbene și eram în cabina Maestrului când Comandantul garnizoanei i-a mulțumit în cuvinte mișcătoare de simțire românească. Am apreciat mult afecțiunea admirativă cu care cronicarul ziarului «Temesvári Hirlap», părintele Járossy, a salutat pe Maestru și solicitudinea pe care cronicarul ziarului «Temeswar Zeitung» dl Sárkány o arată maestrului nostru muzicant, cu ocazia oricărui turneu în Banat”. Concertele din 6 și 7 decembrie 1922
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]
-
i-a zăgăzuit intrarea la Conservator. Din acest motiv a mers la Facultatea de Mine din Petroșani, unde admiterea era mult facilă. Aici, talentul său muzical nu a putut fi și el coborât în subteran ci a izbucnit neîncătușat și admirativ, tânărul student Horia Moculescu integrându-se ca interpret muzical în cadrul orchestrei facultății. Mina nu a putut înghite în adâncul muntelui aspirațiile artistului Horia Muculescu, iar talentul său l-a absorbit în fascinațiile scenei. A părăsit munții Petroșaniului și s-a
HORIA MOCULESCU. FAPTELE MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382578_a_383907]
-
altele, superba catapeteasmă pictată și aurită, adevărată operă de artă sculptată în lemn. Am reținut că partea superioară, până la candele, datează din secolul al XVI-lea, iar cea inferioară din secolul al XVIII-lea. În schimb, ne-am oprit privirile admirative cam peste tot, chiar dacă au fost fugare, am făcut fotografii în locurile în care ni s-a permis, iar o parte din grup a avut în grijă să aprindă câteva lumânări, fiecare pentru cei vii ori cei morți din familia
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
verificare minuțioasă a persoanelor menționate și a evenimentelor, relatarea acestei lupte extraordinare pentru viață a fost publicată sub titlul Untergetaucht. Eine junge Frau überlebt in Berlin 1940 - 1945. Cartea, imediat tradusă în engleză și franceză, a fost primită cu stupefacție admirativă de cititori si de critici. Marie Jalowicz își atribuie supraviețuirea norocului. Hazardul este factorul principal în orice poveste de supraviețuire, afirma ea într-o prelegere în 1993 despre U-Boote, „submarine", cum erau numiți cei în clandestinitate. Personalitatea ei a jucat
MEMORIILE MARIEI JALOWICZ SIMON de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383465_a_384794]
-
Și...direct pe stradă?..în aglomerație?..cu toți trecătorii?.. Atunci mi-a venit ideea să-l aduc la dimensiunile sale cosmice și am exclamat: jos pălăria și obiectivul fotografic în fața gigantului! Bacovia trebuia privit numai dintr-un punct de vedere admirativ. Am îngenuncheat șoptind: ave maestre! Și...l-am fotografiat. Așa am realizat imaginea sa de uriaș, pe care am intitulat-o chiar așa: „Gigantul”. Ulterior, peste ani, am aflat o poveste cu statuia lui din Bacău. Imediat după moarte, soția
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
ceremonial încărcat de sensuri din viața comunității, ”plimbarea imaginară”, compactă, pe fragila linie de demarcație dintre viață și moarte, dintre spus și nespus, dintre revoltă și împăcare, dintre durere și desprindere fericită. Nu scapă ochiului său veșnic treaz nici comentariile admirative la adresa vestimentației îngrijite a defunctului pe ultimul drum, dar nici eleganța gesturilor ritualice, pline de demnitate ale familiei îndoliate, nici crescendoul tragic al bocitoarelor, și nici sticla de horincă strecurată în sicriu, ca merindă pentru ultimul drum. Ca probă de
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]