538 matches
-
ținem o carte în mînă... Dragonul s-a pierdut în reverii. Cînd a fost cît pe ce să-și găsească drumul înapoi, sigur la meditațiile amînate, Alin a încercat o prelungire a magiei, cu o mirare pe care o voia admirativă: Și chiar mai ții minte tot ce-ai citit? Ei, nu-i mai țin minte chiar pe toți, s-a umflat dragonul în solzi. Dar am o cultură generală solidă. Oricînd pot să susțin conversații pe teme diverse. Citind, înveți
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
fac oamenii Pământului. După ce se luptă între ei: războaie, molime, acum vor să invadeze Cosmosul. Și desigur Împărăția ta. Soarele: Sfatul la care v-am chemat este să facem ordine. (intră Halley îmbrăcată în alb cu o trenă mare. Voci admirative) Uitați că a sosit și Mătușa Halley. Halley: Bine te-am găsit, Soare! Soarele: Mătușă, dar nu te schimbi deloc! Halley: Ne schimbăm cu toții odată cu Cosmosul, care este nemuritor. Venus: Crezi mătușă Halley că suntem nemuritori? Halley: Cosmosul este nemuritor
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cu evidența montajului. Da, vă rog! se aude într-un tîrziu vocea unei femei cu o frumoasă inflexiune, din care se ghicește conturul delicat al buzelor, ceea ce-l face pe Mihai, așezat într-un scaun, să scape un "o-le" admirativ. Doamna Marcu? întreabă Vlad fîstîcindu-se, continuîndu-și întrebarea cu un "ă" penibil pînă ce Mihai, oarecum amuzat, îi șoptește: Dă-i întîlnire, prostule!" Vlad se înfurie brusc, gata să-i dea un pumn lui Mihai, apoi, amintindu-și de telefon, devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se deschideau spre pajiștea verde și peretele Îmbrăcat În iederă. Foarte idilic. M-a Întrebat dacă, În clipele de răgaz, Gavin nu visa cumva că e un distins specialist al Dreptului, pe cale să-și Înceapă seminarul În prezența unui grup admirativ de studenți. Că tot veni vorba, cred că fantezia era chiar mai frumoasă de atât: În zilele noastre, se spune că e foarte dificil să-ți găsești o slujbă la o firmă serioasă, astfel Încât studenților li se solicită de către angajații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nici măcar o privire. Mergea țâfnoasă, legănându-se pe picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca un stindard. Șoferul se căi repede de insulta pe care i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi de coapsele femeii, Înfășate Într-o fustă mulată, care se ivea de sub haina de blană. Mamă și fiu, traversaseră deja. Băiețelul grăsuț, al cărui singur ochi era țintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui Montserrat Caballé se izbi de geamurile Închise. N cunoscuse niciodată un bărbat care să aprecieze volutele unei soprane. Ce voce, Caballé, nici măcar nu mă pot compara cu ea - vocea mea e ca mieunatul unei mâțe În călduri, după părerea admirativă a lui Antonio. Antonio. Poate că astăzi l-am șters pentru totdeauna din viața mea. Se strădui să descifreze cuvintele ariei - care, deoarece Caballe pronunța italiana și franceza destul de libertin, Îi scăpau. Dar reuși să Înțeleagă Mon cœur s’ouvre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
noi În picioare o să Înceapă să-mi placă În armată. Poate. — Se zice că prin ăștia de piele nu trece apa, dacă Îi dai bine cu cremă, Îi răspund ignorînd sfatul lui, fîțÎindu-mă Încoace și Încolo și privindu-mi admirativ Încălțămintea de lux. Îl las privindu-mă cu milă și mormăind acru, În vizuina lui insalubră, Îngropat sub un morman de efecte. CI-stul există fantome În pivniță A venit, ni se spune la raportul de dimineață. CI-stul e În unitate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În sensul că, dacă nu aflăm nimic, Înseamnă că am aflat totuși ceva. Un răspuns care, se bucură să constate, Îl impresionă plăcut pe colonel. — Vezi, de aceea Îmi place să discut cu tine! Știi, domnule, niște chestii! exclamă acesta admirativ. La rîndul său, maiorul se surprinse gîndind că, deși, teoretic, un tip gras și constipat nu poate fi un tip simpatic, mai ales atunci cînd ți-e șef, colonelul Pruritanal era un tip gras, constipat și simpatic. Așa că se despărțiră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a-și ruga directorul de la Beijing să-i aducă una la fel. Abia atunci când telefonul mobil îl înștiințează cuminte că mesajul a fost transmis, își regăsește calmul. Ajuns în aeroport, coboară grăbit din limuzina luxoasă a firmei și vede privirile admirative ale călătorilor care îl invidiau pentru frumusețea și eleganța femeii care îl aștepta. Este fericit că nu numai el o vede frumoasă și o îmbrățișează calm, afectuos, spunându-i cum a uitat să ia cravata care trebuia. Ann dă din
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Hannah Arendt etc. 240 Cf. G. Steiner, op. cit., p. 163 241 Portretul acut vitriolant există în volumul al II -lea al Memoriilor (1932): "ofițerașul" Camil Petrescu este înfățișat ca "șampion irezistibil în toate domeniile activității românești" și cu o "spaimă admirativă de tot ceea ce făcea; ca tuberculoșii ce se complac în propria sudoare, tânărul meu prieten îmi părea menit de a se răsfăța în propria-i personalitate." apud Ion Simuț, Camil Petrescu furios, în România literară, nr. 51-52/2004, p. 13
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este cel mai extraordinar tînăr despre care am auzit vreodată: este minunat cum pramatia a scris așa ceva. (apud Masson 1874: 264) Termenul englezesc whelp (pramatie) [lit. "pici", "plod"; "progenitură", "copil prost crescut"] pare a fi fost folosit aici în registru admirativ, afectuos. John Ingram are următoarea opinie privind biografia lui Chatterton scrisă de G. Gregory (1789) și adnotată de C. V. Le Grice: [Aceasta constituie] prima dovadă că Chatterton inițial a scris poemele lui Rowley în engleza contemporană, iar apoi, prin adăugarea
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
personaj. Un exemplu binecunoscut: pe drumul de întoarcere spre palatul stăpânului său, Sosie (din Amphitryon-ul molieresc) își imaginează cum își va juca rolul de mesager în fața reginei. El este, rând pe rând, mesager în calitate de brav luptător, regină și alter ego admirativ. Don Rodrigue este, în primul său monolog din Cidul, o ființă scindată: fiul, apărător al valorilor clanului aristocratic trebuie să înăbușe ezitările tânărului îndrăgostit etc. Pentru a reda aceste forme subtile ale polifoniei teatrale, actorul este mult mai mult decât
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
non-eului nu funcționează decât în registrul spațial; ea este de asemenea valabilă pentru valorizarea și devalorizarea legată de o distanțare mai abstractă. În virtutea unei ambiguități ce nu poate fi clarificată, domeniul lui -là poate marca atât excluderea de sine (distanțare admirativă), cât și excluderea celuilalt (respingere). În aceste condiții, cet homme-là poate lua, în funcție de intonație, inflexiunea laudei sau a disprețului. În Jocul dragostei și al întâmplării, de Marivaux, Silvia spune despre Dorante pe care începe să-l iubească: "Băiatul ăla nu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
comunicat în cei posteriori sub felurite chipuri: omul are aplecare pentru ritm și cântare..."236 În prefața sa, Baronzi identifică două vârste ale poeziei cea antică și cea modernă. Maniera în care sunt conturate coordonatele primei vârste este una evident admirativă, sugerându-se implicit o anumită nostalgie a Antichității, specifică viziunii clasice: "Poezia antică, naintea cristianis-mului, are meritul de a fi singura neimitatoare, ca întâia născută, neprofană, ca locul în care s-a născut, simplă ca morala poeților de atunci, entuziastă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se ridică de la particular la universal, făcând sforțări inutile de a da semnificație evenimentului, el exemplifică (subl. aut.) doar universalul, când acesta apare întâmplător, aproape formulat într-un eveniment." Disocierea subtilă pe care o face Călinescu se subsumează aceleiași atitudini admirative față de modelul clasic francez. Aspirația către universalitate este considerată aici, în mod implicit, cea mai importantă trăsătură a unui roman. Raportul dintre particular și general trebuie manipulat în așa fel încât primul să servească drept concretizare a celui din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dincolo de orice dubiu, preocuparea lui Raymond Chandler de a-și împrospăta discursul literar. Frustrarea autorului provenea, desigur, și din provocarea artistică, mereu obsedantă, căreia trebuia să-i facă față și căreia îi lipseau confirmările instantanee. Și totuși, în ciuda receptării critice admirative, în ciuda vânzărilor, Chandler n-a dat semne că și-ar fi revizuit vreodată relația cu această carte. Probabil că opinia lui Jacques Barzun conform căreia The Lady in the Lake ar fi „capodopera” lui l-ar fi pus pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
femeilor cu păr de culoare deschisă trasează un veritabil carusel al primejdiilor. Blonda arhetipală căutată de Marlowe se îmbracă în alb și negru, o sugestie a faptului că fidelitatea e o problemă de opțiune - este de părere unul dintre exegeții admirativi ai lui Chandler (Marling, 1986, p. 119). Chiar dacă acestei cohorte îi este opusă figura sobră, plină de demnitate a Adriennei Fromsett (brunetă, îmbrăcată auster și refuzând parfumul scump - atribut al feminității - oferit de Kingsley), ele dau culoarea și tot ele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
domniei-sale!)" , pentru ca, apoi, spre finalul articolului, să întărească și mai comic, prin argoul hâtru cu iz slugarnic, semnificatul blamabil din enunțul advers: "(să chiorăsc dacă nu-i a domniei sale)". Și vanitatea adversarului face obiectul unei ofensive, disimulate prin abordare fals admirativă și perfid reverențioasă, sursă a unui umor fin, intelectualizat, care cultivă, de multe ori, distanța enormă dintre realitatea obiectivă și cea virtuală, recompusă absurd din datele incriminante ale primei. E, aici, mai mult decât ceea ce unii critici au numit "exagerare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un lucru și lăsă să se înțeleagă un cu totul altul. De pildă, în enunțul "[N.Iorga, n.n.] cheamă la judecată un gazetar care s-a îndoit de lumina domniei sale orbitoare", Arghezi își disimulează, evident, intenția agresivă, printr-o poză admirativă al cărei fals statut creează o anume ambiguitate ușor solvabilă prin situarea secvenței între enunțuri tranzitiv-depreciative. În alt loc, ironia este marcată prin semnalizare grafică, fapt ce traduce dorința polemistului (locutorului) de a-i fi corect decodată atitudinea: "domnul Iorga
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cât și în erotică. Este nimerit să ne amintim și despre efectul fiziologic provocat de către efectul de surpriză. Diderot, autor dramatic care se pricepe la paradoxurile actorului, scrie un mic articol pe această temă în Enciclopedie. Surpriză s.f. (Gram.): mișcare admirativă a sufletului prilejuită de un fenomen straniu. Nu știu dacă există multă diversitate în modul în care organele noastre pot fi emoționate. Totul se reduce poate la diferitele grade de intensitate față de diferitele obiecte; și de la emoția cea mai ușoară
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
uimit și în același timp m-au atras la Nietzsche este gravitatea cu care vorbește despre alimentație, mai ales în Ecce homo. Ghicesc aici o întreagă mistică preistorică regăsită cum se întîmplă adesea la Nietzsche într-unul dintre elanurile sale admirative pentru «știință»”. La carpatici, Miorița e născocitoarea. Păstorul „știe”, de asta o evocă și o ascultă în momente conjuncturale; dar este vorba de una aleasă din mulțime, pentru darul ei de vestitoare și de călăuză, „năzdrăvană” și cunoscătoare. Turma întreagă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Widengren față de metodologia comparativă adoptată de Eliade a rămas în general negativă. Expresia acestei atitudini se găsește cel mai concentrat într-un articol din anii ’70, în care comentează doar Tratatul și Mitul eternei reîntoarceri. A fost nuanțată și deopotrivă admirativă față de „sensul fenomenologic al istoriei religiilor” practicat de Eliade (în mod particular în Tratat), dar și critică, în solidaritate cu Raffaele Pettazzoni față de „anistorismul” lui Eliade (în mod particular din Mitul eternei reîntoarceri): „De exemplu, se pot compara descrierea spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
suportul unei concepții indiene insolite asupra lui Iisus, care nu ar fi murit pe cruce, ci, după crucificare, ar fi călătorit mai departe, spre Afganistan și Kashmir - vezi IT X (1982), pp. 83-86. În 1961, Wikander a publicat o recenzie admirativă la cartea lui Diehl, Kristendomens möte med religionerna (Întâlnirea dintre creștinism și religii), într-un articol cu titlul „Kristendomen och religionerna”, SDS, 17 decembrie 1961, cf. Bibliographie, p. 220. Cartea trimisă lui Eliade trebuie să fie publicația de curând apărută
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
poziție politică este transparentă, și anume că popoarele constituie „unitatea originară și faptul originar al umanității” și apoi reflectează: „Cât de departe suntem de Kant, care vedea în cultură un fenomen de înțelegere și îngăduință.” (Vezi Op. cit., pp. 230-233.) Rândurile admirative despre Mussollini din „Introducere” sunt și ele o mărturie în acest sens, una care nu va fi, desigur, înregistrată cu plăcere astăzi. 20. I. Petrovici, „Kant și cugetarea românească”, p. 1. 21. I. Petrovici, Douăsprezece prelegeri ..., p. 13. 22. Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o recunoștință vrednică meritelor mele, prin o distincție onorabilă (subl. ns.), care adeseori se hotărăște pentru merite mai mici, ba uneori, încă numai prin o protecție"43. Gestul său, aparent inoportun, dar care sugera oarecare frustrare, îzvorâtă din lipsa reacției admirative din partea administrației politice ori a concitadinilor beneficiari, nu a rămas, totuși, fără efect; numai că acesta s-a produs, după încheierea misiunii asumate, trei ani mai târziu. Recepția lucrărilor, pe ansamblu, avea să se facă în primăvara anului 1849, de către
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]