6,618 matches
-
față de natura umană cu atît mai acuzată cu cît pleacă mai din afund, adică dintr-un mediu de complexe ale vîrstei fragede, configurînd o structură stabilă a frustrării: "Complexul de inferioritate a celui care în copilărie nu a patinat, în adolescență nu a schiat, în tinerețe nu a jucat tenis, de înotat nu știe să înoate, jocul de bridge nu îl cunoaște, permis de conducere n-are, simțul de orientare îi lipsește într-un mod îngrijorător, se pierde cu ușurință și
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
fizice de neimaginat, care eliberează desele "crize" de aerul lor de frivolitate. E, în fond, o consemnare a neputinței, a insuccesului pe care nu-l crede nimeni, dublat fiind de "vizibilitate" ca eminescolog, de "percutanță" ca profesor. Egoismul infinit al adolescenței se transformă, încet-încet, într-un anti-instinct de conservare, într-o acceptare neputincioasă a risipirii: "De fapt, e altceva, mult mai grav, iremediabil pare-se: timp pierdut la cozi (la noi, mai puțin); timp pierdut la trolee (imens); timp pierdut, cu
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
șic al nunților era să-ți aprinzi țigara cu o hârtie care valora 100 lei aur." Dar și feeria (pentru un copil) a Târgului din Câmpulungul natal al tatălui. Primele întâlniri cu teatrul ca și cele de mai târziu, în adolescență, sunt evocate cu umor. De la primul rol: acela al unui înger, într-o piesă religioasă, și până la debutul adevărat de la Teatrul Național din 1947 în rolul unui egiptean din spectacolul Cezar și Cleopatra de Bernard Shaw, trecuseră ceva ani: "cu
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
puțin vizitate. Am descoperi astfel, printre eboșele clasicului portret al "părintelui teatrului absurdului", pe tânărul baudelairian, autor al tezei neterminate Le thčme de la mort et du péché dans la poésie française depuis Baudelaire, pe cititorul îndrăgostit de Alain Fournier ("maestrul adolescenței mele literare și visătoare"), de Flaubert, Dostoievski sau Proust ("Proust spunea lucruri pe care eu însumi le simțeam, dar nu reușeam să le exprim"), dar mai ales pe truditorul asupra Filocaliei, a operei lui Dionisie Areopagitul sau cea a Sfântului
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
contradicție cu nemulțumirea lui Preda față de "tribulațiile bietului Ioanide", care n-ar fi fost "descrise realist", căci în cartea lui G. Călinescu "i se deschid toate ușile": "Cuvinte profetice! Căci, iată, Ștefan Paul - al lu' Parizianu -, june abia ieșit din adolescență, este chiar bietul Ioanide din reproșurile lui Marin Preda! Bineînțeles, presupunînd că autorul Delirului nu pune la îndoială însăși identitatea estetică a lui Ioanide, statutul său de erou, și că ceea ce-l nemulțumește e mai mult neconcordanța dintre exhibiționismul Ťneseriosť
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
nu este deloc la mâna oricui. Voi rezuma în câteva fraze povestea pentru a înțelege despre ce e vorba în carte. Robert Martin este un tânăr american al zilelor noastre, teribilist și libertin într-o oarecare măsură, aflat la vârsta adolescenței când echilibrul psihic și emoțional este fragil și care are o mare obsesie: moartea și absurditatea ei. Nu mă puteam consola în nici un caz cu statutul de viețuitoare neputincioasă și muribundă. Pur și simplu nu puteam accepta că totul trebuia
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
doar la o perioadă clar delimitată sau la un moment anume al personajului. Cum o arată și titlul, avem în acest poem o succesiune de secvențe care pendulează între mai multe vârste, de la copilăria grădiniței și a claselor primare până la adolescența studenției, de la percepția ludică a lumii, până la cea ușor dramatică a primelor experiențe emoțional-erotice ale pubertății. Dincolo de candoarea și pitorescul secvențelor decupate, de savoarea și hazul în sine al naivităților, temerilor, credințelor, al confuziilor și superstițiilor micuței Ana, există "trecerea
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
a fluxului imprevizibil al gîndirii. Chiar dacă, pornind de la elemente banale ale cotidianului (o întîmplare, o replică, o idee citită sau auzită, mirosul sau culoarea unei flori, un cuvînt, un gînd răzleț), autoarea plonjează în timp pînă la anii copilăriei și adolescenței sale bucureștene, romanul nu este unul proustian. Scopul său nu este recuperarea memoriei (de altfel, atunci cînd se produce, aceasta nu îi creează autoarei revelații sau mari nostalgii), ci descrierea unui flux al gîndirii/trăirii, în care, prin mecanisme incontrolabile
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
groasă semnătura și a notat anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un element de compoziție și contrapunctează, prin pasajul umbrei colorate, accentele puternice din partea luminată a bonetei. Lucrare foarte timpurie, practic una de adolescență, Autoportretul dezvăluie un artist sigur pe sine, cu abilitate manuală și cu un ochi bine exersat, dar, mai ales, unul care cunoaște bine atît alfabetul, cît și instrumentele picturii. Fără a fi cîtuși de puțin rigidă, această lucrare este riguroasă
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
aparente ale fizionomiei și cele inaparente ale fizionomiei morale. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari eforturi descriptive trimit viziunea acestui desen către acuitatea stilistică și către laconismul expresiv ale lumii nordice. Dacă în Autoportretul din adolescență pictorul cultiva o oarecare ambiguitate și era mai receptiv la senzualitatea materiei cromatice, în Portretul mamei el este un observator precaut și sensibil, martor discret al unui mister pe care-l presimte, dar pe care, în același timp, nu-l
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
de pildă, sînt nenumărate ocazii de a utiliza numele personajului feminin la genitiv-dativ, în formă Caty-ei ("făcu o vizită de curtoazie Caty-ei"); deși uneori se alege o variantă a numelui (Caterinei), iar notele pregătitoare conțineau și forma Căței ("Copilăria și adolescență Căței"), poate și sub presiunea numelui personajului real (Etta, cu genitiv-dativul Ettei). Și alte hipocoristice în -i primesc la Călinescu aceeași articulare: Mini, tot în Scrinul negru, devine Mîniei: "îi arăta Mîniei un fotoliu"; "fotoliul Mîniei". În schimb, la Hortensia
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
s-a declarat sau publicat, ținându-mă în pas cu cărțile ce i-au fost închinate și cu articolele presărate prin reviste. Lovinescu a continuat să fie pentru mine o prezență vie, cu rădăcini adânc înfipte în anii mei de adolescență și tinerețe, în parte chiar și de copilărie. Lectura celor șase volume de Agende apărute nu a constituit pentru mine o treabă ușoară. Pot spune că, deși începută odată cu apariția primului volum, reluată și tot reluată ea nu s-a
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
peste sărăcia care copleșește, peste nevoile care chircesc suflete, vieți. Dar nu despre zumzetul electoral simt nevoia de a așterne aceste șiruri.Am fost invitat să le vorbesc unor elevi de gimnaziu din câteva așezări nord-dobrogene - în ținutul copilăriei și adolescenței mele - despre lumea presei de odinioară. Participam la programul "News to know. Știri să știi - introducerea în mass-media democratică". Proiect inițiat de Liga Tinerilor Români de Pretutindeni cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite ale Americii la București și la care revista "Magazin istoric", unde
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
PD, că vrea să-l dea jos pe Băsescu. Dar de unde e Băsescu? vreau să aflu. De la PSD, că e primar general! Despre majoritatea celorlalți candidați nu știa nimic. Mitică Dragomir e ceva cu fotbalul. Amintindu-mi de propria mea adolescență, mi-am închipuit că puștii făcea pe proștii, ca să poată rîde apoi de mine. Și în loc să mă duc să votez, mă întorc acasă și îl întreb pe băiatul meu cel mic, care încă n-are drept de vot, ce știe
Spiritul civic al tinerei generații by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12784_a_14109]
-
și se conformează ca de la sine responsabilităților ce sporesc odată cu vîrsta. Părăsește casa părintească, descrisă de Ion Biberi în monografia sa "jumătate muzeu, jumătate bibliotecă" în 1912, cînd se transferă la Liceul Gh. Lazăr din București. Aici se produce "evenimentul" adolescenței sale - "complexul latin" - indus de profesorul H. Frollo. Prin intermediul limbii latine Vianu mărturisește a fi descoperit "o parte din frumusețea și adîncimea uneltei noastre de expresie: Cuvîntul". Este astfel deturnat de la intenția urmării în carieră a tatălui și, din 1916
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
Exegetul se află "pe urmele lui V. Voiculescu", ca în prima carte pe care i-o consacrase, și îl urmează turistic când cu o fidelitate justificată și profitabilă, când cu o insistență exagerată și inutilă. Primele trei capitole - Copilăria și adolescența, Tinerețea, Trudă și glorie - adică jumătate din carte, adoptă acest stil reportericesc, cu pagini descriptive și virtuți de contextualizare. Aflăm numeroase detalii despre părinții viitorului poet, casa părintească și atmosfera copilăriei în Pârscov, un sat pe Valea Buzăului (p. 7-26
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
o distanță mare între ce v-ați dori și ceea ce aveți, inclusiv "în cap" ? - La început, decalajul a fost foarte mare, pentru că tinerii văd totul abstract și la modul absolut. Când stai la pat nemișcat, așa cum am stat eu în adolescență, mintea îți merge "în gol". Cum să nu fie un decalaj imens între statul la pat și ceea ce visezi ? Treptat, distanța s-a micșorat, dar și agresivitatea mea a crescut, din cauza faptului că am fost obligată să văd că distanța
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
Damen tango (scenariul: Radu F. Alexandru, regia Dinu Tănase). Filmul nu mi-a plăcut: mi s-a părut fals. Dar Maia Morgenstern - ca de obicei - m-a încântat, m-a entuziasmat, m-a făcut să cred din nou, ca în adolescență, că arta ne poate salva. Două secvențe m-au impresionat în mod special. În prima, Maia Morgenstern interpretează - prin izbucniri de furie și hohote de râs sarcastic, rău prevestitor - prăbușirea interioară pe care o trăiește o femeie când află că
Maia Morgenstern în orice rol by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12857_a_14182]
-
ulterior la fasonarea detaliilor care se așezau firesc în construcția edificiului. Iar aceasta grație demersului individual și conștient al fiecărui muzician. Grație unei comuniuni spirituale și muzicale pe care Maestrul știa a o determina, știa a o întreține. Din pragul adolescenței, din primii ani ai studenției, am avut prilejul să asist la repetițiile, la concertele Maestrului. Pentru generația mea, pentru o întreagă generație de oameni ai muzicii, personalitatea domniei sale s-a constituit într-un temei exemplar al referințelor. Mergeam la repetiții
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]
-
năstrușnicia ludică, pasiunea pentru eroii arhetipali care vin de hac răului. O frumoasă nebunie optimistă în stare să străpungă straturi oricît de tasate de urît și ticăloșie. Pe aici, pe la noi, nu-s mulți ca el. Și-a asumat din adolescență răspunderea donquijotescă de a fi de partea libertății spiritului, a demnității, atît de primejduite în veacul absurd XX. Știu că vorbele astea mari îl vor stînjeni ("hai, dom'le las-o baltă albă!"), dar cine ajunge să-l cunoască pe
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
Anatol Vieru, Cristian Popișteanu, Virgil Vasilescu, Maria Luiza Cristescu și a atâtor altora pe care condeiul meu refuză să-i aștearnă pe aceste pagini... (soțul meu, tatăl meu, Marin Preda, Slavomir Popovici, printre ei). C. P.: Angajarea politică, în plină adolescență, v-a impus, ziceți, "o disciplină de gândire și una morală", necesare caracterului în formare. Puteți explica astăzi în ce a constat această disciplină? N. C.: Bertolt Brecht, într-o poezie, spunea că "omul bun" ("Der gute Mensch") se gândește
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
textura ei în care intram cu adevărat ca într-o stihie, mirosul ei, culorile schimbătoare de la mal și din larg, agitația și liniștea ei, scoicile diferite pe care le încrusta în nisipul umed al țărmului. Am adorat-o, nu în adolescența asuprită de război, ci în prima tinerețe, când am gustat-o noaptea, scăldându-mă în șampania aurie a dârii lunii. Zeci de poezii am scris despre mare (deși n-am fost străină nici de munți, pe care i-am cutreierat
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
a pune în valoare sensuri noi, pentru a destabiliza percepția unor anumite evenimente, sfârșește în incoerență. Deruta spectatorului se datorează în mare parte faptului că, cel puțin jumătate din film, ai senzația unei legături cronologice: începe cu nașterea, continuă cu adolescența, ajunge la maturitate, bătrânețe, moarte și... nu se oprește acolo! Abia finalul dezvăluie cele cinci capitole în care e structurat documentarul, dar ești atât de sufocat de abundența imaginilor, încât nu mai vezi segmentarea tematică. Dar riscul de a eșua
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
unui leitmotiv ("Dar eu, eu cum trăiam această Italie schizoidă?") își găsește răspunsul abia în partea a treia (intitulată, nu întâmplător, OI NOSTOI, Întoarcerile), unde sub forma unui episod trăit în anii Rezistenței și a unei povești de dragoste din adolescență, timpul pierdut este în sfârșit regăsit, iar ceața care acoperea trecutul lui Yambo începe treptat să se risipească. Resuscitarea memoriei autobiografice, survine însă ca urmare a unui nou atac cerebral, nu cu mult timp înainte de finalul ad encefalogramma piatto. În
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
are 26 de ani - ține o cuvântare "obiectiv-dușmănoasă" la o Consfătuire a tinerilor scriitori în urma căreia este exclus din redacția ziarului de tineret la care lucra și i se ridică dreptul de semnătură. Relațiile cu familia au fost rupte din adolescență, pentru că tânărul revoluționar comunist trebuia să-și renege originile mic-burgheze și, prin urmare, trăiește din bunăvoința unei mătuși care are de la el o singură pretenție: măcar să scrie. Este anul 1957 și pianul - altădată vândut cu satisfacția unui act simbolic al
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]