370 matches
-
din Concert din muzică de Bach al Hortensiei Papadat-Bengescu) nu-și găsește nici o motivare, iar moartea cumplită a lui Alexandru este o sancțiune mult prea drastică pentru mediocrul personaj. Tot astfel, tribulațiile erotice ale tânărului Andrei din al doilea roman, adonisul de un sezon al Sulinei, observate îndeaproape cu un amestec de invidie și admirație de puberul său frate, stârnesc o mulțime de nedumeriri. Plasând acțiunea într-un oraș ca Sulina, era de așteptat ca autorul să speculeze pitorescul decorului, dar
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
cariera juridică, desfășurându-și activitatea la Brăila și București. În timpul celui de-al doilea război mondial și în perioada imediat postbelică a colaborat la gazetele brăilene „Ancheta”, „Cuvântul”, „Facla”, „Expresul”, afirmându-se ca poet în revistele din Capitală, „Prepoem”, „Vremea”, „Adonis”, „Kalende”, „Revista Fundațiilor Regale”; scrie și la „Claviaturi” din Brașov. Primul său volum de poezii, Decor penitent, a primit, în 1946, Premiul Scriitorilor Tineri al Fundației Regale pentru Literatură și Artă, în a cărei editură a și apărut în 1947
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
întîmplare care face de două zile să râdă cu hohot saloanele capitalei. E vorba de o păruială în regulă între două femei celebre prin luxul lor. Nu vom imprima numele în speranța că fiecine va ghici despre cine vorbim. Frumosul Adonis e iubit cu pasiune de Doamna X... al cărei nume sonor poartă bonetul frigian... Însă Adonis are un caracter foarte sburdalnic și-i place să imiteze fluturul zburând din floare în floare. Doamna X..., simțind că amantul său o înșală
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
păruială în regulă între două femei celebre prin luxul lor. Nu vom imprima numele în speranța că fiecine va ghici despre cine vorbim. Frumosul Adonis e iubit cu pasiune de Doamna X... al cărei nume sonor poartă bonetul frigian... Însă Adonis are un caracter foarte sburdalnic și-i place să imiteze fluturul zburând din floare în floare. Doamna X..., simțind că amantul său o înșală cu una din prietenele ei cele mai intime, prietenă foarte cunoscută în București prin pieptul său
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
infidela amică. Vai! coadele erau false și-i rămân în mâini. Furioasă, vindicativa amantă o apucă de gât spre a o sugruma și-i zgârie obrazul cu unghiile-i formidabile, cu rizicul de a-i scoate ochii. În acest timp, Adonisul, profitând de învălmășeală, o șterge repede din cameră, cu capul gol și cu îmbrăcămintea în dezordine, se suie într-o birjă și dispare. Cu mare greutate servitorii otelului au putut scoate pe infortunata femeie din ghearele teribilei sale antagoniste. De
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai mult, căci ne e teamă să nu deșteptăm nouă susceptibilități... N-ar mai trebui, ca o încoronare a acestui "bizar incident, decât ca vreun Făt-frumos de contrabandă să-și închipuiască că am vorbit de el când am menționat pe Adonis sau că vreo doamnă care din păcate obicinuiește corsaje de cauciuc să susție că de însa am înțeles să întreținem pe cititorii noștri! Tribunalul din Sena a condamnat pe Emile Zola să suprime numele de Duverdy dintr-un roman al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
planuri strategice etc., ca ea să aibă un interes serios pentru lucruri cari cer studiu și pricepere, cum e activitatea economică, atât de multilaterală și de varie. Cu spirite conducătoare ca tejghetarul Carada, cu financiari ca Eliade Cîrciumărescu, cu redactorul Adonis de la "Romînul" care, însărcinat al statului în cestiunea răscumpărării, a confundat interesele reciproce cu atâta abilitate încît s-a ales cu milioane, cu asemenea oameni în capul țării nu se poate cere ca industria sau meseriile să se fi bucurat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
anunță pentru viitor este următoarea. Până astăzi, Biserica a aparținut unui univers țărănesc, care i-a răpit creștinismului singurul element de originalitate față de toate celelalte religii, adică pe Hristos. În universul țărănesc, Hristos a fost asimilat unuia dintre miile de adoniși sau de proserpine deja existente: aceștia ignorau timpul real, adică istoria. Timpul zeilor agricoli asemănători lui Hristos era unul „sacru” sau „liturgic”, caracterizat prin ciclicitate, prin eterna întoarcere. Timpul nașterii lor, al acțiunii, al morții, al coborârii în infern și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este clar că nici nu vor concepe să stea alături de polițiști și de militari, de birocrați sau de marii industriași; ei nu vor putea fi decât niște oameni culți, formați într-o lume care, în loc să-i aibă în spate pe Adonis și pe Proserpina, se va baza pe marile texte ale culturii moderne. Prin urmare, ca să supraviețuiască în calitate de instituție, Biserica nu poate decât să renunțe la putere și să îmbrățișeze acea cultură - pe care a urât-o dintotdeauna - ce este prin
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
, publicație apărută la București, într-un singur număr (gratuit), în 1941. Redactor: Traian Mihăilescu. Jurnalul se vrea a fi unul informativ, prezentând - și totodată, popularizând - rosturile și activitățile societății literare „Adonis” (întemeiată la 7 aprilie 1935), așa cum reiese din subtitlul „Buletin de propagandă și informație servind manifestarea poetică «Adonis»”. Animatorii mișcării (Virgil Treboniu, Traian Mihăilescu, Mircea Streinul, C. Pârlea, Grigore Ancu, Gh. Manea Manolache) vor să asigure, prin A., o strângere
ADONIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285192_a_286521]
-
gratuit), în 1941. Redactor: Traian Mihăilescu. Jurnalul se vrea a fi unul informativ, prezentând - și totodată, popularizând - rosturile și activitățile societății literare „Adonis” (întemeiată la 7 aprilie 1935), așa cum reiese din subtitlul „Buletin de propagandă și informație servind manifestarea poetică «Adonis»”. Animatorii mișcării (Virgil Treboniu, Traian Mihăilescu, Mircea Streinul, C. Pârlea, Grigore Ancu, Gh. Manea Manolache) vor să asigure, prin A., o strângere a rândurilor și o solidarizare - spirituală, dar și financiară - a „adonisiacilor”. Dincolo de lipsa de sonoritate a numelor (cu excepția
ADONIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285192_a_286521]
-
a numelor (cu excepția celui al lui Mircea Streinul), e impresionant entuziasmul acestor „literatori” care nu pregetă să contribuie material pentru editarea unor plachete de versuri sub egida „adonismului”. Mircea Streinul traduce versuri de Georg Trakl. Este consemnată întâlnirea celor de la „Adonis” cu T. Arghezi, eveniment petrecut în 1940. D.C.-E.
ADONIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285192_a_286521]
-
românismului”, „Curentul magazin”, „Caiet de poezie” (suplimentul „Revistei Fundațiilor Regale”), mai târziu în „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. În 1935 îi apare primul volum, Pași spre lumină, ulterior devine membru al grupării poetice Adonis, care îi editează câteva plachete. Statutul de militant socialist și condiția proletară îi aduc anumite privilegii după război, când, în 1950, intră în redacția revistei „Viața românească”. Se pare că S. a început să versifice aspecte ale propriei existențe, sensibilizat
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
Epoca”. Cu același prieten, semnează un eseu-manifest - Legea poeziei pure (1930) - și cinci plachete: Amorul în noapte (1930), Esodul (1931), Anathemă (1931), Poem simfonic (1931), Ars poetica (1931). Cei doi vor fonda, cu alți câțiva tineri, în 1935, cercul poetic Adonis. În intervalul 1932-1944 T. colaborează, destul de asiduu, cu versuri, recenzii, articole, comentarii și note la „Raze poetice”, „Raza literară”, „Cruciada românismului” și, sporadic, la „Ogorul”, „Luceafărul literar”, „Jurnalul literar”, „Prepoem”, „Bilete de papagal”, „De toate pentru toți”, „Revista Fundațiilor Regale
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
comentarii și note la „Raze poetice”, „Raza literară”, „Cruciada românismului” și, sporadic, la „Ogorul”, „Luceafărul literar”, „Jurnalul literar”, „Prepoem”, „Bilete de papagal”, „De toate pentru toți”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Tipărește, de asemenea, peste cincizeci de broșuri (multe în colecția „Adonis”), conținând poeme, „mistere”, cicluri lirice. Participă și la aproape douăzeci de „caiete” tematice de poezie, editate de același cerc literar. După 1945 această activitate frenetică încetează complet. La începutul anilor ’30, alături de Grigore Ancu, T. se vrea modernist, pledând cauza
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
și neputința de a-l exprima. Ulterior T. încearcă infatigabil să își aproprieze teme și motive simboliste, sămănătoriste și gândiriste, precum și variate modalități de versificare (versul liber, metrul antic etc.), rareori izbutind să atingă nivelul unui discipol menționabil. Și cercul Adonis, constituit în jurul său, este în epocă, în ciuda celor aproape o sută de plachete tipărite, un fenomen literar mediocru. SCRIERI: Legea poeziei pure (în colaborare cu Grigore Ancu), București, 1930; Amorul în noapte (în colaborare cu Grigore Ancu), București, 1930; Esodul
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
artă”, modificat la numărul 4-5 în „Revistă literară, artistică, științifică, socială” și din nou, odată cu numărul 6, în „Literatură, artă, știință, sociologie”. Director: Octavian Moșescu. În sumar figurează versuri de Haralamb G. Lecca, Matei Elian (Al. I. Zamfirescu), Ion Pavlov, Adonis Gr. Popov, Octavian Moșescu, Victor Ion Popa, Zaharia Bârsan, G. Rotică, G.Tutoveanu, Mihail Săulescu, Volbură Poiană-Năsturaș, D. Iov, Theodor Solacolu, Radu D. Rosetti, I. U. Soricu. Prozatorii selectați sunt Gala Galaction, cu „fragmentul” Din comoara inginerului Octav - considerații despre
VESTALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290505_a_291834]
-
în „Cele trei Crișuri”, „Evoluția”, „Cultura poporului” și „Clipa”. În 1925 revine, ca bibliotecar și gazetar, în București. Își citește piesele în cenaclul Sburătorul, publică fragmente din Domnișoara Anastasia în „Universul literar” (1926), din Sam în „Premiera” (1928) și din Adonis în „Excelsior” (1930). Semnează cronică dramatică la „Vremea”, dă în „Gândirea” cronici literare și susține „Cronica spectacolelor” (1931-1932), e titularul cronicii literare la lunarul de orientare țărănistă „Progresul social” (1932-1933). Va fi redactor la „Facla”, unde în 1932 asigură, alternativ
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
care poate fi pus alături de cel din romanul Ion al lui Liviu Rebreanu, accentele naturaliste se contopesc într-o structură unitară, de evidentă originalitate. Alte piese, nereprezentate pe scenă în timpul vieții autorului - Sam, Grup revoluționar 8 (G. R. 8) (1930), Adonis -, cu tăietura lor de parabolă (veșmânt prețios al tezei), nimeresc o țintă diferită de aceea pe care și-o propun. Semețindu-se întru idee, ele sunt totuși mai convingătoare prin sentimente. Metafora intermediază, dând o turnură insolită unui mesaj mai
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
apelează, ca și Sam, la modalitățile expresioniste, tinzând să ilustreze - cu reflexe din Dostoievski - ideea că pentru formarea caracterelor ferme e absolut necesară fapta eroică. Spirit febril, tentat mereu de noi experiențe în diferite perimetre ale genului dramatic, scriitorul compune Adonis, o „parabolă cu o haimana, o portocală și un vis”, pronunțat expresionistă, împletind planul realului și al oniricului pentru a relata, în tonalitate poetică, trista poveste a unui vagabond inadaptabil. Ulterior practicării formulei dramei alegorico-simbolice, el va face concesii gustului
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
Comercială din București. În anii 1942-1945 este reporter de război. Tehnician la „Gazmetan”, București (1947-1951), lucrează până în 1953 ca proiectant la Institutul de Proiectări pentru Industria Ușoară. Debutează cu poezie în 1933, la revista „Căminul” din Focșani. Participă la cenaclul Adonis și frecventează cenaclul Sburătorul (1940-1943). În 1945 conduce, la Sibiu, gazeta „Curierul”, pe lângă care funcționează un cenaclu la care participă Lucian Blaga, Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș, Ioana Postelnicu, Ecaterina Săndulescu. În anii 1946-1947 înființează la București un cenaclu literar
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș, Ioana Postelnicu, Ecaterina Săndulescu. În anii 1946-1947 înființează la București un cenaclu literar, iar în 1970 ia parte la fondarea cenaclului „Tudor Vianu”. Colaborează la gazetele focșănene „Atacul”, „Milcovul”, „Pentru patrie” și apoi la „Prepoem”, „`Adonis”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Luceafărul”, „Argeș”, „Ateneu”. Prima carte, Fluturi de bronz, îi apare în 1937, fiind urmată în 1941 de Hronic (divertisment). Fără să poată ieși din tradiționalismul clasicizant antebelic, în Grădina cu cactuși (1969), după o tăcere de
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, sub numele real. Ulterior a mai colaborat la „Cruciada românismului”, „Raza literară”, „Progresul”, „Suflet și viață”, „Prepoem”, „Jurnalul literar”, „Afirmarea”, „Curentul magazin” ș.a. După ce își tipărește la Craiova placheta Versuri (1937), îi apar în colecția „Adonis”, printre ai cărei fondatori se numără, volumele Țărm sacru (1938), Iulia Hasdeu (1939), Critice (I, 1939), Soare pe Prut (1941), Brățări (1944) și Lirica lui Virgil Treboniu (1944). Poezii ale sale sunt incluse în antologiile Primăvara, vara, destinul, Dumnezeu, toamna
MUNTEANU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
antică, având ca nucleu credința în sacru, și cea modernă, caracterizată de scepticismul rece. Intenția de a releva tragismul vieții în figura Iuliei Hasdeu eșuează într-un sentimentalism comun. Soare pe Prut marchează revenirea la versul clasic, alternând motive simboliste (Adonis, Noapte faustiană, Simfonie de seară, Menuet) cu pastelul pointillist, acumulând detalii disparate (Toamnă pe Prut, Octombrie pe Prut, Seară în parc, Gravură, Caprele negre). Expresia e oarecum limpezită, dar lirismul rămâne unul minor. M. a mai semnat și câteva texte
MUNTEANU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
1968; Fapte diverse, București, 1969; Na greu’ pământului, București, 1970; Povestea Mărgicăi, București, 1970; Memorii, I-II, București, 1970-1973; Scrieri, I-IV, București, 1971-1973; Tramvaiul de noapte, București, 1973. Traduceri: Latzko Andraș, Oamenii în război, Iași, 1920 (în colaborare cu Adonis Popov); Jean Richepin, Morți bizare, București, f.a.; C. S. Forester, Un crucișător, București, 1945; V. Bianchi, Întâlniri neașteptate, București, 1948; G. Medynsky, Maria, pref. V. Bârlădeanu, București, 1950 (în colaborare cu Ecaterina Antonescu); E. Șvarț, I. Frez, Uzina noastră, București
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]