177 matches
-
la imaginea pe care o cîștigă imigrantul asupra națiunii adoptive, iar alo-imaginea la cea a emigrantului asupra națiunii pe care o părăsește. Alo-imaginea, la rândul ei, poate deveni alo-hetero-imagine, când, după câteva generații, exilanții formează comunități minoritare în țara de adopțiune. Ultima categorie diferă de auto-imagini pentru că autorii lor nu sunt insideri; de hetero-imagini, pentru că nu sunt nici outsideri; de infra-imagini și alo-imagini, pentru că nu mai sunt nici foști insideri deveniți outsideri, nici ousideri deveniți insideri. Astfel, ungurii din România au
Alo-imagini, infra-imagini by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/11203_a_12528]
-
mai mult cu cât știința care l-a consacrat, biotehnologia, a devenit de-acum un obiect de studiu cu aplicabilitate europeană în cea mai înaltă măsură. De altfel, motivele care l-au determinat pe cunoscutul om de știință, bănățean prin adopțiune, să aborde- ze biotehnologiile asociate transferului de embrioni la animale de producție sunt cuprinse în recenta sa lucrare apărută la o prestigioasă editură timișorennă. „Vrem să facem cunoscută tehnologia de producere a animalelor manipulate genetic prin transgeneză, clonare sau himerizare
Agenda2006-04-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284677_a_286006]
-
volumul sunt adresate unei surori (închipuite, de fapt moartă în copilărie) a autoarei, o narrataire cu care se stabilește de la început un dialog peste mări și țări, un dialog al memoriei imaginare care este esența exilului. Scrisă în limba de adopțiune a autoarei, engleză, povestea aventurii spirituale a viețuirii într-un tărâm al mărginii culturale este structurată că o necesară lectură a Australiei prin intermediul textelor compuse de diferiți naratori anonimi sau puțin cunoscuți, pe care naratoarea principala le inserează contrapunctic în
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
cea " defel simplă - a integrării. E cu putință oare o "americanizare" reală a imigranților? Dacă da, prin intermediul căror mecanisme, în ce ritm și cu ce preț? Procesul ilustrează un inevitabil impact dintre background-ul originar și cel al țării de adopțiune. Sînt unii indivizi care doresc să-l accelereze, dispuși a se rupe complet de "preistoria personală", a-și ascunde originile precum un lucru compromițător: "Cunosc pe cineva din Arizona, ne relatează Gabriel Stănescu, care nu mai citește publicații românești de
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
în câmpul puterii, 284). S-au stabilit și alte distincții în interiorul exilului. De pildă, urmărind criteriul reușitei profesionale, V. Tănase îi departaja pe cei împliniți ca scriitori în Apus, capabili să trăiască și să se realizeze profesional în țara de adopțiune (gândind, desigur, la România), de cei ce s-au servit de situația de transfugi și de ideea exilului pentru a furniza un alibi eșecului lor (R, 98). Cu toate acestea, diferențierea uzuală - tipologică, dar și între generațiile exilului - vizează implicarea
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
versiuni, transpuneri dintro limbă sau alta. Distanța în timp dintre ele i-a permis, fie autoarei, fie traducătoarei - întâmplător una și aceeași persoană - să-și precizeze idei și sentimente poetice, într-o relație vie cu limba maternă ori cea de adopțiune”. Poeta operează acum retrospecții peste care planează un aer de melancolie, redescoperind în subteranele unei memorii traumatizate de angoasa distanțelor câteva din figurile emblematice ale vechiului București. Alteori Mioara Cremene explorează profunzimile memoriei colective, redescoperind resursele poeziei ritualice, așa cum se
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
nu țin numaidecît și la tot pasul să se autodefinească. Există totuși unele excepții de la această regulă empirică, dacă o pot numi așa, care sînt importante, fiindcă în loc să confirme regula, par s-o pericliteze. O excepție este chiar țara de adopțiune atît pentru Steiner, cît și pentru Judt: SUA. Multiculturalismul central-european de acum două secole seamănă, raportat la acela nord-american de astăzi, cu o picătură de apă dintr-un ocean. Și totuși n-am băgat de seamă ca nord-americanii să fie
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
cele zece cărți pe care le-a publicat în limba franceză. Lucrul care reține atenția este ca, după ce, mai ales ca urmare a eseului inexact și tendențios al Alexandrei Lagniel- Lavastine, Cioran a părut un proscris în țara lui de adopțiune, are acum prima oara parte de onorurile publice pe care colecția le presupune. S-a spus că, acuzat de a-si fi făcut uitate simpatiile fasciste ale juneții, Cioran are șansa că Franța însăși să le uite. Jean-Paul Enthoven, care
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5067_a_6392]
-
răbdare. Nu dau doi bani pe-un partid liberal condus de Mircea Ionescu-Quintus, și încă mai puțin pe unul în fruntea căruia se află Valeriu Stoica. Fostul ministru al justiției n-a catadicsit să ne spună ce e cu povestea adopțiunilor și nici ce-a fost în mintea lui atunci când a suspendat - exact cât a fost nevoie - legea bancrutei frauduloase. După cum mi-e și scârbă să mă gândesc la un partid țărănesc în care nulități de teapa lui Opriș ori Mureșan
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
plus de universalitate a sarcasmului - materia de bază a creației marelui său compatriot Eugen Ionescu, dacă ne gîndim la piese ca Scaunele, Regele moare sau Rinocerii. Sursa de inspirație a lui Eugen Ionescu: scena lumii, inclusiv, firește, a patriei de adopțiune. Căci acolo, în Franța imediat postbelică, prosovietismul și comunismul (neimpus din afară ca în țările Europei răsăritene), cu încărcătura lor șablonardă, abstract schematică, desprinsă din contingent, aveau o asemenea vogă în rîndurile elitei intelectuale de stînga, încît nici un fel de
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
pentru libertate. În 18 decembrie 1989, fostul ministru de Externe Teodor Baconschi îi aducea elogii unui important conducător al Securității, colonelul Vasile Burulean, a dezvăluit Mihai Gâdea, miercuri, în emisiunea ”Sinteza Zilei”: ”Domniei Sale, Domnului Vasile Burulean distinsului intelectual (clujean prin adopțiune) și cunoscător al istoriei universale, acest modest rod al eforturilor unui tânăr redactor, dimpreună cu stima neconvențională a lui Teodor Baconscky”, scria fostul ministru de Externe. ”Iată ce se întâmpla în 18 decembrie 1989, când tânărul pupincurist Baconschi scria Securității
Gâdea: Ce făcea ”tânărul pupincurist Baconschi” în 18 decembrie 1989 by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/54931_a_56256]
-
națiune. Rețeta, pe cît de facilă este în substanța ei, pe atît de în vogă este astăzi. Să reținem însă ce e bun din cartea lui Hazard, de pildă fabula lui Bernard de Mandeville, olandez prin naștere și englez prin adopțiune, care publică în 1705 o broșură de 26 de pagini, intitulată Stupul zumzăitor sau escrocii deveniți oameni cinstiți, în rîndurile căreia vrea să arate cît de utopică poate fi ideea unei societăți în care oamenii, însuflețiți numai de sentimente de
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
reeditarea, după caz, a acestei opere ar permite judecarea în cunoștință de cauză a contradicțiilor iremediabile dintre relațiile domnilor pământeni și fanarioți, abilitatea în mișcări a lui Nicolae Suțu, înscrierea cu toată ființa sa în viața Moldovei, ca țară de adopțiune prin căsătorie, ca om al progresului, orientând învățământul spre discipline pozitive și tehnice. Deținător de înalte dregătorii pe lângă Mihail Sturza și Grigore Alexandru Ghica, apreciat de marile puteri vecine, care nu se arătau dispuse a pierde din ochi politica Moldovei
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
de autor (născut la Porto în 1952, stabilit temporar în România prin anii 1960, absolvent al Facultății de Filosofie din București în 1975 și repatriat în aceeași perioadă, dar păstrându-și până azi sentimentele de afecțiune cvasifilială față de țara de adopțiune temporară). Capabil să se descurce facilmente printre meandrele istoriei celor două națiuni din extremitățile latinității, D.S. Perdigao trece în revistă numeroase puncte de convergență ce ar putea - la rândul lor - să devină fertile teme de cercetare. Pe bună dreptate, Portugalia
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
nuce primele modele odată cu latinitatea. Interferențele transilvane sunt subliniate peste tot în context, fără tușe stridente, chiar și când evocările se referă la Henri Jacquier sau la Wolf von Aichelburg (Toma Ralet), primul fiind „francez prin naștere și român prin adopțiune”, iar al doilea, compozitor, muzicolog, eseist, traducător, dar mai ales poet german și român în același timp. Școala clujeană de estetică este ilustrată global, dar și prin numele protagoniștilor: Radu I. Paul, Alexandru Dima, Eugeniu Speranția, Liviu Rusu, Lucian Blaga
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
este permanent comunicată; în jurul nostru se constituie o bibliotecă frecvent evocată, pe ale cărei rafturi Hegel stă lângă romane polițiste. Locurile de excepție, propice poeziei, nu-l ispitesc pe autor - în afara unor zgârcite indicații asupra „orașului de sub munte”, Sibiul de adopțiune unde locuiește de trei decenii. Pe lângă vechea casă cu scară interioară și bibliotecă - ea s-a mai extins, cu anii, până în fundul curții -, trebuie amintit bufetul (căci: „bufetul termita este de departe cel mai mare bufet/ spune mopete când vine
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
sfârșit, Frigul și scheletul său. M. Ivănescu oferă o structură nu mai puțin durabilă acestei senzații termice - dar fără nici o asemănare cu spaima de ger a lui Vasile Alecsandri (al cărei apogeu e reprezentat de Pohod na Sibir). Sibianul de adopțiune nu manifestă teamă, ci o atracție contemplativă față de acest fenomen meteorologic. El alătură măreția frigului (ca să citez titlul unei culegeri de poeme a lui Nichita Stănescu, editată în 1972) de o altă grandoare - cea a catedralelor! Pe de-o parte
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
poziția "leninistă a relativ-absolutului". Toate tezele acestea se găsesc în Limites non frontičres du surréalisme al lui Breton, pe care Luca îl considera Biblia suprarealismului, unde se vorbește răspicat de "adeziunea la materialismul dialectic", de "primatul materiei asupra gîndirii și adopțiunea dialecticii hegeliene", de "necesitatea revoluției sociale" etc. Gherasim Luca e un adept al globalizării de tip kominternist a literaturii. I se alătură D. Trost, Paul Păun, Gellu Naum și Virgil Teodorescu (ultimii trei, autori ai Criticii mizeriei din 1945, cam
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
Nae Ionescu le zicea unora că ar trebui să facă așa ca ăla, arătând cu degetul către mine. Da, zice, ăla ne va conduce în viitor... Și într-adevăr, i am condus pe toți... la pușcărie! Eu sunt aristocrat prin adopțiune — că maică mea era țărancă. Cum spune Tudor Vianu despre Titu Maiorescu: a fost el boier? Dacă nu se duceau la Viena și în Germania, rămâneau doar niște balcanici extraordinar de inteligenți... Și eu la fel, dacă n-aș avea
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
comentat „călduț” defecțiunea Nadiei în 1989. Lola Lafont se arată impresionată de tăria de caracter a Nadiei care, scăpată din ghearele regimului comunist și înfruntând relativa nepăsare a regimurilor democratice, a reușit să se reconstruiască în SUA, țara ei de adopțiune.
O carte despre Nadia Comăneci () [Corola-journal/Journalistic/2863_a_4188]
-
cum vedea Sebastian însuși rătăcirea prietenului său cel mai bun în mișcarea huliganică a lui Codreanu? Mai tîrziu, Eugen Ionescu avea să descrie conversiunea la legionarism ca pe un fenomen de "rinocerizare", adică de isterie colectivă, de înregimentare mimetică, de adopțiune a unui crez fals, agresiv, pe cît de nociv pe atît de stupid. Eu aș descrie același fenomen în termenii "autopersuasiunii", ca o variantă a ceea ce analizează Ceslaw Milosz în The Captive Mind, deși presiunile culturale în cazul naționalismelor extreme
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
la aplauzele rugătoare, disperate ale publicului în delir. După care Rolling Stones s-au dus la ale lor, iar noi ne-am întors la ale noastre. SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Despre arhive muzicale și salvarea lor Țara mea de adopțiune, Elveția, mă surprinde uneori cu inițiativele ei tehnologice. Ultima dintre ele, făcută publică zilele trecute, este un proiect de salvare a arhivelor audiovizuale ale Festivalului de Jazz de la Montreux. Un festival creat în 1967 și care, în cursul a 40
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
trepte la copleșitoarea Santa Maria della Salute ori pe marginea unui canaletto lângă Zanipolo (în dialect venezian înseamnă San Giovanni e Paolo și este o biserică specială a lagunei, biserica dogilor înmormântați acolo, mai importantă pentru mine, ca venețiancă prin adopțiune, decât biserica San Marco), pe pontoane, la poalele unor palazzouri ce păreau abandonate, la capătul unor stradele înfundate care dădeau direct în mare sau în minunatul campo San Anzolo. De multă vreme nu am mai trecut printr-o așa stare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
pe care l-am primit de vreo trei-patru ori, a fost acela de a fi confundată cu o venețiancă. Am fost întrebată dacă sunt așa ceva și am răspuns pe loc DA. Pentru că asta sunt. Chiar dacă-s și grecoaică (tot prin adopțiune). BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Un „patriot“ (I) Summit-ul NATO desfășurat la București a fost un eveniment dintre acelea care, de regulă, li se întâmplau altora. Cu un deceniu în urmă, dacă l-am fi văzut organizat la Praga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
-l ajută Pascalopol. Ascultă, spune drept, în fond e în interesul dumitale, eu pot să-ți fiu de mare folos în carieră (am să-ți recomand o fată faină, unică), n-ai auzit pe moș Costache vorbind de testament, de adopțiune, de lucruri de astea, în sfîrșit? E discret moș Costache, dar dumneata trage cu urechea, mai ales când vine Pascalopol. Mai treci pe la noi, întreba Aurica de dumneata! Din această pălăvrăgeală a lui Stănică, Felix fu nevoit să constate că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]