816 matches
-
mă țin după după ele, mai întâi în vârful picioarelor, pe pontonul din scânduri, iar apoi mă lansez pe gheață după un întreg stol de păsărele - un buchet de șikse, o ghirlandă de copile creștine. Sunt atât de căzut în adorație, încât dorința mea e mai presus de erecție. Puțulica mea circumcisă e pur și simplu zgârcită toată de-atâta venerație. De vină o fi groaza. Cum de reușesc să fie atât de superbe, de sănătoase, de blonde? Disprețul meu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e pur și simplu zgârcită toată de-atâta venerație. De vină o fi groaza. Cum de reușesc să fie atât de superbe, de sănătoase, de blonde? Disprețul meu pentru obiectul credinței lor este mai mult decât neutralizat de sentimentul de adorație pentru înfățișarea lor, pentru felul cum se mișcă și râd și vorbesc - pentru viața pe care pesemne că o duc în spatele acelor perdele goișe! Poate că-i vorba mai degrabă de mândria șikselor - sau să fie, oare, mândria skoțimilor? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ale președinților comisiilor mai importante ale Congresului), acest băiat a intrat la Liceul Weequahic la vârsta de doisprezece ani, cu un coeficient de inteligență de 158, o sî-u-tă cin-ci-ze-ci și op-tî, zice el asistenței radioase și înmărmurite de admirație. Simt adorația mulțimii cum suie și mă învăluie acolo, pe altar - ei bine, nu m-ar mira prea tare ca, după ce-și termină Rabbi poliloghia, oamenii să mă ridice pe umeri și să mă poarte în jurul sinagogii ca pe însăși Tora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de trădare, iar ochii lui, pentru asta depun mărturie, s-ar fi umplut de furie și de lacrimi, iar ăsta era ultimul lucru pe care-l doream. Dincolo de gusturile lui fine în materie de basme și discuri cu povești, de adorația mistică pentru Rahan, de referințele savante privind studiul și aprofundarea civilizației apașe, Radu era capabil de o sinceritate fraternă și pătimașă care te topea. Pe mine, cel puțin. Știu că pare greu de crezut, dar erau zile în care uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
alb, diform și roșcat care tocmai intrase În coliba ei nu era altul decît imaginea Însuflețită a zeiței Elegbá, așa cum i se Înfățișa aceasta În fiecare noapte, cînd drogurile o aruncau Într-o transă profundă. Fugise de acolo și de adorația haitienilor, dar cîțiva ani mai tîrziu unul dintre ei, mai puțin isteric și la fel de sigur de autenticitatea convingerilor lui, Îl inițiase În profundele mistere ale unei credințe care era deja Învechită În Dahomey pe vremea cînd un dulgher evreu predica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de marmură și zice: — Te rog. Povestește-mi viața mea. Spune-mi cum am ajuns noi aici. Așa că eu, eu sunt aici și-nghit fum doar ca să înregistrez acest moment al lui Brandy Alexander. Dă-mi atenție. Flash. Dă-mi adorație. Flash. Dă-mi pace. Flash. Capitolul 2 Nu te aștepta ca ăsta să fie genul ăla de poveste cu: și apoi, și apoi, și apoi. Ce se-ntâmplă aici o să aibă mai mult aerul ăla de revistă de modă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr‑o credință ancestrală, de forța păgână a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mâinile Întinse În față vine de la adorația păgână a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sângelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i‑ar fi putut trezi pe păgânii somnolenți, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
obișnuiți cu hachițele fiecăruia, cei doi începură să comunice. Fata îl ajuta la teme, îi povestea plimbările ei cu bicicleta, jocul cu copiii de pe stradă. Băiatul se uita la ea ca la o mare minune. Ochii lui sinceri exprimau admirație, adorație. Nu povestea nimic despre traiul sau colegii lui de la Casa de copii iar Luana avea gingășia și prezența de spirit să nu-l întrebe. Fără să știe cum, se trezi într-o dimineață că-i cere mamei două pachețele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
licărea în ei. E timpul să-ți faci o familie, Ștefan. Să ai o soție și proprii tăi copii. Întinse brațul și-l mângâie ușor pe obraz iar el îi întoarse palma și-i sărută, cu mii de trăiri și adorații nespuse, căușul cald și imaculat al mâinii. Îmbătându-se cu imaginea chipului drag, de albeața zăpezii proaspăt căzute, pe care nu-l putea uita, nu-și dori să tacă și să plece fără să privească înapoi. Ești lumina ochilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
copil, trebuia să se îngrijească de universul spiritual al familiei, în vreme ce acela material se învârtea, fără ostoire, în jurul micuțului boț, care sugea cu poftă și creștea văzând cu ochii. Nu-și imaginase ce bucurie și satisfacție sfântă, ce împlinire și adorație, încercai atunci când te aflai în fața propriului copil! Când micuța Aniela își lipea buzele de sânul ei, femeia simțea că se înalță spre cele mai înalte culmi ale satisfacției, purtată de un sentiment rămas fără cuvântul care să-l definească. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
timp, în partea plină de viață a lui. Deschise ochii pe neașteptate. Ștefan îi văzu pleoapele ridicate și nu realiză că această cortină, ridicată după atâtea și atâtea așteptări, înseamnă împlinirea rugilor lui fierbinți. Privea în ochii ei negri cu adorație, cu gândurile împrăștiate în amintirile unei vieți trecute. Luana îi zâmbi, știind că s-a întors acasă. Lumina zilei o făcu să clipească și-atunci el se dezmetici, înțelese miracolul, se prăbuși lângă ea și începu să plângă. Draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oamenilor. „Apoi, odată ce și-au început lucrarea ascunsă în măruntaie, ei le distrug sănătatea, provoacă boli, îi sperie cu vise, le întunecă rațiunea cu crize de nebunie” (ibidem). Ei recurg la aceste stratageme pentru a da naștere spaimei și apoi adorației prin frică. În opinia lui Lactanțiu, demonii au inventat astrologia, arta haruspiciilor, a prezicerilor, necromanția și magia în general. Tot ei sunt aceia care „i-au învățat pe oameni arta de a face imagini și statui”; cu alte cuvinte, au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cuviosul, detaliu Cartea a apărut cu sprijinul Clubului BYBLOS (c) Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.35, cod 700506, tel./fax: 0232410427 ANCA RALUCA PURCARU FĂRĂ PSEUDONIM VOLUMUL I EDITURA JUNIMEA IAȘI 2004 CUPRINS În fantezie Partea I Adorație (Piatră pe cer) 7 Partea a II-a Pășește ușor 39 Partea a III-a -Fantezie în fantezie 56 O singură dată în viață 60 Atlantida 105 Praf și libertate 107 Nemuritorul 111 Nemuritorul 127 Idei (Aventura III) 150 Cockteil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-a Pășește ușor 39 Partea a III-a -Fantezie în fantezie 56 O singură dată în viață 60 Atlantida 105 Praf și libertate 107 Nemuritorul 111 Nemuritorul 127 Idei (Aventura III) 150 Cockteil (Aventura IV) 193 În fantezie Partea I Adorație (Piatră pe cer) Sînt, mă numesc Ileana Cezarina și iată: It's lovely. Într-o dimineață rece a unei toamne cu amiezile fierbinți și nopțile cu temperaturi scăzute am ieșit afară din casa mea (casă suficient de mare, vilă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
papală în Basilica San Pietro, trecând de la cea cântată în latină la aceea pompoasă în germană. Pe lângă celebrarea zilnică a euharistiei în Pontificium Collegium Germanicum erau obligatorii: rugăciunea în comun de dimineață și seară în tăcere în capelă și Adoratio, adorația după prânz și cină, care începeau și se terminau în sala de mese cu rugăciunea de mulțumire. Înainte de cină erau litaniile, iar uneori se adăugau și vesperele cântate sau completoriul. Într-adevăr, nu se poate spune că rugăciunea, pe lângă studiu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în epoca noastră secularizată, aparent atee, unde au fost și sunt în continuare divinități substitutive. În acest caz credința în Dumnezeu semnifică refuzul radical al oricărui dictator care, în stat, religie și societate, își atribuie calități sau funcții divine, pretinzând adorație sau supunere incondiționată. Declarația teologică de la Barmen a Bisericii Confesionale (1934), inspirată de Karl Barth, constituie expresia exemplară a unui astfel de refuz. O autentică credință în Dumnezeu reprezintă renunțarea la toate celelalte puteri care astăzi vin ridicate la rang
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mesajul său așa cum îl cunoaștem din Noul Testament. Totuși, în predicarea crucii persistă trei neînțelegeri în cadrul creștinismului, ale căror influențe negative se simt și astăzi în practică și față de care doresc să stau la distanță: urmarea crucii pentru mine nu înseamnă adorația cultuală. Nu am nimic împotriva venerării crucii conform Evangheliei, cum se întâmplă de exemplu în contextul liturghiei din Vinerea sfântă. Dar sunt împotriva repetării semnului crucii făcut fără a reflecta ca gest de binecuvântare, în special din partea prelaților. Iar în ce privește
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rezultat tot progresul și civilizația omenirii de astăzi, focul, dintru început, a fost considerat ca ceva divin, ba încă adese ori confundat însăși cu divinitatea. I s-au ridicat, în onoare, temple și altare; genunchii omenirii s-au plecat întru adorație; nicio ființă, din câte sunt pe pământ, n-a hulit și nu hulește "focul", căci numai el făurește poezia acestei vieți și numai datorită lui există viață în univers și imbold spre înalta cugetare. Fără căldura binefăcătoare a focului, viața
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
provocare. Mai aveau și o pasiune comună: calculatorul. De mică fetița prefera să stea lângă el sau la el în brațe, când lucra la calculator, cerând explicații, decât să se joace cu păpușile, urmărindu-l cu o seriozitate și o adorație care îl înduioșau. Era și mândru, și bucuros de fetele lui. De aceea fusese foarte prezent la toate micile lor evenimente. Când era plecat își suna fetele în fiecare zi, îi făcea plăcere să o asculte atât pe Crăița, care
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu SIMONA HALEP și colegii ei de clasă, iar pe fundal rulează melodia ”Ani de liceu”. SIMONA HALEP a pierdut finala de la ROLAND GARROS cu scorul de 4-6, 7-6 (5), 4-6, în fața rusoaicei MARIA SHARAPOVA, dar a câștigat respectul și adorația nu numai a compatrioților săi, ci și a rivalei sale din meciul final, precum și a publicului din arenă, aproximativ 15.000 de spectatori. Finala de la ROLAND GARROS , ediția 2014, este prima din ultimii 13 ani care s-a disputat în
SIMONA HALEP, într-un filmuleț din liceu. Cum arăta SIMONA HALEP atunci by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/73990_a_75315]
-
fiind această poză din 2006! Pe atunci, MARIA SHARAPOVA avea 19 ani, iar Dimitrov doar 15. SIMONA HALEP a pierdut finala de la ROLAND GARROS cu scorul de 4-6, 7-6 (5), 4-6, în fața rusoaicei MARIA SHARAPOVA, dar a câștigat respectul și adorația nu numai a compatrioților săi, ci și a rivalei sale din meciul final, precum și a publicului din arenă, aproximativ 15.000 de spectatori. Finala de la ROLAND GARROS, ediția 2014, este prima din ultimii 13 ani care s-a disputat în
MARIA SHARAPOVA. Nu o să îți vină să crezi cine e lângă SHARAPOVA în această poză by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/73998_a_75323]
-
parte mai multe momente frumoase, însă acesta ar putea fi cel mai frumos punct câștigat de Simona. SIMONA HALEP a pierdut finala de la ROLAND GARROS cu scorul de 4-6, 7-6 (5), 4-6, în fața MARIA SHARAPOVA, dar a câștigat respectul și adorația nu numai a compatrioților săi, ci și a rivalei sale din meciul final, dar și a publicului din arenă, aproximativ 15.000 de spectatori. Finala de la ROLAND GARROS , ediția 2014, este prima din ultimii 13 ani care s-a disputat
HALEP - SHARAPOVA. Cel mai frumos punct câștigat de Simona - VIDEO by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/74009_a_75334]
-
tine, Simona. Azi, ai făcut istorie. Îți mulțumim!", a scris Nadia Comăneci pe pagina sa de facebook. Simona Halep a pierdut finala de la Roland Garros cu scorul de 4-6, 7-6 (5), 4-6, în fața Mariei Șarapova, dar a câștigat respectul și adorația nu numai a compatrioților săi, ci și a rivalei sale din meciul final, dar și a publicului din arenă, aproximativ 15.000 de spectatori. Finala de la Roland Garros, ediția 2014, este prima din ultimii 13 ani care s-a disputat
Nadia Comăneci, mesaj fantastic pentru Simona Halep, după finala de la Roland Garros by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/74051_a_75376]
-
în orașul detestat, de data aceasta reală, este a româno-americanului Andrei Codrescu. Poemul care o surprinde e suculent, cu întreaga gesticulație provincială însoțitoare: Când a venit codrescu în craiova/ și n-am știut că era păzit de firan/ de intensitatea adorației care face ca/ două țări să devasteze un local/ plin de afaceriști și țigani grași/ i-am luat fața în pumnii mei convinși/ o, nea firan, viața nu e un srl/ înainte să aflu că poetul văzuse casele țiganilor/ pe
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
cunoscut spre sfârșitul vieții, o cumplită prăbușire "la capătul căreia va găsi închisoarea, pomana și un spital de nebuni unde va muri". Barbey d'Aurevilly descoperă la acest personaj, total posedat de propria persoană pentru a mai fi sensibil la adorația unor femei ilustre ca Doamna de Staël, o componentă feminină din care nu exclude nici cochetăria nici gustul disimulării căci "a părea înseamnă a fi pentru dandy-i ca și pentru femei". În viziunea sa, dandy-i sunt "naturi duble
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]