429 matches
-
au găsit inscripții despre forme ale cultului lui Venus ( Luceafărul, ’Attăr, simbolizat de un vârf de lance, o mână sau o antilopă ). Frecventele citări în poezia beduină ale unor simboluri precum vulturul, calul sau leul par a face referire la adorarea Soarelui. Astfel se poate spune că păgânismul arab era dominat de cultul astral, deși erau deseori venerate izvoare, copaci sau pietre, cu lăcașuri ale sutelor de divinități. Acesta s-a perpetuat într-un mod deghizat și după islam, fiindcă „robi
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
tehnică a permis artiștilor o mai mare libertate în compozițiile lor. Unul dintre maeștri locali ai secolului al XVI-lea era Marçal de Matos, căruia îi sunt atribuite lucrările "Susanna și strămoșii" (1565) din Quinta da Bacalhoa, Azeităo, cât și "Adorarea Magilor" (în „Muzeul Național de Azulejos” din Lisabona). "Miracolul Sfanțului Roque" (din biserică Sf. Roque, Lisabona) este prima compoziție portugheză de azulejo(1584). Această lucrare este opera lui Francisco de Matos, probabil nepotul și discipolul lui Marçal de Matos. Ambii
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
și Duhul Sfânt, o unitate de trei Persoane veșnice. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotștiutor, mai presus de toate și omniprezent. El este infinit și dincolo de înțelegerea omenească, totuși cunoscut în măsura în care El Se revelează. El este pentru veșnicie vrednic de închinare, adorare și slujire din partea întregii creațiuni (Deuteronom 6,4; Matei 28,19; 2 Corinteni 13,14; Efeseni 4,4-6; 1 Petru 1,2; 1 Timotei 1,17; Apocalipsa 14,7.15 Dumnezeu Tatăl cel veșnic este Creatorul, Izvorul, Susținătorul și Suveranul
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
a motivului pentru înlăturarea icoanelor pare să fi fost înfrângerile militare suferite în luptele împotriva musulmanilor și o erupție vulcanică pe insula Thera. Este posibil ca Leon să fi considerat această erupție ca o dovadă a mâniei lui Dumnezeu împotriva adorării icoanelor de către Biserică. În timpul luptelor contra arabilor, Leon a observat valorile puritane arabe care socoteau arta religioasă drept idolatrie și a crezut că imperiul său va câștiga războiul dacă va proceda la fel. În cadrul celui de-al doilea conciliu de la
Iconoclasm () [Corola-website/Science/305657_a_306986]
-
toată Roma în timpul domniei lui Nero. Pliniu cel Tânăr (cca. 61 - cca. 112), guvernatorul provincial al Pontului și Bitiniei, i-a scris Împăratului Traian în jurul anului 112, referitor la cum trebuie să procedeze cu creștinii, care refuzau cultul imperial al adorării împăratului, adorându-l in schimb pe „Christus”. Charles Guignebert, care nu avea îndoieli că Isus a trăit în secolul I în Galileea, respinge scrisoarea drept izvor istoric: „Numai cea mai mare credulitate ar putea considera această aserțiune drept dovadă pentru
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
veste va fi tratat cu ostilitate și, daca as mai trăi până în ziua aceea, te-aș ajuta cu toată puterea mea” [4] 1. Noaptea Al-Qadr este mai bună decât 1000 de luni .Musulmanii sunt încurajați să petreacă această noapte în adorare, în rugăciune și căința. Allah iartă păcatele anterioare celui care stă treaz și se roaga pe parcursul acestei nopți cu speranța că păcatele lui vor fi iertate . Într-un hadith relataAbu Hurayra, Profetul a zis: “Celui ce se roaga în Noaptea
Laylat al-Qadr (Noaptea Destinului) () [Corola-website/Science/334297_a_335626]
-
de ani, s-a rugat 80 de ani, ceea ce depășește cu mult vârsta medie de viață a oamenilor din zilele noastre. 2. Îngerii coboară în această noapte până la oamenii care-l slăvesc pe Allah, care se străduiesc cu sinceritate în adorare, sperând să primească milă Să. Calitatea principala este că ea este o pace deplină până la ivirea zorilor, este limpede și liniștită, fără frig și fără căldură care să deranjeze. 3. A’ișa l-a întrebat pe Profetul Muhammad: “Dacă aș
Laylat al-Qadr (Noaptea Destinului) () [Corola-website/Science/334297_a_335626]
-
Idolatria este un termen folosit mai ales în religia creștină pentru a desemna cultul idolilor. El provine din traducerea în limba greacă a Vechiului Testament ("Septuaginta") și este conceput în mod peiorativ; denumirea se referă la cei care își arată adorarea ("latreia") pentru imaginile false, amăgitoare ("eidola"). În latină "eidola" corespunde termenului generic de "simulacra", dat umbrelor, imaginilor înșelătoare. În contextul Vechiului Testament termenul critică practica rituală a triburilor străine Israelului, în care sunt venerate imagini de cult fabricate din "materie
Idolatrie () [Corola-website/Science/312293_a_313622]
-
condiții a ființei, sub forma a trei elemente: Eu, Tu, El (sinele). În acest tip de gradare a conștiinței ființei se au loc contopirea și unificarea dintre divin și uman. Cele două elemente se unesc într-un „act transcendent de adorare și iubire”. 1. Campo, Juan E., 2009, "Encyclopedia of Islam", New York: Facts on File Inc. 2. Chevalier, Jean, 2002, "Sufismul: doctrină, ordine, maeștri" , București: Herald. 3. Corbin, Henry, 2005, "Istoria filosofiei islamice", București: Herald. 4. Renard, John, 2009, "The A
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
noapte, cu excepția ghicitorilor, magicienilor, oamenilor care sunt plini de ură, alcoolicilor, a celor care nu-și respectă părinții și pe cei care insistă să comită adulter.( at-Targhib wa't-Tarhib, 2:118) (Petreceți-vă noaptea de 15 a lunii Șaban în adorare iar ziua postiți. În acea noapte Allah spune: Nu este nimeni care dorește să fie iertat, ca Eu să-l iert? Nu este nimeni care dorește binefacere, ca Eu să-i ofer? Nu este nimeni care are greutăți ca Eu
Noaptea Barat () [Corola-website/Science/334307_a_335636]
-
aproape în mărime naturală și se bazau pentru obținerea efectului artistic pe dispunerea în spațiu asemănătoare cu o scenă mai degrabă decât pe etalări opulente de materiale. . Fra Angelico a fost contemporanul lui Gentile da Fabriano. Piesa de altar reprezentând Adorarea Magilor, 1423, ce se găsește la Palatul Ufizzi, este considerată drept una dintre cele mai bune reprezentante ale stilului denumit "Gotic internațional". În aceeași perioadă, un alt tânăr artist, Masaccio, lucra la frescele Capelei Brancacci a bisericii din Carmine. Masaccio
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
de formă graduală s-a întors la forma lui originală monoteistă, fără elemente politeiste. Religia care a urmat după zoroastrism în Persia a fost influențată de acesta. Când preoții iranieni au încercat să combată învățăturile lui Zoroastru, au readus vechea adorare a lui Mitra, mitrarismul s-a întins în lungul și latul răsăritului și în alte regiuni mediteraneene, fiind pentru un timp contemporan cu iudaismul cât și cu creștinismul Numărul de zoroaștrii s-a redus mult în ultimele secole, dar această
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
ca „mister”). Într-o paradă a victoriei participanții sunt listați în ordinea apariției: 1) cântăreții; 2) muzicanții; și 3) „alamot” cântând la țambale sau tamburine. Cele mai multe traduceri traduc "alamot" de aici ca „fete” sau „tinere femei”. Un cânt poetic de adorare a unui bărbat care declară că toate "alamot" îl iubesc pe el. Prin urmare, el este atrăgător pentru „fecioarele” sau „tinerele femei”, conform celor mai multe traduceri. Femeia care este obiectul acestui poem de dragoste este comparată în mod favorabil cu un
Almah () [Corola-website/Science/319858_a_321187]
-
romane ale Egiptului era o puternică tendință către sincretism al zeițelor, iar Athirat/Așrtum pare să fi dispărut atunci, cel puțin în calitate de zeiță proeminentă sub nume recognoscibil. Atât dovezile arheologice cât și textele biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh împreună cu zeități locale, ca Așerah si Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh, în perioada monarhică. Sursa deuteronomistă oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh, în perioada monarhică. Sursa deuteronomistă oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea și prevalența unei adorări monoteiste anterioare a lui Iahveh este pe larg pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomistă pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomiști în scopul
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
familială”, „pietatea personală” și „pluralismul religios intern”. Jacques Berlinerblau analizează dovezile în termenii unei „religii oficiale” și „religii populare” din Israelul antic. Într-o carte descrisă de William G. Dever drept „studiu magistral”, Patrick D. Miller a grupat pe larg adorarea lui Iahveh din Israelul antic în trei mari categorii: ortodoxă, heterodoxă și sincretistă (Miller recunoaște faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie pentru altul și că ortodoxia nu era o realitate fixă și imuabilă în religia Israelului antic). Conform ipotezei documentare
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
Conform ipotezei documentare, majoritatea celor patruzeci de referințe la Așerah din cadrul Bibliei ebraice derivă de la Deuteronomist, fiind întotdeauna exprimate în context ostil: Deuteronomistul judecă regii lui Israel și ai lui Iuda conform de cât de riguros au susținut Iahvismul, combătând adorarea Așerei și a altor zeități. Despre regele Manase, el afirmă de exemplu că a plasat un stâlp al Așerei în Templul din Ierusalim, el fiind prin urmare cineva care "„a făcut ce era rău în ochii DOMNULUI”" (), în timp ce regele Ezechia
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
cu “Furăm trandafiri” (publicat la 19 ani) în volumul “Literatura Română contemporană I - Promoția 70”- București 1995: “Spontaneitatea și prospețimea feciorelnică, mai mult decât <feminină>”, cu ”un număr mare de investigări lirice în imaginarul propriu adolescenței, străbătut cu ardoare și adorare ca un spațiu endemic, unde materia și-a pierdut concretețea subtilizându-se în densitatea unei umbre, cu ochii întorși spre universul acesta umbros și imploziv, solitar în reverie[...], eul liric trăiește la cei 19 și 22 de ani ai poetei
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
a Tatălui-Cer, precum și a Soarelui și Lunii ca zeități.Apar altare care se dezvolta în așezăminte de tip templu, la care se asociaza o multitudine de preoți și preotese și persoane cu alte funcții sacerdotale.Tipică pentru perioada neoliticului este adorarea zeităților antropomorfe. Religiile indigene din Africa erau bazate pe credința comună în forțele naturii și ale strămoșilor tribului. Indigenii australieni intrau în contact cu spiritele mereu prezente, cu strămoșii și cu entitățile mitologice prin meditație și ceremonii.Credeau că viețile
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
sunt cunoscuți mai ales prin relatările evenimentelor în care au fost implicați. Ca și Zoroastru, unii dintre profeții biblici criticau instituția religioasă oficială a vremurilor lor, pentru ceea ce ei considerau a fi o rătăcire a acestora de la calea dreaptă de adorare a lui Dumnezeu. Acești profeți pretindeau a vorbi în numele lui Iahve, și adesea își începeau profețiile cu formula „așa zice Domnul”. Profeții, ca și toate oracolele și ghicitorii, au dat expresie credinței generale în lumea Orientului Apropiat antic, că ce
Proroc () [Corola-website/Science/299998_a_301327]
-
marțiale. Sorin Ulea a remarcat o scenă interioară, din primul registru al picturii murale, plasată la vest de absida sudică, în care Maica Domnului cu pruncul Iisus în brațe este înconjurată de arhanghelii Gavril și Mihail într-o poziție de adorare. Arhanghelul Mihail are ochii ridicați spre cer și colțurile gurii coborâte, transmițând o stare de ușoară tristețe, cu rolul de a spori seriozitatea contemplării. Pictura exterioară a fost realizată în timpul primei domnii lui Petru Rareș (1527-1538). Ea a fost îndepărtată
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
în timpul turneului Born This Way Ball, înainte de a fi anulat datorită unei răni la șold. Este un cântec electropop și eurodance construit în jurul unor sintetizatoare și beat-uri hi-NRG, cu versuri ce abordează modul în care Gâgă este dependentă de adorarea fanilor ei și cum ea trăiește pentru a cânta. Piesa a primit în general recenzii pozitive de la criticii de muzică, care au lăudat refrenul atrăgător și au comparat-o în mod favorabil cu materialul de pe albumul ei de debut, "The
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
Face» - cu toate că sunt ușor accelerate - în timp ce refrenul încărcat cu bătăi din palme se umflă și se avânta cu aceeași nebunie pop care a făcut «Paparazzi» așa o încântare”. Din punct de vedere liric, „Applause” este despre dependența lui Gâgă pentru adorarea fanilor ei. Bradley Stern de la "MuuMuse" a apreciat că „spre deosebire de «Born This Way», «Applause» este despre celebrarea nimeni alteia decât Mama Monstru însăși”. Conform lui Gâgă, versurile evidențiază diferența dintre un artist și o celebritate. Ea a elaborat faptul că
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
de proză literară, reprezentând o creație inedită pentru acea epocă. În cadrul acestei literaturii să menționăm mai întâi cele o mie de imnuri care alcătuiesc Rig Veda (imnuri adresate soarelui, lunii, stelelor, vântului, ploii, focului, aurorei, pământului etc.) Pe lângă imnurile de adorare a elementelor naturii, care dobândesc un caracter filozofic și cosmogonic, sunt și imnuri pentru ceremonii matrimoniale, pentru funeralii etc. Capodoperele vechii literaturi indiene sunt Mahăbhărata și Ramayana. "Mahăbhărata" (considerată cei mai mare operă de imaginație a Asiei) a fost elaborată
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
la "Infernul" lui Dante (unde în episodul Francescăi da Rimini este amintit cavalerul Lancelot) sau la "Don Quijote" de Cervantes (care satirizează exagerările). Apărută în Franța, poezia trubadurilor se răspândește în toată Europa Occidentală. Subiectul îl constituie dragostea (sub forma de adorare și slujire a femeii nobile) și virtuțile cavalerești (statornicia, fielitatea, buna-cuviință, onoarea). Printre poeții medievali europeni, amintim truverii (cel mai cunoscut fiind Chrétien de Troyes) și minnesingerii (printre care: Walther von der Vogelweide și Wolfram von Eschenbach). François Villon (c
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]