187 matches
-
nu-i voi fi dedicat poeme. Îi cer, pe-această cale, scuze!) - Cu o roza "a vînturilor" la butoniera, poetul e un matroz cosmic (de pe Planetă Roz). Dvs. ce/cine sunteți? - În zilele când rozul este maț, matrozul, vrând-nevrând, se adumbrește, iar rozmarinul bate-n bleu-marine.... - (Ceva despre) genială "incoerenta"; cum prinde la publicul mediu pregătit? mai are timp să facă efortul de a pricepe? Ce zice cititorul modern: decât să mă forțez cu Foartă, mai bine o citesc pe Sandra
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
uimiți abia de poți să-i prinzi Rătăcitor sub luna schimbătoare, Mă-ntreb, azi, ce hazard al soartei oare Făcut-a să mă sperii de oglinzi. Metalică oglindă, ori mascată Oglindă de mahon, înnegurată De-un roșu asfințit ce-a adumbrit |st chip, care privește și-i privit. Sînt nesfîrșite și elementare Și strașnic împlinesc cuvîntul vechi De a spori natura, în perechi Nesățioase, treze și fatale. Această lume vană și incertă O prelungesc în mreaja lor alertă, Și vezi spre
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
de etnologie sau antropologie) și, faute de mieux, ești parașutat peste noapte în locul lui Bernea, nu ai cum înțelege și accepta un asemenea discurs muzeal. Soluția: să schimbi totul conform unei concepții muzeografice "sănătoase", să teșești ceea ce are relief, să adumbrești ceea ce are lumină. ș"ț A modifica, cu fățarnică și "tridentină" pietate muzeografică, organismul muzeal creat de Horia Bernea nu este decât o scandaloasă și mizerabilă impietate." Ca autor moral al numirii lui Dinu Giurescu la conducerea MȚR în urmă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]
-
joc de-a mitologia care se regăsește pe un palier inferior, pentru a se pierde în criza ce pare fără capăt a inadaptării, reprezintă filonul indiscutabil cel mai bogat al producției în chestiune. De fapt, sub aspectul unui joc infantil, adumbrit de tristețe, actul mitologic este întors pe dos. Dacă, în plan grav, acesta indică originea fabuloasă a ființelor și lucrurilor, aci, în plan antifrastic, indică decăderea și pieirea lor. Avem a face cu un carnavalesc ce ia în derîdre nu
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
îndrăgite. Astfel încît a fost o noutate surprinzătoare și minunată noaptea aceea de furtună cînd bărbatul care deschisese de atîtea ori grilajul de fier păși pe cărarea pietruită, tuși în prag și bătu de două ori în ușă. Cu chipul adumbrit de o tulburare de neînvins, ea făcu un ușor gest cu mîna, își întoarse privirea spre locul unde se afla cealaltă femeie și spuse: - a venit. Cealaltă stătea la masă, cu coatele sprijinite de scîndurile de stejar, groase, negeluite. Cînd
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
Memoriilor de cea de-a doua aduce o altă viziune și un alt ritm. Simțul pentru detalii subtile scade, semn că memoria scriitorului și-a pierdut prospețimea, în schimb crește receptivitatea față de răul îndurat de la alții. Un iz de răfuială adumbrește capitolele din a doua parte, Anania căzînd în greșeala adversarilor săi: le consemnează cusururile și le enumeră viciile. Aerul de distincție se stinge și în locul ei apare încrîncenarea cu rol defensiv. Dar, dincolo de această scădere, Memoriile au, în zgomotul lor
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
se întîmplă de obicei în cazul celor care își ascund sfiiciunea în spatele unei măști de intransigență crispată, i-a dăruit o bună-dispoziție netulburată. Șora e mereu senin și cu fruntea descrețită, și nu-mi amintesc să-l fi simțit vreodată adumbrit de vreo supărare. Și chiar dacă nu are firea bătăioasă a omului hotărît să-și impună mereu punctul de vedere, Șora nu are nimic din placiditatea lîncezitoare a nonagenarilor atinși de senilitate. E lucid și deplin luminat, cu o memorie pentru
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
apoi, vocea stelei desparte zgura de aramă. Despre visul lui Cyrus Din vis în vis trece cel cu aripi pe umeri: cu una acoperă răsăritul, cu cealaltă descoperă apusul, în fâlfâitul lor acoperă și descoperă pe rând răsăritul și apusul, adumbrește și luminează - să fii sigur că îți va ajunge capul într-un burduf plin de sânge; făptura jumătate om, jumătate pasăre va alege un altul să-i apară în vis, să-i fâlfâie pe dinaintea ochilor, lumină în umbră. La început
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
le fixează, se încheagă icoana clară a ființei așteptate. E, firește, numai un punct de plecare, dar, pentru individ, identic așa-zisului "fenomen originar", întrucît din minusculul lui sîmbure ca din inima sultanului eminescian, se poate revărsa copacul ce a adumbrit toate hotarele pămîntului. Lucrul, de altfel, nu e nou, și în procesul creației el constituie ceea ce numesc unii esteticieni elementul "mistic", pe care îl afirm însă și la critică, firește cu rezerva aceleiași experiențe personale și, din necesitatea proiectării de
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
floarea de pe-un stei stingher Ce ochiul n-o zărește-ndată! Frumoasă că o stea pe cer Cînd singură e luminată. Trăind de lume ocolita Puțini au plîns cînd a murit, Frumoasa și neprihănita; O, Lucy, sufletul mi-i adumbrit! Samuel Taylor Coleridge Din Balada b\tr`nului marinar Vîntul lin bătea, apa spumuia, Cărarea' n urma, pînă-n fundu' zării. Eram cei dinții, ce fără căpătîi Stricam liniștea mării. Dar așa, deodat', vîntu-a 'ncetat, Eram noi fiii disperării. Și de
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
consecințe, altul, din contra, e blând, însă are ochii așa conformați încît pare că persiflează mereu pe cineva. Orice ar face acesta, o suspiciune continuă planează asupra sa. În Fine, sunt oameni plăcuți tuturor, nu așa de străluciți încît să adumbrească pe cineva. Și cu toate astea, nimeni nu-i propune când e o situație în joc. Deci nu există un principiu, și reușita e în mâna hazardului. Când plecă Smărăndache, Hagienuș observă: - Ce-a spus Smărăndache e chiar cazul lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în depărtare ca valurile unei mări de piatră. în față, oceanul avea o lucire moale, ca mătasea ușor încrețită. Se întindea spre munții întunecați de pe Isle of Skye, la orizont, iar soarele trona deasupra, chiar la înălțimea lui Thaw. Era adumbrit și portocaliu din cauza ceții, dar trimitea fire aurii de lumină din mijlocul lui. Thaw se uita la el nefericit. Pastorul era o persoană pe care încerca s-o evite. Cînd au venit la cămin, maică-sa, care se ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
generală este furată din Londra secolului XXI din The Spleeper Awakes și din regatul selenit sublunar din Primii oameni pe lună. în lumina acestui fapt, remarca „iluzionistului“ despre H.G. Wells din Epilog pare o avalanșă murdară de cerneală menită a adumbri viziunea critică. Vezi nota 5. WOLFE, TOM Cap. 41, par. 6. Jocurile isterice în stil argotic sînt un Plagin din introducerea la o antologie, The New Journalism. XENOFON Cap. 45, 46, 47, 48. Excursul... fals-militar din acestea este un Plagdif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de dizgrațios; iar dacă a traduce filosofi este a introduce, din cinci în cinci cuvinte, croșete cu termeni în original, dați-mi și mie voie să exclam, Wozu die Übersetzung? I. e.: La ce bun tălmăcirea? La care Carmen Carpen se adumbri ușor (ca una ce știa mai bine decât Nora că a traduce nu-i același lucru cu a induce în eroare, — iar Heidegger nu-i traductibil altfel, adică fără paranteze drepte: ă... ț, oricât de penibile, în rest), lăsându-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
am să-i spun să slăbească. - Este tot un unchi? se hazardă Felix cu jumătate gură.Otilia izbucni într-un râs cristalin. - Unchi? Ce bine ar fi! Nu e unchi, e un... prieten al lui papa.Fiindcă fața tânărului se adumbrise puțin, Otilia începu să-i dea explicații volubile: - Nu știi ce om bun este Pascalopol și ce bogat e! Are o moșie imensă în Bărăgan și cai de călărie. Mi-a făgăduit că-mi dă unul. Ah, și cum aș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trecură astfel cu mari absențe ale moșierului și cu încercări ale lui de a realiza față de Otilia atracțiile unui om în stare de orice zburdălnicie. Otilia îl copleșea cu calineriile ei, care strângeau inima lui Felix, în vreme ce Pascalopol însuși se adumbrea de ușurința mai tinerească cu care acesta se adapta temperamentului fetei. Felix admiră caracterul bun al moșierului, care oscila nesigur între sentimentul erotic și cel de paternitate, aci detestîndu-i cordial prezența, aci luîndu-i cu afecțiune brațul, ca unui fiu mare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cambia în decembrie, fiindcăatunci ești major și deci responsabil. Eu cred că ți-a dat mia chiar din banii tăi, și tu i-o vei plăti tot din banii tăi, din primul venit liber. E dat dracului moșul! Felix se adumbri și se-ntoarse dezgustat acasă. În lipsa Otiliei, începură să se strângă asupra-i și alte dezgusturi, să bănuiască pe fată de complicitate și să creadă în tot ce Aurica spunea despre ea. Pe dată însă ce Otilia reapăru cu ochii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doctorii. Otilia, pusă la curent, se hotărî să distreze pe bătrân, și așa se întîmplă că, prin amabilitatea nedezmințită a lui Pascalopol, moș Costache și Otilia se plimbau aproape zilnic cu trăsura, întîlnindu-se foarte adesea și cu moșierul. Felix se adumbri iarăși, mai cu seamă că Pascalopol, cu scopul distrării bătrânului, făgăduise să vină din nou să joace cărți. Cu spiritul ei feminin, în care lipsa de orice prejudecăți se alia cu superstiția, Otilia intui că bătrânului îi trebuia o atmosferă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Serios ? Lissy mă privește plăcut surprinsă. A zis el asta ? E destul de romantic, ce să zic. — Ți-am spus ! Nu mă pot abține să n-o privesc radiind. Lissy, e absolut perfect ! NOUĂSPREZECE Următoarele două săptămîni, nimic nu-mi poate adumbri fericirea. Nimic. Mă duc la serviciu plutind pe un nor, toată ziua zîmbesc la computerul meu conectat la rețea, după care plutesc Înapoi spre casă. Comentariile sarcastice ale lui Paul ricoșează ca niște balonașe. Nici măcar nu remarc cînd Artemis mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
departe, pornise măcelul pentru un petic de pământ, de pe care maiorul, stând pe vine și cu binoclul la ochi, împărțea ordine pentru contra atac. Era un om fioros maiorul, cu șumuiogul mustăților în furculiță și cu ochii crunți și injectați, adumbriți de o pereche de sprâncene groase, ca un trei orizontal cu cocoloașele stufoase, înălțate spre cărarea din mijlocul frunții teșite. În dimineața aceea fermecătoare de toamnă târzie, se auzeau din vale, tot mai aproape, țăcănitul mitralierelor, comenzi răgușite și scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
noaptea aceea Hilda, în văl negru, străveziu, s-a suit pe masa de brad din atelier, să schițeze cu înmlădieri lente, o gamă de atitudini rafinate. Privirile mi-au alunecat cuminte de pe sânii ei ca două cupe întoarse spre secera adumbrită de pe colina sexului golaș - îngustă, sălbatică, zburlită - în unghiul ascuțit al pulpelor ai albe, netede și nervoase. Egon îi indica mișcările cu glas tot mai nesigur, mai nestăpânit, întretăiat de pasiune. Privirea îi căpătase brusc o strălucire metalică. Buza superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Iani mă joc cu puiul de lele pe burtă și-l hrănesc Într-o doară cu miez de nucă. Învierea nemistuită Îmi cade greu la stomac, o răsuflare neagră și veche mă țintuiește-n scaun; deasupra mea caligo nourul Întunecat adumbrește pe toți cei care văd lumea prin ochiul inimii. La dreapta mi se oferă un pelerinaj cu obstacole, la stînga mi se aduce la cunoștința cubică intrarea amaritudinei În urbe; țipete de păunițe: „veniți căci teascurile sunt pline și hîrdaiele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
eu rușinat...Fără prea multă tocmeală, pornesc cu grabă spre mănăstire... „Acolo, în chilioara lui, mă așteaptă - de câtă vreme? - bunul și răbdătorul călugăr”... - gândesc eu. Parcă îl am în fața ochilor: chip de sfânt, părul și barba argintii, ochii blânzi, adumbriți de niște sprâncene stufoase și acelea albe. Ușor adus de spate, parcă mereu are să-ți destăinuie ceva numai de el știut...Întreaga lui făptură revarsă bunătate și răbdare. Tot timpul ai credința că te îmbie să-l urmezi...Și pașii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dintre controverse indigeste, spunând remontat și visător: Dacă ați ști ce mi s-a întâmplat, dragii mei, confrați de călătorie! O, dacă ați ști și ați pricepe, dragii mei contemporani!... Ținându-și strâns pumnul mâinii stângi, îi privi cu ochi adumbriți de efortul reacomodării la prezentul temporal. Îngăimă, melancolic, mai mult pentru sine însuși decât pentru auditoriu: Cred că m-am întâlnit cu o Fată nemaivăzut de frumoasă și cu tatăl ei, Vânătorul, care poartă numele O'Piatră. Dacă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rangul ei. Cu toate încercările la care o supusese Discipolul, ea nu era cu adevărat obișnuită cu primejdiile, sau eșecurile. - Cred că foarte bine, zise el, încet. Până și maxilarul îl durea când vorbea. Figura delicată a lui Leej se adumbri. - Un minut, zise ea, mă duc să iau uleiul. Dispăru în sala de baie și ieși din nou degrabă, purtând un mic tub de plastic. Până să-i ghicească intențiile, ea-l deschise. Acum își dădu seama că era gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]