186 matches
-
doctorii. Otilia, pusă la curent, se hotărî să distreze pe bătrân, și așa se întîmplă că, prin amabilitatea nedezmințită a lui Pascalopol, moș Costache și Otilia se plimbau aproape zilnic cu trăsura, întîlnindu-se foarte adesea și cu moșierul. Felix se adumbri iarăși, mai cu seamă că Pascalopol, cu scopul distrării bătrânului, făgăduise să vină din nou să joace cărți. Cu spiritul ei feminin, în care lipsa de orice prejudecăți se alia cu superstiția, Otilia intui că bătrânului îi trebuia o atmosferă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mitul este în continuare reprezentat cu succes. Renaște din propria lui cenușă grație unui ritual de ceremonii bine pus la punct, pigmentat cu parade, cu discursuri. Mulțimile asistă acum pe stadioane sau în jurul mausoleelor la puneri în scenă gigantice care adumbresc sărbătorile împăraților Romei ori Chinei. Rațiunea îmi șoptește că aceste spectacole sînt iluzii, cu toate că o lume întreagă asistă la ele fie direct, fie urmărindu-le pe ecranele televizoarelor, ale cinematografelor. Dar, la fel ca semenii mei, și eu cred în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
consecințe, altul, din contra, e blând, însă are ochii așa conformați încît pare că persiflează mereu pe cineva. Orice ar face acesta, o suspiciune continuă planează asupra sa. În Fine, sunt oameni plăcuți tuturor, nu așa de străluciți încît să adumbrească pe cineva. Și cu toate astea, nimeni nu-i propune când e o situație în joc. Deci nu există un principiu, și reușita e în mâna hazardului. Când plecă Smărăndache, Hagienuș observă: - Ce-a spus Smărăndache e chiar cazul lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vei găsi perechea nicăirea:/ Făcând-o s-a-ntrecut pe sine Firea.”679 Poetul îi închină o adevărată baladă în poem, având un refren care-i subliniază superioritatea și unicitatea, și care amintește de chansons d’amour ale trubadurilor: „Pe toate le-adumbrește doamna mea”680. Zeiță și femeie în același timp, ea îmbină realul cu fabulosul, devenind un prototip al spiritului de sacrificiu în iubire și al fidelității: a fost preschimbată în stea de către Jupiter (așadar a primit atributul luminii, simbolizând detașarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vei găsi perechea nicăirea:/ Făcând-o s-a-ntrecut pe sine Firea.”679 Poetul îi închină o adevărată baladă în poem, având un refren care-i subliniază superioritatea și unicitatea, și care amintește de chansons d’amour ale trubadurilor: „Pe toate le-adumbrește doamna mea”680. Zeiță și femeie în același timp, ea îmbină realul cu fabulosul, devenind un prototip al spiritului de sacrificiu în iubire și al fidelității: a fost preschimbată în stea de către Jupiter (așadar a primit atributul luminii, simbolizând detașarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un om fericit ce a umblat cu succes atât prin natura sa, cât și în interrelațiile ei cu lumea. Nu am văzut la el infirmitatea de a se crede cineva sau vreo tendință de acceptare a laudelor ce-i puteau adumbri ființa reală, tot așa ca și searbădul lucru de a fi încovoiat de onoruri inutile. Tadeusz Pirozynski a parcurs o specialitate dificilă, dar sublimă și plină de grandoare și a reușit o deschidere permanentă a ei către sporul de sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
oglindit în univers și în inima omului. În opinia părintelui Scrima, expresia fericită de "unitate transcendentă a religiilor", ca și întreg efortul autorului își au originea în orizontul deschis de Rene Guenon, "a cărui umbră luminoasă, străvezie pînă la inaparență, adumbrește de altfel textul cărții lui Schuon". Chiar de-ar fi așa, cartea rămîne o reușită admirabilă, pledoaria autorului, opțiunea sa pentru calea anunțată încă din titlu angajîndu-l plenar în aventura Ființei. Transcendentul e înțeles ca esențialitate non-abstractă, ca matrice creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Fecioara Maria fără a lua nimic de la ea și s-a aflat În ea numai precum conținutul În conținător”61. Explicația sună destul de limpede, Însă Pietre Authié nu pare să Înțeleagă conceptul, căci neagă faptul că Cristos s-ar putea „adumbri” În Maria fără a lua nimic de la ea, afirmînd că acesta nici măcar nu se „adumbrește” el Însuși 62. În rest, Pierre Authié refuză venerarea crucii și a icoanelor, botezul În „apă materială”, Împărtășania, căsătoria, sărbătorile, Învierea cărnii 63. Catharii aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
precum conținutul În conținător”61. Explicația sună destul de limpede, Însă Pietre Authié nu pare să Înțeleagă conceptul, căci neagă faptul că Cristos s-ar putea „adumbri” În Maria fără a lua nimic de la ea, afirmînd că acesta nici măcar nu se „adumbrește” el Însuși 62. În rest, Pierre Authié refuză venerarea crucii și a icoanelor, botezul În „apă materială”, Împărtășania, căsătoria, sărbătorile, Învierea cărnii 63. Catharii aveau cunoștință de două motive distincte pentru adoptarea unui regim vegetarian. Pe unul Îl moșteniseră de la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Nu îmi propun decât o schiță succintă de portret, căci într-un discurs mai amplu ar trebui să analizăm raportul genetic și sociologic dintre operă și autor. Aceasta având în vedere cazuri diverse reductibile la două tipuri: când autorul își adumbrește opera prin faima lui ca om și când opera îl înghite pe autor. Astăzi accentul în dezbatere este pe autor, pe datele sale caracterologice și comportamentale, ceea ce a căpătat numele de biografism. Dar ca să ne spunem succint părerea despre aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
într-o "călătorie fără întoarcere", în peșterea de pe Muntele Ascuns, unde bătrânul Mag va oficia ritul "jertfei întru spirit". Caracterizarea Mariei Maria simbolizează bunătatea, frumusețea, feminitatea, înțelepciunea, având un destin tragic. Portretul fizic: "Avea păr negru și greu, ochi mari, adumbriți de gene lungi. Rotunzimea obrazului era delicată și a șoldurilor plină". Ea va trăi din plin o iubire platonică față de Kesarion Breb, conștientă de condiția ei de fecioară jertfită. Numele ei amintește de Fecioara Maria. Irina, împărăteasa Bizanțului, încearcă să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să fie răpuși, prin perceperea imaginii părinților. Hamlet se deosebește de ceilalți nu prin hainele cernite purtate și nici prin lacrimi "bogatul ochiului șuvoi". Acestea sunt toate semnele firești ale unei dureri sincere. El este mai "altfel" decât ceilalți, îl "adumbresc într-una norii" prin faptul că simte moartea dând târcoale și o provoacă înainte ca duhul să i se arate: "Sunt gesturi ce se pot juca; podoabe-s/Și haine pentru chin; ci port ceva/În sine-mi, nefăcut a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în duel222 pe bătrânul rege al Norvegiei, Fortinbras. Dintr-o asemenea perspectivă cu certe conotații mitice, groparul se substituie Parcelor, acele divinități ale Infernului care hotărau, chiar de la naștere, soarta oamenilor. Nu ar fi exclus ca umoarea prințului, sufletul său adumbrit de un fior tanatic greu de reprimat, ca și antinomiile pe care le constată în tumultoasa-i viață, să-și aibă sorgintea tocmai aici: anul ivirii în lume este unul al morții și al confruntărilor (duelurilor), al neantului și dilemelor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din Scenă în patru. „Replicile-ecou” și încrustațiile picturale transpar în perfectă similitudine. Aceasta este „lecția” dramaturgului și pictorului Eugène Ionesco. Imaginația artistului e bogată, diversificată și ne surprinde plăcut. O imagistică plină de sensuri abstract-filosofice, precum: copacul „văduv și orfan”, adumbrind pământul, în revărsări generoase de încrustații întușate - repaos arborescent sau trunchiul unui arbore înfrunzit, cu brațe deschise, generos, iluminând două valve ale inimii, totul sub protecția binecuvântată a „crucii sfântului Anton”. Vizualul se mbrățLșează accesorizat, ca un „soi de vârtej
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ajunserăm, călăuziți de ursită, la o insulă tare frumoasă, plină de copaci mari, cu belșug de poame, bogată în flori, răsunînd de cîntece de păsări, udată de ape limpezi [...]. Debarcarăm îndată și ne duserăm să sorbim aerul curat din pajiștile adumbrite de copaci prin care se zbenguiau păsărelele [...]. Mă dusei să mă așez lîngă un izvor de apă limpede, ferit de soare de către niște crengi dese. Și mă simții cuprins de o plăcere nespusă, mîncînd și bînd apa aceea minunată. Pe deasupra
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ghiocei. Voi încerca în câteva fraze să-mi redau înfățișarea. Dacă mă uit în oglindă, pot să observ cu ușurință trăsăturile care mă definesc: înaltă și zveltă, cu ochii mari și uneori melancolici, care uneori parcă scapară scântei. Genele negre adumbresc o față ovală, pe care stau parcă pictați un nas mic ce freamătă și o gură care tace arareori. Buzele de un roșu intens, uneori uscate de arșița zilei, întregesc chipul unei viitoare adolescente care își caută drumul. Cum aș
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
departe, pornise măcelul pentru un petic de pământ, de pe care maiorul, stând pe vine și cu binoclul la ochi, împărțea ordine pentru contra atac. Era un om fioros maiorul, cu șumuiogul mustăților în furculiță și cu ochii crunți și injectați, adumbriți de o pereche de sprâncene groase, ca un trei orizontal cu cocoloașele stufoase, înălțate spre cărarea din mijlocul frunții teșite. În dimineața aceea fermecătoare de toamnă târzie, se auzeau din vale, tot mai aproape, țăcănitul mitralierelor, comenzi răgușite și scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
noaptea aceea Hilda, în văl negru, străveziu, s-a suit pe masa de brad din atelier, să schițeze cu înmlădieri lente, o gamă de atitudini rafinate. Privirile mi-au alunecat cuminte de pe sânii ei ca două cupe întoarse spre secera adumbrită de pe colina sexului golaș - îngustă, sălbatică, zburlită - în unghiul ascuțit al pulpelor ai albe, netede și nervoase. Egon îi indica mișcările cu glas tot mai nesigur, mai nestăpânit, întretăiat de pasiune. Privirea îi căpătase brusc o strălucire metalică. Buza superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
avea pe ea un strat subțire de fond de ten mat, o nuanță subtilă de pudră care adăuga bronz, o idee de bujori realizată cu blush lichid sau cremă, niște gene foarte sexy, cu mult dermatograf și fard de pleoape, adumbrite de genele date cu rimel negru ca smoala și ceva care părea a fi o idee de lip‑glass. Când Îi mărturisisem În șoaptă lui Allison că toate astea or să fie absolut imposibil de ținut minte, a părut exasperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am dezbrăcat agale, cu grija de a savura fiecare minut din seara care abia se Încheiase, cu gândul mereu la modul În care Christian mă condusese dintr‑o cameră În alta, la modul În care mă privise cu ochii aceia adumbriți de genele lungi, cu bucla lui insistentă pe frunte, la felul În care Miranda dăduse aproape imperceptibil din cap atunci când Îi spusesem că, de fapt, ceea ce vreau eu este să scriu. O seară cu adevărat nemaipomenită, trebuie să mărturisesc, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și În spatele lor se află o mică vale, pe jumătate ascunsă, cu două coșuri Înalte și tăcute și cam o duzină de șoproane de piatră În ruină, răspândite de-a lungul unei pajiști prin care șerpuiește un pârâu. Valea este adumbrită de fagi - destul de ciudat În acest peisaj sudic cât se poate de dezolant. Ruinele sale sunt acum aproape clasice În simplitatea și aparenta lor vechime - iar una dintre ele este chiar veche, un pod medieval cu lespezi uriașe de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
dintre controverse indigeste, spunând remontat și visător: Dacă ați ști ce mi s-a întâmplat, dragii mei, confrați de călătorie! O, dacă ați ști și ați pricepe, dragii mei contemporani!... Ținându-și strâns pumnul mâinii stângi, îi privi cu ochi adumbriți de efortul reacomodării la prezentul temporal. Îngăimă, melancolic, mai mult pentru sine însuși decât pentru auditoriu: Cred că m-am întâlnit cu o Fată nemaivăzut de frumoasă și cu tatăl ei, Vânătorul, care poartă numele O'Piatră. Dacă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de a ne vedea În casa ei foarte luminată În seara aceea, o sărbătoare, prima după atîția ani de singurătate ai ei. - CÎt timp ai să stai acolo? - Depinde. O lună... două cel mult. ZÎmbi. Pe dată fața Îi fu adumbrită de o tristețe vagă În mod absurd mi se făcu deodată dor de ea, deși Încă nu plecase. O și vedeam departe, niciodată Întoarsă și Începui să duc aberant dorul vocii ei cu inflexiunile de tandrețe știute de mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ne introduce prin versul cu valoare de cadru: "Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii...”. Ideea acestui vers este dezvoltată cu o maximă tensiune critică, modalitatea principală continuând să fie antiteza: "O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum la modă de vă scot din letopiseț, Și cu voi drapându-și nula, vă citează toți nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
sau alta, improvizată drept contra-argument: după părăsirea provinciei de către legiunile romane, coloniștii rămași în Dacia, expuși fiind la pericolul extincției sub valurile popoarelor migratoare care se abăteau succesiv, și-au găsit refugiu în munții Carpați, "unde în forterețe și palance adumbrindu-se, formară mai multe staturi sub osebite titluri atât în Moldova, Transilvania și Panonia păn la Tisa, precum și în Țara-Românească" (Albineț, 1845, pp. IX-X, subl. n.). A dispărut unitatea statală, însă, forme de statalități locale, reziduri ale statalității politice anterioare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]