668 matches
-
cu spurcarea trotuarelor și cu spargerea, de-a moaca, a geamurilor celor care-l enervau. O fi trecut și el prin faza lingerii scabroase a Toa'șului și a Toa'șei, iar acum, la senectute, iată-l mai-mare peste o adunătură de pensionari, de șomeri și de funcționari tembelizați. Tot în sfera locativ-peremist-pestilențială se plasează întâmplarea care, timp de câteva săptămâni, a făcut deliciul presei de scandal din Timișoara: evacuarea din locuință a senatorului P.R.M. de Timiș, Valentin Dinescu. Individul, cu
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
-ul poate fi învins!), marele senator de Banat a fost zvârlit în stradă. E păcat că au de suferit, de pe urma iresponsabilității tatălui, doi copii nevinovați și o soție martirizată. E o rușine că alți concetățeni ai noștri - cu nimic superiori adunăturii scelerate din partidele extremiste - și-au dat girul, în numele mizeriei în care trăiesc, a resentimentului și a prostiei unor astfel de indivizi fără căpătâi (în cazul senatorului Valentin Dinescu expresia are, iată, valoare chiar la propriu!) Asemeni unui magnet defect
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
lacrimi. Nu, nu, am închis-o doar fiindcă ne era frig, i-am explicat când tata s-a uitat la mine cu o privire rănită. Nu pentru c-aș fi vrut să te las pe tine pe-afară. Doamne, ce adunătură de nevrotici! Prin comparație cu restul familiei, eu eram așa de normală! — Așa, a declarat tata aruncând toate hainele pe masă, indiferent la feliile de pâine pe jumătate mâncate și la castroanele cu fulgi de porumb abandonate. Pe care din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
față măslinie și masculină, două șuvițe de păr negru strânse În coc pe creștet, mi se părea că am mai văzut fața aceea. „Les Derviches Hurlieurs et leur danse sacrée. Les Freaks Mignons, ou les Petits-fils de Fortunio Liceti.“ O adunătură de monștri mititei cu o Înfățișare imundă și patetică. „Alex et Denys, les Géants d’Avalon. Theo, Leo et Geo Fox, Les Enlumineurs de l’Ectoplasme...“ Librăria Sloane oferea Într-adevăr de toate, de la leagăn până la mormânt, până și distracția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
recâștigase darul lui cel mai autentic, simțul ridicolului. În momentul acela, sunt sigur, a hotărât că nu mai trebuia să se lase Înspăimântat. Poate că poziția lui, deasupra tuturor, Îi dăduse un sentiment de superioritate, În timp ce observa din Înălțimea avanscenei adunătura aceea de smintiți pierduți Într-o răzbunare de Grand Guignol, și pe fundal, până aproape În hol, pe avortonii ce nu se mai interesau de nimic, dându-și coate și hlizindu-se, ca Annibale Cantalamessa și Pio Bo. Își Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Lorenza Își recăpătase cunoștința. Plângea. Nu știu dacă Belbo s-a hotărât să nu dea, În fața ei, spectacolul fricii sau dacă hotărârea lui a fost mai degrabă singurul mod În care putea să dea greutate disprețului și autorității lui asupra adunăturii aceleia fără noimă. Dar se ținea drept, cu capul sus, cu cămașa descheiată la piept, cu mâinile legate la spate, ca unul care nu cunoscuse niciodată frica. Temperat de calmul lui Belbo, resemnat, În orice caz, În ceea ce privește Întreruperea oscilațiilor, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
luase. Ajunși la o răscruce, o apucară pe drumul mai Îngust În ideea că duce spre un loc mai puțin umblat și mai spectaculos. Lui Bennie, satul i se părea că aduce cu peisajul de la țară din Apalași. Era o adunătură de dealuri mici, traversate de poteci Întortocheate de sus până jos, poteci tocmai bune pentru oameni cu șolduri Înguste, umblând În șir indian. Pe fiecare deal stăteau cocoțate două sau trei case, iar În jurul fiecăreia se găseau grădini și adăposturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și l-au dus în cetate în Sibiu. După care... Domnul Muntenesc, pus-au în gând și pentru noi ca să ne ia, și au trimes pe un Franț Căpitan Vetroșanu, c-o samă de Nemți și cătane și cu multă adunătură ce au strâns de Moldoveni..." (Restul nu se poate descifra, monumentul fiind deteriorat). Sub crucea aceasta odihnesc rămășițele soldaților austriaci și ale șefului lor, căpitanul Ferenz, căzuți în lupta de la Nicolina. Pag. 272. Biserica Dancu, dărâmată la anul 1903, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
răbdători, își aduseseră scaune și tabureți, unii mai inventivi stăteau pe câte-o cărămidă. Citeau Scânteia“ sau jucau table. Noaptea făceau cu schimbul, păzind plasele înșirate pe trotuar. Femeile tricotau, cuminți, soioase, cu părul pe picioare ca zațul de cafea. Adunătura asta de brute și nefericiți se numea coadă și-avea un farmec crud și grosolan, ca mustața vânzătoarei. La școală trebuia să mă îndrăgostesc de tovarășul Nicolae Ceaușescu. Insista directoarea, insistau portarii, ne bătea la cap tovarășa Pora, educatoarea. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o țeavă bună. Se întorceau a doua zi și-ți arătau crăpătura prin care picura apa: „Domnu’ Alexandru, trebuie s-o schimbăm și pe-asta!“ Cu noi vroia țara să facă performanță, să iasă din comunism, să meargă înainte? Cu adunătura asta de cârpaci, obosită și înrăită, gata oricând să-și plătească polițele? Ne-ar fi umflat râsul, dacă n-ar fi fost vorba de noi. Mihnea, Cezar, Andrei, Nicu, Gino și toți ceilalți. Nu știam cum să păcălim mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe cei doi frați. - Ce vezi la noi, Gianluca? Întrebă, curios, Alexandru. - Frazele, spuse corespondentul de război. Frazele din care veți fi alcătuiți când vom cădea cu toții În uitare și când tot ce va rămâne În urma noastră va fi o adunătură de cuvinte. Din care, poate, unii nu vor Înțelege nimic. Iar alții vor spune: ce poveste incredibilă... păcat că nu s-a petrecut, cu adevărat, niciodată. POSTFAȚA AUTORULUI Cât adevăr? Câtă ficțiune? Căpitanul Oană n-a existat. A existat, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
e mare în acel partid și singura noastră mirare este că nu s-a scârbit mai de mult de imoralitatea partidului său. De mult am spus că așa - numitul partid liberal nu este în cea mai mare parte decât o adunătură de toți oamenii cari 'și fac din politică o meserie și un mijloc de câștig; de mult am probat că mai toți oamenii imorali pun masca liberalismului, numai ca să-și ascunză micșorimea lor și să exploateze țara din nenorocire prea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
rolul de votatori pentru o modestă diurnă care reprezintă o îmbunătățire a sorții lor, curând exigențele lor deveniră mult mai mari. Oamenii începură a se muta de prin mahalale la centru, a se însura, a se întemeia pe umerii țării. Adunătura de ieri se aristocratitiză, contractă repede deprinderi de jeunesse doree a Parisului, și viața maimuțată după Occident e scumpă în București. Se născu deci foarte curând un raport juridic nou între d. Brătianu și partizanii săi. Do ut des zicea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a unuia din partizanii săi. Însă când, în fața evidenței, în loc de a tăia un membru cangrenat, acel partid se scoală întreg pentru apărarea vinovatului, când îndrăzneala apologiștilor crește cu mărimea crimelor, atunci țara nu poate privi decât cu scârbă o asemenea adunătură. Numai partid nu se mai poate numi, ci bandă de scelerați care desfide morala, se folosește de piroteala națiunii și de nemaipomenita indiferență morală acelui care ar avea drept sfântă datorie a ocroti pe cei slabi și a înfricoșa pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care moldovenii din eroare o numesc munteni. Această teorie am espus-o în mai multe rânduri, dar "Romînul s-a ferit de-a ne răspunde. E o cestie foarte neplăcută pentr-un guvern compus în cea mai mare parte din asemenea adunături și pentru un partid în care, la zece nume, afli abia unul românesc; Cine va face lista funcționarilor mai cu seamă înalți, a pensionarilor, a deputaților, a arendașilor bunurilor publice și private, c-un cuvânt a tot ce reprezintă circulațiunea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în modul următor pe vitejii pe cari - i adunase sub streaguri: Ostașilor! Dar ce zic? Blestem și batjocură! Nu voi mânji niciodată acest frumos și glorios nume adresîndu-mă cătră voi, cari sînteți niște cirezi de nebărbate și nevrednice gloate, de adunături, fricoși, dobitoace, leneși și tot ceea ce se poate numi mai prost etc., etc. Sunt șaizeci de ani de atunci! Oamenii bătrâni țin minte vremea. Se poate crede oare că fiii acestor oameni, cari sunt în cea mai mare parte roșii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pretinde că acestea ar fi merite suficiente pentru a stăpâni Romînia? Aceste nu sunt erezii istorice, precum binevoiește a glumi "Romînul", făcîndu-se că uită cumcă cităm acte autentice. Sunt adevăruri, crude și dureroase adevăruri, cari ne inspiră scârbă de aceste adunături ce-au uzurpat rolul de politiciani în țară. Pot oamenii aceștia, a căror părinți nu știau românește, să aibă vrun sentiment de patrie? Pot ei să iubească literatura, artele, meseria națională? Știu ei altceva decât a goni funcții? Sunt ei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
naturali ai rasei noastre. Aci e esplicarea de ce politica neutralității e cea împărtășită de cei mai mulți români, de ce cabinetul conservator a fost răsturnat pentru c-o susținea, spre a se aduce în locu-i politica de aventuri și de alianțe a unor adunături fără de patrie, cari să-și facă din specula sângelui, a hotarelor, a cetățeniei române un mijloc de existență zilnică, un mijloc de câștig. [1 septembrie 1881] {EminescuOpXII 319} ["CATĂ SĂ SPUNEM... Cată să spunem câteva cuvinte asupra metodului de cercetare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
puterea medicatrice a naturii, care să însănătoșeze corpul statului. În fine mai relevăm o acuzare, "Romînul" știe cât de nedreaptă, pe care ne-o face. Am zis că unui adevărat român i-ar putea fi atât de scârbă de aceste adunături ce domnesc peste poporul său încît să prefere un guvern străin, onest, care să asigure dezvoltarea materială și morală a rasei române, unui guvern de pretinși români. Astfel ar putea fi cineva foarte bun român și foarte rău patriot. "Romînul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca C. A. Rosetti să capete pensii reversibile, ca toată pletora de plevușcă fanariotă - bulgărească să încape în pita lui Vodă. Vorbe de esclamațiuni patriotice! Fum și pleavă! Bugetul, bugetul! iată formula magică, iată stindardul împrejurul căruia s-adună urmașii adunăturilor lui Ypsilant; banul statului, sudoarea țăranului, averea bisericii, a școlii, a spitalelor, iară ținta adevărată a toată suflarea fanariotică. Și aceasta fără pudoare, fără demnitate, fără respect pentru destinația organică a acestor averi! Nu vorbim de popor! El e mânat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cel puțin ca vecinic să rămâie numele ei sus ca și culmile munților, viața ei puternică ca a codrilor pururea verzi de brad. Copiii ei? O mai fi având ea copii adevărați, sau tot ce furnică deasupra mulțimii e o adunătură de bastarzi suplantați adevăraților ei fii, fără umbră de simțire pentru onoarea și demnitatea țării? Bastarzi rahitici cari speculează numele și demnitatea patriei lor, mijlocitori ai rușinei între țară și străini! Astfel cel întîi An Nou al noului regat primește
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu miile fură deportați peste ocean spre Noua Caledonie și în fine națiunea franceză se crezu pe deplin asigurată în contra nefastei fantome roșie. Comuna a cauzat mari prejudicii libertății Franței; era p-aci să-i aducă moartea Republicei. Dacă Camera acelor adunături ar fi avut la îndemînă pe un pretendent potrivit, dacă Lulu n-ar fi fost prea tânăr, iar Chambord prea bătrân, monarhia îndată și-ar fi serbat învierea din morți. Se știe că cetățenimea, îngrozitu de anarhie, dorea o reacțiune
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trecut; apoi un conte Brătianu, astăzi ministru în Moldo-Valachia. Restul, afară de d. Ranc, nu pare a fi pătruns la suprafață. La audiență d. Jules Favre, apărătorul d-lui Brătianu, se-ntreba ce-o fi căutat nobilul său client într-o adunătură în care era un pungaș, anume Martin, care juca pe nebunul și putea prea bine să fie un agent al poliției. Și-ntr-adevăr erau între ei tot soiul de oameni, un belgian, mai mulți cizmari ș. a. m. d. Iată dar de la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
diferite țări, că așa armată n-am mai văzut)”. În Kronika polska se scrie că „Fără a-i aștepta pe lituanieni, mazuri și pruși, regele a pornit spre Moldova având cam vreo 80 mii de poloni buni de luptă, afară de adunătură”. Din datele furnizate de izvoarele poloneze reiese că armata lui Ioan Albert era una uriașă pentru vremea respectivă. Nu se putea compara ca efective decât cu oastea otomană. Din relatarea lui Wapowski reiese că regele a făcut eforturi deosebite pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a mai rămas din ea, a devenit utilă Occidentului pentru experiența sa comunistă. Un cobai care nu costă nimic. Rolul pe care l-a jucat Ceaușescu în istoria României e similar cu cel al lui Ștefan cel Mare în Moldova? Adunătura asta de troglodiți, care fură în perfectă legalitate, nu dă doi bani pe recuperarea destinului României. Un analfabet, ce-i drept suferind de prea multă personalitate, făcea în 1976 "prima vizită a unui conducător român la Chișinău, după al Doilea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]