566 matches
-
drumul său și primește ajutor. Astfel modelul distinge o a treia relație care determină împrejurările în care acțiunea este dusă la bun sfîrșit. Prin analogie cu structura propoziției, acești doi actanți ar putea fi considerați drept complemente circumstanțiale de natură adverbială. Ei nu sînt legați de obiect prin intermediul "unui verb", ci se leagă cu ajutorul unor construcții prepoziționale, cum sînt datorită, în ciuda, de funcția care pune în relație subiectul cu complementul. Acești actanți sînt, în multe privințe, diferiți de ceilalți. Ei nu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai multe activități), flexibilitatea atenției, slabă Ănu poate trece rapid de la o activitate la alta). De exemplu, în exercițiile de dictare elevii greșesc cuvintele care se scriu în două feluri, deși au aceeași pronunțare: odată = cândva Ăadverb) și o dată, numeral adverbial care se opune lui de două ori. În consolidarea normelor ortografice pornim de la predarea noțiunilor gramaticale, unde folosim propoziții. Atenția copilului poate fi atrasă în primul rând de conținut. În predarea noțiunilor de ortografie se pornește de la imagini pe baza
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
cel mai bine că acțiunea să fie lăsată că o categorie aparte sau să fie considerată ca fiind ontologic distinctă sau redusă la altceva. De asemenea, specia nu este o caracteristică a ac tiunii, cum ar fi într-o teorie adverbiala. Mai degrabă, specia este o modificare a puterii cognitive. Este, spre exem plu, acea stare a puterii cognitive care o face să vadă imediat o mașină de pompieri roșie. Într-un anu mit sens, specia este cea care explică intenționalitatea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
primesc forme (informo) și, astfel, sunt actualizate de către specii în virtutea faptului că sunt înțelese într-un anumit mod. Faptul că puterea cognitivă înțelege într-un anumit mod spe ciile poate fi interpretat fie accentuând verbul „a intelege“, fie accentuând locuțiunea adverbiala „într-un anumit mod“. Prima interpretare conduce către un reprezentationalism tare, unde speciile sunt obiectul cunoașterii, pe când a doua interpretare conduce către un reprezentationalism mo derat sau, cum mai este denumit, un realism indirect. Consecințele primei interpretări, cea realizată în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
adevărului va fi unul subiectiv, anume felul în care X sau Y percep asemănarea culorii. Pentru ca aceste consecințe sau altele de același fel să fie evitate, este suficient să se apeleze la cea de-a doua interpretare, centrată pe locuțiunea adverbiala, care, la rândul ei, poate fi abordată din două perspective: fie spunem că, deși puterile cognitive au o relație cu speciile, deci că le cunosc într-un anumit mod, cele pe care le percepem, deci cele pe care le cunoaștem
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
le reprezintă există o relație de identitate formală a atunci cand înțelegem specia înțelegem, în același timp, și forma obiectului, deoarece ambele au același conținut infor mational. Mă voi opri puțin asupra resurselor primei pers pective a interpretării centrate pe locuțiunea adverbiala. Strategia de interpretare a lui Robert Pasnau, care do reste să demonstreze că speciile sunt cunoscute într-un anumit mod de către puterile cognitive, fără ca această stare de lucruri să degenereze într-o formă de reprezentationalism idealist, care s-ar putea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
statutului termenilor care alcătuiesc formația în discuție. Modificatorii, potrivit GBLR(Gramatica de bază a limbii romîne (n.a.), „au rolul de a restrînge extensiunea (clasa de referent) a substantivului“ și pot fi realizați, printre altele, printr-un grup adjectival, prepozițional ori adverbial. Exemple de formații toponimice care conțin modificatori particularizatori: Parcul Argetoianu, Cotu Bibescu, Ostrovu Golea, Crîngu cu Moara, Zăvoiu dă Anini, Via de Model, Grădina di la Baltă, Rîpa Roșie, Măceșu de Jos, Măceșu de Sus, Bolintinul din Deal, Bolintinul din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al căror sens este mai concret decât cel al terminațiilor. În limba maghiară toți determinanții care conturează funcția sintactică și relațională a substantivului sunt postpuși în manieră aglutinantă sau ca postpoziții și au ascendență evidentă sau identificabilă în cuvinte pronominale, adverbiale sau substantivale, exprimând sensuri mai concrete și mai detaliate decât ale prepozițiilor. O imagine asupra desfășurării sintactice a substantivului maghiar poate oferi următorul tabel structurat pe criteriile aglutinat/neaglutinat și valoare cazuală. A. Determinanți aglutinați I. Cazul nominativ. La singular
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se includ numai în structura relativelor periferice, niciodată în structura relativelor integrate. Construcțiile cu relator au caracter parantetic, sunt adesea izolate prozodic de restul enunțului (mărcile grafice ale pauzei sunt virgula și punctul). Relatorii pot fi pronominali (ceea ce, care) sau adverbiali (unde, când): * ceea ce este utilizat ca relator în construcții relative periferice, în care substituie o propoziție sau o frază: Din tot articolul sunt de acord doar cu afirmația că unii maneliști "au voce", ceea ce totuși nu e același lucru cu
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
un relativ, adverbul indiferent formează o joncțiune relativă clișeizată al cărei sens concesiv se îmbogățește cu valoarea unui cuantificator universal de liberă alegere (oricare, orice, oricine, oricât, oricum). Clișeul indiferent + relativ are o distribuție similară cu a compuselor pronominale sau adverbiale, însă formula cu relativ tolerează atât modul indicativ, cât și modul condițional, spre deosebire de compusele cu ori-, care preferă condiționalul. Observ cu surprindere si indignare ca se încearcă implicarea mea într-o afacere, indiferent care ar fi aceea ("Adevărul", august 2002
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
de întărire (vezi Iordan, Guțu Romalo, Niculescu 1967: 132−133). Acesta este folosit din ce în ce mai puțin și formele apar aleatoriu, din cauza dificultății de realizare a acordului (cu desinența interioară formei compuse); a fost totuși înregistrat mai ales femininul singular, în folosire adverbială, de focalizator: însăși materialele (B1 TV, 28.X.2007), însăși faptul că... (N24, 10.III.2008). Dificultățile de flexiune internă și insistența acțiunilor de cultivare a limbii asupra formelor din paradigmă au favorizat, așa cum s-a observat mai demult, renunțarea
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
III.2008), în maxim o oră (Realitatea TV, 1.III.2008), minim un an (Radio Antena Satelor, 4.III.2008; Radio Guerrilla 4.III.2008), minim 18 procente (Radio Antena Satelor, 12.III.2008; 21.III.2008). La fel, locuțiunea adverbială la maximum apare în forma la maxim (explicabilă și prin faptul că, alături de maximum, există și forma substantivală maxim): au ascultat la maxim Costi Ioniță (Acasă TV, 13.XI.2007), cu sonorul la maxim (Pro TV, 17.III.2008). Modificările
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
marca pe; folosirea invariabilă a numeralelor compuse cu unu/una, doi/două etc.) și impunerea masivă în mass-media națională a unor inovații (uzul lui ca și în locul lui ca - prepoziție a calității, al locuțiunii din punct de vedere, al formelor adverbiale maxim și minim, topica semiadverbului mai, folosirea lui decât în construcții afirmative etc.). Interesante sunt, prin frecvență, și fenomenele de reacție (hipercorectă sau doar analogică) la tendințele cunoscute: extinderea genitiv-dativului feminin în -ei sau a formelor de feminin ale numeralelor
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
dete lumina-n ochi, Stavrache începu să cânte popește. (I.L. Caragiale, În vreme de război) 1. Menționează modul de formare a cuvintelor: paznicii, răsufla. 2.Explică prezența punctelor de suspensie din discursul fratelui. 3.Transcrie un epitet adjectival și unul adverbial. 4.Precizează două moduri de expunere prezente în fragmente. 5.Încadrează fragmentele în momentele subiectului. 6.Evidențiază legătura dintre cadrul natural și trăirile personajelor. 7.Ilustrează două trăsături ale prozei realiste/ naturaliste. 8.Interpretează titlul nuvelei, în relație cu textul
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
solo, tipo, trotteur, țurlu-burlu. Modificările de încadrare morfologica sunt de diverse tipuri: consemnarea unor adjectivizări ale substantivelor mai vechi sau mai noi: auto, cacă, candel, caramel, cicero, cloș, dictando, guarani, sepia, solo, tipo; consemnarea uzului adjectival al unor adverbe/locuțiuni adverbiale: ad-interim/ad interim, ad libitum, ad litteram, ad valorem, a fortiori, a fresco, a giorno, angro, aparte, buzău, coz, dinainte, dinapoi, dinăuntru, dindărăt, doldora, gratis, incognito, niznai, țurlu-burlu2; consemnarea unor adverbializări ale adjectivelor invariabile: aievea, aiurea, anevoie. 3. TIPOLOGIA ADJECTIVELOR
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
derivate - miștocar, miștocărie, miștocăresc - și a unor locuțiuni - a lua la mișto (pe cineva), a face mișto (de cineva/ceva). Tot în limbajul argotic se folosește și mai recentul nașpa, antonimul lui mișto, și el invariabil, forma extinsă de la folosirea adverbiala (a lua pe nașpa, a sta pe nașpa, a intra pe nașpa, contracte date pe nașpa etc.) la cea adjectivala (meci nașpa, emisiune nașpa)6. Atât mișto, cât și nașpa admit și antepunerea în exprimări exclamative: Mișto carte!, Nașpa poezie
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
tagalog, tai, tamil, thai, urdu, zulu8. 3.6. Compusele neologice savante din latină Marcate cu semn distinctiv în DOOM2, pentru a se accentua faptul că s-au produs modificări față de ediția din 1982, continuă să fie folosite, atât cu valoare adverbiala, cât și ca adjective invariabile, compusele neologice savante din latină. Au un numar restrâns de regenți, apărând mai ales in limbajele științifice, în cel filosofic, în stilul juridico-administrativ, extinzându-se și în limbajul jurnalistic. Topica este fixă (postpunere), ceea ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
oamenilor ăștia nu pot să spun decât atât (www.observatorul.com) Adjectivele simple antepuse *ăst, *ăști, *aste sunt regionale 11 și nu au fost înregistrate în corpusul folosit. Astă este singura formă antepusă care apare în limba vorbită, în construcții adverbiale temporale precum astă-seară, astă-vară, astă-toamnă, unde actualizează sensuri diferite în funcție de nominalul pe care-l însoțește: are sensul de "această", "în curs, în desfășurare" în astă-seară și de "trecut, încheiat" în astă-vară, astă-iarnă etc. 2.3. Pronumele demonstrative de depărtare Cazul
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
din De ce mănâncă, de ce i se face foame) sunt numai aparent construite din unități lexicale identice. De fapt, în aceste construcții primul termen, desemantizându-se, s-a integrat (prin conversie) în clasa conjuncțiilor, iar al doilea termen este un adverb/locuțiune adverbială 3. Al doilea tip - realizat prin unități lexicale diferite - apare atât între unități sintactice de același rang (relație sintactică de nondependență, de coordonare), cât și între unități sintactice de rang diferit (relație sintactică de dependență, de subordonare): atât..., cât și
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
dovedindu-se la fel de corupți, ticăloși și mincinoși ca și predecesorii ("Adevărul") Este una dintre puținele romance care nu numai că a răzbit într-o lume a bărbaților, ci a și profitat de asta (EZ). 2.1.3.1. Uneori formantul adverbial și este omis, dar în a doua parte a structurii apare un (semi)adverb de modalizare emfatică 14, un modificator 15. În cele mai multe cazuri, (semi)adverbul coocurent este intensivul chiar, prin care se recuperează semnificația intensivului omis (și). Definiția aristotelică
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
mai mult (AS). Cele două tipare se regăsesc chiar în proporții similare. Cu informația componentului secund exprimată prin extensie în imediata vecinătate a lui nu doar... au fost îregistate 17 ocurențe, față de 12 ocurențe cu elipsă totală 19. 3. CORELATIVE ADVERBIALE FRASTICE CU DISTRIBUȚIE LIMITATĂ Adverbul totuși este considerat de gramaticile curente un corelativ specializat pentru marcarea raportului sintactico-semantic concesiv, fiind al doilea component în structura deși /chiar dacă/cu toate că... totuși. Deși nu am pierdut nimic din punct de vedere patrimonial, ba
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
de complexitate operațională: primul impune o simplă operație de adiționare (aproximativ traductibilă prin conjuncția logică), pe când al doilea antrenează o dublă operație de negare, plus una de adiționare (care include și o reevocare, reduntantă logic, a negației precedente, prin elementul adverbial ci). Evident, complexității logico-semantice a conectorului îi corespunde un grad similar de complexitate logico-semantică a frazei (enunțului-tip) construit cu ajutorul acestuia. 4.1.2. Tiparul pragmasemantic al unui corector-tip constă în tipul, numărul și forța inferențelor pragmatice (implicaturilor4- convenționale
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
5.2.2.1. Rezultat din asocierea adversativului dar21 (considerat conector interpropozițional, aparența disponibilității sale de a lega constituenți nonpropoziționali fiind dată de elipsă 22) cu și (considerat adverb, dar demonstrându-și în acest caz natura duală, conjuncțională și/sau adverbială, în funcție de context), dar și funcționează drept copulativ în planul enunțiativ strict (cel al informației factuale), dar ca adversativ în plan metadiscursiv 23. Atare interpretare îi explică prezența neutrală pragmasemantic în contexte ca: (10) "De la ruși vine gazul", dar și scumpirile
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
lista circumstanțelor posibile (ca în (3)), sunt create condițiile pentru substituirea printr-un condițional exhaustiv, exprimat analitic sau generic ("condiționalul indiferenței"). 2.4. Un precursor specializat al acestuia poate fi considerată coordonarea disjunctivă a condiționalelor printr-un fals jonctiv (și adverbial): (8) Și dacă se agită, și dacă bate pe la uși, și dacă lasă lucrurile în voia lor, soarta lui e bătută în cuie//reușita îi e asigurată oricum.. Alte modalități specializate (relevante în problema în discuție) de realizare a coordonării
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
Adevărul", 2007). Sunt numeroase contextele cu substantivizări ale unor adjective la gradul superlativ absolut, realizat prin mijloace neprototipice: cu ajutorul adverbelor mult, prea (mult-prea-nefericiții), prin construcția adverb + de + adjectiv substantivizat (enervant de fericiții României - "Evenimentul", 2007), cu ajutorul unor substantive având comportament adverbial (îndrăgostiții lulea) sau prin intermediul prefixoidelor atașate care conțin seme de superlativ (hipersensibilii, supradotații, supranaturalul, un extra-dry, un extrafin) : Prea-frumoșii, prea-bunii, prea-"cercelații", prea-"tatuații" își fac în sfârșit apariția (Internet, 2007) Dacă faceți parte dintre prea fericiții care îsi permit
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]