165 matches
-
magică. în consecință, liniștit, Brigbelu își sărbătorește încoronarea și nunta. La ceremonia nupțială participă ca invitați conducătorii țării - "voevozii, boiarii după treaptă" - și zeii panteonului dacic: Zamolxis, Soarele, Luna; toți comesenii ascultă fermecați faptele mitice ale strămoșilor cântate de un aed, orb, asemenea lui Homer - "când spune cântărețul povești din alte vremuri/ de regi de-a căror fapte te miri și te cutremuri" -, sau râd de giumbușlucurile "ghidușului". în plină petrecere se produce însă o lovitură de teatru: pe neașteptate apare
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
privească aurora boreală și stele lucitoare să lumineze tainic mormântul tău în mare". Exegeții antici în majoritatea lor au interpretat cecitatea lui Homer în chip filozofic: ochii îi erau închiși pentru lumea fenomenală, adică pentru lumea aparențelor; în schimb, divinul aed "vedea" lumea frumuseților eterne, lumea ideilor platonice. Cât a trăit, Sarmis n-a putut vedea decât aparențele: abia după orbirea sa și după moarte el a dobândit capacitatea de a înțelege realitatea în sine, asemenea lui Homer, și de a
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
și buze de ascet - luminișuri să imite stalactite/ stalacmite peștera epithalam eva oarbă-orb adam. Pod de frânghii luna spală și pe-al soarelui genunchi pare o femeie goală tristă vergură vestală bolnavă de poesie - vecinica epilepsie - la-nserare să-ngenunchi. Scrib/aed la curtea lor sângele nevăzător le punea la dezbrăcare reci odăjdii sclipitoare ferecând un ornic blând cu brățări și lănțișoare. Șlefuiam modern cu artă cearcăne cât marea-moartă împilându-l în idilă - a metaforei mantilă - șarpele/ aproapele bazileul-patriarhul via/oful golful
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
de grotele sale, ci a prins a se mișca cu o oarecare libertate pe la curți de principi,de tirani, pe la generoase adunări de oameni. Putea să-l asculte oricine, cu excepția surzilor. El era literatura și, de multe ori, povestitorul, poetul, aedul era orb... Există și în asta un joc al necesității: zecile de mii de cuvinte ale poemelor epice aveau nevoie de o memorie fabuloasă precum cea a orbilor spre a putea supraviețui uitării. Apoi, acompaniamentul textului, iluminarea ritmului său interior
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
putea supraviețui uitării. Apoi, acompaniamentul textului, iluminarea ritmului său interior, desăvârșirea armoniei sale cerea de asemenea un auz rafinat,exersat vital în templul logosului precum cel al acelorași cântăreți orbi. Din specia acestora face parte Homer și alter ego-ul său, aedul Demodocos din Odiseea în care părintele epopeei se înfățișează pe sine în chip neechivoc și cu un realism numai de el știut. Când Pisistrate, tiran al Atenei, dar și al oralității ( 527-500), poruncește transcrierea Iliadei si a Odiseei pe papirus
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
la propriu, precum Jofre Rudel, de dorul niciodată văzutei de către dumnealui prințese din Tripoli și, pe deasupra, nu prea atestată documentar. Universul sub un deget de copil Rezumând și neidealizând, accesul orbilor de rând la literatură era cu putință în epoca aezilor în măsura anevoie probabilă în care drumurile lor se intersectau cu cele ale cântăreților. Dar din momentul răspândirii scrisului și a cărții, lectura lor, a celor din familii înstărite de bună seamă, neascunși de gura lumii ori neabandonați prin prăpăstioase
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
după ce ,,inima-i fu bântuită de mari suferințe'', Ulise este primit cu fast regal la curtea lui Alkinoos. În cinstea înaltului oaspete cu identitate necunoscută, regele dă un banchet la care mesenii râd, umplându-și cupele. Și-n acest timp, aedul orb Demodokos cântă acompaniindu-se la chitară. Orbul, inspirat de muze, povestește cearta dintre Ulise și Aiax pentru armele lui Ahile căzut în luptă. Și pe când fruntașii feaci ascultă cu încântare, Ulise, răscolit de amintiri, nu-și poate stăpâni lacrimile
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
fruntașii feaci ascultă cu încântare, Ulise, răscolit de amintiri, nu-și poate stăpâni lacrimile; spre a nu fi văzut, el își acoperă chipul cu mantia. Regresiunea în timp și spațiu îi provoacă nostalgii. Nimeni, cu excepția regelui, nu observă plânsul oaspetelui. Aedul continuă să cânte fapte petrecute la Troia: și din nou, retrăind trecutul, Ulise plânge. Regele văzând suferințele eroului, oprește banchetul și îi invită pe comeseni să participe la un concurs atletic unde Ulise își dovedește măiestria. După concurs se revine
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
la Troia: și din nou, retrăind trecutul, Ulise plânge. Regele văzând suferințele eroului, oprește banchetul și îi invită pe comeseni să participe la un concurs atletic unde Ulise își dovedește măiestria. După concurs se revine la banchet. De data asta, aedul ,,începe și-o altă frumoasă cântare'' despre iubirea dintre Afrodita, soția lui Hefaistos, cu Ares. Ascultându-l pe poet, Ulise se bucură laolaltă cu ceilalți comeseni, dar, cum s-a terminat cântarea, el îl roagă pe Demodokos să povestească despre
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
pe poet, Ulise se bucură laolaltă cu ceilalți comeseni, dar, cum s-a terminat cântarea, el îl roagă pe Demodokos să povestească despre calul troian construit de ahei și cum, după introducerea lui în cetate, oștenii greci au distrus Troia. Aedul îi îndeplinește dorința, iar lui Ulise lacrimile îi curg șiroaie. Acum regele Alkinoos, intrigat, îl oprește pe cântăteț și îi cere imperativ necunoscutului să-și spună numele și să explice ,,ce te-a stârnit la atâtea suspine auzind despre soarta
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
suferințelor îndurate, luptei eroice duse în încleștări devenite mitice. Pentru poetul român, tot acest trecut se subliniază în cântec tragic. Troia comunistă ne va provoca încă lungă vreme lacrimi și durere și ne vom aminti de ea și fără prezența aedului. Asemenea poetului noi ne aflăm încă ,,sub zidurile Troii''. P.S. Ne-a părăsit de curând profesorul Ion Zamfirescu, un om care impunea atât prin statura fizică, cât și prin solidaritatea formației intelectuale implinită într-o vreme când România era o
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
de susținut decât în forma delirantă și iradiantă pe care Magris i-a impri-mat-o. Ca și cum autorul ar fi transpus în plan literar afirmația lui Musil, conform căreia "eul este un delir al multor euri". La fel de adevărat este însă că un aed tip Homer, în calitate de voce postumă, preia numeroasele voci ale narațiunii și încearcă să le pună în ordine și să le reunească într-un poem care nu-și ascunde înăditurile și rupturile și nici măcar amalgamul și urzeala de variațiuni diverse despre
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
nu despre o calomniere a "nimicurilor mitologice" este vorba aici (reclamând o resuscitare din partea autorului), ci despre calomnii puse în circulație de chiar acea lume nedesprinsă cu totul de orizontul ei mitic. Zeii cu un comportament atât de omenesc și aezii care le-au cântat isprăvile au pe conștiință câteva cazuri flagrante de abuz, prin care (cum am spune noi astăzi) a fost grav afectată imaginea publică a unor personaje. Cel mai calomniat rămâne bietul Narcis, căruia Octavian Paler îi ia
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
a auzit de cântecul sirenelor, fidelitatea Penelopei, calul troian, mânia lui Ahile, profețiile Casandrei etc. Dar aceste motive le întâlnim nu numai în literatură, ci în toate artele, astfel încât Homer se află la originea întregii culturi europene. Pe urmele legendarului aed poeții greci îmbogățesc spațiul cultural dezvoltând noi motive vârsta de aur a omenirii, cutia Pandorei, muza inspiratoare care, cu timpul, se fixează definitiv în universul artistic. Iar mai târziu, grecii pornind de la începuturi epice au dezvoltat toate genurile literare pe
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
romanul, de pildă - se nasc datorită mentalității și inventivității pe care eroii Iliadei și Odiseii au dezvoltat-o, realizând o adevărată revoluție spirituală majoră în istoria omenirii; în același timp subiectele și imaginile, întâlnite pentru prima oară în poemele legendarului aed, sunt reluate de autorii care i-au urmat; multe au devenit constante ale literaturii grecești și au configurat spiritul elin. Astfel Platon a fost îndreptățit să spună despre Homer că "acest om a făcut educația Greciei". Bineînțeles, cultura epocilor care
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
pe țărmul Insulei Feacilor, cules de acolo de prințesa Nausica, adus la curte și înveșmântat de regele Alcinous, care dă o petrecere în cinstea lui, deși Ulise nu-și dăduse în vileag numele. La acea petrecere este adus și un aed orb, Demodocos, care cântă faptele de arme ale eroului de la Troia, Ulise. Această pagină este extraordinară: aedul nu vede nimic, este complet pierdut în mit. Mesenii ascultă și-și reprezintă războiul troian. Regele privește și e singurul care înțelege totul
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
Alcinous, care dă o petrecere în cinstea lui, deși Ulise nu-și dăduse în vileag numele. La acea petrecere este adus și un aed orb, Demodocos, care cântă faptele de arme ale eroului de la Troia, Ulise. Această pagină este extraordinară: aedul nu vede nimic, este complet pierdut în mit. Mesenii ascultă și-și reprezintă războiul troian. Regele privește și e singurul care înțelege totul: îl vede pe oaspetele său naufragiat cum își trage mantia peste cap și plânge, gândindu-se la
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
pierduse totul: camarazi, corabie, chiar și hainele de pe el, iar vreo speranță de a-și regăsi regatul, casa, familia nu se întrezărea. Avem aici cazul unui om ce nu suportă propriul mit cu care este confruntat. R.: Cât despre apariția aedului orb Demodocos în acea secvență memorabilă, cred că ea constituie confirmarea neechivocă a existenței istorice a lui Homer care în această scenă, se descrie pe sine: felul cum este luat de mână, așezat în lumină, lângă un stâlp de care
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
Este mesajul esențial al poemului, care se termină printr-un consolant tablou de triumf postum: cei patru prieteni (atenție, ei pot fi oameni în carne și oase, dar și... cele patru puncte cardinale!) l-ar lua pe umerii lor pe aedul căzut (Viața-ntreagă gânduri am rostit / și cântece am spus) pentru a-l purta în satul său natal - adică în eternitate, dacă ne amintim că el scrisese cu ani înainte: Eu cred că veșnicia s-a născut la sat". Partea
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
s-a făcut și se tot face pe la noi democrație, de tip vestic, pe mâna unor foști comuniști, care fruntași în domeniul ideologic, care paznici dințoși ai regimului, tari în pumni și cu încăpătoare cizme de călcat în picioare, care aezi și barzi, de frenetică inspirație. Zădărnicia oricărui efort de a-i scoate pe acești foști prezenți, iar după toate aparențele mult viitori din miezul pâinii, căci aflători și în inimile maselor, se impune cu atât mai orbitor cu cât ies
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
dus întru slava/ dar ei nu prea obișnuiesc la masă desert". Ca și: "tînăra soție - zise - a născut un munte/ din pulberea lui s-a ivit firul de iarbă/ care s-a topit iscînd fluturele care s-a scrumit/ eliberînd/ aedul -/ cînd el se freacă la ochi întreaga planetă lăcrimează ". Ca și: "bate toaca/ într-un fund de lume/ pasărea nocturnă// s-a închis și ultima ușă// în apropiere un cîine își aranjează cravata". Chiar dispoziția poetică, în raporturile oțioase ce
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
antiumană, care, consecventă cu concluzia la care a ajuns, intră în colaps, optînd pentru sinucidere: "cel care crede că doar sinuciderea/ îl mai poate exprima" (Criza). Înainte de-a recurge la actul final, e un cîntăreț al neputinței, resemnat, un aed al inutilității, întorcîndu-se în barbaria ce urmează conștientizării nonsensului existențial, ca un ultim corolar al acestuia: "Ajutîndu-se cu dinții scoate Orfeu ultimele acorduri din harfă/ Resemnarea sa de pe urmă ascute colții, ghearele fiarelor/ Dînd o mînă de ajutor sălbăticiei./ Presimți
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
inclusiv din România. Magi Și Muze (prefață la antologia Poesys 17) Magi/ înțelepți/ Chaldei porniți din temple, turnuri și zigurate, din Casele credințelor lor, purtând daruri de smirnă, tămâie și aur, călăuziți de o Stea... Poeți/ Orfei/ Cântăreți/ Davizi/ Solomoni/ Aezi/ Skalzi/ Barzi/ Trubaduri/ Truveri porniți din Casele neamurilor lor călăuziți de Steaua Muzelor să ducă ofranda Cuvântului întrupat în Creație... Dumnezeu și Poeții, ne spun cărțile Magilor/ înțelepților lumii, crează. Poeți porniți din templele, turnurile, ziguratele și Casele Cuvântului lor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
neprețuit! Amorul tarifat și onoarea Când tu, constrânsă dur ești de nevoi Și dai pe bani favoruri și candoare, Să știi că ai tot dreptul la onoare, Că aurul străluce și-n noroi! Unor soții fidele Cântate-n versuri de aezi Și adorate de bărbați, S-atât de CASTE până vezi Ce mulți mai sunt încornorați! Proverbială: „Nu știe bărbatul...” Cum să afle , vrei, bărbatul, Dacă el n-a auzit, Ceea ce știa tot satul, Că era îmbrobodit! Terapie inutilă N-are
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
semne de industriozitate. Dar fie că profită de un talent spornic, fie că trăiește din economii, tânărul poet bucureștean poate cea mai marcantă apariție a ultimilor ani nu e deloc unul consolat să îngroașe rândurile și așa destul de îndesate ale aezilor români." Al. Cistelecan, De la patos la psiho-pathie, în Cuvântul, ianuarie 1997 "(...) Volumele sale îl scot pe Lucian Vasilescu din plutonul eteroclit al confraților, transformându-l într-un mesager al unui alt mod de a fi în poezie. (...) Găsindu-și propria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]